Război întru Cuvânt

Cititi si:

Deosebirea de oamenii lumii

… Iesiti de acolo. (Is. 52, 11)

Ingrijindu-ne de crearea unui mediu duhovnicesc, trebuie, totodata, sa ne pazim copiii de pacat si de vicii. Legea influentei reciproce este valabila si in privinta binelui, si a raului.

„Cel ce se insoteste cu cei intelepti ajunge intelept, iar cel ce se intovaraseste cu cei nebuni se face rau” (Pilde 13, 20),

a spus cu aproape patru mii de ani in urma Solomon, unul dintre cei mai mari intelepti ai omenirii.

Boala sufleteasca este la fel de molipsitoare si periculoasa pentru cei din jur ca si cea trupesca, indeosebi pentru cei slabi din punct de vedere duhovnicesc.

Unii cred ca omul duhovnicesc, ca si cel trupesc, are nevoie de calire. Continuare»

11 Comentarii »

(Parintii Cleopa Ilie si Petroniu Tanase, la Man. Slatina, incadrandu-l pe viitorul monah, si apoi mitropolit, Antonie Plamadeala)

Despre cateva feluri de caderi iesite din comun

“Batranii au urmarit intotdeauna cu mare atentie pastrarea vietii duhovnicesti in autenticitate. Mari psihologi, s-au strecurat cu mare abilitate printre pericolele subtile ale caderii in mandrie si slava desarta. Acestea sunt cele doua capcane. De aceea cea mai mica treapta in urcusul duhovnicesc e oarecum furata, urcata pe furis, de teama celor doi dusmani care pot transforma cu usurinta urcusul in coborare. E treaba pe ascutis de sabie: poti cadea in dreapta sau in stanga, sau te poti taia de ascutisul sabiei, dar poti cadea si in sus.

Parintii cei mai experimentati stiu ca exista forte ale raului care indrumeaza gandurile spre superbie, spre suficienta. Cei cuprinsi de asemenea mreje merg in aparenta pe drumul cel bun. Urca. Cand incep sa se mandreasca insa, urcusul devine periculos. Parintii numesc acest urcus paradoxal: “cadere in sus” sau impropriu “cadere prin virtute”. E impropriu pentru ca de fapt caderea e prin mandrie dar cel in cauza se mandreste cu virtutile. E una din cele mai subtile ispite si incercari (…). Ea se mai numeste “ispita cea de sus” sau “ispita sfinteniei”. Despre aceasta Sfantul Efrem Sirul, intr-o traducere veche romaneasca scrie: “Ca stie vrajmasul nostru cel de obste si prin indreptari a bate razboi”, adica prin virtute, prin indemnul la virtute, ca sa te urce sus si apoi sa te faca sa te mandresti si sa cazi de acolo, de sus. E mai interesant decat sa cazi de la mica inaltime! Are si el pasiunile lui si e mare vanator de performante!

Exista doua feluri de caderi in ispita:

1. Caderea de-a stanga, cea in pacate grosolane, trupesti, comune. Acestea sunt usor de sesizat si usor de biruit, cu ajutorul lui Dumnezeu.
2. Caderea de-a dreapta, despre care am amintit mai sus, caderea cu adevarul in brate si cu parerea ca esti purtatorul tuturor virtutilor.

Despre acest al doilea fel de cadere, traditia duhovniceasca sistematizeaza patru feluri de caderi: Continuare»

4 Comentarii »

***

Din povestirile de adevarat pateric romanesc ale IPS Antonie Plamadeala, fostul Mitropolit al Ardealului si vietuitor in tinerete al Manastirii Slatina (Suceava), impreuna cu marele parinte Cleopa Ilie (vezi foto):

“In obsti, … porniri[le] spre exagerare au fost intotdeauna temperate, chemate la ordine prin taierea voii de catre stareti sau de catre duhovnici. Si s-a procedat astfel nu numai pentru ca e vorba de exagerari in sine, ci si pentru ca ele pot favoriza tocmai contrariul smereniei si al pocaintei, cai periculoase de suficienta de sine, de ceea ce se numeste angelism sau luciferism, experiente de autoamagire care se termina intotdeauna prost. Duc la falsuri si falsificari, la vedetism, la inlocuirea celor cu adevarat duhovnicesti prin surogate de suprafata, prin poza si simulacru. S-au vazut vocatii reale cazute in mreaja vedetismului si naufragiate in cele din urma lamentabil spre rusinea lor si a celor ce i-au luat o vreme in serios. Un caz mai usor — mai usor decat cateva mai mari si cunoscute, care trebuie cu discretie trecute cu vederea — s-a petrecut, in anii cand obstea era mare si starea de spirit cam aprinsa, chiar in Manastirea Slatina. Continuare»

12 Comentarii »

“Cand esti de fata, te priveste cu zambet placut, lingusitor, iti spune vorbe dulci, iti lauda calitati pe care poate nici nu le ai. Iar cand ai plecat de langa dansul, fatarnicul, care este si un iscusit barfitor, se intoarce catre ceilalti, scoate din visteria inimii sale cele rele, si incepe sa te picteze in cele mai posomorate culori”.

Şi învăţa Iisus într-una din sinagogi sâmbăta. Şi iată o femeie care avea de optsprezece ani un duh de neputinţă şi care era gârbovă, de nu putea să se ridice în sus nicidecum; Iar Iisus, văzând-o, a chemat-o şi i-a zis: Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta. Şi Şi-a pus mâinile asupra ei, şi ea îndată s-a îndreptat şi slăvea pe Dumnezeu. Iar mai-marele sinagogii, mâniindu-se că Iisus a vindecat-o sâmbăta, răspunzând, zicea mulţimii: Şase zile sunt în care trebuie să se lucreze; venind deci într-acestea, vindecaţi-vă, dar nu în ziua sâmbetei! Iar Domnul i-a răspuns şi a zis: Făţarnicilor! Fiecare dintre voi nu dezleagă, oare, sâmbăta boul său, sau asinul de la iesle, şi nu-l duce să-l adape? Dar aceasta, fiică a lui Avraam fiind, pe care a legat-o satana, iată de optsprezece ani, nu se cuvenea, oare, să fie dezlegată de legătura aceasta, în ziua sâmbetei? Şi zicând El acestea, s-au ruşinat toţi care erau împotriva Lui, şi toată mulţimea se bucura de faptele strălucite săvârşite de El (Luca 13, 10-17).

Parintele Sofian despre fatarnicie

“Frati crestini,

Aproape toata viata pamanteasca, dar mai ales in perioada celor trei ani si jumatate cat a predicat in lume cuvantul Evangheliei Sale, Mantuitorul Hristos a avut doua feluri de ascultatori: o mare multime, sincera, care ii sorbea cuvintele cu uimire, cu bucurie, cu multa dragoste, si o alta ceata, cu mult mai mica, facuta din carturari si farisei care Il pandeau pretutindeni si ii puneau fel de fel de intrebari, intinzandu-I felurite curse, ca sa-L poata prinde in cuvant. In ura lor asupra blandului Mantuitor, L-ar fi ucis cu mult mai devreme, daca nu s-ar fi temut de poporul care-L urma si-L iubea. La rautatea si vicleniile lor, Iisus le raspundea adeseori cu bunatate si cu o logica mai mult decat fireasca, iar uneori ii mustra cu mare asprime, reducandu-i pe toti la tacere – dar aceasta tacere acoperita cu rusine era incarcata cu o ura si mai apriga impotriva Lui. O astfel de situatie ne este infatisata si in pericopa Evangheliei care ni s-a citit astazi. Continuare»

8 Comentarii »

“Nimic mai greu, nimic mai periculos  decat sa te lupti cu ingustimea si cu formalismul.

Nimic mai primejdios, decat a combate rautatea, care crede ca are dreptate, ca apara adevarul si ca slujeste lui Dumnezeu. Aceste forme ale relei-vointe au infrant si pe Iisus. Desi Dumnezeu n-a revelat o Scriptura impotriva Sa, formalismul [dupa aluatul] iudaic a intors-o impotriva lui Dumnezeu. Iata ce poate rautatea; sa stea impotriva iubirii de oameni si de Dumnezeu; Continuare»

8 Comentarii »

*

DESPRE INGUSTIMI SI SECTARISM

“E bine sa punem la punct acel „spirit sectar”, spirit ingust, spirit habotnic, zelotismul fara socoteala, sau mai bine zis prostia, care incununeaza fruntea multor suficienti de sine.

Nu s-a crezut ca se gasesc sectari si altundeva decat unde de obicei ii stim. Observand oamenii mai cu atentie, am aflat ca spirite sectare se gasesc oriunde, in toate activitatile omenesti. Se gasesc (carcotasi) pe marginea oricarei gandiri omenesti, nu numai in religie. (…). E clar ca spiritele sectare, mentalitatile de orice fel, sunt spirite anarhice, sortite la faramitarea lor pana la absurd. Sectarismul se explica prin sine, dar nu si-l poate explica cel ce patimeste de el. Adica cel cazut in asemenea ingustimi sustine cu toata taria ca asa este Adevarul, cum il intelege el, si nu admite o alta parere a Sfintilor, a Bisericii si a obstii in general. Continuare»

7 Comentarii »

Lui Gheorghe si Maria

Cu dragoste, Valeriu

” … cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra asupra ei.” (Ioan 8, 7)

“Adevărat, adevărat vă spun că voi veţi plânge şi vă veţi tângui, iar lumea se va bucura. Voi vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie.” (Ioan 16, 20)

“S-a sculat de la Cină, S-a dezbrăcat de haine şi, luând un ştergar, S-a încins cu el. După aceea a turnat apă în vasul de spălat şi a început să spele picioarele ucenicilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins.” (Ioan 13, 4-5)

“Iar la masă era rezemat la pieptul lui Iisus unul dintre ucenicii Lui, pe care-l iubea Iisus” (Ioan 13, 23)

“Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul.” (Ioan 13, 34)

“Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii.” (Ioan 13, 35)

CE ESTE PĂCATUL?

Păcatul este călcarea Legii lui Dumnezeu, căl­care voită sau nevoită, cu ştiinţă sau fără ştiin­ţă, cu fapta, cu cuvântul, cu gândul. Păcatul este necinstirea adusă lui Dumnezeu, ocară, dispreţuire, defăimare, nerecunoaştere şi vătă­mare adusă fiinţei Dumnezeieşti, dintr-un senti­ment egoist. Păcatul este necredinţă şi neîn­credere în Dumnezeu, în legea Lui şi prea multă credinţă şi încredere în sine, până acolo ca omul să-şi fie singur lege, pentru că de în­dată ce ai călcat Legea lui Dumnezeu ai urmat o altă Lege, fie a ta, fie a Diavolului.

Continuare»

5 Comentarii »

“Se scriu numai păcatele săvârşite de la ultima spovedanie şi cele uitate la spovedania anterioară. Nu se mai mărturisesc păcatele spovedite, afară de cazul când au fost repetate. Ultima dată m-am spovedit la data de … Continuare»

37 Comentarii »

***

Romania

• Ati mai vazut alte tari? Daca ati vazut, ati vazut cu ochiul laicului, insa eu am vazut cu ochiul monahului, care vede altfel. E tragedie ce e in alte tari. Noi inca mai avem o tara cu oameni curati in ea. Cu cat e mai naiv romanul, cu atata e semn ca mai are oleaca de curatie in el. Ce sa-i spui la o matusa de la tara care se roaga si plange inaintea unei icoane? Ea e curata. Ce? Sa stie viclesugurile si minciunariile lumii acesteia? Nu trebuie sa le stie, ca ai pierdut-o, saraca.

• Vreti sa faceti ceva pentru Romania? Continuare»

17 Comentarii »

“Medicamentul lumii nu este streptomicina sau stiu eu ce alt medicament. Salvarea lumii, medicamentul lumii este iubirea. Iertati-va, iubiti-va, mai vizitati-va, incurajati-va, ajutati-va... Cand va disparea iubirea va veni sfarsitul lumii!“

“Iubiti-va preotii si rugati-va pentru ei, caci cu rugaciune ii veti face mai buni, nu cu carteala sau cu cleveteala!”

***

Cititi si:

***

Rugaciunea

• Sa ne invatam cu rugaciunea. Orice ar fi, cine se roaga are numai de castigat. Cine vorbeste, pagubeste. Cine vorbeste mult, pagubeste mult.

• Rugati-va mai mult. Cand un popor se roaga, fie si numai unu la suta, Dumnezeu cruta tara. Continuare»

7 Comentarii »