Război întru Cuvânt

“Daca ar urma sa cercetam viata mai-marilor nostri, atunci noi ar trebui sa fim hirotonitorii învatatorilor, si atunci toate s-ar rasturna pe dos  picioarele sunt sus, iar capul jos. Deci, daca nu se cuvine a judeca pe frate, cu atât mai mult pe învatator. Daca tu faci ceea ce a poruncit Dumnezeu, bine faci, iar de nu faci asa, pacatuiesti. Nu cuteza deci si nici sa-ti iesi din marginile bunei-cuviinte...”

“Asadar, fiecare sa se îngrijeasca de ale sale. Daca preotul are o credinta stricata [gresita] chiar înger din cer de ar fi, tu nu te supune; iar daca învata drept, nu te uita la viata, ci la cuvintele lui. Acestea m-am vazut silit a le spune si a le cerceta cu de-amanuntul, nu doar pentru ca ma interesez atât de mult de aceia, ci fiindca ma tem pentru voi, ca nu cumva sa va pierdeti pe voi însiva prin asemenea îngâmfare, prin asemenea învinovatire”.

***

Sfantul Ioan Gura de Aur: TALCUIRI LA EPISTOLA A DOUA CATRE TIMOTEI – Omilia a II-a

“(…) “Supuneti-va, zice, mai-marilor vostri, si-i ascultati”; iar acum toate s-au rasturnat pe dos. Nu spun acestea pentru cei mai mari – caci ce folos vor avea de la cinstea noastra? -, ci pentru folosul vostru. Ei chiar de ar fi cinstiti, cu nimic nu se folosesc (beneficiaza) în viitor, ci mai mare le va fi osânda si, chiar de ar fi batjocoriti, cu nimic nu vor fi vatamati în viitor, ci înca mai mare le va fi justificarea. Insa eu voiesc ca toate sa se faca pentru voi. Când cei mai mari sunt cinstiti de cei mici, si aceasta este spre ponosul lor, dupa cum este spus în cazul lui Eli: “Si nu l-am ales Eu oare din toate semintiile lui Israel”; iar când sunt batjocoriti, asculta ce zicea Dumnezeu lui Samuel: “Nu pe tine te-au lepadat, ci M-au lepadat pe Mine” (I Regi 2, 28; 8, 7), astfel ca batjocura este câstig pentru ei, iar cinstea este o povara. Deci, acestea le spun nu pentru ei, ci pentru voi. Continuare»

35 Comentarii »

• Vocea Sfantului Ioan Maximovici! (lb. rusa)

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

*

Arhiepiscopul Ioan:

Modestia este o forma anevoie de indeplinit a binelui

“Odata, intr-o casa unde fusese poftit, Hristos a vazut cum cei chemati alegeau locurile de frunte. Bagand de seama acest detaliu de viata, Domnul, pentru Care nimic nu era de mica insemnatate in lumea morala, a rostit cuvinte care au ramas sa rasune asupra lumii: Continuare»

4 Comentarii »

1. Nu judecati ca cineva o sa sporeasca duhovniceste umbland cu viclesug. O sa sporeasca pe moment, din lucrarea Satanei, dar mai pe urma... Sfintii Apostoli, Proorocii ne-au aratat prea bine calea pe care sa mergem, stim prea bine; doar citim toata ziua, dar daca nu bagam de seama…
2. S-a schimbat lumea. Astazi nu mai este dra­goste pentru ca nu mai este sinceritate.
3. Oamenii de astazi s-au schimbat. Acum, daca scapi un cuvant, nu te uita si se sapa rautate, dar mai demult chiar daca se certau intre ei, dar imediat apoi erau cei mai buni prieteni si rautatea nu sporea in suflet.

Continuare»

9 Comentarii »

• A INCEPUT POSTUL SFINTILOR APOSTOLI PETRU SI PAVEL
• INCEPUTUL POSTULUI SFINTILOR APOSTOLI – Sa ne intoarcem si la Sfanta Scriptura, sa luam tarie de la Stalpii Bisericii

***

“Tot ceea ce face omul se zădărniceşte dacă nu o face din dragoste pentru Dumnezeu şi semenul său. Dacă posteşte şi se mândreşte cum că ar face ceva, se pierde postul său”.

Înfrânarea în viaţa zilnică

Prin asceză omul se imaterializează

- Părinte, odată  ne-aţi  spus  că: “În  nevoinţa  duhovnicească este nevoie de blocadă”. La ce vă refereaţi?

- În război soldaţii încearcă să-l blocheze pe duş­man, îl înconjoară, îl închid între ziduri şi îl lasă flămând. După aceea îi taie şi apa. Iar dacă duşmanul nu are provizii şi muniţii, va fi nevoit să se predea. Vreau să spun că tot astfel, prin post şi priveghere, diavolul este dezarmat şi se retrage. “Cu postul, cu privegherea, cu rugăciunea, cereştile daruri luând...”[1], spune imnograful.

Prin asceză omul se imaterializează. Fireşte, cel care se înfrânează trebuie să privească la un scop duhovnicesc mai înalt. Dacă se înfrânează pentru a se dezintoxica de grăsimile acumulate, tot pentru binele trupului său se îngrijeşte. Atunci asceza lui seamănă cu yoga. Continuare»

24 Comentarii »

“Va impartasim ingrijorarea noastra fiindca suntem cu adevarat descurajati de aceasta atitu­dine nesanatoasa care este tocmai acea ravna nu dupa cunoastere [Rom. 10, 2]. Si noi, si altii am in­cercat cu blandete sa luam legatura cu Parintele N. si cu Parintele P. referitor la aceste lucruri, dar am impresia ca nu putem comunica in nici un fel; in orice lucru ei au „dreptate”, sunt „specialisti”, si nu este cu putinta o alta parere’….

“Astazi este Augustin; maine (si deja a inceput) vor fi atacati „simplii” episcopi si pre­oti ai Bisericii noastre. Miscarea anti-Augustin este primul pas catre schisma si mai mari neo-randuieli in Biserica Ortodoxa”.

Continuare»

37 Comentarii »

Si despre “duhul discreditarii tuturor celor ce nu sunt de acord cu parerile tale ‘corecte’”…

“Astazi ‘robia apuseana’ impresoara si adesea domina chiar atmosfera si tonul Ortodoxiei noastre, care adesea este ‘corecta’ teoretic, dar lipsita de adeva­ratul duh crestinesc si de gustul de nedescris al adevaratului crestinism...”

“Fericitul Augustin are intr-adevar ceva de spus generatiei noastre de crestini ortodocsi „precisi” si „corecti”, dar reci si fara simtire“.

Continuare»

41 Comentarii »

Cuvant duhovnicesc al Inaltpreasfintitului Teofan, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, la Sarbatoarea Pogorarii Sfantului Duh (Rusaliile) – 2011 -

“Suntem in ajun de mare sarbatoare: Cincizecimea, Rusaliile, Pogorarea Duhului Sfant. Maine la Dumnezeiasca Liturghie, credinciosii care vor fi in biserica, vor auzi cuvantul: “Cine este insetat, sa vina la Mine si sa bea, sa primeasca apa cea vie. Cel care crede in Mine - zice Domnul – rauri de apa vie vor curge din pantecele lui“. Si aceasta – continua Evanghelia – o spunea despre Duhul cel Sfant pe care aveau sa-L primeasca toti cei ce cred intr-insul.

Sfintii Apostoli, si prin ei, umanitatea intreaga asteptau minunea Pogorarii Duhului Sfant. Domnul Hristos, se adresasera ucenicilor cu cuvintele: “Sa nu va indepartati de Ierusalim pana nu va veti imbraca cu putere de Sus“. Iar in Ghetsimani, sau la Cina cea de Taina, inainte de Patima si Rastignirea Sa, Mantuitorul Hristos fagaduieste Apostolilor si lumii intregi, venirea Mangaietorului, a Duhului celui Sfant, care avea sa implineasca si sa desavarseasca lucrarea lui Hristos in lume pentru mantuirea lumii.

Si la cincizeci de zile dupa Inviere, la zece zile dupa Inaltare, Sfintii Apostoli, aflati din nou impreuna, primesc puterea Duhului Sfant care se pogoara peste ei. Din oameni fricosi, necunoscatori in cele ale misiunii, devin, prin puterea Duhului Sfant, martori si marturisitori ai lui Hristos Celui mort si inviat. Si manati de puterea Duhului Sfant vor merge pana la marginile lumii, cunoscute atunci, pentru a vesti, a propovadui Evanghelia iubirii lui Dumnezeu pentru lume.

Odata cu Cincizecimea, cu coborarea Duhului Sfant, istoria umanitatii intra intr-o alta faza. Continuare»

22 Comentarii »

“Cum reacţionează fariseii în prezenţa activităţii şi minunilor lui Iisus? Ce explicaţie dau ei numeroaselor şi înfricoşătoarelor Sale minuni:

Una foarte simplă: “cu domnul demonilor, cu Beelzebul” (Contracţie a cuvintelor ebraice baal zâvuv, literal: Domnul (sau împăratul) muştelor, unul din numele date (în batjocură) diavolului de iudei) – “scoate pe demoni“. Se manifestă de pe acum intenţia de a-L compromite pe învăţător cu ajutorul armei subtile a batjocurii, triumful căreia va fi folosirea răstignirii ca mod de răpunere a Celui socotit a fi potrivnicul Legii) (Matei 9, 34: „Cu domnul demonilor scoate pe demoni“; Matei 12, 24: „Acesta nu scoate pe demoni decât cu Beelzebul, căpetenia demonilor“; Marcu 3, 22: „Iar cărturarii care veneau din Ierusalim ziceau că are pe Beelzebul şi că, cu domnul demonilor, alungă demonii”; Luca 11, 15: „Iar unii dintre ei au zis: „Cu Beelzebul, căpetenia demonilor, scoate pe demoni“).

Iată ce au priceput ei (oameni altminteri nu proşti, nu neînvăţaţi, nu lipsiţi de unele frumoase însuşiri, şi oarecum atraşi de personalitatea lui Iisus pe care-L urmăreau pas cu pas poate nu numai spre a-L iscodi şi ispiti ci pentru că îi fermeca determinându-i să-L poftească în casele lor, să-L invite la cină), iată unde i-a dus mintea lor.

Aparţineau desigur acelei categorii de oameni cu inima învârtoşată şi cugetul împietrit, care oricât de mult bine le-ai face şi oricât de bun le-ai vădi nu pot închipui (realiza) binele şi bunătatea.

Bunătatea o suspectează, îi atribuie cauzele cele mai egoiste ori mai josnice, iar binele îl pângăresc degrabă, coborând totul la nivelul sufletului lor cufundat în răutate, vulgaritate, venin şi şoricioaică. Orice discuţie e inutilă. Totul e în zadar! Nu pot concepe binele, nu pot intui altceva decât ce ştiu de la sinea lor; ceva care ar contrazice şi uimi haina lor plămădeală. Continuare»

10 Comentarii »

TRUFIA SI INDREPTATIREA VICLEANA NE FAC ORBI IN FATA EVIDENTEI

“Cartea Apocalipsei profeteste faptul ca sfarsitul lumii va gasi cea mai mare parte dintre oameni incapabili sa-L recunoasca pe Dumnezeu. Nici chiar desfasurarea evenimentelor apocaliptice nu sunt in masura sa determine schimbarea de optica, biruirea prejudecatilor, recunoasterea erorii fatale in care s-au asezat si lepadarea de propria dreptate“. (Pr. Constantin Coman)

***

“Cei ce infrunta adevarul impotriva evidentei, se satanizeaza”. (Ioan Ianolide)

***

- (…) Unii nu accepta evidenta. Vreau sa va intreb, parinte profesor, de ce prejudecatile uneori sunt mai puternice decat evidenta? In cazul fariseilor functiona o prejudecata pe care ei o aveau despre Cel care avea sa vina. Acela care a vindecat nu putea fi Hristos. De ce nu accepta fariseii evidenta, ca Hristos l-a vindecat pe orb si ca El poate fi Cel pe care il asteptau?

Pr. Coman: Paradoxal! Desi societatea iudaica astepta de veacuri venirea lui Mesia, este surprinsa complet atunci cand Mesia vine. Mai mult, responsabilii cu lectura profetiilor vechi-testamentare, mai marii preotilor si ai poporului, resping aproape in principiu, eventualitatea ca Iisus din Nazaret sa fie Mesia cel vestit de profeti si asteptat de iudei. Este atat de vehementa si constanta respingerea eventualitatii ca Hristos sa fie Mesia, incat devine oricui suspecta.

Omul isi construieste propria dreptate, se inchide in ea ca intr-un turn de fildes, si respinge orice evidenta care i-ar contrazice dreptatea sa. Nu este dispus sa cedeze nici in fata provocarii lui Dumnezeu Insusi, sau in mod special, in fata dreptatii lui Dumnezeu. Insistenta cu care il chestioneaza pe cel vindecat, pe parintii lui si reactiile lor de fiecare data ne confirma ca, intr-adevar, demersul lor era nu de a verifica eventualitatea interventiei minunate a lui Dumnezeu, ci de a o exclude cu orice pret. Am mai spus-o si alta data, in dialogurile noastre ca sunt putini oamenii care s-ar bucura de o asa apropiere a lui Dumnezeu. Din multe motive. Continuare»

17 Comentarii »

“Nu vi s-a parut ca ati recunoscut, pentru o clipa, pe cartitorii cotidieni, care au grija totdeauna sa scoata la iveala, “partea cea goala a paharului”, minimalizand si cautand sa neutralizeze orice bine savarsit de noi prin de ei inchipuite mijloace ori scopuri ascunse si meschine?”

Omilie foarte actuala la Duminica vindecarii slabanogului de la Betezda

“Dreptmaritori crestini,

Astazi Mantuitorul Iisus Hristos savarseste o minune care ar fi trebuit sa-i impresioneze pe toti cei ce au fost martori la ea. Un paralizat sau “slabanog”, cum il numeste Evanghelia, tintuit la pat de 38 de ani, isi redobandeste sanatatea pe marginea scaldatorii Vitezda, prin bunavointa Domnului. Si, iata ca ceea ce ar fi trebuit sa “copleseasca” s-a prefacut intr-o tema de discutie absurda, si minunea vindecarii a fost umbrita de formalismul bolnav si de neputinta iudeilor de a se bucura de binele facut de Hristos bietului suferind de atata amar de vreme.

Nu a fost singura data cand iudeii au incercat inabusirea faimei Domnului in “litera legii”, camuflandu-si in felul acesta neputinta lor de a recunoaste si pretui ca atare binele atat de evident savarsit de Hristos. Un om redevine “om”, iar ei invoca faptul ca “era sambata”. Cu acelasi “argument” au incercat sa minimalizeze si minunea vindecarii omului cu mana uscata (Lc. 6, 6-11) si tot sub acelasi pretext au pornit si ancheta pe cat de artificiala, pe atat de penibila, impotriva orbului din nastere, pe care Hristos “a indraznit” sa-l vindece tot sambata (In. 9, 1-38). Nimic mai josnic impotriva evidentei binelui, decat “viciul de procedura”. Dorinta iudeilor de “a-L prinde in cuvant“ (Lc. 20, 26) pe Iisus cu orice pret se ascundea cand dupa argumentul ca “este sambata si nu-ti este ingaduit sa-ti iei patul” (In. 5, 10), cand dupa acuzatia directa ca incalca Sambata (In. 9, 16), pentru ca, in fapt, sa fie doar invidia si rautatea lor in fata faimei tot mai crescande de care Se bucura Iisus in popor. Continuare»

20 Comentarii »