Război întru Cuvânt

Cititi:

Desi exista o stransa si chiar explicita legatura intre (1) Antihristul propovaduit de miscarile rabinice (iudaice), (2) viziunea laica a posibilitatii intemeierii dreptului international si a unei institutii mondiale care sa guverneze pe baza valorilor comune ale umanitatii si (3) francmasonerie, cel mai adesea ea este raspandita prin diverse scenarii conspirationiste si materiale speculative ieftine si eteroclite – de regula fie de provenienta neoprotestanta, fie venite printr-o filiera New Age, ori colportate de multa vreme ca “dezvaluiri de protocoale si documente secrete” extrem de dubioase -, usor de demontat, care pot compromite intreaga discutie. In contextul framantat al acestor vremi, intr-adevar, a devenit aproape un truism a spune ca masoneria se afla in spatele Uniunii Europene si a planurilor pentru stabilirea unei autoritati mondiale, ca in spatele masoneriei sunt ”evreii” care il asteapta pe Antihrist, iara toate acestea vor duce la un guvern mondial.

Dar subiectul poate fi  lamurit printr-o documentare concisa si bazata nu pe ”surse secrete”, obscure si discutabile, ci chiar pe surse deschise, publice,  “academice”, verificabile oricand si revendicate ca atare chiar de sustinatorii lor. In plus, este nevoie de indreptarea atentiei catre cauzele reale ale istoriei: Continuare»

56 Comentarii »

UNDE NE SUNT STRALUCIREA, DESFATAREA, BOGATIA SI NUMELE SLAVIT?

Cum a pierdut celebritatea bogatul nemilostiv

sursa: Doxologia

“Bogatului îi place lauda, admiraţia semenilor lui care, linguşitor, i-o acordă din plin. Bogăţia materială se cere a fi admirată iar cel ce o agoniseşte, prin muncă cinstită - ar spune el, are nevoie de ceilalţi nu pentru valoarea lor umană, ci pentru a-i umili, pentru a-i strivi cu opulenţa lui. Bineînţeles, nu mai e nimeni ca el, nimeni nu a reuşit într-un timp atât de scurt să acumuleze multă bogăţie care să îi dea acea siguranţă şi suficienţă de sine caracteristică celor avuţi, în general.

Nemaifiindu-i foame, nu mai ştie cum e să-i fie. Îmbrăcându-se mereu, nu mai ştie cum este să-i fie frig. Săracii sunt mereu prea mulţi ori prea vinovaţi de starea lor, ca să mai merite preţioasa lui atenţie. Într-o lume a high-life-ului celor cu bani, se găsesc mereu cerşetori şi câini care să infecteze igienica lume a celor sătui. Bolile acestor cerşetori sunt de la sine înţelese, fără a fi nevoie de neglijenta privire a bogatului sau de – Doamne fereşte! – atotputernica lui bogăţie. Ar putea face mult dar, pentru puţinătatea sufletească şi necredinţa lui, nu face nimic. Pentru ce ar face? Continuare»

17 Comentarii »

In timp ce mass-media ne asediaza in fiecare zi, prin declaratii-soc, cu prabusiri virtuale ale Europei sau ale SUA, dupa caz, mult mai aproape de noi dar mult mai nebagat in seama se intampla fenomenul acumularii unor imprejurari care vor face viata sociala tot mai grea, impingand-o pana la marginea suportabilitatii. (…)

(…) Credem ca este timpul ca aceasta “noua era” a problemelor sociale sa fie constientizata mai adanc de fiecare dintre noi, in ciuda iuresului informational cu care suntem ametiti in fiecare zi. De acum, sa stim ca ceea ce se prefigura devine, pe zi ce trece, realitate. Asta in timp ce mass-media, cu unele scapari mai degraba neintentionate, invarteste o serie de teme total straine de urgenta actualitatii pe care o traim (viata lui Nicu Ceausescu, amantii Elenei Ceausescu, divorturi si nunti, s.a.), atunci cand nu manipuleaza de-a dreptul.

Toate acestea le spunem pentru a fi pregatiti duhovniceste si pentru a ne aminti de ceea ce spunea Cuviosul Paisie despre astfel vremuri: ele pot fi prilej pentru noi de a ne apropia unul de altul, de a intelege ca fara a trai crestineste la modul concret, prin intrajutorare si comuniune, nu prea vom mai putea supravietui nici altfel… decat cu mari si grele compromisuri sau cu mari suferinte provenite din izolare si singuratate. Sa ne amintim ca… nu ne mantuim si nu ne pierdem singuri.

Multi din Biserica problematizeaza pasivitatea noastra in sens militant, uitandu-se cu jind la alte popoare ortodoxe, cum ar fi grecii, de pilda. Continuare»

65 Comentarii »

Credinta in Domnul nu s-a aprins oarecand in cetatea Ninive in urma unei bune-vestiri de bucurie, precum cea pe care o aduceau Apostolii si Mironositele-Femei. “Stirea” pe care Iona le-a adus-o asirienilor era intr-atat de crunta si de deznadajduitoare, incat a rascolit pe toti locuitorii din cetate, de la cei mai mari pana la cei mai mici. Nu ni se spune daca nu cumva asirienii îl vor fi intrebat pe cel care le aducea vestea cea rea, precum cei ce s-au strapuns la inima in ziua Cincizecimii au cautat raspuns de la bine-vestitorul Petru: „Ce sa facem?”. Intrebarea este fireasca, dar in niciunul dintre cazuri ea nu a primit o solutie omeneasca. Aceeasi dezlegare in duh a fost rostita si de catre Proroc, si, mai tarziu, de catre Apostol: Pocaiti-va!

In orice caz, de mirare pentru noi, si pilda care ne rusineaza, este incredibila receptivitate a cuvantului lui Iona de care au dat dovada cetatenii pagani (si pacatosi) ai Ninivei. Foarte multi fac vorbire, astazi, despre cum s-ar putea intoarce rautatea vremurilor facand trimitere la pocainta ninivitenilor. Din episodul biblic se retine insa, de obicei, doar partea cu milostivirea Domnului si se ignora total primele doua parti:  Continuare»

4 Comentarii »

Luarea Crucii si urmarea lui Hristos:

Si chemand la Sine multimea, impreuna cu ucenicii Sai, le-a zis: Oricine voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie. Caci cine va voi sa-si scape sufletul il va pierde, iar cine va pierde sufletul Sau pentru Mine si pentru Evanghelie, acela il va scapa. Caci ce-i foloseste omului sa castige lumea intreaga, daca-si pierde sufletul? Sau ce ar putea sa dea omul, in schimb, pentru sufletul sau? Caci de cel ce se va rusina de Mine si de cuvintele Mele, in neamul acesta desfranat si pacatos,si Fiul Omului Se va rusina de el, cand va veni intru slava Tatalui sau cu sfintii ingeri.

(Marcu 8,34-38, Duminica dupa Inaltarea Sfintei Cruci)

***

Intr-o lume ca cea de astazi, inclusiv bisericeasca, in care Evanghelia este abandonata la nivel de vorba in vant si in care domnesc tot mai sufocant confuzia, duhul lumesc, amestecul ravasitor de conceptii si de valori…;

… in vremea in care toti cei vicleni si cinici care au /ravnesc sa aiba putina (sau mai multa) putere, de orice natura, se intrec in a ne exploata la sange, in a ne specula naivitatile, slabiciunile, nevoile si deruta si in a face toate tipurile posibile de “teste” si “experimente” pe noi (desigur intotdeana “spre binele nostru”)…;

… cand abunda falsii invatatori si profetii mincinosi, cand suntem napaditi din toate partile de paganisme, de erezii, de ideologii, dar si de lupi rapitori in piele de “aparatori” si “demascatori” ai celor dintai…;

… in zilele in care se intampla la tot pasul sa se implineasca sau tristul cuvant al psalmistului - “atunci cand se ridica sus oamenii de nimic, nelegiuitii misuna pretutindeni” - sau tragedia intrezarita de Arhimandritul Sofronie – ca “oameni duhovniceşte ignoranţi, trăind o viaţa contrară duhului lui Hristos cel răstignit din dragoste, se află la baza curentelor de idei bisericeşti”…;

… cand recursul la “mijloace” precum: necinstea, oportunismul fara scrupule, intriga murdara, calomnia ticaloasa, plagiatul fara rusine, batjocura si saparea gropii altuia a ajuns sa fie scuzat si ingaduit, de nu chiar privit cu simpatie de catre crestini, in numele “scopurilor” pretins inalte si a intentiilor “bune”; de aceea, daca pentru multi crestini ortodocsi, ba chiar lideri de opinie, minciuna, hotia, grobianismul si viclenia au devenit moneda curenta, prizate si aplaudate de mase, ce obraz mai avem sa mai asteptam ca Dumnezeu sa-si mai faca indurare cu un neam pervertit, plin de pretentii, dar cazut in aceeasi “preacurvie” cu cea a “poporului ales” ..;

… in aceasta lume in care sunt foarte admirate Continuare»

13 Comentarii »

A fi caldicel (cf. Sfanta Scriptura) = a fi autosuficient, plin de sine

“Stiu faptele tale; ca nu esti nici rece, nici fierbinte. O, de ai fi rece sau fierbinte!

Astfel, fiindca esti caldicel – nici fierbinte, nici rece – am sa te vars din gura Mea.

Fiindca tu zici: Sunt bogat si m-am imbogatit si de nimic nu am nevoie! Si nu stii ca tu esti cel ticalos si vrednic de plans, si sarac si orb si gol!

Te sfatuiesc sa cumperi de la Mine aur lamurit in foc, ca sa te imbogatesti, si vesminte albe ca sa te imbraci si sa nu se dea pe fata rusinea goliciunii tale, si alifie de ochi ca sa-ti ungi ochii si sa vezi.

Eu pe cati ii iubesc ii mustru si ii pedepsesc; sarguieste dar si te pocaieste.

Iata, stau la usa si bat; de va auzi cineva glasul Meu si va deschide usa, voi intra la el si voi cina cu el si el cu Mine“. (Apoc. 3, 15-20)

“(…) Din aceasta tragem concluzia ca nici nu suntem atat de sinceri (cu noi insine si cu Dumnezeu) pe cat ne place sa credem despre noi, dar si ca, intre noi si voia Dumnezeu sta zidul “avutiei” fiecaruia, la care nu poate renunta. Avutia asta poate insemna “parere de sine” sau chiar trufie orbitoare, mai inseamna multimea de prejudecati, de idei proprii, de vise, dorinte, inchipuiri, ambitii, incapatanari, “iubiri” sau ‘indragostiri” irationale pentru cate ceva sau cineva… Bogatia inseamna toata minciuna si tot iadul voii proprii care ne stapaneste ca un demon launtric, este tot ceea ce ni se pare ca “avem”, ca “suntem”, ca “stim”… Si din cauza acestei “pareri” riscam sa nu ajungem niciodata sa avem, sa fim, sa stim cu adevarat.

Continuare»

51 Comentarii »

Apropo de Duminica tanarului bogat…

„… Se pune azi o întrebare importantă: Ce se poate face pentru tinerii ortodocşi? Nu cumva mulţi dintre ei îşi pierd credinţa şi se îndepărtează de Bise­rică? Continuare»

44 Comentarii »

Continuare»

12 Comentarii »

“Când deasa legătură cu Dumnezeu îl face pe om mândru, omul cade într-o pierzanie mai grea decât cei care n-au avut cunoştinţă şi apropiere de Dumnezeu”. (Sf. Nicolae Velimirovici)

Predica importanta si trezitoare a Parintelui Teofan Popescu (Man. Putna- 20 iunie 2010) la Duminica vindecarii slugii sutasului

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

- O paralela intre rerecunoasterea de catre evrei a lui Hristos - ei fiind fixati doar pe ideea ca sunt poporul ales - si nerecunostinta crestinilor fata de Dumnezeu, care uita usor binefacerile Sale si ajung sa cada in pacate grele, chiar dupa cunoasterea Sa.

- Nerecunostinta duce la intunecare si la necredinta, pana acolo incat nu-L mai recunosti pe Hristos, cazi foarte rau, de sus.

- De multe ori simtim ca ne-a scos Dumnezeu dintr-o incercare, boala, tulburare, patima, foarte grea, iar dupa ce scapam, uitam sa-i multumim lui Dumnezeu prin… viata intreaga pe care o ducem, nu doar printr-o rugaciune!

- Ispita neseriozitatii si delasarii in problemele de credinta.

- Doua momente din istoria noastra, doua daruri facute poporului roman de Dumnezeu, pentru care nu am stiut sa-I fim recunoscatori, iar darurile au fost pierdute. (a se asculta care).

- E foarte usor sa dam vina pe altii, pe comploturi, dar daca este sa judecam duhovniceste, trebuie sa dam vina pe noi insine, in primul rand.

- Nu stim sa fim constanti in credinta noastra. Daca credem ca putem muri oricand, multumirea noastra fata de Dumnezeu ar trebui sa fie continua. Continuare»

32 Comentarii »

Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona.

[...] Un lucru care se neglijeaza adeseori de catre multi dintre noi, atunci cand ne complacem si ne amagim cu un fel de “minimalism” religios este ca Hristos, Dumnezeul nostru este “Dumnezeu gelos” si ca in calea catre mantuire nu exista jumatati de masura (sau… mai putin de jumatati). Hristos ne cheama sa fim cu totul ai Lui, sa-I daruim tot sufletul nostru, tot trupul si toata viata noastra, sa-L recunoastem ca deplin Domn si Imparat peste noi, intelegand si aplicand adevarul acesta fundamental enuntat de Sf. Ap. Pavel: “noi nu suntem ai nostri” si viata “noastra” a Lui este. Pentru multi “crestini” de astazi este socant sa afle ca viata lor nu este legitim “sa le apartina” si sa faca ceea ce vor cu ea (desigur, poate in limitele “decentei” si “moralei” – foarte relative, de altfel). La fel si cu trupurile noastre sau cu imbracamintea noastra – “avem dreptul sa facem ce dorim“. Ce sa mai spunem de… indragostirile sau iubirile noastre, despre placerile, “distractiile” si “pasiunile” noastre, de ambitiile si proiectele noastre, de viata noastra de familie, etc. Pentru nimic din toate acestea nu ne trece prin minte ca s-ar cuveni sa-L intrebam ceva pe Dumnezeu. Nu e treaba Lui! Daca pentru noi insesi scopurile vietii noastre sunt indiferente la voia Sa...

Astazi, chiar si printre credinciosii numiti “practicanti”, a ravni si a cauta sa traiesti dupa cuvantul liturgic: “Pe noi insine si unii pe altii si toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa o dam“, fara a aluneca in niciun fel de extremism sau fanatism ingust sectarist, inseamna totusi a-ti asuma automat si eticheta de “habotnic” si a te expune barfelor si deriziunii. De ce? Pentru ca in acel cuvant liturgic astazi nu mai crede (efectiv) aproape nimeni, el este in cel mai bun caz o frumoasa metafora, un accesoriu estetic care sa ne faca sa ne simtim bine in cadrul “ceremonialului divin”, al “spectacolului” Sfintei Liturghii. Nu spunem ca nimeni nu izbuteste sa-l implineasca – ceea ce este firesc si de inteles, pentru ca asta este intreaga lupta de toata viata a crestinului; Evanghelia nu se implineste batand din palme si “metanoia” nu se intampla peste noapte, ci prin stradanie continua, prin continue caderi si ridicari – ci ca mai nimeni nici nu incearca, mai nimeni nu mai lupta, pentru ca… mai nimeni nu-l mai in serios. Iar cine-l ia in serios, acela se cheama ca… ori este “facut pentru” manastire, ori este… nebun! A fi “lumesc” astazi este subinteles ca singura forma posibila de a fi crestin in lume. A nu iubi “lumea” este o “prostie” pe care n-o mai crede nici o babuta, daramite – nu-i asa? – noi, niste crestini tineri, cu studii inalte, plini de viata si moderni, traitori in progresistul secol XXI… Continuare»

57 Comentarii »