Război întru Cuvânt

• Sambata Mare: „Sa taca tot trupul omenesc…”

„Invatatura despre Hristos e centrala in gandirea Sfantului Siluan nu in forma hristologiei familiare noua din manualele de dog­matica, cat in forma semnificatiei existentiale a acestei invata­turi. Fidel unei traditii tipic ruse ce ne aduce aminte de Dostoievski si alti scriitori rusi, Sfantul Siluan abordeaza hristologia dinauntrul kenozei si accentueaza calea crucii ca drumul exis­tential spre mantuire. Nu putem dobandi viata daca nu murim, asa cum a facut-o si Hristos inainte de a invia. Intr-un mod dostoievskian, Sfantul Siluan impinge pana la extrema aceasta tema in faimoasa sa expresie: “Tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui!” Aceasta expresie e cumplit de nihilista in afara hris­tologiei. Daca e scoasa din contextul ei hristologic poate duce la sinucidere. Iadul e un punct de trecere, nu o destinatie. Noi nu suntem chemati sa ramanem acolo. Dar nu exista nici o scurta­tura pe care sa o putem apuca ca sa evitam aceasta trecere, daca vrem sa ajungem la destinatia noastra finala, care e cerul si im­paratia lui Dumnezeu. Aceasta pentru ca Hristos a trecut El in­susi prin acea experienta. Gandirea lui Siluan e hristologica si din aceasta pricina nu duce la deznadejde. Fiindca biruinta lui Hristos asupra iadului e conditia prealabila a trecerii noastre prin el. Astfel, ea este o rasturnare a secventei moarte-inviere: invierea lui Hristos precede acum intrarea noastra in iad si din aceasta pricina nu ne duce niciodata la disperare. Continuare»

5 Comentarii »

Sfantul Nicodim Aghioritul, “Deprinderi duhovnicesti“:

Purtandu-si Domnul Crucea:

B. A purtat-o cu demnitate

Ia aminte, iubitule ca Hristos si-a purtat Crucea nu numai in vazul tuturor dar si cu demnitate si cu mare curaj. Cunostea foarte bine Domnul, cat era de mare greutatea lemnului Crucii, nu numai materialiceste ci si dupa simbolul ei, intrucat crucea purta pe dansa pacatele intregii lumi. Stii foarte bine cat de slaba era puterea Lui din pricina multului sange pe care il pierdu-se in chinurile suferite mai inainte, si din cauza durerilor dinlauntru si dinafara ale firii Sale omenesti. De asemenea stii foarte bine nedreapta hotarare care osandea pe Sfantul Sfintilor sa moara ca un nelegiut, ca un om blestemat si ca un talhar primejdios, adica spanzurat pe Cruce. Dar cu toate acestea el o imbratiseaza cu multa noblete si curaj, o strange la piept, o priveste ca pe un altar, pe care sa-si jertfeasca viata Sa; ca pe un tron al dragostei Lui, ca pe o slava si lauda, ca pe un sceptru imparatesc, ca pe o camara de nunta al Bisericii Sale si ca o unealta a rascumpararii noastre si a nimicirii pacatului. De aceea numise Crucea si Potir, pentru ca precum cineva, band un pahar de vin se bucura si se veseleste, tot asa si Iisus cu multa placere si bucurie a purtat osanda Crucii. Continuare»

11 Comentarii »

Alaturi de Sambata lui Lazar, Duminica Intrarii triumfale a Mantuitorului in Ierusalim reprezinta “inceputul Crucii“. Stereotipul nostru mental care asociaza bucuria cu absenta suferintei este contrariat de aceasta sarbatoare: unde este triumful, unde este bucuria, ce se celebreaza acum, daca Iisus intra in Ierusalim pentru a fi rastignit? Cum de este primit ca un imparat Cel ce vine calare pe smeritul asin? Cum de I se striga “Osana!” Celui asteptat de catre mai-marii poporului pentru a fi ucis? Continuare»

6 Comentarii »

• Invatatorul este aici si te cheama!
• Ce sa facem atunci cand ne simtim incercati la maximum? – cu o talcuire a invierii lui Lazar facuta de parintele Rafail Noica
• Anghelos – Axionul din Sambata lui Lazar.mp3
• Mormantul lui Lazar din Betania
• Evanghelia Invierii lui Lazar

LAZAR, ADICA EU

In Lazar, cel mort de patru zile, ne regasim insesi sufletele noastre omorate de patimi, de energiile ucigase ale duhurilor necurate carora le dam drepturi asupra-ne prin pacat, peste care am asezat apoi, pecetluindu-ne moartea, piatra de mormant a suficientei, a indreptatirii, a superficialitatii, a indaratniciei, intr-un cuvant: a ne-pocaintei. Asa ca, atunci cand Hristos striga cu glas mare: “Lazare, vino afara!“, pe noi ne striga! Pe noi ne cheama afara din inchistarea egoismului, a trufiei noastre, noua ne cere sa iesim din impietrire, din nesimtirea sufleteasca, sa ne scuturam de toate legaturile duhului lumesc si de complicitatile cu idolii de astazi, sa inviem din lancezeala calduta a comoditatilor si prejudecatilor noastre.

Noi de multe ori stam intr-o asteptare nedefinita ca ceva miraculos sa ni se intample fara nici o osteneala din partea noastra. Si totusi… putem face si ceva mai mult decat sa asteptam! Ce mai asteptam, de fapt, cand Mantuitorul e aici de atata timp si ne striga cu durere: Vino afara! Continuare»

20 Comentarii »

Pãcãtosilor din vremea lui Noe am urmat, Mântuitorule, mostenind osândirea acelora, întru cufundarea potopului.

Gresit-am, Doamne, gresit-am Tie!

Milostiveste-Te spre mine. Cã nu este cineva între oameni, din cei care au gresit, pe care sã nu-l fi întrecut eu cu gresealele.

Lui Ham aceluia, batjocoritorul de tatã, urmând, suflete, n-ai acoperit rusinea aproapelui, cu fata înapoi întorcându-te.

Binecuvâtarea lui Sem nu ai mostenit, ticãlosule suflete, si mostenire desfãtatã n-ai luat, ca Iafet în pãmântul iertãrii.

Fragment din Canonul cel mare al Sf. Andrei Criteanul,

http://www.nistea.com/canonul_mare.htm

Nu exista comentarii »

În pericopa din Vechiul Testament de astăzi este înfăţişat Lameh, urmaş al lui Cain. Într-una din scrierile Sf. Ioan Gură de Aur, acesta amintea de Lameh pentru a ilustra faptul că pedeapsa dată cuiva pentru o fărădelege este mai mare pentru cei care sunt în cunoştinţă de cauză. Cain fusese pedepsit pentru uciderea dreptului Abel. Era ştiută, deci, înainte de cele 10 porunci, porunca “nu ucide”. Dar păcatul, încălcarea poruncii nesocotind pedeapsa dată de Dumnezeu atrage după sine o şi mai mare osândire. Vedem că Lameh nu a ucis precum Cain. Lameh spune “pentru rana mea şi pentru vânătaia mea”, deci uciderea a fost, se pare, o răzbunare. Dar acest lucru nu scade osânda, cum însuşi Lameh mărturiseşte şi cum el însuşi se osândeşte pe sine-şi.

Nu exista comentarii »

Creştinatatea se confruntă, la începutul Postului Mare, aşadar la începutul perioadei închinate prin excelenţă Patimilor, Răstignirii şi Învierii Mântuitorului, cu o nouă hulă îndreptată împotriva lui Hristos. O hulă întreţinută de un complex agresiv şi puternic – cel al industriei hollywoodiene, aliat cu cel al industriei de TV “Science”, Discovery sau National Georgaphic. Nici nu se stinseseră ecourile precedentelor mari hule – cea a farsorului Dan Brown si cea a asa-zisei “Evangheliei lui Iuda”. Prima fusese organizată de complexul Hollywood + National Geographic, însoţită de documentare pseudo-ştiinţifice pe Discovery. A doua a fost o producţie National Geographic integral, şi a constat în lansarea unor false ipoteze “ştiinţifice” legate de un document istoric al unei secte de gnostici de la începuturile creştinismului.

Patternul se repetă. Avem un aventurier, un farsor, anume “descoperitorul” Simcha Jacobovici, un faimos regizor care s-a pus în fruntea propagandei de lux, James Cameron, avem Discovery, deci pretenţia de ştiinţificitate, şi spectacol, Hollywood. Este demnă de consemnat “mărturia” lui James Cameron. Regizorul Titanicului a afirmat senin că descoperirea este o dovadă certă a existenţei umane, concrete, a lui Iisus Hristos… De parcă întreaga creştinătate şi ceata sfinţilor a crezut până acum în “ideea” Iisus, o idee creată din neant de nişte evrei care se plictiseau, probabil, şi au inventat o religie să le treacă urâtul. Dar altceva este important aici. Este forţa pe care o dă minciunii acest complex fastuos de falsificare a ştiinţei şi de propagandă de lux. Este o minciună întreţinută, agresiv, conştient. Este îndreptată împotriva creştinismului, împotriva lui Iisus Hristos. Ştim că în vremea Antihristului se va nega “mărturia Crucii” (Sf. Mucenic Policarp), se va nega Răstignirea şi Învierea, adică Însuşi Hristos. Dar nu oricum. Ci prin propriile minuni ale Tatălui Minciunii. Căci ce altceva decât “minuni”, decât farse, iluzionisme, sunt toate aceste documentare care încearcă să treacă drept evidente, drept acceptabile, drept normale, drept nu-aşa-de-rele hule precum mormântul familiei lui Iisus sau căsătoria cu Maria Magdalena? Minciuna senină, spusă cu îndrazneală, împotriva evidenţelor, împotriva bunului simţ şi al bunei credinţe, este un semn că vremurile noastre sunt vrăjmaşe lui Dumnezeu-Iisus Hristos. În plus, această minciună nu va combate ideile creştinismului, nuu… Viclenia va consta în falsificarea, nu în negarea lor.

Nu ar trebui să mire intenţia unui Simcha Jacobovici, care, după cum, aflăm din ziar, nu este la prima minciună îndreptată împotriva lui Dumnezeu. Miră însă amploarea minciunii, receptivitatea de care oamenii dau dovadă, slabele lor reflexe de aderenţă la adevăr şi onestitate. În mod cert, minciuna va face rating şi mulţi, mulţi bani. Şi toţi cei care vor accepta să facă acest lucru “din curiozitate” vor participa, de fapt, activ, la această hulă. Am avut imboldul să fac o sumară revistă a presei, interne şi internaţionale, pe acest subiect. Dacă în Franţa Le Monde şi Le Figaro nu au crezut că subiectul merită abordat, se pare că în mediul anglo-saxon receptivitatea a fost mai mare. The Times, The Thelegraph, în Marea Britanie, şi Washington Post în SUA au acordat atenţie subiectului. În tradiţia jurnalismului “obiectiv”, se relatează evocata descoperire a celor doi fără “subiectivism” din partea autorului. Se menţionează, doar, oarecum în treacăt, că descoperirea ar intra în contradicţie cu tradiţia creştină. Prin ultimul paragraf, când deja se presupune că cititorul ar fi fost convins de posibilitatea veridicităţii “descoperirii”, se citează şi vreo două, trei opinii critice. Mai ferm este italianul Corriere de la Sera care titrează clar că descoperirea este o “tesi ridicola”. Dar ai noştri? Aici este aici…Aici este durerosul, când vedem ce se întâmplă la noi. Popularizată agresiv, fără pic de discernământ. Fără citarea celor care nu dau doi bani pe ştiinţificitatea descoperirilor, printre care însuşi descoperitorul originar al vestigiilor arheologice. Oamenii, creştini-ortodocşi, se fac de bună voie perpetuatorii minciunii, hulei, crimei. A nega, fie şi indirect, mărturia Crucii, este a fi complice cu cei care l-au ucis pe Fiul lui Dumnezeu. În ceea ce priveşte presa scrisă, Cotidianul abordează problema iresponsabil, uşuratic, incredibil de uşuratic. Autorul nici măcar nu ştie cum se scrie numele Mântuitorului. Dar nu se dă la o parte de la articole pe temă. Merită menţionate pozitiv Adevărul şi Ziua. Cu mărturii puternice, care demontează aberaţiile hulelor, cu surse precum profesorul Amos Kloner, descoperitorul de drept şi de fapt al vestigiilor arheologice, cu observaţii de bun simţ pe care orice om dotat cu o inteligenţă firească şi cu instincte ne-pervertite de onestitate ar fi putut să le facă. Ceasul este însă al întunericului. Iar iluzionismele, “miracolele” Tatălui Minciunii sunt abia la început.

4 Comentarii »

Pentru citirea căderii lui Adam:

Fragment din CANONUL MARE al Sfântului Pãrintelui nostru Andrei Criteanul Ierusalimiteanul:

…

Râvnind neascultãrii lui Adam celui întâi zidit, M-am cunoscut pe mine dezbrãcat de Dumnezeu si de împãrãtia cea pururea fiitoare si de desfãtare, pentru pãcatele mele.

Vai, ticãloase suflete!

Pentru ce te-ai asemãnat Evei celei dintâi? Cã ai cãzut rãu si te-ai rãnit amar; cã te-ai atins de pom si ai gustat cu îndrãznealã mâncarea cea nechibzuitã.

În locul Evei celei trupesti, fãcutu-s-a mie Evã întelegãtoare gândul cel cu poftã trupeascã, arãtându-mi cele plãcute, si gustând pururea din bãutura cea amarã.

Dupã dreptate a fost lepãdat Adam din Eden, nepãzind singura Ta poruncã,Mântuitorule.

Dar eu, care am cãlcat totdeauna cuvintele Tale cele dãtãtoare de viatã, ce voi pãtimi?

  http://www.nistea.com/canonul_mare.htm

1 Comentariu »

http://www.gandul.info/articol_30932/_quot_exorcistul_quot__de_la_tanacu_a_binecuvantat_instanta_care_i_a_dat_14_ani_de_inchisoare.html

http://www.gandul.info/articol_30878/preotul_roman_din_alcala_de_henares_n_a_vrut_sa_l_inmormanteze_pe_sibianul_injunghiat_de_un_spaniol.html

http://www.evz.ro/article.php?artid=292956

Citat: Extrema dreapta romaneasca impreuna cu cinci mitropolii ortodoxe, eparhii romano-catolice, Biserica Greco-Catolica si cultele neoprotestante(www.protejarea-familiei.com ), intr-un consens neobisnuit si periculos (sic), au demarat procedura de modificare a Constitutiei. De data aceasta pentru „protejarea familiei” prin definirea casatoriei ca fiind doar uniunea intre un barbat si o femeie.

http://www.cotidianul.ro/index.php?id=9389&art=24843&cHash=0e7594e75o

Judecata nedreapta, alungarea vaduvei si a orfanului, ura fata de lucrurile lui Dumnezeu (casatoria). Suntem Israel cel razvratit, cel fara-de-lege, rugaciunile noastre nu pot fi primite, avem mainile pline de sange.

Nu exista comentarii »