Război întru Cuvânt

Redam mai jos numai un mic fragment din interviul dat de scriitorul si editorul ortodox Danion Vasile revistei Credinta Ortodoxa si publicat pe siteul Misiune Ortodoxa. Intreg interviul il puteti citi AICI.

- Între erezii, una dintre cele mai periculoase este ecumenismul…

- … Erezia tuturor ereziilor.

- Credeti ca în Biserica noastra ortodocsii ecumenisti vor reusi sa-si impuna punctul de vedere, fie într-o unitate cu eterodocsii, fie prin sincretismul religiilor?

- N-au cum sa se impuna. Dusmanii lui Hristos pot impune ceva numai la nivel numeric. Pot fi si majoritari, chiar în conclavurile ierarhice. Numai ca nu pot birui niciodata. Totdeauna adevarul biruie, chiar si într-un singur om, cum a biruit prin Sfântul Maxim Marturisitorul sau prin Sfântul Marcu al Efesului la Sinodul din 1438-1439 de la Ferara-Florenta. Continuare»

8 Comentarii »

Moment de rascruce pentru Biserica noastra. PF Teoctist ne-a parasit. Ce va urma, ce ne asteapta?! E timpul plecarii genunchilor, e timpul lacrimilor si al implorarii ca Dumnezeu sa se indure si sa nu ne dea noua arhipastor dupa pacatele noastre, ci sa faca mila cu noi, nelasand turma Sa in mainile lupilor care vor sa sfasie turma!

NU NE LASA, DOAMNE!

DUMNEZEU SA-L IERTE PE PARINTELE PATRIARH SI SA-I FACA VESNICA POMENIRE!

19 Comentarii »

Vremuri tulburi, tot mai tulburi, ne lovesc, ne rănesc, ne arată unde suntem, cum stăm, ce suntem. Iar tabloul îţi înmoaie genunchii, taie respiraţia, te zdruncină.

Recent, Papa Benedict a semnat un document prin care a reclamat faptul ca numai Biserica Catolică este Biserică Adevărată. Noi considerăm că acest gen de atitudine (nu si continutul ei propriu-zis, doar atitudinea) este una binevenită prin efecte, este ceva absolut necesar vremurilor de nivelare şi de ecumenism tot mai agresiv cu care ne confruntăm.

Dar, cu toate că Papa are o atitudine macar onesta, sincera din punctul lui de vedere, nu este şi îndreptăţit pentru aceasta. Cine ar fi trebuit să ridice acum glasul, să strige că Adevărul este Unul, că Biserica este Una, şi că este aceea care are Dreapta Credinţă? Desigur, creştinătatea ortodoxă. Arhiereii ei ar fi fost cu totul îndreptăţiţi să reclame Adevărul şi să Îl apere, chiar şi preţul vieţilor, sau, măcar cu al burselor, banilor şi funcţiilor. Continuare»

7 Comentarii »

“NU VĂ RUŞINAŢI SĂ IUBIŢI!”

Pãrintele Savatie Baştovoi

într-un interviu de Antonio Aroneasa

1. Pãrinte Savatie, ceea ce a fost numit în presã „cazul Tanacu” este o mare tragedie pentru BOR. Majoritatea celor interesaţi de cele petrecute la mãnãstirea Tanacu au luat cunoştinţã de rândurile pe care le-aţi scris în legãturã cu acest caz. Ce v-a îndemnat sã scrieţi acest îndemn şi sã faceţi în acelaşi timp o mãrturisire dureroasã despre realitãţile negative pe care evitãm sã le luãm în seamã?

Eu cred cã porunca lui Hristos m-a determinat sã scriu şi sã iau apãrarea celor de la Tanacu. Aş fi fãcut asta în cazul oricui, mai ales cã de data asta Biserica a jucat rolul acuzatorului. Nu putem lãsa o ţarã întreagã sã creadã cã Biserica bagã la puşcãrie pe cei ce greşesc. Aceasta este o minciunã împotriva Evangheliei. Din Vieţile Sfinţilor şi de la oamenii Bisericii pe care îi cunosc am fost învãţat cã Biserica ia apãrarea celor aflaţi în suferinţã. Mãnãstirea Noul Neamţ, de unde sunt, are un paraclis la puşcãria din Tighina de vreo zece ani. S-a întâmplat ca mãnãstirea sã intervinã în mai multe cazuri, fãcând demersuri cãtre preşedinte pentru a cere graţierea deţinuţilor care arãtau semne de pocãinţã. şi pot spune cã au fost graţiaţi puşcãriaşi cu CV-uri groase. Dar ca Biserica sã facã dosare de acuzare, aşa cum s-a întâmplat în Cazul Tanacu, eu n-am mai pomenit. Vlãdica Dorimedont, fostul stareţ al mãnãstirii noastre, care nu mai este printre noi, a umblat personal pe la poliţie sã scoatã un tânãr care a furat aur de la o icoanã fãcãtoare de minuni a Maicii Domnului şi pânã la urmã l-a eliberat. A fãcut asta şi în cazul unui violator şi, ori de câte ori avea posibilitatea, intervenea personal pentru condamnaţi, considerând cã puşcãria nu este o cale de îndreptare pentru nimeni. Eu am crescut duhovniceşte lângã astfel de oameni, de aceea nici nu puteam vedea altfel. Îmi pare rãu când vãd oameni care nu se gândesc la suferinţa aproapelui, cã, pur şi simplu, e greu sã stai în puşcãrie, oricine ai fi şi oricât de mult rãu ai face. „Ceea ce voiţi sã vã facã vouã oamenilor, faceţi şi voi lor“, a zis Hristos. Eu, dacã aş fi condamnat şi s-ar lepãda tot Sfântul Sinod de mine, zicând cã nu mã cunoaşte şi cã nici mãcar nu ştie cum am ajuns sã fiu preot, cred cã aş dori ca mãcar un frate sã se ridice şi sã-mi spunã cã este aproape de mine. De aceea am ieşit în apãrarea cãlugãrilor de la Tanacu, pentru cã m-am pus pe mine în locul lor şi mi-am adus aminte de Hristos. Continuare»

17 Comentarii »

Cititi si:

• Sfanta ne-rusinare a implinirii Evangheliei lui Hristos
• Parintele Gheorghe Calciu despre Biserica si calugarii de la Tanacu: “Aruncati in circul cu fiare”
• Parintele Proclu despre Biserica in cazul Tanacu: “E DE PLANS BISERICA!”

Ieromonah Savatie Baştovoi, Pentru cine bat clopotele la Tanacu? – fragmente – Ed Catisma, Bucureşti, 2007

1. Cercetaţi pe cei din temniţă, Prea Sfinţiţi episcopi!

Despre cazul Tanacu s-a vorbit atît de mult, încît totul s-a transformat într-un fel de telenovelă care nu se mai termină. Românilor le plac telenovelele. Chiar dacă le cunosc sfîrşitul, chiar dacă văd că joacă prost, grotesc, interminabil, românul conştiincios se aşază în faţa televizorului şi priveşte. Aşa s-a întîmplat şi în cazul Tanacu. Românii au privit, au privit pînă au uitat că personajele din teleserialul Tanacu nu sînt actori, ci oameni ca şi ei. Cocoţaţi în fotolii, românii de la începutul mileniului trei, ca şi gloata din circurile romane de odinioară, se bucură de spectacolul crud în care Justiţia, după o îndelungată joacă de-a pisica şi şoarecele, reuşeşte să răpună un biet călugăr şi patru măicuţe. Din jilţul său, episcopul vicar de la Huşi îşi întoarce degetul mare în jos. Mulţimile scandează. Lupta s-a terminat. Continuare»

39 Comentarii »