Război întru Cuvânt

Scrie şi îi e greu să mai îngenuncheze

In primele zile i-a fost foarte rău, însă a hotărât să rămână singur. L-a silit pe Eupraxie să plece la Arianz. Nu ducea grija mâncarii – o bucăţică de pâine, puţin bob fiert, ceva verdeţuri. Când una, când alta dintr-acestea, şi prânzul i se sfârşea in câteva clipe.

Rugăciunea îi era tot mai îndelungă. In vremea aceasta a avut şi neputinţa de a îngenunchea. Cum voia să faca metanie, picioarele i se împotriveau, nu se îndoiau. De aceea a fost nevoit sa-si împuţineze metaniile şi şi-a impus statul îndelung in picioare, pentru rugăciune.

Chiar şi scrisul îl făcea din picioare. Căci la schit îşi scria Omiliile, pe care le trimitea oriunde găsea de cuviinţă că sunt de folos. Scria şi multe poeme. Simţea nevoia să-şi aştearnă sufletul pe hartie. I se părea că în acest fel îşi stăpâneşte lumea sa sufletească, că o ţine în frâu… să nu-i scape, să nu apuce greşit. Asa ca scria adesea, aproape în fiecare zi.

O parte din timp o închina copierii. Avea cu el Cuvântăriile, Omiliile şi Epistolele. Când putea, le copia cu răbdare şi le trimitea oricui i le cerea. Rugăciunea îi rămânea însă lucrarea de capatai, îndeosebi noaptea.

Puţinii ani petrecuţi la Karvali au fost foarte roditori în ce priveste rugăciunea. Trăia şi simţea întru cunoştinţă lucruri pe care altădată putea doar să le intuiască. In pustia aceea inima i se eliberase cu desăvârşire. Patimile pieriseră şi rămăsese curat, gata de a se umple de prezenţa Duhului Sfânt. In vremea aceasta – precum însuşi povesteşte – s-a încredinţat mai mult decât oricând si de aceasta: cu cât se afierosea mai mult lui Dumnezeu prin rugaciune, cu atât mai limpede deosebea cursele pe care diavolul i le intindea, să-l prindă în ele. Doar în rugăciunea curată, doar în ceasul unirii desăvârşite a minţii şi inimii omul vede şi înţelege numaidecât vicleniile vrăjmaşului. Acesta încercase în multe randuri sa-l tragă pe Grigorie în cursă, de fiecare dată punând altceva la cale. Sfântul însă pricepea şi se păzea. Era totdeauna cu băgare de seamă, căci ştia prea bine că diavolul poate lua mii de chipuri, sa-i insele pe oameni. Continuare»

4 Comentarii »

• Acatistul Sfantului Teofan Zavoratul

Troparul Sfântului Teofan Zăvorâtul

Glas 8

Invăţătorule al Ortodoxiei, arătătorule al evlaviei şi curăţiei, nevoitorule al pustiei Vâşa, de-Dumnezeu-înţelepţitule ierarhe Teofan, în scrierile tale ai tălmăcit cuvântul lui Dumnezeu, arătând tuturor credincioşilor calea mântuirii. Roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Condacul

Glas 4

Ca cela ce porţi numele arătării lui Dumnezeu, o, ierarhe Teofan, cu învăţăturile tale ne-ai arătat nouă armonia vieţii duhovniceşti precum o harfă înţelegătoare. Cu îngerii stând acum înaintea tronului Sfintei Treimi, roagă-te pentru mântuirea sufletelor noastre.

*** Continuare»

6 Comentarii »

La 11 ani de la trecerea intru odihna sfintilor a Parintelui Cleopa Ilie

Eram la Careia, în capitala Sfântului Munte. De acolo am mers la măn. Kutlumuş, marea lavră românească făcută de Radu cel Mare şi reînnoită de Mihai Viteazu. Acolo am dormit noaptea. Un părinte, mare scriitor de la kinovită (conducerea comunităţii athonite), ne-a spus: „Asta e mănăstire românească”, că era ctitorită de domnitorii români.

Dar unde nu suntem noi ctitori? Ne-am simţit bine că era o mănăstire făcută de ai noştri. Apoi ne-a zis:

„În programul nostru avem să vizităm şi măn. Stavronikita – acolo era arhimandtritul Vasile, un prieten de-al nostru -, apoi măn. Filotheu şi măn. Caracalu, făcută de Petru Şchiopu. Şi mergând spre măn. Stavronikita, o să vizităm un mare pustnic, venit din Sinai. Acesta a postit de două ori câte 40 de zile”. El nu spunea, dar un ucenic de-al lui care era acolo ne-a zis: „măi, asta e mare pustnic. Numai 54 de ani are. Paisie îl cheamă. Simplu monah. Nu-i cleric”. Continuare»

20 Comentarii »

(despre scaderea vietii monahale si importanta citirii cartilor sfinte)

După trecerea din această viaţă a cuviosului Părintelui nostru Paisie de la Mânăstirea Neamţului, viaţa călugărească a început să slăbească din cauza belşugului de avere şi mai ales din cauza slobozeniei pe care o aveau mirenii de a petrece cu femeile şi copiii.

Călugării au început să se îngrijească mai mult de cultivarea viilor şi a grădinilor de la metoacele Mânăstirii, se străduiau mai mult să le facă mai îndemânatice pentru locuinţa boierilor cari veniau vara cu familiile la aer. Pentru chiria groasă care curgea de la boieri, călugării adeseori îşi lăsau toată casa în mâna mirenilor, iar ei se chinuiau într-o cocioabă proastă, mai la o parte, să nu strice liniştea “coconaşilor”. Continuare»

15 Comentarii »

17 noiembrie - 47 de ani de la plecarea muceniceasca la ceruri

Cititi si:

• Parintele Daniil (Sandu Tudor), un sfant al Gulagului romanesc
• Tulburatoarea minune a unui sfant rastignit al Aiudului: Cuviosul Daniil (Sandu Tudor)
• Parintele Daniil – indemn duhovnicesc si mangaiere pentru un suflet-frate

• Imnul Acatist al Maicii Domnului – la Rugul Aprins, facere a lui Daniil ieroschimonahul (Sandu Tudor) – text
• Imn Acatist la Rugul Aprins – citit de Maica Siluana Vlad
• Imn Acatist la Rugul Aprins – cantat la Schitul Rarau

Marea drama a adevaratei si sfintei Ortodoxii este lipsa tipatoare a duhovnicilor si ierarhilor. Duhul Sfant tine locul tuturor…, ca nici un trup sa nu se mandreasca, sa nu se laude in fata lui Dumnezeu!

1. Crestinismul: biruinta prin slabiciune

(sursa: cuvant.credo.ro)

“Crestinismul este tragismul supremei bucurii, tragismul indumnezeirii. Omul nu mai e condus de Dumnezeu din afara. Acum, Dumnezeu e ca si cum n-ar fi, fiind suprema Smerenie. Este in noi cu toata plenitudinea Lui euharistica. Imparatia cerurilor e in noi cu toata tri-hipostatica prezenta. Asta inseamna sa bem tot amarul apocaliptic al supremei bucurii, din sapte potire. Asta inseamna, pana la sfarsitul veacurilor, sa biruim prin slabiciune si, iluminati, sa implinim pururea chinurile si patimile Hristosului. Asta inseamna ca, in biruinta asupra durerii pacatului, provizoriului si mortii, e necesar supremul, cutremuratorul pogoramant in toate. Continuare»

5 Comentarii »

• Cititi si: SFANTUL PAISIE DE LA NEAMT versus “modele” jalnicelor noastre generatii “duhovnicesti”

Harisme mistice ale Cuviosului Paisie

“Însă această scurtă istorie scrisă de mine întru sărăcia minţii mele, mai degrabă întunecă decât aşterne în scris virtuţile lui. S-ar fi cuvenit ca aceasta să fie lucrul unui bărbat preaînţelept, deşi cred că şi unul ca acesta s-ar osteni în zadar încercând să le atingă pe toate, ceea ce nici n-ar fi cu putinţă dată fiind înălţimea vieţii fericitului. Cine va citi cu un ochi pizmaş acestea privitoare la el, acela mă va învinui de a fi întrecut măsura în lauda  stareţului meu şi de aceea rog să mai rabde puţin, pentru că îndată ce va auzi acest cuvinte, libere de orice minciună- fiindcă toată minciuna vine de la diavolul- nu va şovăi el însuşi să laude acel bărbat sfânt aflat mai presus de orice laudă omenească şi să spună: „Minunat este Dumnezeu întru Sfinţii Lui”, şi: „Fericiţi sunt ochii voştri care l-au văzut şi urechile voastre care au auzit cuvintele ieşite din gura lui”. Continuare»

Nu exista comentarii »

“(…) Domnul s-a lepădat cu totul de grija celor pămînteşti şi a poruncit să căutăm numai împărăţia cerurilor. Noi însă, silindu-ne să umblăm tocmai pe o cale potrivnică, am nesocotit poruncile Domnului şi, depărtîndu-ne de purtarea Lui de grijă, ne-am pus nădejdile în mîini[le noastre]. El a spus: „Priviţi la păsările cerului că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitniţe şi Tatăl vostru Cel din ceruri le hrăneşte pe ele” (Matei VI, 26); şi iarăşi: „Priviţi la crinii cîmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc” (Matei VI, 23). Ba chiar a poruncit apostolilor să nu-şi ia cu ei nici traistă, nici pungă, nici toiag, ci să ţină seama de făgăduinţa nemincinoasă, pe care le-a dat-o trimiţîndu-i la slujba de ajutorare a celorlalţi oameni, cînd le-a spus: „Vrednic este lucrătorul de hrana sa” (Luca X, 7). El ştia că mai mult ne asigură Providenţa cele ce ne trebuiesc, decît sîrguinţă noastră. Continuare»

2 Comentarii »

• Sfantul Nectarie de Eghina – cel prigonit de fratii sai

• Din minunile Sfantului Nectarie Taumaturgul

• VINDECAREA MINUNATA A UNUI PARALIZAT DE CATRE SFANTUL IERARH NECTARIE
• Inca o minune a Sfantului Nectarie de Eghina
• Sfantul Nectarie de Eghina despre ravna cea inselata si ravna cea adevarata
• Sfantul Nectarie Taumaturgul – Despre chipul omului credincios si al celui necredincios

• Manastirea Sfantului Nectarie din Eghina

• Extrase din Vecernia si Utrenia Sf. Nectarie – Grupul Psaltic Psalmodia
• Troparul Sfantului Nectarie
• Paraclisul Sfantului Ierarh Nectarie
• Acatistul (audio) al Sfantului Nectarie – Marian Moise (link corectat)
• Acatistul (audio) al Sf. Ierarh Nectarie – alta versiune, Iasi
• Primul Acatist al Sfântului Nectarie (text)
• Al doilea acatist al Sfantului Nectarie (text)

„- Tu, Nectarie, aşa?

- Aşa a binevoit Domnul”.

Avem in viata prea-blandului Mare Ierarh si Facator de minuni Nectarie al Pentapolei si Eghinei chipul intreg al Bisericii care, slujind jertfelnic, se lasa rastignita neincetat si literalmente pana la sfarsit de catre cei care au ales iubirea acestui veac. Sfantul Nectarie constituie un fel de rezumat duhovnicesc “in vivo” al istoriei Bisericii si o predica vie a Crucii traite integral si desavarsit, o “predica” incrustata in insusi trupul sau, devenit mireasma a nestricaciunii si oglinda marturistoare a Slavei.

Datorita vindecarilor, a faptelor minunate nenumarate si a harului imbelsugat pe care-l raspandesc sfintele sale moaste, numele Sfantului Ierarh Nectarie a ajuns extrem de cunoscut si de iubit, insa prea putini cunosc sau constientizeaza, chiar si atunci cand cauta cu nadejde adapost si tamaduire la racla sau la icoana sa, cum a ajuns acest  mare traitor al Ortodoxiei in vremuri foarte apropiate de noi sa dobandeasca o asemenea masura a sfinteniei si a maririi. Pentru ca, de multe ori, noi preferam sa ramanem despre sfinti cu o imagine ceva mai edulcorata si mai confortabila psihologic, alegand sa vedem in ei niste simple modele  ale bunatatii nemarginite si sa ne impartasim de roadele bogate ale vietuirii lor, dar fara sa cutezam sa patrundem macar cu mintea, si macar in parte, si in imprejurarile concrete si in intreg procesul patimirii lor pentru Hristos, pentru a intelege mai bine si ce anume sta in spatele unei icoane si a unui trup care a biruit insasi putreziciunea firii. Continuare»

4 Comentarii »

• Sfantul Mare Mucenic Dimitrie, militarul care a stiut sa spuna NU
• “CAPUL CE SE PLEACA SABIA NU-L TAIE….” sau DESPRE POLITICALL CORECTNESS SI LIBERTATE de Marcel Bouros

• Troparul Sf. Mare Mc. Dimitrie – versiunea Nectarie Protopsaltul si versiunea Schitul Lacu
• Vecernia si Utrenia Sf. Mare Mc. Dimitrie, Izvoratorul de Mir (audio)

Din cartea “Trezire duhovniceasca” cuprinzand invataturile Cuviosului Paisie Aghioritul: Continuare»

9 Comentarii »

• Fericitul Paisie Olaru (de la Sihla) despre deznadejde
• Luati seama ca tare scump este Raiul!

Sfaturi si cuvinte duhovnicesti ale Parintelui Paisie, adunate si povestite din memoria ucenicilor

(extrase)

Dupa evenimentele grele din decembrie 1989, auzand batranul, a zis: “Aceasta este un semn mare ca s-a luat pacea de pe pamant. Caci s-a zdrobit capul sarpelui, dar veninul lui a ramas si s-a raspandit in toata lumea prin coada lui“.

***

Fiind seceta mare in vara anului 1990, ucenicii ii spuneau Parintelui Paisie, care zacea la pat: “Nu ploua, parinte, este seceta mare!”. Iar el raspundea: “Sa ne rugam lui Dumnezeu cu lacrimi si sa postim, ca Domnul are de unde da, daca are cui da!”

Dupa ce a inceput sa ploua, ucenicii i-au spus: “Parinte Paisie, ploua afara!“. Iar el a inceput a plange in pat si a zis ucenicului sau de chilie, monahul Gherasim: “Ada-mi si mie un pahar cu apa de ploaie de afara sa beau, ca cine stie ale cui sunt lacrimile acestea!” Continuare»

14 Comentarii »