Război întru Cuvânt

PARINTELE ARSENIE MUSCALU:

“Spuneti-mi, in ce staruiau primii crestini? Ati vazut, “in invatatura Apostolilor, in impartasire, in frangerea painii si in rugaciuni“. Asta era treaba lor. Si inca mai spune ceva autorul Faptelor Sfintilor Apostoli:

“Sufletul si inima multimii celor ce au crezut erau una. Si nimeni nu zicea ca ceva este al sau, ci toate le erau de obste“.

Asta este viata crestina. S-o traim si toate celelalte probleme se vor dezlega de la sine la momentul potrivit. Eu nu zic ca nu ne pasc niste primejdii, o spun parintii in care avem incredere, caci stim ca prin ei a vorbit Duhul Sfant, oameni induhovniciti. Nu spun ca nu ne pasc niste primejdii, dar cred ca discutiile acestea de multe ori sunt vatamatoare, ne dezbina. Nu vedeti ca ne dezbina? De foarte multe ori ne dezbina, ne judecam unii pe altii, fiecare tine la dreptatea lui si are impresia ca toti ceilalti sunt in ratacire si in apostazie. Noi, intre noi, frati, ne dezbinam. Unde mai este unitatea duhului? Unde se mai pastreaza unitatea duhului intru legatura pacii? Continuare»

Nu exista comentarii »

Extras din: Predică la Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi şi Sfântului Partenie al Lampsakului de pe blogul lui Paul S. Grigoriu

“(…) Aşadar va sosi atunci vremea să fim cu toţii judecaţi, să intrăm în veşnicie după cum ne-am pregătit în viaţa trecătoare de pe pământ. Şi care va fi criteriul după care vom fi judecaţi? El se regăseşte într-un cuvânt simplu din Vechiul Testament: „Milă voiesc, iar nu jertfă”. Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune că ceea ce cere de la noi Mântuitorul Hristos e simplu, la îndemâna tuturor. Nu ne spune să-i eliberăm pe cei întemniţaţi, nici să-i vindecăm pe cei bolnavi sau să-i îmbogăţim pe săraci, ci doar să-i vizităm, să le spunem o vorbă bună, să le dăm un ajutor cât de mic, după putinţa fiecăruia. Dragostea de semeni e la îndemâna fiecăruia dintre noi. Continuare»

12 Comentarii »

“Însuşi Domnul ne îngrozeşte cu iadul. De aceea să nu ne îndoim de existenţa iadului, ca să nu ajungem într-însul. Căci cine nu crede că este iad, pururea va fi uşuratic la  minte si leneş, iară cel ce va fi aşa, desigur va ajunge în iad. De aceea să nu ne îndoim de iad, ci foarte mult să vorbim despre dânsul, ca astfel cu atât mai puţin să păcătuim”. (Sf. Ioan Gura de Aur)

Provocarea lui Motovilov si invatamintele pentru noi

“Lui Nicolai Alexandrovici Motovilov, “robul lui Serafim“, aşa cum îi plăcea să se numească, i se dăruise o vindecare în chip minunat şi, în plus, privilegiul de a vedea cu propriii săi ochi chipul luminat de lumina Taborului al Sfântului Serafim sau, cu alte cuvinte, de harul Duhului Sfânt. Fiind un om sincer şi plin de râvnă, el a dorit să transmită mai departe amintirile sale despre părintele Serafim. Deci, s-a hotărât să viziteze oraşul Kursk (locul de naştere al sfântului) pentru a culege informaţii despre copilăria şi tinereţea sa; el mai voia să viziteze mănăstirea Florovski de lângă Kiev. Călătoria a avut consecinţe foarte triste pentru Nicolai Alexandrovici. Prin bunăvoinţa lui Dumnezeu, vrăjmaşul a adus asupra lui o boală, drept răzbunare pentru nevoinţele sale literare, căci scrierile sale slujeau la creşterea renumelui unuia dintre sfinţii lui Dumnezeu – părintele Serafim – într-o manieră considerabilă. Anumite împrejurări care au precedat boala lui N. A. Motovilov aduc lumină asupra naturii sale. Continuare»

2 Comentarii »

• Canon si rugaciuni de pocainta pentru Duminica Infricosatoarei Judecati

• “Fratele meu este viata mea” – meditatie duhovniceasca la Duminica infricosatei Judecati
• Criteriul Judecatii este iubirea. Dar care iubire?
• Sf. Ioan Maximovici – predica la Duminica Infricosatoarei Judecati: “Va fi o apostazie generala si, pe deasupra, multi episcopi vor trada credinta”
• IOAN IANOLIDE, DETINUTUL-PROFET, DESPRE JUDECATA SI ANTIHRIST
• Parintele Rafail Noica: “VOIA MEA PROPRIE ESTE IADUL”
• Parintele Gheorghe Calciu: Cuvinte de Invatatura la Duminica Infricosatei Judecati
• Puteti descarca si asculta cantarea psaltica Vai mie, innegritule suflete in mai multe interpretari

“(…) Evanghelia de astăzi arată aşezarea cea din urmă a raporturilor dintre timp şi veşnicie, între cer şi pământ, între Dumnezeu şi omenire. Ea descrie Judecata de Apoi şi în ce chip se va arăta aprinderea mâniei Domnului (Sofonie 2:2). Aceasta ne arată nouă clipa cea înfricoşătoare – cea mai plină de bucurie pentru cei drepţi – când mila lui Dumnezeu va lăsa locul judecăţii lui Dumnezeu. Atunci va fi prea târziu pentru fapte bune şi prea târziu pentru pocăinţă. Când plângerea nu va mai primi nici un răspuns şi când lacrimile noastre nu vor mai cădea în mâinile îngerilor.

Când va veni Fiul Omului întru slava Sa, şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale.

Aşa cum în pilda Fiului risipitor, Dumnezeu Se arată cu chip de om, aici Hristos este numit Fiul Omului. El este şi nimeni altcineva decât El. Când El va veni în lume a doua oară, atunci nu va mai veni necunoscut şi umil, aşa cum a făcut de data cea dintâi, ci va veni pe faţă şi întru slavă mare. Prin această slavă se înţelege, mai întâi, slava pe care Hristos a avut-o din veşnicie, mai înainte de a fi lumea (Ioan 17:5) şi, în al doilea rând, slava biruinţei asupra lui Satan, asupra lumii celei vechi, şi asupra morţii. Continuare»

6 Comentarii »

5 februarie – 24 de ani de la mutarea impreuna cu dreptii

• ANUNT! Vesnica pomenire pentru Ioan Ianolide, marturisitorul din temnitele comuniste

Va asteptam maine (6 februarie, ora 12) sa-i cinstim memoria prin participarea la parastasul care se va savarsi la mormantul lui Ioan de la cimitirul manastirii Cernica.

“Cele mai de temut forţe apocaliptice se află în sânul creştinătăţii şi s-au născut în conflict cu Hristos, conştiente de anticreştinismul lor”.

Dacă Hristos e cu noi, de cine ne vom teme?

Nimic nu e mai real decât sensul apocaliptic al istoriei. Mântuitorul Însuşi a vorbit despre Apocalipsă, iar Duhul Sfânt a inspirat pe Sfântul Ioan să scrie acea tainică şi minunată carte a Apocalipsei. N-ar fi de înţeles lumea fără Apocalipsă, oricât de puternice ar fi dovezile credinţei ori argumentele raţiunii. Continuare»

1 Comentariu »

“Nu toţi putem face fapte mari, de anvergură, nu toţi putem zidi oraşe şi sate, nu toţi putem face azile, cantine sociale  - e uşor să le faci cu bani murdari, cu bani furaţi de la unii şi daţi la o Biserică sau la alta, lucrul ăsta e uşor şi la îndemâna oricui.…

Poate să fie o ispită uneori şi milostenia dacă nu o facem după putere. Că Dumnezeu nu-ţi cere să faci ceea este peste puterile tale, Dumnezeu nu ne cere să ne stricăm sufletele ca să ne facem relaţii murdare, să dobândim bani pe orice cale, nu ne cere Dumnezeu lucrul acestea ca să ne mântuim, Dumnezeu însă aşteaptă de la noi ca tocmai să ne recunoaştem această neputinţă a noastră şi când vedem că nu putem să facem ce pot alţii, noi să plângem la Icoana Mântuitorului şi a Maicii Domnului şi să zicem: Doamne, eu nu pot să fac ceea ce face fratele meu, dar pot să fac o rugăciune scurtă, pot să mă rog pentru orfani, pentru văduve, pentru sărmani, pot să cer milă de la Dumnezeu pentru cei năpăstuiţi şi nedreptăţiţi, pot sa vărs o lacrimă pentru ei; şi lucrul acesta e mai plăcut înaintea lui Dumnezeu decât faptele acestea făcute cu mândrie, făcute cu semeţie, în spirit hei-rup-ist, catolic, în stilul acesta care nu este plăcut lui Dumnezeu.

Chiar daca au trecut destule zile de cand in biserici s-a citit Evanghelia Vamesului si a Fariseului, pentru ca am primit de la cineva cateva largi extrase dintr-o predica exceptionala la Duminica respectiva a unui parinte care a tinut sa ramana anonim, tinem sa vi le impartasim cu mare drag, pentru ca sunt extrem de actuale si pline de duh si de viata, si sunt si niste cuvinte foarte potrivite de pregatire pentru apropiata vreme a Sfantului si Marelui Post:

“(…) noi, oamenii nu înţelegem dintru început, de la început, dintr-odată ce vrea Dumnezeu cu noi. De aceea Dumnezeu trebuie să ne repete, aşa cum şi vrăjmaşul diavol ne repetă ispita şi păcatul la urechea sufletului, tot repetând o minciună, ajunge să fie crezută, dar iarăşi, repetându-ne un adevăr sau îndemnându-ne la cele bune sunt multe şanse ca să auzim întru cele din urmă ce vrea Dumnezeu, pentru că şi Mântuitorul când vorbea mulţimilor încheia cu aceste cuvinte: „cine are urechi de auzit să audă”.

Noi nu auzim de la început, nu vedem de la început, pentru că n-avem viaţă duhovnicească, n-avem încă Duhul Sfânt pogorât şi rămas în noi – El se pogoară, dar cu păcatele iar Îl izgonim - şi atunci Biserica, care cunoaşte firea noastră, fiindcă totdeauna o mamă îşi cunoaşte copilul, stie apucăturile copilului, ştie obiceiurile bune, ştie şi defectele şi ca o mamă grijulie întotdeauna ştie ce să-i repete copilului (de câte ori nu repetăm noi copiilor noştri anumite lucruri, aceeaşi învăţătură, acelaşi sfat?); foarte puţini sunt aceia care ascultă dintr-o dată, se supun dintr-o dată Cuvântului Dumnezeu şi atunci Dumnezeu, care ne ştie firea, că El ne-a creat, ştie ca suntem îndărătnici, ştie că suntem trupeşti şi atunci repetă, însă se produce în acelaşi timp şi o minune şi ni se descoperă din taina iubirii dumnezeieşti pentru că într-o zi ştiută de Dumnezeu, când într-adevăr vom înţelege ce a vrut Dumnezeu de la noi şi ne vom hotărî să facem voia lui Dumnezeu, acea zi va fi cea mai fericită. (…) Aşa este şi cu sufletul, iubiţi credincioşi, Dumnezeu, în momentul în care vede ca noi am înţeles ce vrea de la noi şi că noi suntem hotărâţi, revarsă din belşug harul Său şi începe marea minune a vindecării sufletului nostru.

Şi cu cât se apropie sufletul de Dumnezeu, cu cât zăboveşte mai mult în cuvântul lui Dumnezeu, în ascultarea de Dumnezeu şi se sârguieşte după putinţă să împlinească voia lui Dumnezeu, cu atât sufletul se bucură pentru că simte învierea cea lăuntrică, simte cum se preface omul cel dinlăuntru, cum moare omul cel vechi al păcatului şi înviază omul nou, cel duhovnicesc, după asemănarea lui Dumnezeu. Continuare»

19 Comentarii »

• Cuvinte de invatatura scurte si de mare profunzime, talcuiri extraordinare ale unor mari parinti si sfinti contemporani, precum si cantari liturgice pentru aceasta Duminica, gasiti la: DUMINICA FIULUI RISIPITOR – DE LA RAUL BABILONULUI IN BRATELE PARINTESTI

• Cuvant al Parintelui Ioan Buliga la Duminica Fiului Risipitor: “DE CE OAMENII UCID DRAGOSTEA?”
• Dan Camen: Iubirea de oameni parinteasca

Predici audio:

• Cuvânt al Sfântului Teofan Zăvorâtul în Duminica fiului risipitor

• Alt cuvânt al Sfântului Teofan Zăvorâtul la Duminica fiului risipitor
• Un alt cuvânt al Sf. Teofan Zăvorâtul la Duminica fiului risipitor
  
• Cuvânt al Sf. Ignatie Briancianinov la Duminica fiului risipitor

• Cuvânt al Sf. Ghenadie Scholarios la Parabola fiului risipitor şi despre pocăinţă

O predica tulburatoare la Duminica Fiului Risipitor a Sfantului Nicolae Velimirovici

Dragostea nesfarsita a lui Dumnezeu pentru oameni se vede in indelunga Sa rabdare, marea Sa iertare si marea Sa bucurie. Aceasta dragoste isi poate gasi asemanare pe pamant in dragostea mamei pentru copilul ei. Cine de pe pamant are o rabdare mai mare fata de o faptura, decat numai mama fata de copilul ei? Iertarea cui o poate depasi pe aceea a mamei? Cine mai plange de bucurie cu repejune la schimbarea spre indreptare a copilului ei pacatos, ca mama?

De la intemeierea lumii, pe acest pamant, dragostea de mama a fost depasita numai de catre Domnul nostru Iisus Hristos, in dragostea Lui pentru oameni. Rabdarea Sa L-a dus la suferinte ingrozitoare cand era atarnat pe Cruce; iertarea Sa se revarsa din inima si buzele Sale chiar si atunci cand Se afla pe Cruce; bucuria Sa care patrundea in cei care se pocaiau, era bucuria care Ii lumina sufletul indurerat in intreaga Sa viata pamanteasca. Numai dragostea dumnezeiasca depaseste dragostea de mama. Singur Dumnezeu ne iubeste mai mult decat ne iubeste mama; singur El ne iarta mai mult decat ne iarta mama si numai El Se bucura la indreptarea noastra mai mult decat mama. Continuare»

8 Comentarii »

• Cititi si: INCEPUTUL TRIODULUI. DUMINICA VAMESULUI SI A FARISEULUI – Talcuiri si meditatii duhovnicesti
  

Predica la Duminica Vamesului si a Fariseului a Sfantului Nicolae Velimirovici

Un om a mers in padure ca sa aleaga un copac din care sa faca grinzi pentru acoperis. Si a vazut doi copaci, unul langa altul. Unul era neted si inalt, dar era putred pe dinauntru, si celalalt era cu damburi si urat pe dinafara, dar era sanatos pe dinauntru. Omul a oftat si si-a zis: “La ce-mi foloseste mie acest copac inalt, necioturos, daca este putred pe dinauntru si din care nu pot sa fac barne? Celalalt, chiar daca este cioturos si urat, cel putin este sanatos pe dinauntru si astfel, daca muncesc putin mai mult, pot sa-l folosesc la barne de acoperis pentru casa mea“. Si, fara sa se gandeasca mai mult, a ales acel copac.

Tot la fel va alege si Dumnezeu intre doi oameni pentru casa Sa si nu va alege pe cel care pare bun pe dinafara, ci pe cel a carui inima este plina de dreptatea sanatoasa a lui Dumnezeu. Continuare»

9 Comentarii »

• Vezi si: “DE CE MA INTREBI, DACA FACI TOT DUPA CAPUL TAU?”

Inspre cinstirea cuvenita a Sfantului Lavrentie , praznuit in preajma acestor zile, ne-am gandit ca ar fi bine daca ne-am reaminti/reciti cu totii aceste profetii ale sale extrem de importante, dar si de limpezi, nu spre ingrozire, ci spre trezire si asumare barbateasca, invingand in noi frica aceea atavica, irationala, ce ne starneste fara incetare sa contestam, sa negam, sa refuzam, sa relativizam. Da, ne este frica, este firesc, dar putem sa nu lasam frica sa ne intunece credinta si sa nu lasam glasul sangelui celui cazut sa inabuse trambita Duhului Sfant. Sau, cum spunea minunata rugaciune a staretilor optineni impotriva pecetluirii cu semnul lui Antihrist:

Nu ne lasa pe noi, Doamne, sa ne ingrozim de frica diavoleasca mai mult decat de frica de Dumnezeu si sa ne departam de Tine si de Biserica Ta cea sfanta!

Ca si cuvintele Evangheliei, si aceste descoperiri incontestabile ale Sfintei Treimi facute unui mare sfant al vremurilor noastre sunt puternice, vesnice si de netagaduit. Sa nu ne amagim, ele nu apartin nici sectarilor milenaristi inselati si inselatori, nici unor obscuri si dubiosi conspirationisti si nu reprezinta nici niste insemnari apocrife nevrednice de crezare. In plus, nimeni nu se poate amagi, fie el calugar sau preot, cum ca pe el nu-l privesc astfel de lucruri, fiindca ele anume pentru folosul nostru au fost transmise, ca sa intelegem si sa ne pregatim, sa invatam sa discernem si sa fugim de amagirile apostaziei de pe urma. Daca ne puteam lipsi de ele cu usurinta, nu ni s-ar fi spus, iar vointa de a le ignora si a intoarce ochii nu este altceva decat punere a mintii noastre mai presus de voia lui Dumnezeu, atunci cand nu o intelegem sau nu ne place. Dumnezeu nu face nimic gratuit, de dragul miracolului si al senzatiei, ci numai spre luarea noastra aminte mantuitoare. Deci sa invatam si ascultam glasul sfintilor si sa nu dispretuim profetiile lor, lovind zadarnic cu piciorul in tepusa! Numai de noi depinde sa nu fim printre cei “multi surzi si orbi”…

“In anul 1949, noaptea, sfântul stareţ Lavrentie s-a învrednicit de vizita Evanghelistului Ioan Teologul. Era pe data de 26 septembrie pe stil vechi. Ei au discutat aproape şapte ore. Sfântul Evanghelist a completat cele spuse de proorocul Ilie şi dreptul Enoh şi i-a mai spus şi despre arătarea Crucii Domnului, despre învierea morţilor şi înfricoşata judecată a lui Hristos.

Antihrist va cunoaşte toate vicleniile diavoleşti şi va face false minuni. Pe el îl va asculta şi îl va vedea, în acelaşi timp, întreaga lume. Sfântul lui Dumnezeu, mărturiseau arhiepiscopul Simon, arhiepiscopul Teodosie, episcopul Iacob şi arhimandritul Teofan, spunea:

„Fericit şi preafericit va fi omul care nu va dori şi nici nu va vedea faţa spurcată a lui Antihrist. Cine va vedea şi va asculta cuvântul hulitor de Dumnezeu al lui Antihrist, făgăduinţele pentru toate bunurile pământeşti, acela va fi ademenit şi va merge cu închinăciune înaintea lui şi împreună cu el va pieri şi va arde în focul cel veşnic”. Continuare»

15 Comentarii »

EPISTOLA A DOUA CATRE TIMOTEI

A SFANTULUI APOSTOL PAVEL

CAPITOLUL 1

Pavel lauda credinta lui Timotei. Credinta si invatatura sanatoasa trebuie pazite.

1. Pavel, apostolul lui Hristos Iisus, prin voia lui Dumnezeu, dupa fagaduinta vietii care este in Hristos Iisus,

2. Lui Timotei, iubitului fiu: Har, mila, pace de la Dumnezeu-Tatal si de la Hristos Iisus, Domnul nostru!

3. Multumesc lui Dumnezeu, Caruia Ii slujesc din stramosi, cu cuget curat, ca te pomenesc neincetat, zi si noapte, in rugaciunile mele.

4. Si pentru ca imi aduc aminte de lacrimile tale, doresc mult sa te vad, ca sa ma umplu de bucurie;

5. Imi aduc iarasi aminte de credinta ta neprefacuta, care, precum s-a salasluit intai in bunica ta Loida si in mama Eunichi, tot asa, sunt incredintat, ca si intru tine.

6. Din aceasta pricina, iti amintesc sa aprinzi si mai mult din nou harul lui Dumnezeu, care este in tine, prin punerea mainilor mele.

7. Caci Dumnezeu nu ne-a dat duhul temerii, ci al puterii si al dragostei si al intelepciunii.

8. Deci, nu te rusina de a marturisi pe Domnul nostru, nici de mine, cel pus in lanturi pentru El, ci patimeste impreuna cu mine pentru Evanghelie dupa puterea de la Dumnezeu.

9. El ne-a mantuit si ne-a chemat cu chemare sfanta, nu dupa faptele noastre, ci dupa a Sa hotarare si dupa harul ce ne-a fost dat in Hristos Iisus, mai inainte de inceputul veacurilor,

10. Iar acum s-a dat pe fata prin aratarea Mantuitorului nostru Iisus Hristos, Cel ce a nimicit moartea si a adus la lumina viata si nemurirea, prin Evanghelie.

11. Spre aceasta am fost pus eu propovaduitor si apostol si invatator al neamurilor.

12. Din aceasta pricina si sufar toate acestea, dar nu ma rusinez, ca stiu in cine am crezut si sunt incredintat ca puternic este sa pazeasca comoara ce mi-a incredintat, pana in ziua aceea.

13. Tine dreptarul cuvintelor sanatoase pe care le-ai auzit de la mine, cu credinta si cu iubirea ce este in Hristos Iisus.

14. Comoara cea buna ce ti s-a incredintat, pazeste-o cu ajutorul Sfantului Duh, Care salasluieste intru noi.

15. Tu stii ca toti cei din Asia s-au lepadat de mine, intre care Fighel si Ermoghen.

16. Domnul sa aiba mila de casa lui Onisifor, caci de multe ori m-a insufletit si de lanturile mele nu s-a rusinat,

17. Ci venind in Roma, cu multa osardie m-a cautat si m-a gasit.

18. Sa-i dea Domnul ca, in ziua aceea, el sa afle mila de la Domnul. Si cat de mult mi-a slujit el in Efes, tu stii prea bine. Continuare»

1 Comentariu »