Război întru Cuvânt

FEMEIA CRESTINA, INTRE TRADITIE SI MODERNITATE

Ati alergat vreodata dupa ceva important, dupa ceva cu adevarat important?…

Iata-ma alergand dupa Parintele Nicolae Tanase, pe dealurile de la Valea Screzii. Prin hartoape si fiare vechi, peste scanduri ce se clatina amenintator, prin noroaie si paraie, intr-o zi friguroasa a lui decembrie trecut. Credeam ca va fi un interviu la gura sobei, cu un ceainic fluierand vesel, la lumina cucernica a lampii bunicii… Nici prin gand nu-mi trecea ca Parintele imi va smulge reportofonul din mana si va porni, in pas grabit, pe asemenea coclauri, raspunzand in acelasi timp intrebarilor puse despre… femeie. Ajungem in curand pe o coama a dealului, de unde satul ni se asterne la picioare. Un loc de vis. Asa o fi si drumul catre Rai?

- Parinte, ce parere aveti, cum este femeia de astazi fata de femeia de pe vremuri? Ce s-a pier­dut si ce s-a castigat prin modernitate? Continuare»

19 Comentarii »

 Cel osândit de conştiinţa sa nu-si poate osândi aproapele. Legea lui Hristos cere răstignire. Despre smerenie si despre incredintarea in voia lui Dumnezeu.

De ce spuneţi ca nu sunteţi vrednic de bunăvoinţa şi nici măcar de ingăduinţa mea? Eu nu sunt altceva decât un păcătos netrebnic, ce are foarte mare nevoie de milostivirea lui Dumnezeu, fără de care sunt negreşit sortit iadului. Dumnezeul meu imi spune: cu măsura cu care măsuraţi vi se va măsura şi cu judecata cu care judecaţi veţi fi judecaţi (Mt. 7, 2). Având nevoie de milostivirea Dumnezeului meu, având nevoie de ea în deplină măsură, am pentru aproapele meu numai milostivire. Luând aminte la propria conştiinţă atunci când ea cântăreşte şi preţuieşte vrednicia mea, doresc ca ea să mă pună mai prejos decât toţi călcătorii de lege. Osândit fiind de conştiinţa mea, nu pot să-mi judec aproapele şi cu atât mai puţin să osândesc pe cineva. Bine este să fii la picioarele aproapelui prin felul tău de a gândi: atunci devine accesibilă Evanghelia lui Hristos!

Iată cum sunt simţămintele mele faţă de dumneavoastră! Scrisoarea dumneavoastră m-a mişcat, şi aceasta este pricina pentru care vin la dumneavoastră, in ţinuturi străine, prin acest răspuns, şi poate că am ajuns deja. Sunteţi necăjit fiindcă sunteţi in luptă, sunteţi în luptă, fiindcă legea lui Hristos e duhovnicească, cere răstignire. Veţi afla mângâiere în aceea că omenirea nu s-a putut apropia niciodată de răstignire fără luptă. Dovada este insuşi Dumnezeu-Omul. Continuare»

1 Comentariu »

“E o pace mincinoasa in sufletul tau, o politete din aceasta… Zambesti, dar esti oricand gata sa-i bagi [celuilalt] pumnalul in inima…”

***

IN SAPTAMANA A TREIA DIN SFANTUL SI MARELE POST, CUVANT DEPRE IERTARE

“Frati crestini,

Ne aflam, cu ajutorul lui Dumnezeu, catre sfarsitul celei de-a treia saptamani a Postului mare. Sfintii Parinti, si noi urmand cuvantul lor, amintim mereu ca postul nu insemneaza numai abtinerea de la anumite mancaruri de dulce, carne sau lactate. Unii tin foarte mult la aceasta si este bine ca tin, insa nu este suficient. Totdeauna adaugam la un post fizic de alimente —[...]— in acelasi timp dublura lui care este esentiala, postul de rele. Sa postesti cu toata fiinta ta, adica si ochii, si mintea, si gura, si mainile, si picioarele, toate sa fie oprite de la rele. Daca acest post sufletesc se poate uni cu celalalt, trupesc, atunci e tot ceea ce vrea Dumnezeu de la noi. Iar daca este numai post trupesc, si celalalt sufletesc este neglijat, atunci zadarnica-i postirea noastra, ne trudim, dar fara plata.

Sa ne gandim foarte bine la acest lucru, pentru ca fiecare avem nevoie de Dumnezeu. Sunt imprejurari in viata, cand oamenii, cu adevarat, nu ne pot ajuta si atunci tasnim in sus cu mintea si cu inima si spunem: „Doamne, ajuta-ne”! Si ne ajuta Dumnezeu daca suntem pe calea Lui. Daca ne facem de cap si facem numai rele, vorbim ce nu trebuie si facem numai rautati, atunci Dumnezeu nu asculta rugaciunea noastra, asa cum spune undeva sfantul apostol Iacov¹. Nu sunteti ajutati si nu sunteti ascultati, pentru ca va rugati rau, cereti niste lucruri care nu va folosesc cu adevarat sau cereti de la Cineva pe care-L dispretuiati pana atunci. Numai cand ai nevoie tipi la El la rugaciune, iar dupa aceea iti duci viata obisnuita, adeseori pacatoasa.

In legatura cu aceasta, este bine sa luam seama la patimile care rascolesc si tulbura viata noastra launtrica. Tulburati fiind cu noi insine, tulburam si pe cei din jurul nostru si viata adeseori este un iad, aceasta viata pamanteasca [cu] scandaluri in familie, in ateliere, in fabrici, peste tot, fel de fel de conflicte din cauza ambitiilor, a maniei, a nervilor nestapaniti si asa mai departe. Si de aceea este bine ca, in aceasta perioada a postului, cine poate tine postul de alimente, foarte bine, sa-l tina, insa sa fie dublat numaidecat de postul acesta sufletesc, de luare aminte la tot ceea ce tulbura viata dinlauntru si viata noastra din afara. Continuare»

4 Comentarii »

DE LA ASISTENTA MEDICALA LA TAINELE, SLUJBELE, RUGACIUNILE SI OBIECTELE SFINTITE ALE BISERICII

CUM SA NE RUGAM CAND SUNTEM BOLNAVI, NOI SAU FRATII NOSTRI?

Cititi si:

Medicamente duhovnicesti

Iata, te-ai facut sanatos; de acum sa nu mai

 pacatuiesti, ca sa nu ti se intample ceva mai rau!

(Ioan 5,14)

Biblia pleaca de la premiza ca

sanatatea si buna tarie este mai buna decat tot aurul, si trupul sanatos si cu putere, decat avutia nenumarata. Nu este mai buna avutia decat sanatatea trupului si nu este bu­curie mai mare decat bucuria inimii. Mai buna este moartea decat viata amara sau decat boala neconteni­ta (Sirah 30,15-17).

Fiule! In boala ta nu fi nebagator de seama; ci te roaga Domnului si El te va tamadui, povatuieste in­teleptul biblic. Departeaza pacatul si intinde maini­le spre faptele drepte si de tot pacatul curateste inima ta… Şi doctorului da-i loc, ca si pe el l-a facut Domnul si sa nu se departeze de la tine, ca si de el ai trebuin­ta. .. Cel ce pacatuieste impotriva Ziditorului sau, sa cada in mainile doctorului (Sirah 38, 9-10,12,15).

Sfanta Scriptura ne orienteaza in primul rand sa ne ingrijim inainte de a ne imbolnavi, iar in al doilea rand ca in boala sa nu dam dovada de ne­pasare (v. Sirah 18,19; 38, 9). Dupa cum vedem, exista doua cai paralele, dar nu alternative, de terapie duhovniceasca: profilaxia activa a boli­lor si lupta cu ele. In procesul terapeutic, principalul este harul dumnezeiesc; totusi, nu trebuie neglijata nici asistenta medicala. Continuare»

18 Comentarii »

UPDATE

(sursa foto)

“Tot ce nu se desfasoara sub har nu are valoare mantuitoare!”

PARINTELE AMFILOHIE BRANZA (Man. DIACONESTI)

- conferinta (seara duhovniceasca) la Libraria Sophia, 6 martie 2012 – “Pocainta in viata duhovniceasca” (download) -

[VIDEO - INTEGRAL]

NU RAMANETI INTEPENITI IN REALITATE, PRIVITI CATRE ADEVAR!

“Bine v-am gasit! Dumnezeu sa-si faca mila cu noi toti!

Toate sa le facem spre slava lui Dumnezeu. Fiindca in El viem, catre El ne indreptam, vrand-nevrand. Si lucrul acesta ne ajuta indeosebi sa intelegem atunci cand lucram pocainta. Pocainta este o intoarcere la Dumnezeu in duh si-n adevar. Intr-adevar, notiunea de pocainta este din ce in ce mai putin inteleasa, pentru ca intre conceptia omeneasca de viata, si conceptia evanghelica se casca mereu o prapastie, fiindca noi, in simturi fiind, datorita senzatiilor, inclinam prin natura noastra pacatoasa, si a slabiciunii firii, si a ispititorului, spre ceea ce ne satisface in mod imediat si in planul acesta al simturilor si al senzatiilor, insa adevarul nu se ascunde in planurile sentimental si nici rational, ci in planul duhovnicesc. Continuare»

55 Comentarii »

CALEA SPRE SFINŢIRE A SFÂNTULUI GRIGORIE PALAMA[1]

de Arhimandritul Efrem, Egumenul Sfintei Mănăstiri Vatopedi

Prea Sfinţite, iubiţi fraţi în Hristos,

În seara aceasta, în această sinaxă latreutică ni se prilejul să comentăm anumite întâmplări, după cum sunt relatate de Sfântul Filotei Kokkinos, Patriarhul Constantinopolului, care a scris Viaţa acestui mare Părinte al Bisericii noastre Ortodoxe, Sfântul Grigorie Palama, să le comparăm cu realitatea contemporană spre problematizare şi să identificăm elementele cele mai importante care au făcut posibilă calea spre sfinţire a lui Palama. Continuare»

8 Comentarii »

Vezi si:

Cuvant in vinerea primei saptamani din Postul Mare

“Postind trupeste, fratilor, sa postim si duhovniceste”. Sa patrundem în tâlcul acestor cuvinte, fiindca ele lamuresc scopul si însemnatatea postului.

De ce au fost rânduite posturile? Ca sa ne învete înfrânarea. Ce înfrânare? În chip nemijlocit, înfrânarea de la mâncarea satioasa si gustoasa. Dar însemnatatea postului nu se termina aici: am vorbit de postul trupesc, dar el trebuie sa fie pentru noi scoala a postului duhovnicesc.

Ce este postul duhovnicesc? Este înfrânarea de la tot ce ne vatama, de la tot ce strica sufletul nostru, adica de la patimi, ce stau la temelia tuturor pacatelor noastre. Sfintii Parinti deosebeau opt patimi de capetenie: lacomia pântecelui, curvia, iubirea de argint, mânia, întristarea, deznadejdea, slava desarta si trufia. De ce patima lacomiei pântecelui a fost pusa pe primul loc? Fiindca cel ce nu biruie aceasta patima josnica, dobitoceasca, nu va putea înfrânge nici celelalte patimi. Sfintii Parinti, care au cercetat în adâncime tot ce se petrecea în inimile lor, care au înteles caile prin care pacatul se dezvolta în inima omeneasca, ne învata ca toate aceste patimi sunt legate între ele în chip nemijlocit – altfel spus, daca nu biruim o patima grosolana, aceasta naste în inima alta patima, mai subtire, iar împreuna atrag o alta si asa mai departe. Continuare»

8 Comentarii »

Vezi si:

“Despre regulile de purtare a razboiului duhovnicesc si cerintele asceticii istorisesc amanuntit Sfintii Parinti si nevoitorii contemporani ai Ortodoxiei. De aceea, ne vom margini aici doar la aspectele medico-psihologice ale luptei cu “lacomia pantecelui”. Izbavirea de acest viciu reprezinta o serioasa masura profilactica si terapeutica in privinta unei serii intregi de boli (v. cap. 4-6). Ne vom stradui, pe exemplul mijloacelor duhovnicesti de aparare impotriva acestei patimi, sa aratam insemnatatea luptei si cu celelalte patimi pacatoase.

Medicamentul impotriva “lacomiei pantecelui” e postul. Oamenii au remarcat de multa vreme cultura duhovniceasca a postului ortodox. Din pacate, in majoritatea cazurilor ei vad acesta un scop in sine – o varietate folositoare de terapie dietetica (cura de descarcare) sau metoda medico-biologica de nutritie. Iar ideea pragmatica dieto-profilactica da deoparte, intr-o masura sau alta, ideea duhovniceasca de post ca exercitiu ascetic.

Postul nu este doliu si nici camasa de forta. El cere insa reducerea – in cazul ideal deplina inlaturare – a tot ceea ce impiedica pocainta (distractiile, apropierea intima a sotilor s.a.m.d.). Postul duhovnicesc, altfel spus postul sufletului, este o vreme de rugaciune intensa, de mustrare de sine pentru pacate, cand toate puterile se indreapta spre slujirea lui Dumnezeu, citirea literaturii duhovnicesti, convorbirilor pe teme mantuitoare de suflet si, in general, savarsirea lucrurilor bune. Continuare»

4 Comentarii »

- Ce este postul? Care este înţelesul real al acestei mărturisiri a credinţei în Dumnezeu?

- Postul reprezintă întâi de toate o stare luminoasă a minţii şi a Bisericii. Este o stare de seninătate a sufletului şi a simţurilor copleşite de har, de bunătate, de pace şi cumpătare. Starea aceasta de post, însă, se dobândeşte printr-o străduinţă, printr-o nevoinţă personală care presupune atât o angajare restrictivă în relaţia noastră cu lumea înconjurătoare (înfrânarea de la păcate și de la anumite bucate), cât şi o angajare activă a noastră în ea în sensul spiritualizării şi înnobilării ei (săvârşirea de fapte bune). Postul ne dezvăluie cel mai clar valoarea noastră eternă ca persoană iubitoare şi responsabilitatea noastră în faţa lui Dumnezeu pentru viaţa noastră, pentru semenii noştri şi pentru lumea pe care suntem chemaţi să o transfigurăm, să o prefacem într-o biserică. Continuare»

12 Comentarii »

„<<In toata vremea postul este de folos celor ce-l tin pre dansul...>>, spune imnografia Bisericii noastre din vremea Postului Mare; iar marele ierarh Ioan Gura de Aur, intr-unul din cuvintele sale de la Pasti, zice: „A trecut vremea postului, dar nu a trecut si trebuinta postului…“.

Intotdeauna deci, dar mai ales acum, cand Postul se afla printre preocuparile de seama ale Bisericii Orto­doxe, este vreme potrivita sa ne oprim putin asupra lui.

Mi-aduc aminte din copilarie, cu cata evlavie era tinut postul atunci! Nu se facea exceptie de la post, nici pentru caz de boala, nici pentru cei mici, toti il tineam cu severitate. Sfantul si Marele Post al Paresimilor era asteptat ca un mare eveniment. Erau vase anume pastrate pentru Postul Mare. Şi cu cata primeneala sufleteasca ajungeam la Sfintele Pasti! „Se poate sa nu tii postul? Domnul Hristos a postit patruzeci de zile pentru pacatele noastre si noi sa nu postim? Mare pacat sa calci randuiala postului“! Asa gandeau crestinii ortodocsi de altadata. Continuare»

10 Comentarii »