Război întru Cuvânt

“Amu, trebuie asa: dat la aparat ce am vorbit eu. Ai inteles?”

ASCULTATI CONVORBIREA:

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

NOTA: Asa cum am mai spus, oricat s-ar zbate si s-ar osteni unii si altii intru batjocura, insulte, can-can urat mirositor si aruncare de petarde diversioniste, orice om cu adevarat credincios are incredere ca, pana la urma, chiar daca in aceasta lume minciuna ar parea oarecand biruitoare, la Dumnezeu intotdeauna adevarul va iesi ca untdelemnul la suprafata. Numai cineva lipsit COMPLET de frica lui Dumnezeu sau orbit in intregime de cel-rau poate sa-si inchipuie ca minciuna ar avea picioare… lungi sau ca poate sa treaca si in vesnicie, la Judecatorul cel nemitarnic, drept invingatoare. Cel credincios stie ca, desi Hristos este ridiculizat diabolic, batut fara mila si scuipat in aceasta lume pentru ca a stricat socotelile arhiereilor, fariseilor si carturarilor fatarnici, desi este chiar ridicat pe Cruce si omorat, tot El are, pentru vesnicie, ultimul Cuvant.

Si, asa cum am mai aratat, fata de toata masinaria razbunatoare a murdariilor, care deja s-a pus din nou in miscare, nu avem decat aceste raspunsuri:

„Spun adevărul în Hristos, nu mint, martor fiindu-mi conştiinţa mea în Duhul Sfant” (Romani 9, 1).

“Nu vă amăgiţi: Dumnezeu nu Se lasă batjocorit; căci ce va semăna omul, aceea va şi secera”. (Galateni 6,7)

“Că înfricoşat lucru este a cădea în mâinile Dumnezeului celui viu” (Evrei 10, 31)

Si, asa cum avertiza parintele Sofian:

“în această viată putem însela pe altii, ne putem însela pe noi însine, dar nu vom putea însela Dreapta Judecată a lui Dumnezeu“.

*

“Noi trebuie sa ne rugam: Doamne, fie voia Ta, ai mila de soarta noastra!”

Amestecuşul ăsta este un semn periculos

“- Se tot vorbeste, se aude, si  sunt semne, sunt stiri, ca ar putea sa inceapa un razboi care ar putea sa fie ultimul, cel mare. Ce sa facem in situatia asta, daca ingaduie Dumnezeu? Ce se alege de noi si cum trebuie sa ne pregatim?

- Asa ar trebui: capii sa trimita pe catolici la catolici, sectarii la sectari, ortodocsii la ortodocsi, si atuncea se va potoli urgia care trebuie sa vina.

Si ma tem, si iara ma tem sa nu fie mai rau ca [si] cu Ceausescu.

- Cam incepe sa fie deja.

- Si cum este? Trebuie dusi, sa nu-i mai cheme [pe altii de] alta credinta, gramada aicea.

- Asta nu mai tine de noi, este peste puterile noastre.

- Da, asa este, ca-i peste puterile noastre.

- Dar ce sa faca oamenii?

- Noi trebuie sa ne rugam: Doamne, fie voia Ta, Doamne ai mila de soarta noastra!

Ca uite cum ii: s-ar putea, cand vine o ispita cuiva asupra cuiva, ori vrai ori nu vrai, ma simt incurcat in ite; ai vazut mustele cum se incurca in casa paianjenului... Asa si cei mari, s-ar putea sa se-ncurce; si daca ei ar lua-o de la inceput, scapa si cei mari, scapa si cei mici. Si iti spui clar, adevarul: intai ii doare capul pe cei mari, si pe urma ne doare si pe noi. Amu` toti suntem intr-o oala. Si toti care vor avea credinta, [trebuie] sa ne rugam la bunul Dumnezeu. Si noi crestinii avem datoria sa ne rugam si pentru conducatori, ca Duhul Sfant sa le lumineze mintea, sa ne poata apara, ca ei ar putea intr-o masura. Ar putea… daca vreau [vor].

Ca, adica cum ii? Nu numai ortodocsii, si celelalte limbi, si celelalte credinte… Trebuie a nu ne razbuna, a ne ruga unii pentru altii. Crestinii au datoria sa se roage mai mult, caci crestinii au adevarul in mana. Sfintii se fac sfinti numai in Biserica Ortodoxa. Si is multi care nu au evlavie la sfinti; si daca n-au evlavie, trebuie sa ne rugam: “Doamne lumineaza-le mintea, intoarna-i cu mila asupra Bisericii”... Pentru ca amestecusul ista e un semn periculos. Continuare»

156 Comentarii »

PARINTELE TEOFAN POPESCU (Man. PUTNA) la Radio Romania, 2009:

ASCULTA:

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Transcript:

“Ne aflam intr-un moment destul de greu, in aceste clipe istorice si de aceea trebuie sa fim atenti sa traim in Duhul Sfintilor Parinti. E foarte important lucrul acesta. Am avut mai multe discutii in ultima vreme, si le-am spus si unor tineri, si unor oameni mai in varsta, ca sunt intru totul de acord sa vorbim public despre anumite lucruri care ne afecteaza, care tin de erezie, de pierderea libertatii; insa intotdeauna trebuie sa echilibram discursul nostru, viata noastra, cu ceva pozitiv. Ortodoxia trebuie sa fie o marturie a vietii noastre intru Hristos. Ne spune clar Sfanta Scriptura: roadele Duhului Sfant sunt blandetea, pacea, rabdarea, dragostea… Deci acestea trebuie sa fie in primul rand: roadele Duhului Sfant. Incadrate intr-o astfel de viata echilibrata, luminoasa, sa marturisim, sa deconspiram, as spune, si toate aceste lucruri din societate, care vin peste noi. Noi ca si crestini nu putem tace din gura, fiindca vom raspunde in fata lui Hristos. Si nu ma refer doar la lucrurile acestea evidente, cum ar fi legalizarea prostitutiei, legalizarea homosexualitatii, unde aicea e clar ca trebuie sa avem un punct comun toti crestinii, dar si niste chestii din acestea mai sensibile, vedeti cum a fost cearta aceasta cu cipurile… Este o problema foarte sensibila. Continuare»

116 Comentarii »

“Atunci când va veni antihristul adevărat, toate aceste persoane care se tem de primirea pecetei vor primi adevărata pecete de bunăvoie. Deoarece vor căuta pecetea nu acolo unde va fi ea”.

Cine sunt parintele Daniil Sâsoev si Iurii Maximov?

Parintele rus Daniil Sâsoev este, probabil, cel mai nou preot martir al Bisericii Ortodoxe (din cate se cunoaste). A fost asasinat anul trecut, pe 18 noiembrie, în biserica Apostolului Toma din Moscova, de catre un musulman mascat. In viata sa el a implinit unul din darurile printre cele mai rare pentru preotii timpurilor noastre: apostolica misiune de convertire a necredinciosilor la adevarata credinta. In timpul misiunii sale a botezat aproximativ 500 de neoprotestanti si mai mult de 80 de musulmani.

Inceputurile misiunii sale printre islamici au fost provocate chiar de musulmani, care l-au invitat la o dezbatere organizata de ei. Parintele a fondat inclusiv o scoala de misionari cu binecuvantarea Patriarhului Alexie al II-lea, si preda misiologia la Seminarul Teologic Nikolo-Perervinskii. Toata viata sa parintele Daniil si-a daruit-o misiunii si ingrijirii turmei sale duhovnicesti, ceea ce l-a si dus la moartea sa martirica. In ziua mortii sale, dupa liturghie, a botezat un copil, a alaturat Bisericii Ortodoxe o persoana care se ratacise in ocultism si a tinut obisnuitele sale dezbateri biblice. Dupa ce a vorbit pana noaptea tarziu cu toti cei care il solicitau, a intrat in altar, de unde a iesit pentru a il intampina pe ucigasul sau, ce intrase in biserica tragand si strigand: “Unde este Sâsoev?”

Iurii Maximov este profesor la Academia Teologica din Moscova de la Man. Sfantul Serghie Radonej. A fost, timp de 10 ani, partenerul de conferinte si de misionariat al parintelui Daniil Sâsoev. Specialist in patristica, studii islamice, hagiografie, istorie bizantina etc.

In perioada urmatoare vom reproduce, pe larg, cu ajutorul lui Dumnezeu, amanunte privind viata Fericitului martir si alte convorbiri importante din cartea nou aparuta la Editura Sophia.

Pana atunci, puteti (re)citi, pentru a va apropia in duh de acest parinte nou martir, urmatoarele materiale:

• Autobiografia Părintelui Daniil
• Istoria asasinatului preotului ortodox rus Daniil Sisoev
• Scrisoarea Iuliei Sisoev, soţia preotului Daniil Sisoev, asasinat la Moscova pe 20 noiembrie 2009

• „Parintele Daniil este martir al lui Hristos”

Orice credincios sincer si cu minima bunavointa poate face usor diferenta intre credibilitatea cuvantului unui  preot sfant, marturisitor, care nu a trambitat vorbe multe despre mucenicie si nici nu i-a impins pe altii la moarte, ci s-a jertfit zi de zi, clipa de clipa si a marturisit el insusi pana la moarte, si alti preoti rusi dubiosi, suspendati din slujire, despre care s-a facut vorbire in alte parti.

Credem ca este de meditat foarte serios asupra celor semnalate de Pr. Daniil, dar fara a intelege insa, din accentele pe care le-a pus parintele mucenic, ca trebuie sa cadem cu vreun milimetru in extrema nepasarii sau a minimalizarii pericolelor grave ale inrobirii noastre electronice (si nu numai).

Dar ar fi foarte util sa intelegem cam care este duhul si care sunt originile, fundamentele si consecintele reale ale celeilalte extreme, a supralicitarii acestui pericol, pana la psihoza, si pana la constituirea de grupari sectare.

Reamintim cu aceasta ocazie si avertismentele parintelui Arsenie Papacioc, de care altii, care fac altminteri mult caz de “marii duhovnici”, refuza sa tina seama, deliberat, ca de niste cuvinte care ard: Continuare»

128 Comentarii »

Inregistrare VIDEO SI AUDIO realizata la 31 AUGUST 2010:

*

“Eu n-as primi asa ceva… Este o chestie personala“

- Parintele Mihail: Problema actelor cu cip, care urmeaza sa vina, stim cu totii ca nu sunt bune…

- Parintele Arsenie: Parinte draga, mai intai [ca] se face zgomot prea devreme. Zgomotul asta este in favoarea dusmanului.Mi-a placut raspunsul Patriarhului Greciei: miroase a 666 in ce fac astilalti. Raspunsul meu e asta: eu n-as primi asa ceva.

- Parintele Mihail: Nici noi nu il primim.

- Parintele Arsenie: Dar inseamna ca iti pui si capul la bataie. Asa ca-i o chestie personala.

- Parintele Mihail: Acuma, au sustinut unii parinti ca crestinii care au acte cu cip n-ar mai trebui dezlegati la Taina Spovedaniei, nici impartasiti, iar ca preotii daca au… Continuare»

209 Comentarii »

• Cititi pentru aceasta Duminica si: PORUNCILE LUI DUMNEZEU – CUM SA LE INTELEGEM? CE SA FACEM CA SA MOSTENIM VIATA DE VECI?

***

“În vremea aceea s-a apropiat un învăţător de lege şi, ispitindu-L pe Iisus, L-a întrebat…”

“(…) Exista o categorie de oameni invatati, care, luand-o inainte, il ispitesc pe Dumnezeu. Oricine o ia inainte si nu ramane in invatatura lui Hristos, nu are Dumnezeu; Cel ce ramane in invatatura lui Hristos, acela are si pe Tatal, si pe Fiul. Daca cineva vine la voi si nu aduce invatatura aceasta, sa nu-l primiti in casa (II Ioan 1, 10). Continuare»

34 Comentarii »

• Va sugeram sa cititi mai intai: Ce spuneau Cuviosul Paisie si alti mari parinti despre “teologul” Christos Yannaras, un faimos detractor al Sf. Nicodim Aghioritul, in voga si pe la noi…

Cititi si:

• Sf. Nicodim Aghioritul, rusinarea celor care defaima asezamintele Sfintilor Parinti
• DIN VIATA CUVIOSULUI NICODIM AGHIORITUL (14 iulie) – de Sf. Ioan Iacob Hozevitul
• Sfântul Nicodim Aghioritul – La 200 de ani de la trecerea sa la Domnul
• Sfantul Nicodim Aghioritul (14 iulie): CUM SA LUPTAM IMPOTRIVA PATIMILOR TRUPESTI

• “Ochii văd, inima cere”. Cuvânt despre ce se cade a face cineva când va fi răpit cu ochii (Sf. Nicodim Aghioritul)
• Leacul folosit de a nu ne supara de greselile si neputintele noastre
• Sf. Nicodim Aghioritul: ADEVARATA POCAINTA
• SF.NICODIM AGHIORITUL: Cum se vindeca cei ce pacatuiesc in nadejdea ca spovedindu-se si pocaindu-se vor fi iertati
• Sfantul Nicodim Aghioritul despre folosul spovedaniei dese si despre paza de pacat

• Troparul Sfantului Nicodim Aghioritul, praznuit astazi, 14 iulie:

Săltaţi şi vă veseliţi, popoare, că iată în prisosul bucuriei se arată astăzi pârga cea sfântă a Athosului, folositorul şi mângâietorul nostru, blândul Nicodim. Căci prin râvna cea după Hristos Biserica o a luminat, îndreptând cele stricate şi părăsite prin nebăgare de seamă şi trecerea cu vederea, iar acum înaintea Sfintei Treimi neîncetat se roagă pentru sufletele noastre.

***

Declaratia Athosului vs. Ch. Yannaras

Comunicat al Sfintei Comunitati a Sfantului Munte
Respingere a tezelor eronate ale dlui Christos Yannaras
despre cel intre Sfinti Parintele nostru Nicodim Aghioritul[1]

“Sfanta noastra Comunitate a luat cunostinta cu negraita intristare si strangere de inima de cele scrise impotriva Sfantului si de-Dumnezeu-Purtatorului Parintele nostru Nicodim Aghioritul de dl. profesor Christos Yannaras in cartea sa Ortodoxie si Occident in Grecia moderna, in care il prezinta pe acest mare si neratacit dascal al Bisericii drept un ratacit, prizonier al duhului occidental, responsabil de o „viguroasa alienare a evlaviei bisericesti”si de secularizarea poporului nostru ca reactie la mentalitatea juridista a Exomologhitarion-ului si Pidalion-ului sau, mentalitate care „s-a extins rapid ca o maladie contagioasa in practica pastorala a Bisericii Greciei”. Continuare»

6 Comentarii »

Doctrine neonicolaite

Toţi cei care au citit scrierile cunoscutului scriitor şi profesor Christos Yannaras şi, derutaţi de ele, au întrebat despre acestea pe fericitul Stareţ Paisie, au auzit şi mărturisesc despre poziţia lui vădit potrivnică faţă de concepţiile acestuia. Stareţul înfiera îndeosebi învăţăturile lui legate de dragoste, precum şi criticile lui raţionaliste, ajunse până la hulă, făcute la adresa sfinţilor. Părintele Paisie suferea mai ales atunci când vedea stricăciunea cu neputinţă de îndreptat, pe care scriitorul mai-sus amintit o pricinuia tinerilor. „Ne-a târât în păcat fără să ne dăm seama şi ne-a distrus, iar acum nu ne mai putem îndrepta“, mărturiseau ei înşişi. Suferea însă şi pentru clevetirile pe care acest profesor le îndrepta împotriva Sfinţilor Părinţi. Dacă la început Stareţul a încercat cu multă dragoste, răbdare şi îngăduinţă să-l ajute pe acest scriitor să-şi conştientizeze înşelarea în care s-a lăsat atras de cel viclean şi de patimile lui, de la un timp însă, văzând stăruinţa lui cea neîndreptată şi plină de egoism, s-a simţit dator să-i înştiinţeze pe credincioşi ca să-i apere de eresul său.

Din numeroasele mărturii existente dăm în continuare numai două dintre ele: Continuare»

48 Comentarii »

Alexandr Soljenitin, in Pavilionul cancerosilor, vrand sa metaforizeze viata in inchisoare – nu doar cea vazuta, dar, mai ales, inchisoarea cea nevazuta - lumea aceasta, foloseste o imagine foarte plastica: cea a unei veverite inchise care alearga la nesfarsit intr-o roata pusa special:

[...] veverita statea, nu se stie de ce, in roata, desi nimeni n-o obligase sa intre acolo si nici n-o momise cu mancare - o atragea doar ideea falsa a activitatii, surogatul de miscare. Incepuse, probabil, atingand usor fuşteiele, din curiozitate, nestiind inca peste ce lucru crud si acaparator daduse (n-o stiuse prima data, fiindca pe urma, dupa mii se ori, stia deja, si totusi!). Dar iata ca totul se-nvartejise pana la turbare! Tot trupul roscat, de suveica, al veveritei si coada cenusiu-roscata fluturau de-a lungul cercului, intr-o alergare nebuna, treptele scarii in cerc scanteiau pana la contopire, toate fortele fusesera puse la bataie, astfel incat inima statea sa plezneasca – dar veverita nu reusea sa urce nici macar o treapta cu labutele din fata. [...] Nu exista in cusca o forta din afara, care sa opreasca roata si sa salveze veverita, si nu exista nici o inteligenta care s-o convinga: “Lasa asta! Asta nu-i decat desertaciune!” Nu, nu exista decat un singur deznodamant clar – moartea veveritei (Pavilionul cancerosilor, vol. 2, p. 235).

Lumea aceasta si toate aspiratiile lumesti care se ascund in faldurile psihiei noastre ne fac sa alergam, sa alergam, sa alergam, mult, la nesfarsit, dar in roata, in cerc, in zadar. In zadar, pentru ca nu alergam dupa randuiala si astfel nu adunam nimic, pentru ca nu intru Hristos alergam. Sigur ca roata aceasta, nu este doar lumea launtrica ci, acum, din ce in ce mai mult, lumea din afara. Ce suntem acum decat niste veverite prinse-n cusca si puse pe roata? Iata, ne alearga si ei din spate, ne mana cu biciul si, dupa ce ne-au luat paiele de caramizi, acum vor sa facem tot atatea caramizi adunand paie singuri, ca in vechea robie egipteana, unde Faraon avea acelasi scop ca cei de azi:  sa ne imputineze considerabil.

Dar mai este un motiv pentru care alergam bezmetic: auto-amagirea, “ideea falsa a activitatii, surogatul de miscare”. Ne amagim ca exista solutii pozitive, constructive, ca am putea, prin faptele noastre, sa deturnam sau macar sa dam catusi de putin inapoi galopul calaretilor apocalipsului. Astfel s-a ajuns chiar ca destui dintre noi sa gaseasca in actuala prabusire a actualului sistem semne pentru un eventual reviriment al societatii visate de ei – fie ea societate cu un guvern minimal, sau societate de mici proprietari condusi de elitele merituoase, “profesioniste” (chiar si daca “profesionismul” poarta stampila masonica a Clubului de la Roma) si cu adevarat “reprezentative” pentru ethosul traditional. Altii cred ca prabusirea poate constitui revirimentul unor forte revolutionare pozitive, descatusate in sfarsit din robia matrixului incarnat in actualul sistem neo-capitalist si globalist.

Nu stiti ce cereti, este cuvantul Evangheliei pe care ar trebui sa ne rasune mai des in constiinta, mai ales cand avem sansa de a primi neincetat cuvintele indreptatoare si dez-amagitoare ale celor insuflati de Duhul. Nu stim ce cerem, pentru ca nu stim nici in al doisprezecelea ceas ce ne este dat sa traim si ce anume se cade sa (nu) asteptam, pentru ca, dupa toate proorociile, semnele si avertismentele primite, tot nu intelegem si unii dintre noi nici macar nu dorim sa intelegem gandul lui Dumnezeu pentru vremurile noastre, gand (si voie) care sta in raspar cu modul in care vedem in actuala criza un posibil reviriment a visurilor noastre de mai bine. Continuare»

43 Comentarii »

• Cititi din aceeasi carte si: CRESTINII IN FATA “NOII ERE”(“NEW AGE”)

“In principiu, ar fi mai corect sa vorbim de intalniri interreligioase si nu de dialoguri interreligioase, fiindca in cadrul acestor dialoguri nu avem un dialog real si sincer, nici comunicari stiintifice, ca de exemplu in cadrul unui congres stiintific de religiologie, ci intalnim un element care face ca aceste dialoguri sa fie problematice si pagubitoare pentru Biserica. Din nefericire, este cultivat sincretismul, ce relativizeaza adevarul evanghelic.

O seama de declaratii auzite din gura unor conducatori bisericesti de cel mai inalt rang, care sunt reprezentantii Ortodoxiei, sunt de ajuns pentru a incredinta de adevarul celor spuse mai sus pana si pe cea mai neincrezatoare persoana; de pilda, urmatoarele declaratii facute de Patriarhul Ecumenic Bartolomeu in Riva del Qarda, Italia, 4 noiembrie 1994. Sanctitatea Sa afirma ca: Continuare»

42 Comentarii »

• PARINTELE DIONISIE IGNAT – de 6 ani impreuna cu sfintii (†11 mai 2004). VREMURILE DIN URMA – SEMNE SAU EXAGERARI? (I)
• PARINTELE DIONISIE IGNAT: “Daca au inselat pe capii Bisericii, sigur… s-a terminat, e sfarsitul”

Uniunea Europeană se osărduieşte să dezrădăcineze tot ce a fost vechi si să „modernizeze” toata omenirea. Conducerea Uniunii Europene lu­crează expres ca să-şi îndeplineas­că dorinţele sale, face propagandă ca să vină Antihrist mai degrabă. Asta vor să facă – tot ce-i bun să sfărâme, ca să fie ce zic ei, ce vor ei.

Vor satanele să te înscrie în Comunitatea Europeană şi după aceea să-ţi dea europeanu’ să mănânci ce vrei. Tu nu mai eşti stăpân în ţara ta, nu eşti. Ei, o luat ei proporţii, de-acuma na… ce să-i faci? Răbdare trebuie, răbdare. Răbdare şi, dacă vom fi aproape de Dumnezeu, ferice de noi că am trait. Dar, dacă te dai după dânşii, asta-i pieirea. (septembrie 1999).

Am scăpat de comunişti, de ateismul lor, dar cei de acuma, europenii, sunt şi mai înfricoşaţi. Da. Vezi, timpurile-s grele. Cine va mai trăi va vedea că cei din Uniunea Europeană au acuma ca scop, la două mii de ani după Hristos, să schimbe cu totul omenirea. Adică nu-i vorbă de credinţă sub nici un motiv. Continuare»

20 Comentarii »