Război întru Cuvânt

”Proorocule si Inaintemergatorule al venirii lui Hristos, dupa vrednicie a te lauda pe tine nu ne pricepem noi, cei ce cu dragoste te cinstim; ca nerodirea celei ce te-a nascut si amutirea parintelui tau s-au dezlegat intru marita si cinstita nasterea ta, si intruparea Fiului lui Dumnezeu lumii se propovaduieste”.

(Troparul Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul)

Continuare»

3 Comentarii »

• A INCEPUT POSTUL SFINTILOR APOSTOLI PETRU SI PAVEL
• INCEPUTUL POSTULUI SFINTILOR APOSTOLI – Sa ne intoarcem si la Sfanta Scriptura, sa luam tarie de la Stalpii Bisericii

***

“Tot ceea ce face omul se zădărniceşte dacă nu o face din dragoste pentru Dumnezeu şi semenul său. Dacă posteşte şi se mândreşte cum că ar face ceva, se pierde postul său”.

Înfrânarea în viaţa zilnică

Prin asceză omul se imaterializează

- Părinte, odată  ne-aţi  spus  că: “În  nevoinţa  duhovnicească este nevoie de blocadă”. La ce vă refereaţi?

- În război soldaţii încearcă să-l blocheze pe duş­man, îl înconjoară, îl închid între ziduri şi îl lasă flămând. După aceea îi taie şi apa. Iar dacă duşmanul nu are provizii şi muniţii, va fi nevoit să se predea. Vreau să spun că tot astfel, prin post şi priveghere, diavolul este dezarmat şi se retrage. “Cu postul, cu privegherea, cu rugăciunea, cereştile daruri luând...”[1], spune imnograful.

Prin asceză omul se imaterializează. Fireşte, cel care se înfrânează trebuie să privească la un scop duhovnicesc mai înalt. Dacă se înfrânează pentru a se dezintoxica de grăsimile acumulate, tot pentru binele trupului său se îngrijeşte. Atunci asceza lui seamănă cu yoga. Continuare»

24 Comentarii »

Am primit prin e-mail:

Intrucat anul acesta cade o data cu pomenirea generala a mortilor, praznicul Sf. Luca al Crimeei, ale carui moaste se cinstesc in paraclisul Institutului National de Endocrinologie C.I. Parhon (langa Statuia Aviatorilor, in curte) va fi astfel:

- Vineri seara de la 17:00 va incepe priveghere cu Vecernie, Litie, Utrenie si agapa frateasca;

- Sambata dimineata va fi Sf. Liturghie (de pe la orele 9:30) precedata de Ceasuri si acatistul Sf. Luca al Crimeei (incepand cu 8:30).

• Vezi si: Capela „Parhon“, sub pavăza Sfântului Luca al Crimeii

Luati seama sa nu smintiti pe unul dintre acestia mici!

Va amintiti aceste cuvinte ale lui Hristos? V-ati gandit la faptul ca ele se refera direct si nemijlocit la dumneavoastra? Oare aveti putini dintre „acestia mici” de care trebuie sa luati seama?

Oare aveti putini fii si fiice pentru care varsati lacrimi amare? Oare sunt putine fiice si fii desfranati – hoti si huligani? Varsati nespus de multe lacrimi pe seama lor. Din ce cauza? Continuare»

14 Comentarii »

Învaţă-ţi copilul din prima vârstă să trăiască cu evlavie în lume!

Viaţa de familie a fost rânduită de Dumnezeu dintru începutul creării lumii:

“Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el… Atunci a adus Domnul Dumnezeu asupra lui Adam somn greu; şi, dacă a adormit, a luat una din coastele lui şi a plinit locul ei cu carne. Iar coasta luată din Adam a făcut-o Domnul Dumnezeu femeie şi a adus-o la Adam… De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup” (Fac. 2, 18, 21-24).

Rostul familiei tot dintru început l-a arătat Dumnezeu, când a zis: “Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi” (Fac. 1, 28). “Vă înmulţiţi” înseamnă naşterea de copii după rodnicia mamei, rodnicie dată de Dumnezeu, ca dar dumnezeiesc.

Astăzi suntem, din păcate, martorii şi chiar autorii încălcării poruncii lui Dumnezeu prin împiedicarea zămislirii şi naşterii de copii, prin despărţirea celor căsătoriţi fără motive binecuvântate de Dumnezeu, iar, mai nou, şi prin plecarea unuia dintre cei doi soţi la lucru, departe de familie, pentru a câştiga pâinea cea de toate zilele. Continuare»

14 Comentarii »

… atunci cand au strigat, cine i-a auzit si cine le-a dus mai departe cuvantul?

“Îmi spunea cineva venit din ţară că s-o dus cinci demnitari de afară la Patriarh [Teoctist] şi i-au spus:

„- Noi suntem toţi sodomişti, niciunul n-avem femeie. Aşa vrem noi, aşa ne place, şi aşa să le daţi voie tuturor, ca să vă băgăm în Uniunea Europeană.”

Patriarhul le-ar fi zis: Continuare»

21 Comentarii »

„Scopul educatiei copiilor este ca ei sa dobandeasca dragoste personala de Hristos si de Maica Domnului. Nu trebuie sa le dam sfaturi ca sa devina doar oameni buni. De asemenea, trebuie sa-i ajutam sa ramana in Biserica Ortodoxa, si nu doar sa nu pacatuiasca. Faptul ca raman in Ortodoxie es­te un lucru important si poate sa fie cauza a mantuirii, chiar daca au facut unele greseli in viata lor. Copiii trebuie sa se inspire din dragostea noastra catre Hristos si catre Dumnezeu“.

*

In dosarul pe care l-am intocmit in timpul vizitelor mele la Manastirea Sfantul Ioan Botezatorul din Essex, Anglia, si in urma intalnirilor mele cu pa­rintele Sofronie, am pastrat unele cuvinte ale sale care nu au fost consemnate aici sau nu aveau legatura cu discutiile consacrate pe care le-am avut impreu­na cu el, cuvinte nedatate.

Este vorba de cuvinte pe care parintele mi le-a spus in decursul timpului sau, pe care le-am auzit spuse de altii, referindu-se la el, precum parintele Chi­ril, parintele Rafail Zaharia, monahia Magdalena, cuvinte ale parintelui re-rostite de acestia. Ele exprima cu adevarat duhul parintelui. Cele mai multe din cuvintele acestea mi-au fost redate de parintele Zaharia, cu care am avut o prietenie frateasca puternica, prietenie care se mentine si astazi. Am avut cu el, in decursul timpului, discutii indelungate. Este cel care-mi transmitea diversele porunci, rugaminti, sfaturi ale parintelui Sofronie, deoarece se gasea incontinuu alaturi de el. In diferite momente ale discutiei mele cu parintele Zaharia, el se oprea, zicand: „Parintele zice despre asta ca...” Am transcris si aceste cuvinte, intr-un loc special, caci insusi parintele mi-a zis la un moment dat: „Zaharia mi-a furat toata invatatura!” Şi sunt convins ca parintele Zaha­ria a memorat exact cuvintele parintelui.

Voi prezenta si aceste cuvinte, pentru a completa cea de a doua parte a car­tii si pentru a vedea, per ansamblu, invatatura orala a parintelui Sofronie.

(IPS Hierotheos Vlachos)

• „Scopul casatoriei este conlucrarea sotilor cu Dumnezeu, asa incat sa nasca fii si fiice lui Dumnezeu. Este nevoie de rugaciune in vremea alege­rii. Pentru a face o alegere buna este nevoie de multa rugaciune, pentru a gasi persoana potrivita acestui scop“. Continuare»

24 Comentarii »

“Sa-L slujim pe Dumnezeu asa cum ni L-au propovaduit oamenii sfinti de care am vorbit, singurele si adevaratele repere si indreptare ale vietii noastre spirituale, neluandu-ne dupa mintea noastra mai inainte de a ne sfinti viata. Sa nu cutezam, mai inainte de a ajunge sfinti — nu doar inteligenti, dar nu intelepti, si informati, dar nu „formati” duhovniceste suficient — a ne crede „invatatori”!

Sa nu indraznim, mai inainte de a duce o viata sfanta si de a dobandi minte luminata si inima curata, a debita alte „adevaruri”, improvizate in starea noastra de neputinta si de pacat”.

*

Duminica Orbului din nastere (In. 9,1-38)

REINCARNARE, EREDITATE SAU RE-CREATIE?

„Spre judecata am venit in lumea aceasta, ca cei care nu vad sa vada, iar cei care vad sa fie orbi“ (In. 9, 39)

Dreptmaritori crestini,

Acestea sunt cuvintele ce urmeaza imediat textului evangheliei de astazi, pericopa in care Iisus Hristos vine si, ca un act suplimentar la creatie — aratandu-Si, ca la Facere, puterea de Demiurg — adauga tina pe ochii orbului care, in virtutea planului lui Dumnezeu, nu se nascuse „intreg”. Ca la creatie, cand Dumnezeu l-a facut pe om din tina, si astazi, printr-un act „reparatoriu”, Domnul vine si desavarseste fiinta orbului.

Este o evanghelie pe care o auzim in fiecare primavara, in ultima duminica din perioada pascala, o evanghelie simpla la prima vedere si pe care multi o stim aproape pe de rost, dar care starneste, totusi, multe intrebari.

Iata, de exemplu, o prima intrebare ce s-ar putea pune ar fi chiar aceea pe care au pus-o si ucenicii: „Invatatorule, cine a pacatuit, acesta sau parintii lui, de s-a nascut orb?” Si a raspuns Hristos: „Nici el n-a pacatuit, nici parintii lui, ci ca sa se arate in el lucrarile lui Dumnezeu“. Si, intr-adevar, lucrarea lui Dumnezeu S-a preaslavit, pentru ca, in fata tuturor — si a celor care L-au primit si a celor care au cartit; si a celor care s-au bucurat, si a celor care L-au renegat — Iisus Hristos a savarsit aceasta minune, spre mirarea tuturor: „Din veac nu s-a auzit sa fi deschis cineva ochii unui orb din nastere“.

Prima intrebare este, asadar: „Cine a pacatuit?“ O intrebare care a dat loc, de-a lungul veacurilor, la mai multe interpretari, unele chiar eronate, pentru ca, plecand de la faptul ca ucenicii au intrebat daca nu cumva a pacatuit el de s-a nascut orb, au crezut unii ca putem admite si in Cresti­nism reincarnarea sau metempsihoza. Potrivit acelora, orbul ar mai fi avut cel putin o alta viata mai inainte, sau, oricum, o forma de preexistenta, in care ar fi pacatuit, si de aceea s-a nascut, drept pedeapsa, orb. Este adevarat, Hristos nu i-a contrazis pe Apostoli si nu le-a atras atentia ca orbul n-ar fi putut pacatui. A trecut foarte usor peste aceasta ipoteza, dar, lucrul acesta nu ne indreptateste numaidecat la invatatura ca am putea avea mai multe vieti, eventual sapte, dupa cum sustin unii. Continuare»

15 Comentarii »

Cuvantul duhovnicului: “Aceasta e viata crestinului: in toata vremea si in orice, sa-L cauti pe Dumnezeu!”

(fragmente din interviul publicat in numerele 2 (25) si 4 (27) /2011 ale revistei “Familia ortodoxa“)

Parintele Iulian este cel mai cercetat duhovnic de la Schitul romanesc Prodromu, fiind totodata parinte duhovnicesc si povatuitor pentru multi calugari si mireni, nu numai romani, care il cauta pentru binecuvantare, spovedanie sau pentru un cuvant de folos. Parintele Iulian s-a inchinoviat, in 1946, la varsta de douazeci de ani, la Manastirea Sihastria, iar la varsta de cincizeci de ani a ajuns în Sfântul Munte, initial la Schitul Lacu, iar apoi la Schitul Prodromu. Crestinii care l-au cercetat dau marturie despre dragostea pe care Batranul o are pentru fratii mai mici ai lui Hristos, oamenii “cazuti intre talhari”, care vin de peste mari si tari spre a-i cere sfatul si ajutorul.

- Parinte, vremurile pe care le traim sunt grele pentru întreaga omenire. S-au înmultit pacatele de tot felul, de parca am trai chiar vremurile de pe urma — care vor veni, dupa cum scrie în cartile sfinte, atunci când s-o raci iubirea dintre frati si n-o mai fi poteca de la unul la altul. Ce putem face noi, românii, popor crestin, dar parca atât de îndepartat de Hristos, în aceste timpuri de mare ispitire?

Continuare»

8 Comentarii »

Pr. Constantin Sarbu: Intelesuri vii ale TAINEI SPALARII PICIOARELOR

Alte cuvinte MINUNATE, incarcate de Lacrima si Har, zamislite din inima sfredelita de suferinta si iubire dumnezeiasca a unui preot mucenic: PR. CONSTANTIN SARBU

Cand vrei sa speli pe cineva, cand vrei sa-l mustri, cand vrei sa te ocupi de murdaria pe care o are el, ca sa-l poti spala cu adevarat trebuie sa te cobori pana la picioarele lui. Trebuie sa fii in stare sa te apleci langa el, pana la starea in care sa poti cuprinde picioarele lui. Trebuie sa fii in stare sa te apleci langa el, pana la starea in care sa poti cuprinde picioarele lui la inima ta, ca intr-o imbratisare plina de dragoste pentru curatia lui. Cine nu poate iubi atat de mult si nu se poate apropia atat de dulce, nu va putea spala si curati niciodata in chip mantuitor pe nimeni.

Un îndrumător îndrăzneţ nu este chiar totdeauna de folos, dar unul înţelept este totdeauna necesar. Fiindcă în înţelepciune este totdeauna şi îndrăzneală, dar în îndrăzneală nu este totdeauna şi înţelepciune

*** Continuare»

18 Comentarii »

Vai, cât de mult rău fac, nu numai lucrării lui Dumnezeu, ci şi semenilor lor, acei oameni nelegiuiţi care vând pe ai lor şi care trădează dragostea, prietenia, frăţietatea, cinstea şi cuvântul lor.

Cititi si:

***

Diavolul pusese in inima lui Iuda: gandul

Diavolul lucreaza cu viclesug mai intai prin inima, apoi prin minte.

Mai intai il face pe om sa se lase tarat spre poftele inimii si cand inima i-a ajuns plina de bucurii intinate, dupa aceea si mintea o urmeaza, ajutand inimii sa-si intineze viata si mai mult (Marcu 7, 21-23)

Cele mai rele si mai blestemate ganduri, diavolul nu le pune in mintea omului, ci in inima lui. Caci daca le-ar pune in  minte, omul, oricat ar fi el de rau si oricat ar fi mintea lui de intunecata, totusi s-ar ingrozi gandindu-se la ele si poate ar vedea si urmarea lor nefasta. Dar daca pune aceste ganduri in inima, inima nu se gandeste niciodata la urmari. Inima este gata sa sara si sa implineasca indata orice pornire ce vine in ea, caci inima nu are ochi, dar mintea are. Si cand din prisosul unei inimi intinate vorbeste gura, sau scrie condeiul, sau lucreaza celelalte madulare, limba ajunge o lume de nelegiuiri (Mat. 15, 11-20). Ea intineaza tot trupul si arunca in foc cursul vietii, dupa ce aprinsa a fost ea de flacarile gheenei (Iacov 3, 6).

O, cat de mult trebuie sa fie omul atent asupra inimii lui! Caci satana intotdeauna ataca mantuirea omului prin poarta inimii, fiindca prin poarta aceasta omul este totdeauna mai slab si aici cedeaza mai usor.

Cand sageata aprinsa a unei priviri ispititoare este indreptata direct spre inima, cand pofta vreunui pacat atragator este asezata in fata inimii, cand gandul unei fapte de rusine este aruncat peste zid inlauntrul inimii, indata inima ia foc ca padurea uscata! Si cine mai poate salva apoi ceva din ea, cand flacarile se intind si cuprind grabnic totul, nimicind fara crutare orice rod bun din ea?!

O, fratele si sora mea! Nu am destula tarie in cuvant ca sa-ti pot spune asa cum as vrea si cum ai tu nevoie sa stii, cat de treaz trebuie sa veghezi asupra inimii tale intotdeauna, nu numai atunci cand vin gandurile negre cu gramada inlauntrul tau, dar si atunci cand vine mai ales un singur gand! Caci daca din cele multe, unele pot sa ramana si sa se aseze pe inima ta, sau pot sa zboare toate, apoi cand vine unul singur, acela se aseaza cel mai sigur si se cuibareste in inima.

Nu poti opri ciorile sa zboare peste casa ta, dar le poti opri sa-si faca cuib acolo!

Nici gandurile rele nu le poti opri sa nu-si vina, dar le poti alunga pentru a nu-si face loc in inima ta.

De aceea, ochii mintii tale sa fie totdeauna treji. Si cand un gand se repede ca un lup sa-ti muste inima, sau ca un uliu se roteste deasupra inimii, cautand sa gaseasca un loc sa se aseze, lupta-te cu toata puterea si alunga-l! Caci de multe ori, dupa cinci minute va fi prea tarziu. Odata ce sageata arzatoare ti-a strapuns scutul inimii tale, numai Dumnezeu stie cum se va stinge si ce prapad poate sa faca in inima ta, si prin ea in atatea alte inimi.

Doamne Dumnezeule, Facatorul inimii omului, tu stii cat de slaba este inima noastra, pentru ca ai facut-o asa spre a patrunde cu usurinta in ea dragostea de Tine si de semenii nostri, bunatatea, mila si credinciosia! Dar Tu stii si cat de viclean este vrajmasul manturii noastre, cu cata siretenie se foloseste el de slabiciunile inimii noastre ca sa patrunda inlauntru si sa ne piarda cu otrava si cu focul pacatului. De aceea Te rugam: pune straja inimii noastre si da-ne o minte treaza, care sa nu lase niciodata sa patrunda inlauntrul nostru un gand venit de la diavol. Ca sa nu ne duca apoi la fapte ucigase si vinovate de un pacat vesnic, asa cum l-a dus pe Iuda, a carui minte n-a vegheat.

Continuare»

27 Comentarii »