Război întru Cuvânt

***

Harisma înainte-vederii şi a străvederii Stareţului

“Stareţul Iosif era foarte experimentat. Atunci când mergeam la el noaptea pentru mărturisirea gândurilor, de cele mai multe ori ne explica în amănunt problema noastră şi ne dădea şi rezolvarea ei mai înainte de a-i descrie noi ce anume ne preocupa. Adică cunoştea dinainte starea noastră lăuntrică şi ne explica cărui fapt se datorează şi cum trebuie înfruntată, fie că era vorba de gânduri, fie de patimi, fie de lucrări ale Harului.

Nu avea nevoie să întrebe ca să analizeze problema şi să răspundă. Cu o simplă privire ne citea gândurile. Şi aceasta, fiindcă pe de o parte avea o uriaşă experienţă ascetică, iar pe de altă parte avea Harul străvederii. Continuare»

14 Comentarii »

• Vezi si: Suflete… schimbate la fata (1): Alexandru Tudor. MARTURISIREA DE CREDINTA SI MINUNILE DIN VIATA UNUI ARBITRU ROMAN DE FOTBAL

“Familia ortodoxa”, nr. 7 (30)/2011:

Prin copilul pe care l-a purtat în pantece, a invins cancerul şi tuberculoza

Cazurile în care oamenii ies biruitori dintr-o luptă cu boli greu de vindecat, precum cancerul, impresionează atât prin felul în care cel bolnav a izbutit să nu se lase doborât de durere si de deznădejde, dar, mai ales, prin felul în care Dumnezeu a lucrat în viaţa aces­tuia si a celor apropiaţi spre tămăduirea tru­pului şi a sufletului. Cazul Danielei Popa din Bucureşti este unul aparte, pentru că la cancer s-a adăugat şi tuberculoza; pe lângă toate aces­tea, Dumnezeu i-a dat binecuvântarea să fie pentru a treia oară mamă. Daniela şi Richard Popa au înţeles rostul acestor încercări, le-au primit cu inima deschisă, iar prin credinţă şi multă rugăciune au izbutit să le biruiască.

Daniela: Am aflat de boală în luna mai a anului 2005, pe când Richard, soţul meu, era plecat în Muntele Athos. Aveam o stare febrilă, care se accentua din zi în zi tot mai mult. Când Richard s-a întors din Sfântul Munte, în urma biopsiei am aflat diagnosticul: limfom Hodgkin cu depleţie limfocitară (limfomul Hodgkin este o formă de cancer al sistemului limfatic, în care celulele sistemului limfatic se divid anormal şi se răspândesc în afara acestuia – n.red.).

- Cum se manifesta boala? Continuare»

19 Comentarii »

Această carte este povestea unei convertiri de la Iudaism la Ortodoxie. Uimit de Hristos este, totodată, şi o autobiografie, o istorie intelectuală; este o carte ce transmite o viziune duhovnicească şi teologică într-un mesaj care afectează oameni din sfere diferite ale societăţii. Este o vedere a Dumnezeului Cel viu, revelat în Iisus Hristos, Cel care este împlinirea Vechiului Testament, viaţa celor credincioşi, nădejdea celor fără de nădejde şi ţelul celor care se străduiesc să propovăduiască Evanghelia în toată deplinătatea sa. Dorinţa şi nevoinţa Părintelui James pentru a-L cunoaşte pe Dumnezeu, l-au adus de la Iudaism la Ortodoxie, trecând prin cultele evanghelice, ajungând în final la Biserica creştină autentică.

„Nu cunosc altă carte care să se ocupe atât de cuprinzător cu procesul intelectual şi spiritual al convertirii de la Iudaism la Ortodoxie. Ea are importanţă nu numai pentru evreii care se gândesc la Ortodoxie. De asemenea, este importantă pentru majoritatea evanghelicilor contemporani care au o puternică orientare fie către Iudaism, fie către Sionism. Părintele James Bernstein a înţeles că Creştinismul ortodox este împlinirea Iudaismului ortodox şi astfel, adevăratul lui succesor, în timp ce iudaizarea sau Protestantismul afectează pe amândouă”.

† Jonah, Mitropolit a toată America şi Canada
(Biserica Ortodoxă din America)

L-am aflat pe Dumnezeul evreilor în Biserica Ortodoxă

“… Chiar înainte de a participa la o slujbă din cultul ortodox, ajunsesem la concluzia că creştinii din primele patru secole aveau un cult liturgic, sacramental şi ierarhic universal. Pe măsură ce îmi continuam cercetările descopeream că Biblia însăşi prezintă aceleaşi elemente de cult. De fiecare dată când Dumnezeu S-a descoperit omului în Scriptură acest fapt s-a petrecut într-un cadru de cult care îmbina frumuseţea, ordinea şi maiestatea. Cultul din Vechiul şi din Noul Testament au căutat să reflecte pe pământ maiestatea lui Dumnezeu aşa cum ea se dezvăluie din ceruri. Continuare»

13 Comentarii »

„Vezi ca o singura cinste ai! Si daca ai pierdut-o nu mai poti s-o cumperi inapoi”

Interviu cu arbitrul Alexandru Tudor

“De paine si circ e nevoie pentru a conduce vulgul. Fotbalul este circul…“

Dar si...

” Stiu oameni in fotbal cu adevarat adanci sau macar apropiati de Dumnezeu, dar care nu fac publica aceasta chestiune. Sunt multi. Dar cei de calitate sunt cei discreti. Care fac bi­nele si il tin pentru ei. Sa il stie doar Dumnezeu”.

Continuare»

19 Comentarii »

Despre minuni si credinta (fragment)

“(…) Mintea omului care nu este hotărât să se îndrepte spre Dumnezeu, nu va fi determinată nici de minuni să o facă. Va fi determinată de minuni dumnezeieşti discrete, care se petrec în sufletul său. Sunt mişcări tainice în sufletul omului pe care nici el singur nu le percepe. Pentru rugăciunile cuiva, ale părinţilor, ale prietenilor, ale preoţilor sau călugărilor, pentru sufletul curat al cuiva, Dumnezeu poate săvârşi astfel de mişcări în fiinţa omului. Se trezeşte omul cu o altă atitudine, cu o altă înţelegere a lucrurilor, mult mai dispus pentru lumea aceasta a lui Dumnezeu, şi nu ştie de unde. Va fi mai mult ajutat, dacă el însuşi, la un moment dat, se va hotărî să încerce şi această alternativă a vietii, adică o viată cu Dumnezeu, cu un Dumnezeu cunoscut căruia noi Ii spunem Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, şi cu tot ceea ce se întâmplă în Biserica Lui. Este atât de important ca omul să se hotărască în sinea lui şi să-şi exprime, să articuleze cu fermitate această hotărâre, eventual în rugăciunea lui.

Legat de vindecări minunate, îmi vine în minte acum – şi am s-o spun – o minune care s-a întâmplat cu tatăl meu, Pătraşcu, Dumnezeu să-l odihnească! A trecut de curând la cele veşnice. Continuare»

4 Comentarii »

– Aţi pomenit de Stareţul Mănăstirii Essex, Părintele Sofronie; vorbiţi-ne despre experienţa vieţuirii Sfinţiei Voastre alături de acest Părinte duhovnicesc, ucenicul Sfântului Siluan Athonitul.

- Părintele Rafail: In legătură cu ce ziceam, că sfinţenia nu este un lucru pe care l-a gândit Dumnezeu, pentru câţiva, mai-nainte de veacuri, şi pe acei câţiva, când s-au născut, i-a pus pe un piedestal înalt, Părintele Sofronie, poate mai presus de multe lucruri, aprecia firescul. Şi el era un om aşa de firesc! Într-una din Evanghelii se zice că Apostolilor li se împietriseră inimile, erau obişnuiţi cu minunile pe care le făcea învăţătorul. Vedeţi firescul sfinţeniei şi cum te poţi blaza, cum ţi se poate urî cu binele! Asta contemplam, într-un oarecare grad de conştient, când eram cu Părintele Sofronie, observam că mă obişnuisem cu Părintele Sofronie. Acesta-i un element între multe altele; aş putea să vorbesc zile întregi dar, nu ştiu de ce, elementul acesta al firescului îmi vine întâi.

Până unde mergea el? Continuare»

13 Comentarii »

Contine si IMAGINI FILMATE INEDITE CU VLADICA IOAN:

UPDATE

Crampeie din viata Sfantului Ierarh Ioan Maximovici, Arhiepiscop de Shanghai si San Francisco, mare facator de minuni al secolului XX

De Eugene (Cuviosul Serafim) Rose

Viaţa Fericitului Ioan 1896-1966

De numai şase luni* a răposat în Domnul un ierarh al Bisericii lui Hristos a cărui viaţă a strălucit atât de nemaivăzut cu virtuţi creştineşti şi cu harul Sfântului Duh, încât a devenit un stâlp al Ortodoxiei adevărate şi o pil­dă de viaţă creştinească de însemnătate universală. In Arhiepiscopul Ioan se uneau trei feluri de virtuţi creşti­neşti din cele mai înalte, pe care rareori le poţi întâlni laolaltă: cea a unui îndrăzneţ şi preţuit conducător al Bi­sericii; un ascet din tradiţia sfinţilor-stâlpnici, luând asu­pra sa cea mai aspră jertfă de sine; şi un nebun pentru Hristos, învăţând oamenii printr-o „nebunie” care se înălţa deasupra înţelepciunii acestei lumi.

Ceea ce urmează nu se poate numi o viaţă completă a Arhiepiscopului Ioan; este numai o selecţie a materia­lelor deja disponibile, prezentate în forma unei schiţe preliminare a vieţii acestui om sfânt. Ea a fost alcătuită de Frăţia Sfântul Gherman, întemeiată cu binecuvânta­rea Arhiepiscopului Ioan (care dorea să-l vadă canonizat pe părintele Gherman, după părintele Ioan din Kronstadt) pentru misiunea cuvântului tipărit. Acum, pentru a îndeplini această misiune, este datoria noastră să spunem adevărul despre acel om care a fost, în vremurile noastre întunecate, în care adevăratul creştinism aproape a dis­părut, o întruchipare a vieţii în Hristos.

Continuare»

6 Comentarii »

TOATE SUNT CU PUTINTA CELUI CARE SE CAIESTE. Pocainta unui schimonah, fost asasin CEK-ist

de Ieromonah Serghie Rabko

“Pocăiţi-vă. Este prima poruncă pe care o întâlnim în Evanghelie. Sfântul Ioan Botezătorul a propovăduit în pustie şi a botezat oamenii cu botezul pocăinţei: Pocă­iţi-vă, că s-a apropiat împărăţia cerurilor (Matei 3,2). Cu aceste cuvinte Mântuitorul a început să predice pentru că nu poate Domnul să Se arate sufletului, dacă el nu s-a căit sincer şi curat de toate păcatele sale şi nu s-a curăţit de ele. Omul a căzut. Din cauza păcatului, el s-a îndepărtat de Dumnezeu. Pentru a putea reveni la El, trebuie să se căiască, aceasta fiind singura cale de reîntoarcere.

Ce este pocăinţa? Adesea auzim şi vorbim despre ea, dar nimeni nu înţelege semnificaţia ei reală. Se întâmplă aceasta, pentru că suntem contaminaţi de păreri perso­nale şi ne orientăm mai mult după legi omeneşti decât după poruncile lui Dumnezeu.

Majoritatea dintre noi se consideră creştini şi persoa­ne cucernice. Adesea ne îndreptăţim că nu am ucis pe ni­meni, nu am furat, iar faptul că păcătuim îl credem scu­zabil, pentru că toată lumea greşeşte. Astfel, considerăm că nu avem motive să ne căim, că pocăinţa nu ne foloseşte la nimic. Cugetăm astfel, pentru că nu cunoaştem Evanghelia, nu înţelegem în ce constă creştinismul şi pocăinţa. De cele mai multe ori învăţăm din propriile greşeli şi pen­tru că, în urma păcatelor, urmează necazurile, atunci ele ne sunt unicii dascăli. Într-adevăr, prin necazurile suferite înţelegem, în cele din urmă, cât de eronat trăim.

Continuare»

14 Comentarii »

UPDATE:

• Predică la Duminica a II-a după Rusalii (a Sfinților Români) (Ierom. Teofan Popescu – MAN. PUTNA, 26 iunie 2011) despre nevoia de ajutor al sfintilor romani pentru vremurile grele prin care trecem si despre modelul sfintilor inchisorilor

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

TROPARUL SFINTILOR ROMANI

***

SFINTENIE SI SIMPLITATE

“R. Rădulescu: Duminica Sfinţilor români, o zi care vine după duminica Rusaliilor şi după duminica Tuturor Sfinţilor, închinată sfinţeniei izvorâtă sau crescută din neamul nostru românesc. Se  aude în biserică în această duminică, părinte Constantin Coman, episodul evanghelic în care Hristos îi cheamă la apostolat, la misiune, pe primii ucenici. Primii sunt Simon Petru şi Andrei, apoi Iacob şi Ioan. Lor le spune foarte simplu: „Veniţi după Mine, şi vă voi face pescari de oameni!”, ei fiind de meserie pescari. Nu le spune nimic altceva. Pescarii răspund afirmativ, adică merg după Hristos. Părinte profesor, ce-i convinge să-L urmeze? Ce se întâmplă cu ei în momentul chemării? Vă întreb lucrul acesta, pentru că pe drumul sfinţeniei se porneşte cu o chemare. Ce se întâmplă în momentul acela cu pescarii, care sunt invitaţi să fie nu pescari de peşti, ci pescari de oameni?

Continuare»

4 Comentarii »

“Noul Mucenic, părintele Ioan Karastamatis, s-a născut în anul 1937 în satul grecesc Apikia din insula Andro.

La vârsta de 20 de ani pleacă în America, iar mai târziu îşi întemeiază o familie. Este hirotonit preot şi timp de 10 ani lucrează cu râvnă apostolică în Alaska, unde slujeşte în mai multe sfinte locaşuri. Vine în Santa Cruz, la biserica Sfântului Prooroc Ilie, pe care o restaurează şi o sfinţeşte, devenind centrul de cateheză ortodoxă pentru toţi cei din această regiune, în care oamenii erau îndepărtaţi de Dumnezeu şi de Biserică.

Părintele Ioan era simplu în comportamentul său. Îşi iubea enoriaşii, iar uşa casei lui era mereu deschisă. Chiar şi noaptea, dacă îl căuta cineva era primit înăuntru. Propovăduia cu multă înflăcărare, Îl iubea pe Dumnezeu şi dorea ca toţi să-L iubească. Mergea prin parcuri şi vorbea cu oamenii care nu ştiau nimic despre Dumnezeu ori umblau pe căi rătăcite ori erau evrei.

În satul natal al părintelui Ioan din insula Andro, are loc o minune cu crinii albi şi bine mirositori, care sunt florile Maicii Domnului. Când crinii înfloresc, îi dezrădăcinează şi îi aşează în biserica Preasfintei, la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Mai târziu, după cum e şi firesc, frunzele şi florile se ofilesc şi cad, rămânând doar tulpina uscată. Sunt lăsaţi aşa în faţa icoanei, iar în postul Maicii Domnului, crinii încep să înmugurească şi să înflorească. La sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului crinii sunt deja înfloriţi. Acest lucru se repetă în fiecare an. Părintele Ioan, când a revenit pentru puţin timp în Andro, i-a cerut stareţului Dorotei câţiva crini uscaţi pe care i-a aşezat în biserica sa din Santa Cruz, la o icoană a Preasfintei, iar la praznicul Adormirii Maicii Domnului, în chip minunat au înmugurit şi înflorit. Lumea a început să se întarească şi mai mult în credinţă şi să aibă mai multă evlavie la Preasfânta. Continuare»

12 Comentarii »