Fratii mai mici ai lui Hristos

Arhiva postarilor pentru aceasta categorie

Parintele Nicolae Tanase are nevoie de sprijinul nostru! COPIII SI BATRANII DE LA VALEA SCREZII NU MAI AU CANTINA, BUCATARIE, DEPOZIT DE ALIMENTE (video)

Publicat pe 14 Dec 2011 | Categorii: Anunturi, Fratii mai mici ai lui Hristos, Parintele Nicolae Tanase, VIDEO | Print

Vezi si: INCENDIU la asezamantul Parintelui Nicolae Tanase de la Valea Screzii! Din fericire, fara victime umane. VA FI NEVOIE DE AJUTORUL NOSTRU
PARINTELE NICOLAE TANASE. Picatura de “nebunie” a jertfei care rascumpara oceanul nepasarii generale (VIDEO). NOI CUM PUTEM AJUTA?

In postul Craciunului, cei 400 de copii si batrani, ingrijiti de parintele Tanase la Valea Screzii, in Prahova, trec printr-o grea incercare. Un incendiu devastator i-a inspaimintat pe toti, in zori.

Flacarile au izbucnit in apropierea dormitoarelor pentru cei mici si au mistuit in cateva ore depozitul cu alimente, cantina, clubul si o cladire in care se aflau acte, carti si calculatoare. Alaturi de pompieri, au sarit in foc si oamenii din sat.

Incendiul a izbucnit la 4 dimineata, se pare de la un calculator. Continuare»

15 Comentarii »

SFANTUL IOAN CEL MILOSTIV, PATRIARHUL ALEXANDRIEI (12 nov.) – Pilda paturii celei scumpe. Grija pentru cei saraci, “fratii lui Hristos”

Publicat pe 12 Nov 2011 | Categorii: "Concentrate" duhovnicesti, Fratii mai mici ai lui Hristos, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri | Print

Din cartea “Scoala evlaviei”, despre Sfantul Patriarh Ioan cel Milostiv:

Odata, la Sfantul Ioan, Patriarhul Alexandriei, a venit un dregator bogat, si a reusit sa vada patul sfantului, care era acoperit cu o patura proasta. Dupa ce s-a intors acasa, dregatorul i-a trimis patriarhului o patura care costa treizeci si sase de monezi din aur, rugandu-l sa se inveleasca cu ea. Nevrand sa-l jigneasca pe dregator, patriarhul a luat, la rugamintile lui staruitoare, patura si s-a invelit cu ea – o singura noapte, zicandu-si: Continuare»

14 Comentarii »

SUFERINTELE COPIILOR SI CAILE LUI DUMNEZEU. De ce mor copiii nevinovati?

Publicat pe 16 Jul 2011 | Categorii: Ce este pacatul?, Credinta in familie, Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Dostoievski, Fratii mai mici ai lui Hristos, Psihologie si psihoterapie duhovniceasca, Sfintii de la Optina | Print

“O traditie bisericeasca spune cum intr-o zi Domnul Iisus Hristos trecea impreuna cu sfintii Sai Apostoli pe un drum si au vazut un olog, care nu avea picioare inca din pantecele mamei lui. „De ce nu poate sa mearga?”, au intrebat Apostolii. „Daca s-ar fi nascut cu picioare, el ar fi trecut prin foc si sabie intreg pamantul”, le-a raspuns Mantuitorul. Se vede ca lui Dumnezeu i s-a facut mila de oameni si, prevazand ca micutul va deveni un tiran, l-a lipsit pentru totdeauna de aceasta posibilitate.

Dumnezeu Atotstiutorul cunoaste dinainte viitorul:

„Lui Dumnezeu ii sunt cunoscute din veac lucrurile Lui” (Fapt. 15, 18).

Pentru a usura intelegerea acestei probleme teologice, ne vom folosi de doua analogii.

Asa cum un maestru de sah cunoaste toate variantele posibile de atac si de aparare, asa si Dumnezeu cunoaste, dar nu predetermina viata omului. Chiar si sensul cuvantului „soarta” inseamna (ìn ruseste — n.r.) „judecata lui Dumnezeu”si nu sentinta definitiva, care nu poate fi anulata. A doua analogie este cu diagnosticul stabilit de medie. Noi nu ne miram cand presupunerile medicului despre boala uneori se adeveresc. Un medic cu experienta va sti intotdeauna sa indice cu aproximatie cand starea pacientului se va imbunatati sau se va inrautati, care va fi efectul tratamentului si care va fi finalul bolii. Capacitatea de a prognoza si de a-i comunica cu tact bolnavului de ce sufera, caracterizeaza gandirea clinica si arata cultura duhovniceasca a medicului, capacitatea lui de a actiona in diferite situatii si de a analiza si cele mai mici detalii. De obicei, oamenii ii sunt recunoscatori acelei persoane care ii previne din timp de un pericol. Daca prognoza negativa s-a implinit, nimeni nu-l va invinui pe medic ca el „a cobit” sau a provocat in mod intentionat o nenorocire. Ar fi o nebunie sa se afirme ca pacientul a murit pentru ca medicul a prevazut aceasta. Continuare»

14 Comentarii »

S.O.S. Copiii chinuiti de foame din Glodeanu (Buzau), pe care “in afara de preot, nu-i mai ajuta nimeni”. (Reportaj “In premiera”). SA INCERCAM SA AJUTAM!

Publicat pe 13 May 2011 | Categorii: Fratii mai mici ai lui Hristos, VIDEO | Print

Cum spunea cineva, dupa cum merg lucrurile, in curand… Glodeanu o sa scrie pe noi toti, pe intreaga tara... Despre acesti copii sarmani inca s-a aflat si asupra lor, iata, s-a mai aplecat cineva si nu i-a lasat in nenorocire. Dar deja, de acum incolo, tot mai multi si mai multi dintre noi se afunda, si se vor afunda in turbionul saraciei extreme si/sau al bolilor… Vom sti sa nu ne lasam singuri unii pe altii?

Copiii din Glodeanu:

Site-ul dedicat acestei situatii

21 de copii din satul Cârligu Mare, comuna Glodeanu Siliştea, judeţul Buzău suferă de foame în fiecare zi. Lor li se adaugă încă 11 suflete, tot copii, din satele vecine pentru care masa dintr-o zi poate să însemne doar o bucată de mămăligă sau de pâine. Nu exagerez cu nimic. Cel mai mic dintre copii are câteva luni. Cel mai mare are în jur de 13 ani. Toţi provin din familii foarte sărace şi trăiesc în condiţii greu de imaginat. Există două familii în care copiii sunt îngrijiţi în ambele cazuri, de mame care sunt bolnave psihic. Într-una dintre situaţii, din nefericire, acest aspect a influenţat şi dezvoltarea copiilor.

Preotul din sat, Marian Tudor s-a înscris în iarnă, pe un forum pe internet, pentru a putea aduna haine şi mâncare pentru aceste suflete. Maria Coman a aflat de povestea copiilor. De la ea, informaţia a ajuns la mine. Și împreună cu mai mulți colegi, prieteni sau doar cunoscuți, de Crăciun am reușit să le facem o mică bucurie copiilor.

Părintele își dorește din tot sufletul să dezvolte pe viitor în sat o cantină socială care ar rezolva cu adevărat problema acestor copii. În acest scop a identificat în sat o clădire în paragină (vechea primărie) care ar putea fi renovată şi transformată într-o astfel de cantină. Primarul îl susţine. Deocamdată aşteaptăm şedinţa de consiliu local în care cererea lui va fi supusă la vot.

Până atunci ne-am propus să le întindem o mână de ajutor acestor copii. Dorim să le ducem pachete cu mâncare (…) dar şi să identificăm firme care ar putea să-i sprijine, din când în când cu mici sponsorizări constând în mâncare (hrană neperisabilă, pâine, carne, dulciuri) în funcţie de domeniul lor de activitate.
După ce preotul va primi dreptul de renova primăria veche ar fi de mare folos să găsim firme care ar putea să-l ajute cu materiale de construcţii dar şi fundaţii, asociaţii dornice să se implice în acest proiect.

Pentru detalii suplimentare poate fi sunat direct părintele Marian Tudor 0720281634.

Puteţi să-i scrieţi părintelui pe mail la adresa Continuare»

14 Comentarii »

MICII MUCENICI ASCUNSI. Cum ne rusineaza si ne mustra pacatele niste copii si tineri chinuiti, suferind de boli rare…

Publicat pe 15 Apr 2011 | Categorii: "Concentrate" duhovnicesti, Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Fratii mai mici ai lui Hristos, Meditatii duhovnicesti, Minuni si convertiri, Rugaciunea (Cum sa ne rugam?), Saptamana Mare, VIDEO | Print

“… un repros viu pentru oamenii cu suflete moarte…”

Un reportaj tulburator difuzat in cadrul emisiunii “In premiera”, despre miile de copii romani cu boli rare si cumplite, “copii eroi”, cum au fost ei numiti in emisiune, eroi impreuna cu parintii lor, copii si parinti chinuiti si rastigniti zilnic, ale caror suferinte teribile, dar si ale caror seninatate si demnitate sufleteasca ne coplesesc, ne mustra si ne rusineaza fara drept de apel.

Apoi un articol cu povestea unui copil grec foarte credincios, Marios, care a purtat, pana la 17 ani, o boala cumplita degenerativa, intr-o stare de pace plina de intelepciune, de bucurie matura si de recunostinta incredibile, ce nu pot fi explicate decat prin puterea sfintitoare a harului, care l-a inundat cu mangaierea Sa.

Aceste Golgote vii si cotidiene care se petrec astazi, langa noi, ne rusineaza si ne mustra cu putere, daca a mai ramas cel putin o farama de constiinta si de sensibilitate in noi, pe toti cei care, relativ sanatosi fiind si ducand o viata inca destul de linistita si de normala, ba unii chiar foarte confortabila si rasfatata, nu stim sa mai pretuim nimic, nu stim sau uitam foarte usor sa fim recunoscatori pentru tot ceea ce am primit.

Ceea ce nu stim sau uitam prea usor ne invata aceste imagini, care ne fac sa ne dam seama cat de ingrozitor de vinovati ne facem si noi, cu fiecare mic pacat pe care il savarsim sau cu fiecare mica placere egoista pe care ne-o ingaduim, pentru inca un cui nevazut batut in trupurile sfasiate, fragile si frante ale acestor suflete nevinovate si in cele ale parintilor care patimesc muceniceste impreuna cu ei.

Vazand aceste drame si incercand sa ne transpunem in locul celor care le traiesc, reusim, abia acum, sa desprindem putin din zgura care ne impietreste inimile si sa intelegem ca jertfa unor astfel de oameni si suferinta unor astfel de copii, precum si a tuturor fratilor nostri de pe pamant care sufera si se chinuie cum noi nu cutezam nici cu gandul sa ne inchipuim, nu ne mai poate lasa sa traim ca pana acum. Suntem datori, foarte datori, mult prea datori!

De asemenea, adunand inauntrul nostru toate scenele, cazurile si evenimentele zdrobitoare care ne-au marcat ultimele saptamani, si asumandu-ne lucid realitatea asa cum este, vom sti ca, mai ales pentru romani, in mod clar si cu neputinta de tagaduit, a inceput marele Calvar al vremurilor de pe urma, al distrugerii si al inrobirii noastre totale, au inceput cu adevarat “anii durerilor” despre care am tot auzit profetindu-se. Tot ceea ce pana acum era, pentru noi, doar o previziune referitoare la un viitor mereu amanat, ceea ce ne amageam a fi numai o amenintare si o posibilitate teoretica, pe care o nadajduiam daca nu anulata, cel putin mult diminuata in realitate, ei bine, chiar a inceput sa se intample. Cu noi si langa noi. Planurile de pustiire si descompunere a acestui neam si a acestei tari acum se deruleaza efectiv, metodic si nemilos. Se aplica deja, in mod palpabil si la scara nationala, toate masurile de sfaramare si de exterminare lenta, dar sigura, impuse de “binefacatorii” externi ai Romaniei (FMI, Banca Mondiala, Comisia Europeana) in coniventa cu sadicele cozi de topor asezate in fruntea natiei. Oamenii saraci si bolnavii mai grav, in principal cei din mediul rural sau din orasele ucise economic, deja mor cu zile sau sunt pusi, peste noapte, in situatii umilitoare, inumane si absurde, traind zile de groaza, cu asteptarea iminenta a ceea ce este mai rau.

Acestea sunt adevaratele stiri si adevaratele evenimente care ar trebui sa conteze si sa ne intereseze in mod prioritar, fiindca acestea sunt “semnele vremurilor” care ne privesc si ne ating direct, existential, nu sunt abstractiuni si virtualitati. Ele trebuie sa ne faca sa constientizam ca, si daca noi insine sau cei mai apropiati ai nostri, INCA nu am intrat (sau, poate, nu prea mult) sub tavalug, totusi tavalugul s-a pornit deja ineluctabil si este doar o chestiune de timp pana va ajunge si la noi, si la cei mai dragi noua. Dar, daca suntem crestini nu doar cu numele, nu ne punem problema sa ne salvam pielea, sa ne punem cumva pe noi la adapost de nenorociri sau sa ne amagim ca, pana si acum, ceea ce se petrece cu bolnavii de prin spitalele desfiintate sau ramasi fara tratamente, ori ceea ce se petrece cu cei ramasi fara serviciu, fara venituri, sau sub limita subzistentei, cu copii de intretinut si aflati sub nenumarate agresiuni, presiuni si hartuieli, toate acestea tot NOUA ni se intampla. Fiindca “fratele meu este viata mea” si ceea ce se petrece unei parti atat de largi din propriul meu neam nu ma poate lasa indiferent si rece, pana acolo unde simt ca nu mai pot sa-mi mai permit sa traiesc egoist, cinic, lacom, orgolios, clevetitor si arogant, si nici in trandavie, in inertie, in superficialitate si in inconstienta, pentru propriile mele placeri, planuri si ambitii. Fiindca toate se vadesc acum, in lumina suferintei atroce si a primejdiei iminente a mortii, ca amarnice desertaciuni si fiindca simt foarte limpede ca voi avea de dat seama vesnic pentru orice absenta, pentru orice dezertare a mea de pe singurul front care conteaza acum… cel al durerii inimii, puse in rugaciune. Nu mai este vreme de multa teorie si de prea multa cercetare rational(ist)a, sofisticata, a lucrurilor. Nu mai este vreme sa ne tot cultivam raceala scrupulozitatii maniacale, a formalismului ingamfat si a corectitudinii autosuficiente si artagoase, si nici sa ne antrenam ascutimea desarta a mintii celei viclene. Este vremea sa traim in mod autentic acea ortodoxie a inimii despre care ne-au vorbit sfintii contemporani, si care sa ne asigure singura pavaza mantuitoare in fata uriasului tsunami al duhului antihristic care se napusteste peste lume.

Asadar, ceea ce deja se intampla ne ajuta sa ne trezim sufleteste de-a binelea mai inainte si sa realizam ca, pe de o parte, suntem cu totii datori sa ne purtam sarcinile intre noi si sa plangem cu cei ce plang, ca unii ce ne suntem madulare unii altora; si, pe de alta parte, ca, macar acum, in al unsprezecelea ceas, este vital “sa rascumparam vremea”, sa invatam sa pretuim la maximum, sa-I multumim Domnului cu lacrimi si sa valorificam duhovniceste, intru trezvie, fiecare clipa, fiecare ceas, fiecare zi linistite pe care le mai primim inca de la Dumnezeu, desi nu suntem deloc vrednici de un asemenea dar si de atata pasuire si pogoramant, pentru invartosarea inimilor noastre! Este, poate, o ultima sansa, care ni se da si pe care nu avem voie sa o mai ratam, si sa implinim fara zabava tot ceea ce este esential sa implinim, tot ceea ce constiinta ne invata si ne mustra.

Cu aceste imagini, ganduri si trairi va propunem sa intram in Saptamana Mare, pentru ca numai asa vom intelege si vom participa viu si adevarat, la Sfintele si mantuitoarele Patimi pentru noi ale Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos!

Sa mergem si noi sa murim impreuna cu El, ca sa ne inviem sufletele moarte!

***

Continuare»

47 Comentarii »

Omilii deosebite ale Sfantului Luca al Crimeei la DUMINICA INFRICOSATEI JUDECATI. “Intrucat ati facut unuia dintr-acesti frati ai Mei, Mie Mi-ati facut”

Publicat pe 27 Feb 2011 | Categorii: Duminica Infricosatoarei Judecati, Duminici si Sarbatori - Noime vii pentru viata noastra, Fratii mai mici ai lui Hristos, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Sfantul Luca al Crimeei, Talcuiri ale textelor scripturistice, Triodul si Postul cel Mare | Print

Vezi si:

***

Ce inseamna sa imparti bucata de paine cu cel flamand in Hristos? Inseamna ca inima ta sa raspunda cu impreuna-patimire la foamea si durerea lui, sa traiesti amarul lui ca pe al tau propriu, sa suferi impreuna cu el ca impreuna cu un frate in Hristos si, in fine, sa imparti cu el ceea ce ti-a trimis Domnul si ai la indemana.

I. Despre Judecata cea viitoare a lui Dumnezeu

A mai ramas o singura duminica pana la Postul Mare. In duminica urmatoare, Duminica Iertarii, Sfanta Biserica ne va chema sa ne impacam, sa ne iertam unii altora greselile, amintind ca Dumnezeu ne iarta numai atunci cand ne iertam si noi unii pe altii. Pregatindu-ne pentru nevointa Patruzecimii si pentru aceasta impacare, Sfanta Biserica, prin pericopa evanghelica de astazi, ne zugraveste spre invatatura Judecata care va fi la a Doua Venire a Fiului lui Dumnezeu.

Hristos va veni in toata slava Sa cereasca, si inaintea Lui se vor aduna toate popoarele, toti dreptii si toti pacatosii; nimeni nu se va putea ascunde, nimeni nu va putea ramane deoparte, nu se va putea piti in spatele altcuiva.

Domnul ii va desparti pe drepti de pacatosi: dreptii vor merge de-a dreapta Lui, iar pacatosii de-a stanga. Domnul va spune: “Veniti, binecuvantatii Tatalui Meu, de mosteniti Imparatia gatita voua de la intemeierea lumii” (Matei 25, 34).

De la zidirea lumii a fost deja prevazuta, a fost deja hotarata aceasta Infricosata Judecata, a fost deja pregatita Imparatia cerurilor.

“Cu ce bunatati se poate asemui aceasta binecuvantare?” – se intreaba Sfantul Ioan Gura de Aur. “Cata cinste, cata fericire este in el! Hristos n-a zis: primiti, ci: mosteniti – ca pe propiul nostru avut, ca pe avutul nostru parintesc, pe care il avem de veacuri”.

Pentru ce virtuti se va pogori asemenea milostivire asupra dreptilor la Judecata lui Dumnezeu? Ni le arata Insusi Judecatorul-Hristos.

“Flamand am fost, va spune El, si M-ati hranit; insetat am fost, si Mi-ati dat sa beau; strain am fost, si M-ati primit; gol am fost, si M-ati imbracat; bolnav am fost, si M-ati cercetat; in temnita am fost, si ati venit la Mine” (Matei 25, 36).

Precum vedem, frati si surori, la Judecata lui Dumnezeu se vor descoperi faptele dragostei si milostivirii, savarsite de catre drepti in viata lor de pe acest pamant.

Continuare»

23 Comentarii »

“Plangeti cu cei ce plang!” (III) – COLINDELE “OSANDITILOR”

Publicat pe 23 Dec 2010 | Categorii: Biserica rastignita, Duminici si Sarbatori - Noime vii pentru viata noastra, Fratii mai mici ai lui Hristos, Marturisitorii si Sfintii inchisorilor, Nasterea Domnului (Craciunul) | Print

Primele parti:

„Adevărul“ (Andrei Crăciun, Laurenţiu Ungureanu) vă spune cum au suportat veteranii români, prizonieri de război, sărbătorile în captivitate, la graniţa cu Siberia şi cu moartea. Oleg Dombrovschi şi Radu Mărculescu au fost în Gulag şi nu şi-au vândut sufletul. Au preferat carcera şi demnitatea. Despre sărbătorile de atunci, povestesc fără nostalgie.

Masa de Craciun: coji de cartofi cu zahar

Oleg Dombrovschi

Oleg Dombrovschi s-a născut în 1919, la Orhei, în Basarabia, în România Mare. Un ziar l-a botezat “Un om cât tot secolul XX”. Şi, uneori, ziarele nu greşesc. Oleg Dombrovschi a făcut tot în nouă decenii: trei ani de război mondial, şapte ani de prizonierat în lagărele sovietice şi încă şase în puşcăriile comuniste din România.

Amintirile lui nu pot fi traduse cu niciun dicţionar. Despre lagărele sovietice s-a scris mult şi insuficient. E simplu şi greu de explicat: atunci când Oleg Dombrovschi începe să descrie periplul anilor de prizonierat, în care a cunoscut 32 de lagăre, ţi se taie răsuflarea. Continuare»

7 Comentarii »

“Plangeti cu cei ce plang!” – COLINDELE TARZII ALE “OSANDITILOR” (2)

Publicat pe 30 Dec 2009 | Categorii: Biserica rastignita, Fratii mai mici ai lui Hristos, Marturisitorii si Sfintii inchisorilor | Print

Prima parte: “Plangeti cu cei ce plang!” – COLINDELE TARZII ALE “OSANDITILOR” (1)

lagar_sovietic

Masa de Craciun: coji de cartofi cu zahar

Oleg Dombrovschi

3 Comentarii »

CRESTINII – TRADATORI DE FRATE, VANZATORI DE HRISTOS

Publicat pe 10 Jul 2009 | Categorii: Fratii mai mici ai lui Hristos, Marturisirea Bisericii, Meditatii duhovnicesti, Parintele Savatie Bastovoi, Razboiul nevazut, Vremurile in care traim | Print

Cititi si: Mărturisire

Vrem sa va punem la inima unul din cele mai coplesitoare cuvinte pe care le-am citit in ultima vreme, care, daca nu a murit de tot inima in tine, te zgaltaie de-a binelea pe dinauntru, mai tare decat orice mare cutremur anuntat. Va vorbim si noi cu indrazneala, de la inima la inima, direct, ca si cum am vorbi sufletelor noastre: Va rugam in numele lui Hristos, ascultati si intelegeti strigatul parintelui Savatie! Nu fugiti de el si nu-l uitati, nu mai treceti repede peste cuvinte! Si, mai ales, nu-l (mai) lasati fara raspuns in viata voastra! Nu-i mai lepadati de la voi pe cei slabi, pe cei umili, pe cei saraci, pe cei batjocoriti, torturati si omorati; nu mai justificati pe cei puternici si nedrepti, nu mai luati apararea celor slaviti, tari si mandri, care se apara singuri, oricum, cu toata puterea acestei lumi! Nu va mai mintiti ca nu vedeti si nu auziti! Nu mai intoarceti capul! Si, mai ales, sa fiti cu luare aminte sa nu fiti voi insiva cei care umiliti, batjocoriti, nedreptatiti, tradati, chinuiti pe fratele vostru mai mic, adica pe Hristos! In numele niciunui interes superior sau vreunei pretinse legi! Chiar daca nu puteti iubi, macar nu faceti rau si nu mintiti, nu va folositi de niciun semen al vostru pentru a-l arunca apoi ca pe o masea stricata, cand nu va mai serveste interesele!

De asta, si nu de alte fapte mari sau de vorbe frumoase atarna mantuirea sau pierzarea noastra! Continuare»

22 Comentarii »

“DUMNEZEU ARE GRIJA DE MINE” – Povestea minunata a Gabrielei si a pruncului ei

Publicat pe 05 Jun 2009 | Categorii: Avort, Credinta in familie, Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Fratii mai mici ai lui Hristos, Minuni si convertiri | Print

Mulţi dintre noi, atunci când ne aflăm în faţa unor mari greutăţi, cădem în deznădejde şi gândim că totul este pierdut, că Dumnezeu şi-a întors faţa Sa de la noi. Gabriela – „copilul cu copil”, aşa cum am numit-o – ne dovedeşte că oricât de grele ar fi încercările, dacă avem credinţă şi strigăm către Dumnezeu, primim ajutor. Povestea ei seamănă cu povestea multor tinere din ziua de astăzi. A cunoscut un băiat, s-au îndrăgostit unul de altul şi totul a fost frumos până când ea a rămas însărcinată. Avea atunci numai 21 de ani. Continuare»

20 Comentarii »

Page 1 of 212

Război întru Cuvânt