Război întru Cuvânt

[...]

- Preacuvioase Părinte, cred că sînteţi de acord că Hristos ne este nu numai un model de iubire, ci şi de bărbăţie, în acest sens, cred că ar fi interesant să le reamintim cititorilor noştri cîteva exemple din Sfînta Scriptură.

- Desigur, dar mai întîi aş vrea să precizez că „ne-teama” la care îndeamnă mereu Mîntuitorul are alt izvor şi alt înţeles decît bărbăţia în planul lumesc. Adevăratul creştin nu trebuie să se teamă de nimeni şi de nimic, ci doar de Dumnezeu, după spusa Domnului:

„Nu vă temeţi de cei care ucid trupul şi după aceea n-au ce să mai facă. Vă voi arăta de cine să vă temeţi: Temeţi-vă de acela care, după ce a ucis, are putere să arunce în gheena; da, vă zic vouă, de acela să vă temeţi” (Luca 12,4-5).

Apoi să mai ştim că puterea curajului vine în sufletul credinciosului de la Harul şi Adevărul aduse pe pămînt de Fiul lui Dumnezeu întrupat, Care a biruit moartea şi pe diavolul şi Care după învierea Sa le-a spus ucenicilor Săi, pe muntele din Galileea: „Datu-Mi-s-a toată puterea în cer şi pe pămînt” (Matei 28,18). Deci curajul creştin se dobîndeşte prin dreapta-credinţă şi dreapta-trăire. Adică prin împlinirea poruncilor evanghelice, iar nu prin exerciţii militare, sportive, de tip yoga sau altcumva.

Continuare»

13 Comentarii »

• Doxologia: „Postul se trăiește cu gingăşie și frumuseţe sufletească, fără stânjenirea celuilalt”

Postul nu este doar un regim alimentar sau o dietă. Acestea sunt efectele lui asupra trupului nostru, care se curăţă sau se detoxifică şi el. Ţelul postirii este acela ca, deprinzându-ne să spunem „nu” alimentelor care ne plac şi ne îndulcesc, să reuşim să ne împotrivim şi păcatelor despre care noi credem că ne aduc plăcere, dar se dovedesc aducătoare de multă durere şi suferinţă pe toate planurile vieţii. Postul transferă atenţia noastră de la cele lumeşti spre cele cereşti, pentru că, obişnuindu-ne să ne înfrânăm, nu mai acordăm o atenţie atât de mare trupului şi începem să simţim pulsul vieţii spirituale. Prin postire, priorităţile se inversează şi se aşează în ordinea firească: mai întâi viaţa duhovnicească şi apoi cea biologică. La slujba Sfântului Botez, spre final, este o frumoasă rugăciune, care spune că Dumnezeu l-a creat pe om „cu suflet cugetător şi trup bine alcătuit, ca trupul să slujească sufletului” şi nu invers. Astăzi, din păcate, pentru mulţi, sufletul este robit trupului până la ne-simţire, adică până la neputinţa de a mai simţi lucrările sufleteşti. De aceea, rostul postului este să-l readucă pe om la această armonie ontologică, distrusă prin exagerarea atenției acordate trupului, pentru asigurarea atât de căutatului confort.

Despre felul în care postul ne ajută să ne rupem de ritmul zgomotos şi alert al vieţii noastre cotidiene şi să pătrundem în armonia unei vieţi duhovniceşti aducătoare de linişte şi pace, despre binecuvântata prezenţă sfinţitoare şi aducătoare de putere a Domnului în inima celor ce postesc, despre diferitele interpretări şi probleme ridicate de post, am stat de vorbă cu părintele arhimandrit Nichifor Horia, stareţul Mănăstirii „Sfinţii Trei Ierarhi” din Iași şi exarhul administrativ al mănăstirilor din Arhiepiscopia Iaşilor. Continuare»

9 Comentarii »

Toleranta si legile noahide

(fragmente – partea I)

Extras din lucrarea: „Zeul toleranţei” şi descreştinarea creştinismului“

“(…) Enciclopedia Iudaica spune ca „evreii sunt obligati sa încerce sa aplice codul noahid oriunde se poate”. Cele sapte legi ce compun acest cod, numite astfel dupa numele dreptului Noe, cel caruia se pretinde ca i-au fost date, sunt interdictia idolatriei (aici fiind inclus si Domnul nostru Iisus Hristos), instituirea unui sistem legal, interdictia de a huli, a incestului, a uciderii, a furtului si interdictia de a manca din carnea unui animal viu. Ele nu se gasesc în Sfanta Scriptura, unde se vorbeste despre legamantul cu Noe (Facerea 9), ci apar pentru prima data, dupa Hristos, în scrierile traditionale iudaice.

In proclamatia nr. 4921 a presedintelui american Ronald Reagan din 3 aprilie 1982, data în cinstea rabinului Menachem Schneerson care împlinea 80 de ani, acesta vorbeste despre „validitatea eterna a celor Sapte Legi Noahide care sunt un cod moral pentru noi toti, indiferent de ce credinta religioasa avem” si cu aceasta ocazie a declarat si ziua de nastere a acestui rabin ca fiind „Ziua Nationala pentru Meditatie“.

Intr-o alta proclamatie, acelasi presedinte spunea ca cele sapte legi „sunt esenta educatiei în ceea ce are ea mai bun si trebuie sa ne asiguram ca vom transmite aceasta pretioasa mostenire tuturor tinerilor ameri­cani“[1] si a declarat ziua aniversarii celor 83 de ani ai rabinului, „Ziua Educatiei, SUA“.

Continuare»

18 Comentarii »

Cuvantul Parintelui Iustin Parvu la despartirea de Parintele Calciu

“Mai zilele trecute, am aflat cu durere ca a plecat dintre noi un mare roman, un martir al neamului nostru romanesc: preotul Gheorghe Calciu Dumitreasa. E greu sa gasesti cuvinte care sa topeasca in sinul lor experienta de viata, idealurile si jertfa pentru adevarata credinta in Iisus Hristos pe care a trait-o acest mare om. Continuare»

3 Comentarii »

Despre Biserica, ierarhie (rolul episcopului), rugaciune (cat de importanta este, cum sa o facem?) si problemele spirituale ale credinciosului.

Detalii despre imprejurarile acestei conferinte, sustinuta in mod absolut jertfelnic, in timp ce Parintele Gheorghe suferea de cancer in faza avansata, precum si un pasaj din ea transcris, gasiti la:

… În acest mai larg context, determinat de o condiţie trupească mai recentă şi de una duhovnicească ce împlinea întreaga viaţă, se va înţelege de ce-a ales să vorbească în cele din urmă, de fapt, despre rugăciune. În acelaşi fel, oarecum neaşteptat, o făcuse şi în urmă cu vreo trei ani, cînd s-a aflat la Casa Pogor, în Iaşi, pentru a răspunde chemării de a conferenţia, alături de doi prieteni (Marcel Petrişor şi Răzvan Codrescu), despre “Biserică şi naţiune” (sub egida Asociaţiei ROST, întemeiată de Claudiu Târziu şi căruia părintele Calciu i-a fost preşedinte de onoare). A luat cuvîntul ultimul, anunţînd din capul locului devierea temei către… “Rugăciunea pioasă”. Ştia că va fi un lucru spre surprinderea celor exasperaţi de “internaţionalismele” vechi şi noi, ateiste ori ecumeniste, şi care veniseră acolo pentru o lămurită expunere naţional-creştină. De altfel, după ce el a încheiat, cineva (în care cele auzite, filtrate prin reziduurile aşteptărilor de care am pomenit, se transformaseră într-un soi de pesimism) a întrebat: “Dar pentru naţiunea română şi pentru ţară nu se mai poate face nimic?!”. Iar el a răspuns: “Să vă rugaţi şi poate că Dumnezeu o să rînduiască mîntuirea lor!”.

În amfiteatru, la Cluj, după o împreună rugăciune, a citit mai întîi un document pe care Biserica Ortodoxă Antiohiană din America îl emisese privitor la rolul episcopului în Biserica Ortodoxă. Un text lămuritor, mai cu seamă o întemeiere duhovnicească, însă spre a rostui premisele unei îndreptări canonice şi publice a episcopatului. Textul limpezea că episcopul nu este un ales al poporului, ci este pus de Duhul Sfînt, într-o Ortodoxie ce nu este organ democratic, ci ierarhic. Astfel că nimeni nu are voie să se ridice împotriva unui episcop cîtă vreme el nu săvîrşeşte nici o abatere de la dreapta credinţă. Episcopul se supune dogmelor credinţei şi moralei Bisericii, iar dacă le încalcă, poate fi depus de un sinod legal constituit. Episcopul este capul unei comunităţi, al unui trup, şi el a fost sfinţit ca să ocîrmuiască. Această treaptă există prin voia lui Iisus Hristos, iar episcopul, fiind cap al Bisericii, este icoana Domnului.

Apoi a fost cuvîntul său propriu-zis. Îl voi reproduce pe de-a-ntregul în cele ce urmează, cu foarte puţine alterări, inerente transcrierii. Pentru cei care îl ştiau, părintele Calciu era, cu siguranţă, slăbit. Dar a fost miezos, ca de fiecare dată, şi însufleţitor, ba chiar mai mult decît atît, aşa cum se va vedea. Cuvîntul lui nu a durat mai mult de o jumătate de oră, după care, deşi obosit, a răspuns iscodirilor, inevitabil inegale, ale auditoriului…

Mai jos, partile a doua si a treia:
Continuare»

4 Comentarii »

“Sa ne „incapatanam”, deci, sa pretuim aceste valori inestimabile, pentru ca ele ne mai tin!… Sa preferam acest „comportament” — fie el si dispretuit ca „medieval”, dar care izvoraste din adanca si profunda evlavie a neamului acestuia fata de Dumnezeu si sfintii Lui — in locul vacarmului de pe stadioane sau alte locuri de distractie „moderna” si „la moda”…. Sa ramanem crestini adevarati, chiar daca „se va rade” de noi ori vom fi dispretuiti” (PS Sebastian)

In ultimele saptamani am asistat la un suvoi mediatic debordant de batjocuri, invective, sarcasme vitriolate si manipulari denigratoare, ori doar de “analize” ingrijorate, patrunse de… ignoranta crasa, la adresa Bisericii Ortodoxe si, in special, a credinciosilor “bigoti”, “inapoiati” si “imbecili” care stau cu orele in frig ca sa se inchine la sfintele moaste, in loc sa iasa in strada ca sa dea jos guvernul sau, mai bine, sa se duca la munca, puturosi ce sunt ei, ortodcsii astia. A fost un adevarat concert al urii nedisimulate si al bascaliei groase, mai amplificat parca decat oricand, pe toate canalele, si care a culminat recent cu delirul (la propriu!) blasfemator al unui personaj tot mai aberant si mai dezgustator, al carui loc potrivit, intr-o societate normala, nu ar avea cum sa fie catedra universitara (!) sau studioul TV. De aceea cuvantul urmator, de acum cativa ani, al PS Sebastian, Episcopul actual al Slatinei si Romanatilor, este cu atat mai actual si mai necesar…

***

Fiica lui Iair, sau despre un alt inteles al mortii

Dreptmaritori crestini,

Evanghelia de astazi evoca doua minuni savarsite de Mantuitorul Hristos: vindecarea femeii care s-a atins pe ascuns de vesmintele Domnului si invierea fiicei lui Iair — o copila de numai doisprezece ani, singura la parinti. Obisnuia Hristos sa-Si legitimeze invatatura si cuvintele pe care le adresa poporului cu astfel de semne si minuni. Asa se face ca, de-a lungul celor trei ani si jumatate, cat timp a durat activitatea Sa publica, El a vindecat in mai multe randuri bolnavi: orbi, leprosi, ologi si, iata, in evanghelia de astazi a inviat pana si din morti pe o copila, ca sa arate tuturor ca este Dumnezeu, Stapan al sufletelor, dar si al trupurilor; Stapan al vietii, dar si al mortii.

Ceea ce ar trebui sa ne atraga atentia in mod special in aceasta pericopa evanghelica, cred, este un lucru care in general trece neobservat, si anume acela ca Mantuitorul Hristos a fost luat in ras de catre cei care plangeau la capataiul copilei moarte. De ce a fost luat in ras? Pentru ca s-a exprimat altfel decat se asteptau oamenii din vremea Sa: Continuare»

17 Comentarii »

Panreligia – noua ordine a lucrurilor pe plan religios

Referat prezentat la Al X-lea Congres Panortodox al Delegatiilor Bisericilor Ortodoxe si Sfintelor Mitropolii pe teme referitoare la erezii si secte, intrunit la Aliarto-Beotia, 16-21 septembrie 1998. Tema generala a fost: „Necesitatea definirii si delimi­tarii Credintei Ortodoxe in fata provocarilor noii Ere (New Age)”.

Asa-numita Noua Era a Varsatorului constituie problema pastorala a deceniului care tocmai se incheie.

Cele doua scopuri de baza ale Noii Ere, asa cum rezulta din scrierile celor mai importanti reprezentanti ai ei, precum si din cele care se intampla in jurul nostru, sunt:

1. Noua Ordine a Lucrurilor pe plan politico-eco­nomic.

2.  Noua Ordine a Lucrurilor pe plan religios.

Continuare»

13 Comentarii »

Marea majoritate a rusilor refuza sarbatorirea Halloween-ului!

*

Marturisire hotarata a unui preot ortodox impotriva paganismelor, fie ele de sorginte celtica, americana sau… romaneasca.

Adevarul despre spalarea creierelor care are loc cu copiii si tinerii in Romania

• Pr. Tudor Ciocan si Cristi Curte la Radio Romania DESPRE HALLOWEEN

ASCULTA AICI

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Cristian Curte: …Acum toată lumea ştie că Halloween-ul vine din occident, toată lumea ştie cam ce se întâmplă în zilele noastre, dar sunt convins că puţini dintre dumneavoastră ştiţi care sunt originile acestei sărbători. Halloween-ul este, de fapt, o prescurtare de la All Hallows‘ Eve, adică ajunul tuturor sfinţilor serbaţi în seara zilei de 31 noiembrie, înaintea praznicului tuturor sfinţilor, care cade în biserica catolică pe 1 noiembrie. Aşadar, sărbătoarea despre care noi vorbim are o puternică anvergură creştină, care de-a lungul timpului a ajuns să se păgânizeze, de fapt, să se repăgânizeze, istoria ei este interesantă: în antichitate celţii serbau în aceeaşi perioadă a anului sfârşitul jumătăţii luminoase a anului, era o cumpănă între lumină şi întuneric, în timpul căreia spiritele bune şi cele rele puteau traversa din lumea cealaltă în lumea noastră. Ca să le alunge pe cele rele oamenii se mascau şi săvârşeau felurite ritualuri. Deşi creştinismul a dus la dispariţia religiei celtice obiceiurile au rămas. Şi când în occident oamenii au uitat de sărbătoarea creştină a tuturor sfinţilor, vechile datini celtice, care au fost mereu ţinute în regiunea rurală a Irlandei şi Marii Britanii s-au răspândit în întreaga lume. Irlandezii au avut o contribuţie decisivă pentru că ei au dus peste ocean obiceiurile de acasă, le-au răspândit în Statele Unite şi apoi în întreaga lume. Deci, Halloween-ul a făcut un drum de la păgânism la creştinism şi apoi din nou la păgânism. Pentru că ceea ce sărbătorim noi astăzi numai legat de biserică nu este. Mă întreb însă dacă este un păcat, şi o fac împreună cu pr. Tudor Ciocan, invitatul din această seară al emisiunii „Sfatul înţeleptului”.

-  Părinte, într-un cuvânt, e păcat ce fac oamenii de Halloween sau nu? Continuare»

21 Comentarii »

In urma publicarii la pagina noastra de stiri si recomandari a unui articol important a carui traducerea a aparut pe blogul Ortodoxie si Viata: Despre modul citirii rugăciunil​or de la Dumnezeias​ca Liturghie (Enciclica Sinodului Bisericii Greciei nr. 2784/2004), am primit pe e-mail de la un cititor un apel din care reproducem un fragment:

“Rog din inima mai ales pe cei care lucreaza in Facultatile de Teologie si la Comisiile Liturgice de pe langa Patriarhie si diferitele Episcopii sa va alaturati acestei initiative si sa inaintati spre luare la cunostinta si spre discutie aceste documente (bazate pe date concrete istorico-liturgice si canonice pe care va rog sa le urmariti cu atentie), pentru a se reintroduce si la noi (daca se poate, chiar printr-o decizie a Sf. Sinod) vechea Traditie de rostire a rugaciunilor in auzul poporului (mai ales daca ne pretindem traditionalisti cu adevarat). Este mare nevoie pentru a recupera intelegerea vietii liturgice de catre popor (caci acesta, ne-auzind rugaciunile, ci doar sfarsitul lor, devenit ekfonis, nu intelege ce se savarseste; uneori ekfonisele sunt si decalate de corpul rugaciunii, ceea ce este foarte rau; rugaciunile insele explica ce se petrece in acel moment si sunt facute,  dupa cum se arata, pentru a fi si auzite – cu exceptia unora, clar indicate in vechime), alaturi de catehezele liturgice pe care ar trebui sa se tina obligatoriu in fiecare parohie! Cititi pana la capat si cu mare atentie (…). Fiti atenti si la precizarile facute acolo!”

Enciclica nr. 2784: despre modul citirii rugăciunilor de la Dumnezeiasca Liturghie

(31 martie 2004)

Către Înalt Preasfințiții Mitropoliți ai Bisericii Greciei,

Subiect: despre modul citirii rugăciunilor de la Dumnezeiasca Liturghie

“(…) Modul citirii rugăciunilor a fost, în trecut, prilej pentru exprimarea unor păreri contrare. Întrucât nu e vorba doar despre un subiect de tipic, ci unul care afectează mântuirea poporului prin participarea conștientă a acestuia la Dumnezeiasca Liturghie, se cere o cunoaștere clară a istoriei și teologiei sale, așa încât să se discearnă și să se implementeze măsurile corecte pentru practica liturgică actuală. Continuare»

11 Comentarii »

• CONTINUARE DE LA: CONFERINTA DE LA IASI A IPS HIEROTHEOS VLACHOS despre viata si teologia parintelui Ioannis Romanidis (VIDEO SI TEXT)– prima parte
• AUDIO – PRIMA PARTE

***

AUDIO – A DOUA PARTE – INTREBARI SI RASPUNSURI

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

“(…) Il iubesc foarte mult pe Parintele Romanidis si, atunci cand aud vorbindu-se despre el, plang de emotie ca am avut sansa de a-l cunoaste. Dupa cum este de asteptat, e de inteles, a fost si foarte invidiat si calomniat de multi. El insa se raporta la toate acestea cu foarte multa nepatimire si blandete. Vreau sa precizez si faptul ca atunci cand mergea la dialoguri inter-crestine era foarte categoric, foarte luptator, pentru ca cunostea foarte bine teologia occidentala si ca ortodox stia foarte bine unde sa loveasca. Intr-o conferinta pe care am tinut-o la Atena am spus ca parintele Ioannis Romanidis se aseamana unui nebun intru Hristos [pentru ca] isi spunea parerea cu foarte mult curaj si nu se gandea ce vor spune ceilalti.

Un uncenic atat al parintelui Ioannis Romanidis si al parintelui Florovsky mi-a relatat ce spunea parintele Florovsky despre parintele Ioannidis. Parintele Florovsky spunea ca Parintele Ioannis era cel mai bun, cel mai fidel student al lui, [si ca:] “il consider urmasul teologiei mele, si a creat o opera, a avut o lucrare mai puternica decat a mea pentru ca era un caracter foarte puternic, ca un capadocian ce era“. Continuare»

9 Comentarii »