Război întru Cuvânt

PARINTELE ARSENIE MUSCALU:

“Spuneti-mi, in ce staruiau primii crestini? Ati vazut, “in invatatura Apostolilor, in impartasire, in frangerea painii si in rugaciuni“. Asta era treaba lor. Si inca mai spune ceva autorul Faptelor Sfintilor Apostoli:

“Sufletul si inima multimii celor ce au crezut erau una. Si nimeni nu zicea ca ceva este al sau, ci toate le erau de obste“.

Asta este viata crestina. S-o traim si toate celelalte probleme se vor dezlega de la sine la momentul potrivit. Eu nu zic ca nu ne pasc niste primejdii, o spun parintii in care avem incredere, caci stim ca prin ei a vorbit Duhul Sfant, oameni induhovniciti. Nu spun ca nu ne pasc niste primejdii, dar cred ca discutiile acestea de multe ori sunt vatamatoare, ne dezbina. Nu vedeti ca ne dezbina? De foarte multe ori ne dezbina, ne judecam unii pe altii, fiecare tine la dreptatea lui si are impresia ca toti ceilalti sunt in ratacire si in apostazie. Noi, intre noi, frati, ne dezbinam. Unde mai este unitatea duhului? Unde se mai pastreaza unitatea duhului intru legatura pacii? Continuare»

Nu exista comentarii »

Extras din: Predică la Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi şi Sfântului Partenie al Lampsakului de pe blogul lui Paul S. Grigoriu

“(…) Aşadar va sosi atunci vremea să fim cu toţii judecaţi, să intrăm în veşnicie după cum ne-am pregătit în viaţa trecătoare de pe pământ. Şi care va fi criteriul după care vom fi judecaţi? El se regăseşte într-un cuvânt simplu din Vechiul Testament: „Milă voiesc, iar nu jertfă”. Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune că ceea ce cere de la noi Mântuitorul Hristos e simplu, la îndemâna tuturor. Nu ne spune să-i eliberăm pe cei întemniţaţi, nici să-i vindecăm pe cei bolnavi sau să-i îmbogăţim pe săraci, ci doar să-i vizităm, să le spunem o vorbă bună, să le dăm un ajutor cât de mic, după putinţa fiecăruia. Dragostea de semeni e la îndemâna fiecăruia dintre noi. Continuare»

12 Comentarii »

“Însuşi Domnul ne îngrozeşte cu iadul. De aceea să nu ne îndoim de existenţa iadului, ca să nu ajungem într-însul. Căci cine nu crede că este iad, pururea va fi uşuratic la  minte si leneş, iară cel ce va fi aşa, desigur va ajunge în iad. De aceea să nu ne îndoim de iad, ci foarte mult să vorbim despre dânsul, ca astfel cu atât mai puţin să păcătuim”. (Sf. Ioan Gura de Aur)

Provocarea lui Motovilov si invatamintele pentru noi

“Lui Nicolai Alexandrovici Motovilov, “robul lui Serafim“, aşa cum îi plăcea să se numească, i se dăruise o vindecare în chip minunat şi, în plus, privilegiul de a vedea cu propriii săi ochi chipul luminat de lumina Taborului al Sfântului Serafim sau, cu alte cuvinte, de harul Duhului Sfânt. Fiind un om sincer şi plin de râvnă, el a dorit să transmită mai departe amintirile sale despre părintele Serafim. Deci, s-a hotărât să viziteze oraşul Kursk (locul de naştere al sfântului) pentru a culege informaţii despre copilăria şi tinereţea sa; el mai voia să viziteze mănăstirea Florovski de lângă Kiev. Călătoria a avut consecinţe foarte triste pentru Nicolai Alexandrovici. Prin bunăvoinţa lui Dumnezeu, vrăjmaşul a adus asupra lui o boală, drept răzbunare pentru nevoinţele sale literare, căci scrierile sale slujeau la creşterea renumelui unuia dintre sfinţii lui Dumnezeu – părintele Serafim – într-o manieră considerabilă. Anumite împrejurări care au precedat boala lui N. A. Motovilov aduc lumină asupra naturii sale. Continuare»

2 Comentarii »

5 februarie – 24 de ani de la mutarea impreuna cu dreptii

• ANUNT! Vesnica pomenire pentru Ioan Ianolide, marturisitorul din temnitele comuniste

Va asteptam maine (6 februarie, ora 12) sa-i cinstim memoria prin participarea la parastasul care se va savarsi la mormantul lui Ioan de la cimitirul manastirii Cernica.

“Cele mai de temut forţe apocaliptice se află în sânul creştinătăţii şi s-au născut în conflict cu Hristos, conştiente de anticreştinismul lor”.

Dacă Hristos e cu noi, de cine ne vom teme?

Nimic nu e mai real decât sensul apocaliptic al istoriei. Mântuitorul Însuşi a vorbit despre Apocalipsă, iar Duhul Sfânt a inspirat pe Sfântul Ioan să scrie acea tainică şi minunată carte a Apocalipsei. N-ar fi de înţeles lumea fără Apocalipsă, oricât de puternice ar fi dovezile credinţei ori argumentele raţiunii. Continuare»

1 Comentariu »

“Nu toţi putem face fapte mari, de anvergură, nu toţi putem zidi oraşe şi sate, nu toţi putem face azile, cantine sociale  - e uşor să le faci cu bani murdari, cu bani furaţi de la unii şi daţi la o Biserică sau la alta, lucrul ăsta e uşor şi la îndemâna oricui.…

Poate să fie o ispită uneori şi milostenia dacă nu o facem după putere. Că Dumnezeu nu-ţi cere să faci ceea este peste puterile tale, Dumnezeu nu ne cere să ne stricăm sufletele ca să ne facem relaţii murdare, să dobândim bani pe orice cale, nu ne cere Dumnezeu lucrul acestea ca să ne mântuim, Dumnezeu însă aşteaptă de la noi ca tocmai să ne recunoaştem această neputinţă a noastră şi când vedem că nu putem să facem ce pot alţii, noi să plângem la Icoana Mântuitorului şi a Maicii Domnului şi să zicem: Doamne, eu nu pot să fac ceea ce face fratele meu, dar pot să fac o rugăciune scurtă, pot să mă rog pentru orfani, pentru văduve, pentru sărmani, pot să cer milă de la Dumnezeu pentru cei năpăstuiţi şi nedreptăţiţi, pot sa vărs o lacrimă pentru ei; şi lucrul acesta e mai plăcut înaintea lui Dumnezeu decât faptele acestea făcute cu mândrie, făcute cu semeţie, în spirit hei-rup-ist, catolic, în stilul acesta care nu este plăcut lui Dumnezeu.

Chiar daca au trecut destule zile de cand in biserici s-a citit Evanghelia Vamesului si a Fariseului, pentru ca am primit de la cineva cateva largi extrase dintr-o predica exceptionala la Duminica respectiva a unui parinte care a tinut sa ramana anonim, tinem sa vi le impartasim cu mare drag, pentru ca sunt extrem de actuale si pline de duh si de viata, si sunt si niste cuvinte foarte potrivite de pregatire pentru apropiata vreme a Sfantului si Marelui Post:

“(…) noi, oamenii nu înţelegem dintru început, de la început, dintr-odată ce vrea Dumnezeu cu noi. De aceea Dumnezeu trebuie să ne repete, aşa cum şi vrăjmaşul diavol ne repetă ispita şi păcatul la urechea sufletului, tot repetând o minciună, ajunge să fie crezută, dar iarăşi, repetându-ne un adevăr sau îndemnându-ne la cele bune sunt multe şanse ca să auzim întru cele din urmă ce vrea Dumnezeu, pentru că şi Mântuitorul când vorbea mulţimilor încheia cu aceste cuvinte: „cine are urechi de auzit să audă”.

Noi nu auzim de la început, nu vedem de la început, pentru că n-avem viaţă duhovnicească, n-avem încă Duhul Sfânt pogorât şi rămas în noi – El se pogoară, dar cu păcatele iar Îl izgonim - şi atunci Biserica, care cunoaşte firea noastră, fiindcă totdeauna o mamă îşi cunoaşte copilul, stie apucăturile copilului, ştie obiceiurile bune, ştie şi defectele şi ca o mamă grijulie întotdeauna ştie ce să-i repete copilului (de câte ori nu repetăm noi copiilor noştri anumite lucruri, aceeaşi învăţătură, acelaşi sfat?); foarte puţini sunt aceia care ascultă dintr-o dată, se supun dintr-o dată Cuvântului Dumnezeu şi atunci Dumnezeu, care ne ştie firea, că El ne-a creat, ştie ca suntem îndărătnici, ştie că suntem trupeşti şi atunci repetă, însă se produce în acelaşi timp şi o minune şi ni se descoperă din taina iubirii dumnezeieşti pentru că într-o zi ştiută de Dumnezeu, când într-adevăr vom înţelege ce a vrut Dumnezeu de la noi şi ne vom hotărî să facem voia lui Dumnezeu, acea zi va fi cea mai fericită. (…) Aşa este şi cu sufletul, iubiţi credincioşi, Dumnezeu, în momentul în care vede ca noi am înţeles ce vrea de la noi şi că noi suntem hotărâţi, revarsă din belşug harul Său şi începe marea minune a vindecării sufletului nostru.

Şi cu cât se apropie sufletul de Dumnezeu, cu cât zăboveşte mai mult în cuvântul lui Dumnezeu, în ascultarea de Dumnezeu şi se sârguieşte după putinţă să împlinească voia lui Dumnezeu, cu atât sufletul se bucură pentru că simte învierea cea lăuntrică, simte cum se preface omul cel dinlăuntru, cum moare omul cel vechi al păcatului şi înviază omul nou, cel duhovnicesc, după asemănarea lui Dumnezeu. Continuare»

19 Comentarii »

Mesajul din articolul pe care il vom reproduce mai jos provine de la un ucenic apropiat al Parintelui Paisie Aghioritul, Athanasie RAKOVALIS, autorul cartii, “Parintele Paisie mi-a spus“ si a fost publicat in revista “Lumea credintei” pe ianuarie 2010. Este prefatat aici de un comentariu din partea noastra.

“Să stăm cu frică şi cu luare aminte. Să nu ne ingaduim naivitatea şi prostia. Sa devenim înţelepţi ca şerpii si blânzi ca porumbeii, pentru că – aşa cum spunea fericitul stareţ sfânt Paisie – traim în vremea antihristului si noi dormim în opinci“.

Cu acest pasaj se incheie articolul Dlui Rakovalis in care sunt demascate, pe de o parte, o serie de mistificari intentionate de data recenta ale profetiilor facute de marii Cuviosi ai vremurilor noastre, si, pe de alta parte, slabiciunile si patologiile duhovnicesti ale celor dintre noi care fac posibila raspandirea si “succesul” acestor manipulari. Chiar daca la noi nu au ajuns chiar aceleasi zvonuri sau nu exact in aceleasi forme relatate aici, sau nu in aceleasi momente si nu la proportiile pe care le-a cunoscut psihoza colectiva in Grecia, fenomenul este raspandit si la noi.

Pentru noi devine din ce in ce mai clar ca strecurarea minciunilor sub felurite forme (exagerari, interpolari, inventii pure, construirea unor “legende” fabuloase despre ceea ce ar fi spus sau facut cutare sau cutare mare duhovnic, plecand de la un sambure de adevar) in randurile profetiilor contemporane indeplineste functia diabolica de a rataci si a sminti dreptcredinciosii in doua modalitati aparent opuse. Pe unii ii trimite in extremele agitatiei irationale, paroxistice, ale delirului imaginativ, sau ale confuziei, groazei si deznadejdii, iar pe altii (dar si pe o parte dintre cei dintai, atunci cand ajung sa se dez-amageasca) facandu-i sa refuze condescedent, ba chiar uneori sa batjocoreasca, sa huleasca profetiile si  avertismentele autentice si limpezi ale Parintilor, oferindu-le un alibi perfect pentru scufundarea si mai vartoasa in orbirea duhovniceasca cu privire la timpul eshatologic pe care il traim.

De aceea, cei care au dorit sau vor dori sa foloseasca acest articol pentru a rasufla usurati si a mai ridiculiza o data in plus pe “apocaliptici”, pe cei care “vorbesc intruna despre Antihrist”, asadar cei care cauta prin el a-si indreptati prejudecatile, ignorand senin mesajul foarte explicit al autorului, nu trezesc decat mahnirea sincera de a vedea cum atatia frati buni risca a se alatura acelora despre care Evanghelia spune ca nu vor intelege nici cand li se vorbeste in pilde, nici cand li vorbeste pe fata. Ceea ce fac ei nu este, din pacate, decat sa arunce si copilul din copae, odata cu apa murdara si, astfel, fara sa vrea, sa-si aduca propria contributie la mistificarea, sminteala si confuzia generale, oferind un somnifer in plus celor care oricum “dormeau in opinci”. Cu ei se intampla ceea ce spunea tocmai Cuviosul Paisie (sursa spuselor sale fiind oficiala, cartea “Trezire duhovniceasca”, tradusa tot de parintele Stefan Nutescu de la Schitul Lacu, la fel ca si acest articol).:

Unii ca acestia adorm lumea. O lasa asa, ca sa nu se intristeze, ci sa se distreze. Nu cumva sa spui ca va fi razboi, sau ca se va face a Doua Venire pentru care si trebuie sa ne pregatim, ca nu cumva sa se mahneasca oamenii. Ca unele batrane care spun: ‘Nu vorbi despre moarte, sa vorbesti numai de bucurii si botezuri’, ca si cum nu le-ar astepta moartea. Astfel simt o bucurie falsa.

De nimic altceva nu se bucura diavolul decat de sporirea necredinciosiei in cuvintele Duhului, de semanarea si inmultirea in lume a indoielii si a zapacelii. De aceea “marele diversionist”, prin micii sai interpusi de pe pamant, va cauta mereu sa aplice, la o mana, strategia clasica din povestea cu “Petrica si lupul”, ca sa zadarniceasca - prin construirea minutioasa a spectacolului unei  febrile asteptari inselate si a unei deziluzii generale si zgomotoase - credinta ca, intr-adevar, “lupul” adevarat va veni si sa adorma vigilenta fata de el, iar la cealalta mana, sa se foloseasca eficace de armata “scepticilor” profesionisti, dotati cu un arsenal bogat de ironii spumoase si de sarcasme inteligente, pentru a discredita definitiv orice “teorie a conspiratiei” (insasi notiunea in sine de “teorie a conspiratiei” pare-se ca a fost lansata cu  functia unica de  a sluji ca arma perfecta de stigmatizare, prin aglutinarea fara discernamant a scenariilor aberante si alarmismelor dubioase, laolalta cu profetiile sfinte si cu judecatile rationale si argumentate referitoare la “semnele vremii” si prin aruncarea tuturor in deriziune).

Avertismentul de fata are o importanta deosebita si in perspectiva avalansei de neinchipuit filme “apocaliptice”  sau “postapocaliptice” (2012, Legion, Avatar, etc., etc.). care ne potopesc de ceva vreme incoace, cu o intensitate tot mai  mare si mai suspecta. Ei bine, atunci cand industria Hollywood decide sa abordeze subiectul sfarsitului lumii, manipuland toata gama straturilor psihologice ale omului (fascinatie, tendinte morbide, groaza, cruzime, paroxism, tendinte de contopire si de anulare a propriului sine, dar si  a dorintelor naive “de mai bine”, de “salvare” omeneasca, de agatare de idoli si mituri) este limpede ca “cineva” ne testeaza si ne pregateste pentru ceva, probabil pentru o falsa si butaforica apocalipsa, gandita atent de “marii scenaristi” ai lumii, pentru a o anula din constiintele noastre pe cea adevarata, implinita numai dupa venirea Fiului lui Dumnezeu pe norii cerului pentru a-l zdrobi pe falsul Mesia care va subjuga intregul pamant. Si se contureaza tot mai limpede ca, in acelasi timp, acelasi “cineva” cauta sa compromita, ducand intr-o zona a irationalului si a inselarii, a delirului paranoid (cum face si Pavel Lungin cu Tarul lui) orice discutie despre vremurile de pe urma.

Subiectul vremurilor de pe urma nu are nimic cinematografic, nimic  scandalos, nimic spectacular, nimic “fascinant” in el. Este parte din Sfintele Scripturi, din Traditie, din invatatura ORTODOXA, face parte integranta, in mod firesc, din viata duhovniceasca a celor din Biserica. “Profetiile, spune Sf. Pavel, sa nu le dispretuiti”. Reusim noi sa nu le dispretuim? Sau ne astupam urechile si ne facem ca nu le auzim? Continuare»

51 Comentarii »

• Vezi si: PROPOVADUIREA EREZIEI ECUMENISTE DE PE TRONUL PATRIARHAL sau: Cine surpa via lui Hristos in numele “unitatii”?

Arhimandritul Ioil Konstantaros:

Lectura apostolică din Duminica vameşului şi a fariseului

(II Timotei 3: 10-15)

Şi anul acesta, iubirea lui Dumnezeu ne-a învrednicit să intrăm în binecuvântata perioadă a Triodului. Iar perioada Triodului este binecuvântată pentru toţi credincioşii, pentru că este o perioadă de pocăinţă şi de umilinţă. Dimpotrivă, pentru oamenii din lume, Triodul se transformă în anti-Triod şi sfârşeşte şi decade prin concursul diavolului în perioadă de chefuri, de dansuri şi distracţii ruşinoase care îl degradează pe omul care este icoană a lui Dumnezeu.

Desigur, creştinii ortodocşi cu adevărat credincioşi nu sunt influenţaţi şi nu trebuie să fie influenţaţi de lumea care stă departe de Dumnezeu, ci să rămână statornici pe calea pocăinţei şi a sfinţirii. Exact despre această statornicie vorbeşte Apostolul Pavel ucenicului său Timotei.

Să vedem în traducere versetele textului sfânt şi în continuare să ne oprim asupra unui punct foarte important: Continuare»

3 Comentarii »

• Cititi si: SFANTUL GRIGORIE TEOLOGUL, “VULTURUL RANIT”

Să teologhisească puţini

” (…) La sfârşitul unor asemenea cuvântări, obştea din biserica Anastasiei era liniştită şi senină. Se bucura Grigorie; îl slăvea pe Dumnezeu. Insă lucrurile nu erau aşa de uşoare. Aceeaşi obşte avea şi viermele împărţirii. De ani de zile lipsea profunda cultură duhovnicească şi cateheza adevărată. Chiar şi pentru cei ce erau încă ortodocşi. Chiar şi pentru cei ce acum se simţeau străpunşi de cuvintele lui Grigorie; şi aceştia se arătau nestatornici. Fiecare o ţinea pe-a lui. I se părea că ceea ce crede el este corect şi cădeau în extreme. Işi făcea ceata lui şi îi învinuia pe ceilalţi de cacodoxie şi erezie.

Să le acordăm însă şi circumstanţe atenuante: multe puncte din învăţătura Bisericii nu erau pe atunci lămurite. Aşa că, o dată ce arianismul îi umpluse pe toţi de îndrăzneală şi încăpăţânare, toţi se credeau în stare să teologhisească. Tuturor li se părea că sunt capabili să vorbească despre marile teme ale credinţei, ale adevărului. Continuare»

2 Comentarii »

“MA TEM DE CEI CE PAR PRIETENI SI ORTODOCSI, DAR SFASIE BISERICA SI SCHIMBA INVATATURA EI”

Cititi si:

• SFANTUL GRIGORIE TEOLOGUL, insinguratul iubitor si Cuvantator de Dumnezeu
• Sfantul Mare Ierarh Grigorie Teologul: Fa-te dumnezeu pentru cel lovit de saracie
• Sfintii Parinti ne cheama la pocainta si la plans

“Si voi imitati-va preotul timid; da, copiii mei preaiubiti, da, voi care sunteti impreuna cu el partasi la dojana si bunatatea dumnezeiasca, tineti-va sufletele in lacrimi; opriti-va mania, facand mai bune faptele voastre… Stiu ca mie, slujitorul lui Dumnezeu, si voua, care ati primit aceeasi cinste, ni se porunceste sa intram imbracati in panza de sac si batandu-ne in piept zi si noapte intre prag si altar, cu straie vrednice de mila, sa plangem cu staruinta pentru noi si popor, fara sa crutam nimic, nici durerea, nici cuvintele in stare sa-L induplece pe Dumnezeu…; si aceasta cu atat mai multa mahnire cu cat mai mare este demnitatea noastra, pentru a invata prin exemplul nostru poporul despre strapungerea inimii si indreptarea raului…

Veniti asadar, fratilor, sa cadem si sa plangem inaintea Domnului, Ziditorul nostru. Sa randuim un doliu obstesc, impartindu-ne dupa varste si categorii sociale. Sa inaltam glasul rugaciunii in locul tipetelor care Ii sunt urate, sa ridicam in urechile Domnului Savaot aceasta: <<Sa abatem mania Sa prin marturisire>>. Intrucat L-am vazut manios, sa facem asa incat sa-I indepartam mania. Cine stie, precum sta scris, daca nu cumva Ii va parea rau si va pogori asupra noastra binecuvantare. Stiu foarte bine acest lucru pentru ca am cunoscut iubirea de oameni a lui Dumnezeu. Va parasi ceea ce e potrivnic firii Sale, adica mania si va veni la ce este potrivit firii Sale, adica la milostivire. Caci in acest scop isi arata mania, spre aceasta inclina… Numai sa ne fie mila de noi insine si sa croim drum spre dreapta iubire a Tatalui. Sa semanam cu lacrimi ca sa seceram cu bucurie…” Continuare»

8 Comentarii »

De astazi, chiar de ziua marelui Sfant Parinte marturisitor Atanasie cel Mare, autorul Crezului ortodox de la Niceea si aparatorul – vesnic prigonit – al Adevarului de otrava ucigasa a arianismului, a inceput manifestarea de vicleana propaganda antihristica si deja cu indelungata “traditie” sincretista, numita “Saptamana de rugaciune pentru unitatea crestinilor”, la care dorim sa dam urmatoarea “replica”, prin intermediul Sfantului Ierarh si neomartir rus, Ilarion, cel care a identificat si combatut ca un nou Atanasie, noile forme de arianism care ameninta astazi Biserica.

Vezi si partile anterioare:

• Sfantul Noul Mucenic si Marturisitor Ilarion Troitki – martirul inchisorilor rusesti si aparatorul Ortodoxiei

• Sfantul Ierarh si Nou Martir Ilarion Troitki: CRESTINISMUL SAU BISERICA? DEFORMAREA CONSTIINTEI BISERICII PRIN INFLUENTELE APUSENE (I)

“Crestinismul” de substitut: deghizarea ereziilor sub masca Evangheliei

Această substituire a Bisericii cu Crestinismul pătrunde ca un venin subtil chiar si în constiinta obstii bisericesti. Este o otravă subtilă, fiindcă se ascunde sub acoperământul înflorat al discursurilor despre cusururile „Crestinismului istoric” (adică Biserica), despre faptul că nu ar corespunde, chipurile, cu nu stiu care Crestinism „pur”, „evanghelic”. Evanghelia si Hristos se pun în opozitie cu Biserica care, nu se stie din ce pricină, este numită „istorică”, ca si cum ar exista sau ar fi existat vreodată o altă Biserică „ne-istorică”. Dar adevărul este că Satana a luat chip de înger de lumină. El pare că se îngrijeste de chivernisirea adevărului lui Hristos, ca si cum ar voi să curăţească adevărul lui Hristos de neadevărul oamenilor.

Fără să vrei îti aduci aminte de înteleptul grai al Preacinstitului Vincentiu din Lerin: Continuare»

5 Comentarii »