Război întru Cuvânt

“De ce anume cred eu ca ar avea nevoie mai mult si mai mult tinerii de astazi? Mai mult decat de orice, mai mult decat de aer, cred ca ar avea nevoie de un strop de dragoste adevarata“.

“Se pare ca noi traim o vreme in care lumea, intr-o covarsitoare majoritate, incepe sa schimbe credinta in Adevar cu credinta in neadevar. Nu exista adevar, nu exista lucru in sine, nu exista stare de lucruri absoluta, acesta este in esenta crezul nihilismului asa cum l-a formulat Nietzsche in secolul al 19-lea si acesta se pare ca tinde sa devina unicul crez al lumii contemporane. Continuare»

24 Comentarii »

Va oferim mai multe versiuni din aceasta cantare a Postului Mare, foarte cunoscuta, insufletitoare si datatoare de nadejde:

• Ascultati:

Anghelos - Cu noi este Dumnezeu, glas 8

Corul psaltic Athos – Cu noi este Dumnezeu

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Byzantion – Cu noi este Dumnezeu

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Nectarie Protopsaltul - Cu noi este Dumnezeu – VIDEO

“Versuri”:

Cu noi este Dumnezeu!

Intelegeti, neamuri si va plecati

Caci cu noi este Dumnezeu! Continuare»

19 Comentarii »

Continuare»

18 Comentarii »

• Cantarile Sfintei Cruci – Anghelos
• Cantari pentru praznicul Sfintei Cruci – Nectarie Protopsaltul
• Acatistul Sfintei Cruci.mp3

Unde să căutăm mângâiere in necazuri?

“<<Mângâiaţi, mângâiaţi pe poporul Meu>> (Is. 40, 1). Aceste cuvinte ale străvechiului proroc Isaia sunt îndreptate în primul rând către noi, păstorii, fiindcă pe umerii noştri stă nu numai datoria de a vă învăţa, de a vă arăta calea lui Hristos, ci şi de a vă mângâia, de a vă arăta dragoste şi grijă din adâncul inimii. Şi eu vă iubesc pe voi, turma dată mie de Dumnezeu, ca pe oamenii cei mai apropiaţi mie. Şi oare eu nu ştiu ce multe necazuri şi lacrimi aveţi voi? Oare nu sunt dator să vă mângâi? Şi mă voi strădui s-o fac în marea zi de astăzi a închinării Crucii lui Hristos. Continuare»

13 Comentarii »

• Acatistul Buneivestiri (text)
• Cantari ale Bunei-Vestiri (format mp3, inclusiv acatiste audio)
• Aparatoare Doamna – mai multe versiuni

***

“Astazi este incepatura mantuirii noastre si aratarea tainei celei din veac: Fiul lui Dumnezeu – Fiu Fecioarei se face si Gavriil Darul bine il vesteste…”.

MAI STIM A AUZI VESTEA BUNA CEA MAI PRESUS DE LUME?

Atat de mult ne-am obisnuit cu vestile (mai mult proaste) de zi cu zi si intr-atat viata noastra sta sub semnul grijilor, al stresului, al amagirilor, al simulacrelor de tot felul si al cenusiului cotidian, incat chiar si cei care si-au pastrat aprinsa candela plapanda a credintei abia daca mai pot percepe, prinsi in mijlocul intunericului acestei lumi, intelesul acestei mari Sarbatori. Despre Vestea cea Buna pe care o primim inca o data si noi acum, Sf. Isaac Sirul spunea ca este “cel mai binecuvantat si mai imbucurator fapt care ar fi putut sa se intample neamului omenesc“. Este un eveniment care ne priveste pe fiecare personal si care, daca i-am constientiza “miza” pentru viata noastra vesnica, ar trebui sa ne umple de bucurie negraita.

Dar cum sa pretuim acest Dar coplesitor care ni se face si cum sa ne bucuram de el cu adevarat daca noi nu am avut si nu avem “Sus inimile” (cum ni se cere in Liturghie), daca noi nu am ajuns sa insetam si sa flamanzim efectiv dupa Dumnezeu, daca noi ne-am indestulat din roscovele desertaciunilor acestei lumi, cautand “implinire” si “satisfactie” in cele pamantesti? Bucuria mantuirii, cum ne spune acelasi mare Isaac Sirul, vine numai cand simtim ca totul este pierdut, ca noi suntem pierduti si cand ne-am dezlipit inima de orice nadejde a lumii acesteia. Ce folos sa ni se spuna ca astazi incepe Mantuirea noastra, daca noi nu am asteptat cu “disperare” aceasta Mantuire, daca noi nu am tanjit sa fim salvati de nimic, daca nu ne-am simtit sufletul bolnav pe moarte si fara sansa de vindecare, daca nu ne-am simtit singuri si straini in aceasta lume si nu am asteptat cu mainile tremurande intinse spre cer “minunea straina” care sa ne smulga din deznadejde?

“Fericiti cei ce plang, ca aceia se vor bucura“. Continuare»

5 Comentarii »

Anticipand ziua praznuirii sale (maine, 18 martie), va oferim de astazi un fragment din talcuirea Sf. Nicolae Velimirovici la Evanghelia din Duminica de ieri, a Ortodoxiei:

“(…) O, oamenii ar trebui să ştie că Împăratul, Domnul, îi are mereu în privelişte – acelaşi Domn Dumnezeu de care Isaia se simţea îndestulat de frică şi de uimire! Mintea omului nu ar mai fi atunci deschisă nici unui fel de păcat sau necurăţie. Fie că omul Îl vede sau nu pe Dumnezeu, Dumnezeu îl vede pe om. Asta nu-l face pe hulitor să se cutremure? Asta nu este mângâierea creştinului în suferinţa sa?

Nu numai Dumnezeu, Cei Trei într-Unul, ne vede, cercetându-ne viaţa în fiecare clipă, ci şi toate cetele cereşti ale îngerilor şi sfinţilor care se află întru slavă. Milioane de ochi ne văd ca şi cum ar fi unul singur. Milioane de bune doriri ne însoţesc pe calea noastră prin viaţă, care este întunecată şi spinoasă; şi milioane de mâini se întind spre ajutorul nostru ca şi cum ar fi una singură. Ocârmuită de Duhul Sfânt, Biserica lui Dumnezeu de pe pământ s-a străduit să arate credincioşilor acest adevăr măreţ, înfricoşător şi mult iubit, cu ajutorul multor icoane şi iconostase, care înfăţişează lumea nevăzută a puterilor cereşti şi care le amintesc credincioşilor de existenţa acestor puteri în lume. Continuare»

3 Comentarii »

„Ţine-ţi mintea în iad şi nu deznădăjdui” este un cuvânt la care în ultimii ani am revenit din ce în ce mai mult şi vi-l propun, fraţilor şi surorilor mele, – nu pentru că suntem noi la nivelul Sfântului Siluan care a trăit cuvântul ăsta literal – dar [pentru ca] indică însăşi structura vieţii duhovniceşti, însăşi – hai să zicem – structura gândirii lui Dumnezeu pentru mântuirea omului, cel puţin după cădere. Iad nu este [nu are fiinta in sine, nota noastra] fiindcă Dumnezeu nu a făcut iad, dar noi ni l-am făcut. Şi acum n-avem altă cale decât să fim realişti - şi aici parafrazez pe „ţine-ţi mintea în iad” – [adică] să nu încercăm să scăpăm altundeva, să credem [ca putem scăpa], să evadăm, nu ştiu ce. Nu putem, nu se poate! NU SE POATE! Continuare»

30 Comentarii »

In ziua praznuirii Sfantului Ioan Casian si a prietenului sau iubit, Sfantul Gherman, – amandoi de origine dobrogeana si mai tarziu buni ucenici ai marelui Ioan Gura de Aur -, va propunem o pilda minunata si bogata in sensuri practice pentru viata noastra in Hristos, luminatoare si datatoare de multa nadejde si aripi duhovnicesti, desprinsa din cartea “Convorbiri duhovnicesti“, o comoara de invataturi si pilde patristice de o frumusete a stilului si de o actualitate aproape neverosimile, de parca ar fi fost scrisa astazi, raspunzand intr-o maniera adesea neasteptata la atatea intrebari si probleme pe care ni le punem sau pe care… nici macar nu le constientizam sau nu avem curajul sa ni le punem.

Este o carte dintre acelea de care ai nevoie in permanenta, in orice etapa a vietii, la care mereu e nevoie sa te intorci, este prin excelenta o carte-calauza, o carte in care parca ii simti aievea pe Sfintii Ioan si Gherman cum te iau de mana si te poarta pe la toti marii batrani egipteni (avvi adevarati) ai timpului lor, invatandu-te pas cu pas tainele vietii duhovnicesti, dand la o parte, una cate una, hatisuri intregi de ispite foarte fine si ascunse si scotandu-te la luminisul dreptei-socotinte si al Caii Imparatesti. Nu stim daca este prea mult a spune ca este un Pateric discursiv, adica explicat si desfasurat, facut mai accesibil si mai aplicat.

Cateva din lucrurile absolut esentiale pe care credem ca ni le transmite cu precadere Sfantul Ioan Casian prin aceasta scriere – motiv pentru care vom continua sa va oferim si in zilele si saptamanile urmatoare cateva fragmente importante din ea - ar fi, dupa parerea noastra:

• constientizarea insemnatatii centrale pentru viata crestinului a dreptei-socoteli, a formarii discernamantului;
• accentuarea si exemplificarea necesitatii de a tine “calea de mijloc”, imparateasca, departe atat de ispitele de-a stanga, trupesti si lumesti, cat si de cele de-a dreapta, care tin de rigiditatile, de excesele sau de inselarile in trairile si in nevointa duhovniceasca;
• focalizarea sensibilitatii si a trezviei noastre asupra unor idei, clisee pioase, prejudecati cu aparenta buna, binecuvantata, de virtute

si

• denuntarea a numeroase “brese”/”erezii” (nu atat dogmatice, cat privind Viata Duhului) in gandirea noastra, ajungand la descoperirea unei legi duhovnicesti foarte putin cunoscuta si cu totul neluata in seama astazi: ca tocmai de la lucrurile aparent mici si insesizabile, adesea inconstiente, de la ispite ale mintii pe care obisnuim sa le trecem cu vederea, de la conceptii gresite pe care le avem intr-un chip foarte subtil si acoperit incep si marile caderi, marile curse si chiar marile dezastre duhovnicesti in care noi sau cei de langa noi cadem de multe ori… si nici nu mai stim de cand, de unde si de la ce a inceput totul…

Dupa cat de multe inveti de la Sf. Ioan Casian este cu neputinta sa nu-l ai la evlavie si apoi si sa nu-l simti efectiv ca pe un parinte al tau, ba chiar ca pe un prieten apropiat… De altfel, una din temele lui favorite este chiar prietenia duhovniceasca, iar articolul de aici al parintelui ortodox francez Marc-Antoine de Beauregard este inspirat (asa cum o si arata) in proportie de 99% de ideile Sfantului Ioan Casian.

Sfinte Ioan Casian, lumineaza-ne si noua mintea cea tulburata si intunecata, deschide-ne inima si invata-ne si pe noi indreptarile Domnului!

***

• Viata si nevointa Cuviosului Parintelui nostru Ioan Casian
• Slujba Sf. Ioan Casian – Corul Anghelos (audio)

“Dupa cum nu toti tinerii arata acelasi zel pentru invatatura si pentru a-si forma mai bune deprinderi, la fel si batranii nu sunt toti la fel de desavarsiti si de incercati. (…)

De aceea nu trebuie sa urmam exemplele si indrumarile tuturor batranilor pe care-i recomanda doar parul lor alb si viata indelungata, ci pe ale acelora despre care ne-am convins ca s-au distins din tinerete prin viata lor demna de lauda, formati nu dupa propriile lor inchipuiri, ci dupa mostenirea duhovniceasca lasata de cei vechi. Sunt unii a caror multime de pacate este mare, carora de timpuriu le-a placut mai mult odihna si, imbatraniti in ale trandaviei, isi castiga autoritatea nu prin maturitatea cugetelor, ci prin numarul anilor. (…)

Parul alb al acestora il foloseste ca autoritate dusmanul cel viclean pentru a induce in eroare pe cei tineri, iar pe cei care au putut fi chemati pe calea desavarsirii, fie din imbold, fie prin sfatul altora, el se grabeste sa-i tulbure si sa-i insele punandu-le in fata asemenea chipuri nevrednice de a fi pilda, ducandu-i prin invatatura si obiceiurile acestora la un fel de slabiciune vatamatoare si la o descurajare aducatoare de moarte… Continuare»

19 Comentarii »

RUGACIUNEA CEA MAI SIMPLA SI DUMNEZEUL NOSTRU MATERN

“Ziceam la început că rugăciunile noastre frumoase pe care ni le-a dat Biserica: acatiste, paraclise, toate slujbele noastre, culmea culturii noastre – Liturghia, în care ne întâlnim cu Însuşi Dumnezeu, Însuşi Hristos in forma Acelui Trup şi Sânge pe care noi Le-am jertfit şi pe care El ni Le dă, ca să ne mântuim de păcatul de a-L jertfi – toate rugăciunile sunt vrednice. Dar, tot pe post de “filocalie”, v-aş propune rugăciunea cea mai simplă care poate – şi trebuie – să devină starea noastră constantă. Când am zis cuvântul ăsta, cândva într-o întrunire cu tinerii în Anglia, la sfârşit o femeie m-a întrebat: “Totuşi, eu cum să mă rog? Eu nu ştiu cum să mă rog!“. Şi mi-a venit răspunsul ăsta pe care vi-l zic şi vouă: “Pai, spune asta lui Dumnezeu“. Şi e rugăciune. Nu ştii cum să te rogi? Spune-I lui Dumnezeu: “Doamne nu ştiu cum să mă rog! Tu spune-mi” Şi pe “baza” asta continuaţi voi. Continuaţi voi: ce vă doare, ce năzuinţe aveţi… Continuare»

24 Comentarii »

Cuvinte vii, pline de miez si de viata despre pocainta, foarte folositoare pentru cei care doresc sa se pregateasca asa cum se cuvine de Postul cel Mare, ce se apropie cu pasi repezi, cuvinte extrase din cartea “Ne vorbesc Staretii de la Optina“, Editura Egumenita, 2007:

• Temelia mantuirii noastre este pocainta. (Sfantul Nicon)

• Pentru pocainta adevarata este nevoie nu de zile, nici de ani, ci numai de o clipa. (Sfantul Ambrozie) Continuare»

16 Comentarii »