Război întru Cuvânt

MEDITAŢIA SFANTULUI NICODIM AGHIORITUL

Despre biciuirea lui Hristos, in care El a simtit:

A. O mare durere,

B. O mare batjocura,

C. O mare dragoste.

***

A.

“Ia aminte iubitule, la durerea pe care a suferit-o prea dulcele nostru Iisus Hristos, cu prilejul grozavei biciuiri pe care a primit-o: “Atunci a luat Pilat pe Iisus si L-a batut” (Ioan 19,1). Chinul acesta, cum poate intelege oricine, a fost din cale afara de aspru si greu, pentru patru pricini: 1) din pricina gingasiei trupului Mantuitorului; 2) din pricina barbariei ostasilor care L-au batut; 3). – din pricina numarului mare al celor ce L-au batut si 4)  din pricina uneltelor folosite la biciuire. Continuare»

7 Comentarii »

Parintele Sofronie Saharov despre insemnatatea ontologica si personala extraordinara a suferintei si a rugaciunii Mantuitorului din aceasta noapte din Gradina Ghetsimani:

“Golgota a fost numai ultimul act, punctul culminant, care a unit totul: suferinta mentala a unei morti infame, rasul salbatic si razbunator al celor pe care i-a ofensat, suferinta fizica a rastignirii, mahnirea Duhului Sau pentru ca oamenii au dispretuit vestea iubirii Tatalui.

A fost osandit din toate partile: de catre Imperiul Roman in zelul acestuia pentru legalitate si ordine; de Biserica Vechiului Testament intemeiata pe Legea lui Moise, primita pe Muntele Sinai; de multimea care primise atat de mult bine din mainile sale. Ucenicii s-au risipit, Hristos a fost lasat singur, condamnat si pe cale de a pogori la cei ce sedeau in intunericul iadului. (…) Continuare»

1 Comentariu »

Cand vrei sa speli pe cineva, cand vrei sa-l mustri, cand vrei sa te ocupi de murdaria pe care o are el, ca sa-l poti spala cu adevarat trebuie sa te cobori pana la picioarele lui. Trebuie sa fii in stare sa te apleci langa el, pana la starea in care sa poti cuprinde picioarele lui. Trebuie sa fii in stare sa te apleci langa el, pana la starea in care sa poti cuprinde picioarele lui la inima ta, ca intr-o imbratisare plina de dragoste pentru curatia lui. Cine nu poate iubi atat de mult si nu se poate apropia atat de dulce, nu va putea spala si curati niciodata in chip mantuitor pe nimeni.

Un îndrumător îndrăzneţ nu este chiar totdeauna de folos, dar unul înţelept este totdeauna necesar. Fiindcă în înţelepciune este totdeauna şi îndrăzneală, dar în îndrăzneală nu este totdeauna şi înţelepciune

*** Continuare»

3 Comentarii »

“Nu uitati niciodata ca Domnul e in voi!’

Cititi si:

PREDICA SFANTULUI TEOFAN ZAVORATUL IN JOIA MARE

“Slava Tie, Doamne! Ce zi luminata este la noi acum! Cati oameni s-au impartasit de Sfintele lui Hristos Taine! Bucurati-va, suflete fericite! Domnul este in voi! Domnul este in voi, fiindca insusi a zis: Cel ce mananca Trupul Meu si bea Sangele Meu ramane intru Mine, si Eu intru el (In 6, 56). Sa ne bucuram toti cu bucurie de obste. Cred ca nu este familie din care sa nu se fi impartasit cineva: prin urmare, nu este casa care sa nu fie cercetata in chip deosebit de catre Dum­nezeu. Astfel, intreg orasul nostru a devenit azi locuinta a lui Dumnezeu – si nu numai orasul nostru, ci si oricare alt oras si sat, toata Rusia, intreaga lume ortodoxa. Acum, la Domnul este Cina mare. El salta impreuna cu sufletele si este pretutindeni „totul in toate” – si ca Izvor al bunatatilor, si ca Stapan al inimilor. Iata esenta acelei imparatii pe care El a intemeiat-o pe pamant um­pland pe toti cu Sine, bineoranduindu-i pe toti, insufland cele de trebuinta, dand putere, intarind in osteneli! O, de ne-ar ajuta Domnul sa nu ne lipsim nicicand de petrecerea Lui in noi! Atunci, povatuiti fiind de El, cu totii am merge, negresit, pe calea cea mantuitoare, potrivit vesnicelor Lui planuri pri­vitoare la noi.

Si iata, tocmai pentru aceasta, fratilor, se cuvine a fi acum toata grija noas­tra! Domnul este in noi! Sa ne ingrijim a-L tine in noi pentru totdeauna. In ce-L priveste, El este iubitor de impartasire. De asta a si venit in lume: ca sa fie in toti. Si n-ar pleca de la noi – dar ce sa-i faci daca noi, purtandu-L in sine, incepem sa ne purtam in asa chip ca El nu are cum sa mai ramana in noi?

Zilele trecute am curatit si am dereticat casa inimii in vederea primirii Domnului. Acum S-a pogorat in noi Acest Oaspete mai presus de ceruri al sufletelor. Sa ne ingrijim, deci, sa-I dam odihna, sa Ii aducem mangaiere, sa aratam lucrare placuta Lui.

Continuare»

6 Comentarii »

Intrarea in Ierusalim:

SARBATOAREA TRISTETII IMPARATULUI SI MANTUITORULUI IISUS HRISTOS. INCEPUTUL SAPTAMANII PATIMILOR.

• Ieromonahul Hrisostom (Man. Putna) – predica cea mai “tulburatoare” la Duminica Intrarii Domnului in Ierusalim: CUM SI DE CE IL RASTIGNIM PE HRISTOS? (2010)

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

- Nu este o sarbatoare festivista, ci una serioasa. Nu ne putem bucura decat pe jumatate, dar cu un ochi plangem. In centrul Sarbatorii sta un Om trist.

- Intrarea in Ierusalim - chipul intrarii Domnului in sufletul omului, care este o intrare complicata si dureroasa.

Continuare»

9 Comentarii »

“Hristos Se arata intotdeauna in chip umil, nevoind sa provoace prea mult furia si patima oamenilor. De altfel, acesta este motivul pentru care Hristos Se dezvaluie ascunzandu-Se si Se ascunde dezvaluindu-Se. Numai cei care au viata duhovniceasca si inima sensibila Il pot recunoaste“.

“Atunci cand a venit vremea sa patimeasca pentru neamul omenesc, Hristos a intrat in Ierusalim, unde iudeii I-au pregatit o primire triumfala. Aceasta primire a fost cauzata de minunea invierii lui Lazar, care fusese mort vreme de patru zile si ingropat in mormant. Dezamagiti de starea sociala si nadajduind in venirea lui Mesia, iudeii credeau ca El era stapanul lui Israel pe care il asteptau. Trebuie sa spunem ca aceste asteptari mesianice ale lor erau indisolubil legate de luptele pentru eliberarea poporului si pentru dobandirea libertatilor etnice.

Invierea lui Lazar si intrarea triumfala a lui Hristos in Ierusalim sunt strans legate intre ele si de aceea nu pot fi analizate separat. Desigur, in cadrul celor douasprezece mari praznice imparatesti ale Bisericii, ele sunt doua sarbatori de sine statatoare, insa din motivul pe care l-am explicat mai inainte, vor fi analizate impreuna.

De altfel legatura dintre ele se vadeste si din randuiala liturgica, pentru ca la sarbatoarea invierii lui Lazar din sambata de dinaintea Floriilor cat si in duminica Floriilor cantam acelasi tropar. Continuare»

7 Comentarii »

• Doxologia [Tudorel Rusu]: Părintele Constantin Burduja, 101 ani de credinţă şi dragoste faţă de aproapele

„Eu şi fraţii mei, de multe ori, copii fiind, îi reproşam: tată, dar mata nu te gândeşti la noi şi la mama deloc, chiar deloc? Iar el ne răspundea: pe voi vă am mereu, dar cel care bate la uşă e mai necăjit ca voi, are mai multă nevoie de mine. Chiar şi acum, în ultima perioadă, de când e mai bolnav, vin credincioşi care s-au spovedit la el o viaţă sau care îi cer sfaturi. Şi nu de puţine ori i-am spus: tată, nu mai putem primi tot timpul oameni, de-acum eşti bătrân, eşti bolnav, nu vezi că de-abia te mai ţii în picioare şi oboseşti foarte repede? Dar el nu ştie altceva decât să fie mereu aproape de cei din jur, chiar dacă îi este foarte greu. Acesta este tatăl meu“, îmi spune fiica părintelui Constantin Burduja, părintele din Vaslui care sărbătoreşte astăzi 101 ani de viaţă. Continuare»

15 Comentarii »

(sursa foto: Harrdelos)

RASPUNSURI LA INTREBARI (AUDIO SI TEXT):

(PARTEA A DOUA)

“- Parintele Rafail, al carui cuvant ne lipseste, obisnuia sa ne constientizeze asupra vremurilor din urma, pe care le traim deja. Cu toate acestea, oamenii credinciosi pare ca s-au obisnuit cu negarea acestei realitati din cauza fricii, si de aici se refuza a trai orice fel de tensiune eshatologica roditoare. Iar altii, la alta extrema, cultiva un soi de panica, de agitatie, de psihoza [...]. Cum sa ne raportam drept la vremurile pe care le traim, din ce in ce mai cumplite? Continuare»

6 Comentarii »

“Daca omul nu se intalneste cu el insusi, nu se poate intalni cu Dumnezeu...”

“Daca starea ta duhovniceasca reala este la parter si tu Il cauti pe Hristos la mansarda, n-ai cum sa-L gasesti…”

“Primul pas spre smerenie este SIMTUL REALITATII. Sa pornim cu ABC-ul!”

***

Intrebari si raspunsuri din conferinta organizata de ASCOR Bucuresti, 18 martie 2012

(AUDIO SI TEXT):

(prima parte)

- Credeți că este posibil ca această obișnuință a omului cu Duhul Sfânt să se manifeste în viața noastră ca o uitare, ca o pierdere a memoriei, o uitare a fericirii noastre? Trăind cumva și obișnuindu-ne cu lucrarea lui Hristos în viața noastră, este posibil să pățim așa cum a pățit Adam in Rai, asa cum s-a intamplat in Pilda Fiului Risipitor, atât cu fiul cel mic, cât și cu fiul cel mare? Ar putea fi două ipostaze diferite: amândoi s-au obișnuit cu fericirea din casa tatălui; unul a plecat, altul a ramas, dar și cel care a rămas a uitat să fie fericit. Putem înțelege această obisnuință și în sensul unei uitări a faptului că suntem fericiți lângă Dumnezeu? Continuare»

7 Comentarii »

“E important sa intelegem mantuirea noastra, cum este ea, cum functioneaza…”

“Crestinul nu poate sa aleaga sa fie egoist, sa se linisteasca pe sine si sa traiasca asa bine-mersi inchis intr-un borcan de sticla, sa fie izbavit de toate rautatile si vrajmasiile lumii acesteia. Aia e o traire inchipuita!”

Ieromonahul Melchisedec Ungureanu, Stareţul şi Egumenul Mănăstirii «Înălţarea Sfintei Cruci» (Com. Lupşa, Jud. Alba) si ucenic apropiat al Parintelui Rafail Noica, a primit, pentru prima data, să ţină un cuvânt şi să răspundă la întrebările puse în cadrul conferinţei organizate de ASCOR Bucureşti pe 18 Martie 2012, sub numele de «Obişnuinţa omului cu Duhul Sfânt».

Pentru noi a fost nu doar o simpla conferinta, ci un adevarat eveniment pre-pascal, o sarbatoare si o “revelatie” duhovniceasca de mare insemnatate, ascunsa sub mantia discretiei si delicatetii. Un eveniment care ne-a condus din nou mai aproape de duhul si de invatatura Parintilor Sofronie si Rafail, care ne-a daruit un strop din seva si din mireasma  duhovniceasca a Sfantului Siluan Athonitul, aducand-o insa direct in miezul durerilor omului contemporan, al chinurilor si zbaterilor noastre de astazi, intr-o lume aflata in agonie. Fara a exagera, putem da marturie ca am simtit, pe de o parte, ca ni se descopera, prin parintele Melchisedec, noi orizonturi launtrice si ca primim in dar noime tainice, care ne lumineaza intelegerea si ne pot scoate din foarte multe blocaje ale mintii si ale trairii. Ne simtim datori sa marturisim, cu mirare si cu recunostinta, ca am trait prin acest cuvant acea chemare lina, dar irezistibila, “la adanc”, la adancul nostru lasat in parasire chiar si in Postul cel Mare – o chemare pe care putini au darul sa o transmita, in acelasi timp prin cuvinte, dar mai ales… dincolo de ele. Iar pe de alta parte ca am luat contact cu un martor viu, chiar daca inca tanar, al acelei iubiri dumnezeiesti despre care citim si auzim adesea atatea lucruri, dar pe care prea rar o putem regasi in experienta noastra, pana intr-acolo incat sa poti exclama, interior: Iti multumesc, Doamne, ca esti aici! Iti multumesc ca acum stiu ca ma intelegi!

Am dorit, de aceea, sa punem acest dar in comun si cu fratii cautatori de viata duhovniceasca si de mantuire, care nu au putut participa la conferinta.

O puteti depotriva descarca si asculta (vezi mai jos). Continuare»

18 Comentarii »