RON

EUR

USD

CAD

Se poate face mentiunea: suma este destinata copiilor Centrului Social „Pro Vita pentru născuţi şi nenăscuţi” al Parohiei Valea Plopului

Legaturi:

• POVESTEA PARINTELUI TANASE si cateva dintre povestile tulburatoare ale copiilor de la VALEA PLOPULUI si VALEA SCREZII
• INCENDIU la asezamantul Parintelui Nicolae Tanase de la Valea Screzii! Din fericire, fara victime umane. VA FI NEVOIE DE AJUTORUL NOSTRU
• Parintele Nicolae Tanase are nevoie de sprijinul nostru! COPIII SI BATRANII DE LA VALEA SCREZII NU MAI AU CANTINA, BUCATARIE, DEPOZIT DE ALIMENTE (video)
• PARINTELE NICOLAE TANASE. Picatura de “nebunie” a jertfei care rascumpara oceanul nepasarii generale (VIDEO). NOI CUM PUTEM AJUTA?
• PARINTELE TANASE. Conferinta de la Bucuresti, “Serile Filocalice” (audio): “TARELE COPILARIEI. COPIII CARE CRESC INTR-O LUME FARA SUFLET” (nov. 2011)
• PARINTELE TANASE DESPRE FAMILIA ORTODOXA, STATUL CRIMINAL SI NEPASAREA NOASTRA: “Nu avem o preocupare pentru problemele oamenilor din parohie”
• PARINTELE TANASE, FARA MENAJAMENTE DESPRE AVORT si perspectivele apocaliptice ale neamului: “Urmeaza pieirea!” – interviul cu titlul original: UN VARF DE LANCE IMPOTRIVA POPORULUI ROMAN
• PARINTELE NICOLAE TANASE: “Ne-nasterea duce la razboi si la disparitia neamului. Inotam in sange pana peste cap. Cum s-a ajuns aici? MINTINDU-NE…” (audio, video, text)

In postul Craciunului, cei 400 de copii si batrani, ingrijiti de parintele Tanase la Valea Screzii, in Prahova, trec printr-o grea incercare. Un incendiu devastator i-a inspaimintat pe toti, in zori.

Flacarile au izbucnit in apropierea dormitoarelor pentru cei mici si au mistuit in cateva ore depozitul cu alimente, cantina, clubul si o cladire in care se aflau acte, carti si calculatoare. Alaturi de pompieri, au sarit in foc si oamenii din sat.

Incendiul a izbucnit la 4 dimineata, se pare de la un calculator.

In cateva minute prima cladire, construita acum 10 de ani de Parintele Tanase, era in flacari. Ingrijitorii din tabara, fosti copii crescuti aici, au alergat sa-i scoata pe cei mici din dormitoare.

Satenii din jur au vazut flacarile si au sarit cu totii, in ajutor. Dar parca si vremea s-a impotrivit: a fost ceata deasa, iar pompierii n-au putut goni cu masinile pe sosea, cand s-a dat alarma. Patru echipaje au ajuns cand flacarile erau imense, iar mansardele – cenusa…

Militarii au recuperat doar cateva conserve cu fasole si bulion.

Copiii insa trebuie hraniti: bucatareasa taberei din Valea Screzii s-a apucat sa le faca de mancare, la pirostrii, pe malul raului.

Insa familia cea mare, poate cea mai mare din Romania, trebuie sa-si reia viata mai departe.

“Copiii au mers la scoala, isi fac temele, speram sa depasim momentul cu sange rece”, spune ionut Mavrichi, ginerele preotului Nicolae Tanase.

Pagubele trec de 800.000 de lei si din pacate nicio cladire nu era asigurata.

• Gandul: NOAPTEA ÎN CARE AU ARS PODOABELE DE CRĂCIUN. Reportaj din tabăra unde părintele Tănase îngrijeşte sute de copii necăjiţi. VIDEO

Luni seară, cei peste 100 de copii adăpostiţi de părintele Tănase, în aşezământul de la Valea Screzii, au luat cina, şi-au băut compotul de pere, şi-au spus rugăciunea de seară, care să îi apere de relele de peste noapte. În clubul de joacă de deasupra bucătăriei au rămas la uscat decoraţiuni din gips făcute de mâini mici de copii, pe care voiau să le vândă duminică, la Bucureşti. Patru ore mai târziu aveau să se trezească speriaţi. Clădirea în care se aflau bucătăria, sala de mese şi clubul de joacă era în flăcări. Cu decoraţiuni de Crăciun, cu jucării, cu cărţi, cu farfurii cu tot. Era 4 dimineaţa.

“Toţi copiii afară!”, a fost strigătul care s-a auzit în vale. Erau vocile înspăimântate ale femeilor care au grijă, în ture, de copii şi cărora aceştia le spun “mama” sau “doamnă”.  În câteva minute, cele două case de lângă clădirea în flăcări s-au golit. Copiii au fost duşi la loc sigur, într-o casă departe de incediu. Alexandra, o fetiţă tunsă scurt, ca un băiat, a luat-o în braţe pe o alta, de doar un an şi zece luni. Iar gestul copilei de 11 ani avea să se multiplice, la o altă scară.

Pompierii au venit după o oră. “Parcă arunci benzină, nu apă”

180 de persoane locuiesc în tabăra de la Valea Screzii, aflată în administrarea preotului ortodox Nicolae Tănase. Majoritatea “locatarilor” sunt copii fără părinţi, copii daţi în plasament sau copii care locuiesc cu mamele lor aflate în dificultate. Mai nou, la Valea Screzii au început să fie găzduiţi şi bătrâni cărora nu le-a mai rămas nimic. Părintele Tănase mai are grijă de circa 200 de persoane în tabăra de la Valea Plopului, aflată într-o localitate învecinată.

“Am auzit că sunt copii şi mi-a sărit inima. Nici nu ştiu când am intrat în pantaloni şi din pantaloni în bocanci. Şi m-am dus acolo“, povesteşte pentru gândul Florin Ceapă, un muncitor care dormea într-o rulotă din tabăra Valea Screzii. Spre norocul tuturor, înăuntru nu erau copii. Însă erau butelii. Împreună cu mai mulţi, a încercat să spargă una dintre uşi. Nu au putut, aşa că bărbatul a spart un geam şi s-a tăiat la mână. Era geamul de la cămară. Un lanţ uman s-a format cu repeziciune. “Prima dată am scos toate produsele inflamabile, inclusiv detergenţii”, spune pentru gândul Ionuţ Mavrichi, ginerele preotului Tănase. El este unul dintre adulţii care la 4 dimineaţa dădeau din mână în mână bax-uri cu apă, scutece pentru copii, cutii cu alimente, sucuri, haine, jucării şi covoare.

Unii mai vânjoşi au intrat în casa care ardea şi au scos frigiderul şi o ladă frigorifică. “Unde sunt, mă, pompierii, că i-am sunat de o oră”, se întrebau oamenii simţind că pierd lupta cu flăcările. Unii aruncau găleţi cu apă dintr-un pârâu aproape secat ce trecea prin spatele casei, de parcă încercau să stingă un vulcan cu un pistol cu apă: “Parcă arunci benzină, nu apă”, spuneau cu năduf. Între timp au venit şi pompierii. Cu greu, întârziaţi de drumul prost şi de ceaţa deasă. Cu toate eforturile lor, au putut ajunge doar la o parte din bunurile vitale pentru supravieţuirea celor peste 180 de copii, lăuze, mame aflate în dificultate şi bătrâni găzduiţi în tabăra pe care părintele Nicolae Tănase a ridicat-o în satele Valea Plopului şi Valea Screzii. Aici a construit pentru nevoiaşi 17 case. Cea care ardea a fost chiar prima dintre ele. Adăpostea birourile administrative, clubul copiilor, cămara, bucătăria şi sala de mese.

“Etajul îl contruisem anul ăsta, iar sala de mese avea doar un an”, spune cu tristeţe Ionuţ Mavrichi. “Am simţit disperare când am văzut cum ard toate“. Privind resturile de cărămidă şi fier carbonizat, măsoară pagubele: în jur de 800-900.000 de lei, la o primă apreciere, echivalentul a 200.000 de euro. Focul s-a aprins de la supraîncărcarea instalaţiei electrice, dacă e să-l asculţi pe căpitanul Mihai Divoiu, de la ISU Prahova. “Instalaţia electrică s-a supraîncălzit şi a luat foc. Focul s-a propagat cu rapiditate şi a existat pericolul ca acesta să ajungă la casele învecinate, unde locuiau copiii”, a declarat Divoiu, pentru gândul.

Marţi dimineaţă, copiii au plecat la şcoală

În Valea Screzii, focul a ars până dimineaţa târziu. Cum mult înainte ca pompierii să fi terminat de stins pe deplin incendiul, copiii şi-au pus ghiozdanele în spate şi au luat-o încet spre şcoală, ca într-o zi obişnuită. “Când i-am văzut uitându-se lung înspre ceea ce a fost odată bucătăria şi clubul de joacă, mi s-a frânt inima”, a spus Mavrichi. La amiază, când pompierii şi oamenii din vale încă aruncau resturile carbonizate ale casei, una dintre fiicele preotului, Gabriela, îi îndemna pe cei care lucrau: “Părintele vrea să curăţăm locul până diseară!”.

Ca să înceapă reconstrucţia.

Pentru cei care vor sa-i ajute pe copiii de la Valea Plopului si Valea Screzii:
Contact: Preot Nicolae Tanase – Parohia Valea Plopului, Com. Posesti, Jud. Prahova cod postal: 107440.

traseu: Ploiesti – Valenii de Munte – Valea Plopului

CONTURILE CORECTE SI COMPLETE UNDE SE POT FACE DONATII PENTRU ASEZAMANTUL PARINTELUI TANASE:

RON
Titular cont Parohia Valea Plopului, judetul Prahova cod fiscal 7250 870
Nr .cont bancar 2511.A01.0.1184771.0211.ROL.1
BCR Sucursala Vălenii de Munte
Cod IBAN RO94 RNCB 0211 0118 4771 0001
Codul băncii 53940
Codul Swift RNCBROBU
Numele băncii Banca Comercială Română
Adresa băncii Str. Berevoieşti nr. 6 – Vălenii de Munte, Prahova

EUR
Titular cont Parohia Valea Plopului, judetul Prahova cod fiscal 7250 870
Nr .cont bancar 2511.A01.0.1184771.0211.EUR.3
BCR Sucursala Vălenii de Munte
Cod IBAN RO40 RNCB 0211 0118 4771 0003
Codul băncii 53940
Codul Swift RNCBROBU
Numele băncii Banca Comercială Română
Adresa băncii Str. Berevoieşti nr. 6 – Vălenii de Munte, Prahova

USD
Titular cont Parohia Valea Plopului, judetul Prahova cod fiscal 7250 870
Nr .cont bancar 2511.A01.0.1184771.0211.USD.2
BCR Sucursala Vălenii de Munte
Cod IBAN RO67 RNCB 0211 0118 4771 0002
Codul băncii 53940
Codul Swift RNCBROBU
Numele băncii Banca Comercială Română
Adresa băncii Str. Berevoieşti nr. 6 – Vălenii de Munte, Prahova

CAD
Titular cont Parohia Valea Plopului, judetul Prahova cod fiscal 7250 870
Nr .cont bancar 2511.A01.0.1184771.0211.CAD.8
BCR Sucursala Vălenii de Munte
Cod IBAN RO02 RNCB 0211 0118 4771 0008
Codul băncii 53940
Codul Swift RNCBROBU
Numele băncii Banca Comercială Română
Adresa băncii Str. Berevoieşti nr. 6 – Vălenii de Munte, Prahova

Se poate face mentiunea: suma este destinata copiilor Centrului Social „Pro Vita pentru născuţi şi nenăscuţi” al Parohiei Valea Plopului

Legaturi:

Cititi si:

Cu ajutorul lui Dumnezeu si cu binecuvantarea mai multor parinti duhovnici, dorim sa reluam, si la inceputul acestui Post, o alte actiune comuna de ordin duhovnicesc, lucrand impreuna cu Dumnezeu, in rugaciune, pentru ajutorul Bisericii, al tarii si al nostru personal, cu “arma” nepretuita a insuflatilor-de-Dumnezeu psalmi ai Imparatului si Prorocului David.

Fiecare dintre cititorii acestui site, care simt necesitatea unirii in rugaciune si a intensificarii strigatului duhovnicesc catre Dumnezeu in fata tuturor nenorocirilor care ne pandesc sau care deja ne impresoara, sunt rugati sa participe, ca si anul trecut in amandoua posturile mari, ca si anul acesta in Postul Pastilor, la un nou “lant” obstesc al Psaltirii, cu cate o catisma (diferita) pe zi, care sa ne uneasca si sa ne imputerniceasca duhovniceste in fata raului vazut si nevazut.

Doritorii de  a intra in aceasta randuiala comuna sunt rugati sa se inscrie incepand de astazi, la comentariile acestei postari sau pe e-mail (razbointrucuvant@gmail.com) pentru a primi numarul de catisma cu care sa inceapa. Nu vom citi aceeasi catisma in fiecare zi, ci fiecare va trece din a doua zi de citire la catisma consecutiva. Asadar daca cineva porneste, sa zicem, cu catisma nr. 5, in a doua zi va citi catisma nr. 6, in a treia zi catisma 7, s.a.m.d, iar apoi de la capat, pana la finalul Postului Nasterii Domnului (24 decembrie). Cine porneste cu ultima catisma (20), va citi apoi catisma 1, a treia zi catisma 2, etc.

Fiecare la ce ora poate, nu exista o ora anume, cel putin pentru inceput.

E bine si sa se ceara binecuvantare de la duhovnicii personali, dar, oricum, fiecare sa fie incredintat ca demersul acesta se face cu binecuvantare si nu este cazul sa se teama in mod superstitios sau exagerat de ispite din cauza Psaltirii, insa este nevoie in prealabil sa fie integrat in randuiala Bisericii, sa mearga cel putin duminica la Sfanta Liturghie, sa se spovedeasca periodic, sa tina postul si sa incerce sa traiasca, pe cat poate mai mult, o viata duhovniceasca atenta, iar Psaltirea, si orice rugaciune, sa fie facuta cu smerenie, cu inima infranta, binestiind ca mai ales trufia sau parerea de sine duc la parasirea harului si intetirea ispitelor. Desigur, daca cineva simte ca are unele oprelisti sau indoieli in constiinta sa, ori i se pare prea mult, prea greu, se simte prea cazut, etc., atunci nu trebuie sa se apuce fara spovedanie si fara dezlegare de la parintele sau duhovnicesc.

Am primit tot de la parintele Teofan si alte 3 propuneri în legatura cu cititul Psaltirii:

1  Fiecare să-și noteze ziua și catisma cu care au început pentru a nu fi nevoiți să ceară din nou o altă catismă, în cazul în care au întrerupt;

2  Să se angajeze numai cei hotărâți să se țină până la sfârșit.

3  Inscrierile se pot face incepand de azi si pana pe 10 decembrie.

Raman valabile, pentru oricine doreste si are evlavie si ravna, rugaciunile de pocainta sugerate aici de Ierom. Teofan de la Man. Putna si Rugaciunea pentru lume a Cuviosului Paisie Aghioritul.

Va reamintim si indemnurile primite atunci de la Parintele Teofan, valabile si acum, cand deja problemele, provocarile si grijile s-au inmultit peste masura:

Nu trebuie să uităm însă că, de multe ori, în istoria popoarelor creștine, Dumnezeu a îngăduit pierderea libertății exterioare, atunci când majoritatea creștinilor nu au mai avut râvnă să lupte pentru libertatea interioară. Cine este liber interior nu transmite panică, nu transmite un duh negativist, ci prezența și demersurile lui aduc ceva din pacea lui Hristos, chiar dacă se confruntă cu probleme foarte grave.

La această stare de echilibru trebuie să ne străduim cu toții să ajungem. (…) Oare noi, creștinii, în plan duhovnicesc, nu avem nici o vină pentru toată situația deplorabilă în care se află țara noastră? Puteți să fiți siguri că, dacă în viața noastră creștinească, am fi avut mai multă pocăință și smerenie, Dumnezeu nu ne lăsa să ajungem aici.

De aceea adresez tuturor următoarea rugăminte: să încercăm cu toții, măcar pentru 40 de zile, să respectăm un program foarte simplu de viață duhovnicească.

În primul rând să-i cerem zilnic lui Dumnezeu, cu insistență, să ne ajute să-i iertăm pe toți cei față de care avem gânduri de dușmănie, de supărare.

În al doilea rând să zicem zilnic trei rugăciuni de pocăință, scurte și foarte frumoase, pe care le puteți citi mai jos. Vă rog să adresați acest îndemn la cât mai multă lume.

Iata si indemnurile Parintelui Iustin Parvu pentru citirea Psaltirii:

• Interviul saptamanii: PARINTELE IUSTIN (video) – CUVINTE TARI SI DUREROASE: “Ar trebui sa plangem, sa ne caim, sa vedem ca suntem la marginea prapastiei. Sa luam exemplu de la nenorocirile altora si sa ne indreptam si pe noi”

[...] Partea mireana, este destul de slabuta, dar uite ca mai misca totusi. Imi povestea un crestin din Suceava ca el a antrenat vreo trei sute de credinciosi sa citeasca Psaltirea pana la saptamana Floriilor. Iata un exemplu, si multe altele, [de intiativa] pe care nu au luat-o calugarii sau preotii, au luat-o mirenii intre ei acolo, sa faca podoaba aceasta a Bisericii. Dar daca ar fi sa se adune si sa se porneasca pentru o dispozitie: post si citirea Psaltirii, doua saptamani, trei saptamani, ma rog, cat poate fiecare, dar sa se faca ceva. Dar nu se face nimica, parca suntem stapaniti de un duh al indaratniciei: vedem cu ochii, auzim cu urechile si nu credem. Ce sa mai vorbim despre lumea asta atee care este asa de impietrita, cu fumatul, cu baut, petreceri, cu televizoare, calculatoare, toate tehnicile acestea, care ne darama sufleteste si trupeste [...]

Vezi si:

Se intelege ca e nevoie de seriozitate si sinceritate. Daca aveti alte sugestii sau intrebari, le asteptam. Va multumim!

POST BINECUVANTAT TUTUROR!

PS: Pentru o mai buna intelegerii a insemnatatii citirii Psalmilor si a modului in care trebuie facut acest lucru, va recomandam:

Vezi si:

• INDEMN LA RUGACIUNE STARUITOARE IN VREMURILE TULBURI PE CARE LE TRAVERSAM
• CHEMARE LA RUGACIUNE (II)

Am primit prin e-mail:

Intrucat anul acesta cade o data cu pomenirea generala a mortilor, praznicul Sf. Luca al Crimeei, ale carui moaste se cinstesc in paraclisul Institutului National de Endocrinologie C.I. Parhon (langa Statuia Aviatorilor, in curte) va fi astfel:

- Vineri seara de la 17:00 va incepe priveghere cu Vecernie, Litie, Utrenie si agapa frateasca;

- Sambata dimineata va fi Sf. Liturghie (de pe la orele 9:30) precedata de Ceasuri si acatistul Sf. Luca al Crimeei (incepand cu 8:30).

• Vezi si: Capela „Parhon“, sub pavăza Sfântului Luca al Crimeii

Luati seama sa nu smintiti pe unul dintre acestia mici!

Va amintiti aceste cuvinte ale lui Hristos? V-ati gandit la faptul ca ele se refera direct si nemijlocit la dumneavoastra? Oare aveti putini dintre „acestia mici” de care trebuie sa luati seama?

Oare aveti putini fii si fiice pentru care varsati lacrimi amare? Oare sunt putine fiice si fii desfranati – hoti si huligani? Varsati nespus de multe lacrimi pe seama lor. Din ce cauza? Deoarece inainte nu va aminteati aceste cuvinte ale lui Hristos: Luati seama sa nu smintiti pe unul dintre acestia mici! Cind vi se face greu din pricina a ceea ce fac copiii vostri, atunci plangeti, atunci va rugati Domnului ca El sa va ajute. Dar rugaciunea voastra ramane fara de roada pentru ca nu trebuie sa punem asupra lui Dumnezeu propriile noastre obligatii, pentru ca dumneavoastra singuri trebuia sa aveti grija de copiii vostri si sa-i educati, mai degraba decat sa asteptati sa faca aceasta Dumnezeu.

Daca slujitorul nu-si da straduinta la lucrarea sa, dar asteapta ca voi s-o indepliniti, oare veti lucra in locul lui, oare nu va veti mania pe sluga nepasatoare? Ce doriti dar de la Dumnezeu, daca singuri nu aveti grija de copiii dumneavoastra?

Sfantul Ioan Gura de Aur a spus cuvinte ingrozitoare la adresa celor care nu au grija de educarea copiilor lor:

„Parintii care nu-si educa copiii lor crestineste sunt mai nelegiuiti decat ucigasii de prunci, deoarece ucigasii de prunci despart sufletele de trup, iar acestia si sufletul, si trupul il arunca in gheena de foc“.

Un raspuns greu vor avea de dat inaintea lui Dumnezeu fiecare dintre cei care nu poarta grija de educarea copiilor lor.

In Biblie, in prima carte a Regilor se povesteste despre binecredinciosul arhiereu Eli, care a fost judecator al poporului lui Israel timp de 50 de ani. In preajma lui se afla si-i slujea Sfantul Proroc Samuel, pe atunci inca copil.

Si odata, intr-un vis, acestui sfant copil Domnul i-a poruncit sa-i vesteasca arhiereului Eli ca il asteapta pedeapsa cumplita a lui Dumnezeu, pentru ca nu se ingrijeste de copiii sai.

Iar copiii lui erau preoti ai Vechiului Testament si, prin necinstea lor, inraiau poporul si il indepartau de Dumnezeu. Cand evreii aduceau carnea animalelor in dar lui Dumnezeu, atunci slujitorii acestor preoti alegeau cele mari bucati din carnea din cazan, in care aceasta era fiarta pentru jertfa, si o dadeau acestor necinstitori. Alegeau chiar si carnea cruda, iar, la cererea celor care aduceau mai intai grasimea sa fie arsa pe jertfelnic, raspundeau: „Daca nu o vei da, ti-o voi lua cu forta“. Vazand aceasta, poporul se indeparta de la aducerea jertfelor. Pentru astfel de necinste Dumnezeu i-a pedepsit nu numai pe acesti preoti, ci si pe arhiereul Eli. Acest lucru s-a intamplat astfel: era in vremea invaziei filistenilor asupra pamantului lui Israel si, in timpul unei lupte aprige, acest batran de 98 de ani statea in preajma bisericii, in asteptarea vestilor. Si a alergat la el un crainic ingrijorat, acoperit de praf, si i-a spus: „Fiii tai au fost ucisi, iar chivotul a fost luat in robie“. Auzind aceasta stire, marele preot a cazut pe spate, si-a rupt coloana si a murit de moarte grea. Iar Domnul i-a vestit ca pedeapsa va continua asupra intregului neam al lui.

Iata, vedeti cat este aceasta de cumplit - intreg neamul pamantesc al arhiereului Eli a fost pedepsit, pentru ca nu i-a oprit pe copiii sai de la pacat grele! Aceasta il paste pe fiecare dintre cei care nu-si va da silinta la educarea copiilor sai.

Despre cei care din toata inima se straduiesc sa-si educe copiii in buna cinstire auziti la fiecare slujba a Utreniei, in Psalmul 102, asemenea cuvinte binecuvantate:

Mila Domnului din veac in veac spre cei ce se tem de Dansul, si dreptatea Lui spre fiii fiilor lor, spre cei ce pazesc legamantul Lui si isi aduc aminte de poruncile Lui ca sa le faca pe ele.

In vecii vecilor binecuvantarea lui Dumnezeu este asupra celor care isi educa copiii in evlavie. Si tot in vecii vecilor va apasa blestemul lui Dumnezeu asupra celor care n-au fost educati in duhul evlaviei crestine. Spuneti-mi ce se va intampla cu fiica dumneavoastra nefericita, care din tinerete se deda desfraului, apoi se va casatori si va naste copii? Va fi oare binecuvantarea lui Dumne­zeu asupra ei si asupra familiei sale? Nu, nu! Aceasta va da nastere unui neam neevlavios, potrivnic lui Dumnezeu.

Ganditi-va cat este de cumplit acest lucru, ce raspuns dati in fata lui Dumnezeu daca nu-i educati pe copiii vostri potrivit bunelor moravuri crestine!

Cum ar trebui sa-i educam?

Asa cum si-au educat copiii lor vechii crestini, crestinii primelor veacuri. Ei ii deprindeau de la cea mai frageda varsta cu rugaciunea, cu biserica, cu posturile, cu Tainele bisericesti, ii invatau sa citeasca dupa cartile Sfintei Scripturi, niciodata nu le permiteau sa se aseze la masa fara de rugaciune. Le insuflau copiilor ca fiecare fapta, fiecare pas al crestinului incepe cu semnul crucii si cu rugaciune.

Ei aveau grija nu doar de educarea generala a copiilor lor, nu doar de dobandirea de catre dansii a intelepciunii pagane, de studierea filosofiei, muzi­cii, artelor. Nu! Invatandu-i pe copiii lor, ei se conduceau de o regula profun­da, sfanta: il considerau nefericit pe cel care cunoaste totul si nu-L cunoaste pe Dumnezeu. Il considerau fericit pe cel care Il cunoaste pe Dumnezeu, desi nu stie nimic altceva.

Nu ganditi ca prin aceasta vi se interzice sa-i invatati pe copiii dumneavoastra toate stiintele laice. Deloc. Cei mai mari parinti ai nostri si invatatori ai Bisericii insisi, in tinerete, se dedicau studiului intregii intelepciuni stiintifice, filosofice. Sfintii Vasile cel Mare, Grigorie Teologul, Ioan Gura de Aur au fost oameni cu inalte studii ai vremurilor lor. Si copiii dumneavoastra ar tre­bui sa fie oameni cu studii, invatati. Doar ca este important ca studiul si educarea lor sa nu se limiteze la intelepciunea laica, la intelepciunea acestei lumi, ci impreuna cu aceasta ei sa cunoasca dreptatea si adevarul suprem, sa invete legea lui Dumnezeu si poruncile lui Hristos, sa se deprinda cu evlavia, mereu sa-si aminteasca de Dumnezeu, de calea lui Hristos. Atunci si numai atunci ei nu se vor pierde pe calea intelepciunii omenesti, doar atunci vor pune mai presus de toate intelepciunea crestina, cunoasterea lui Dumnezeu. Astfel ar trebui sa-i invatati pe copiii dumneavoastra.

Cunoscutul invatator a toata lumea, cel mai mare dintre oratorii bisericesti, Sfantul Ioan Gura de Aur, a spus despre parintii care nu-i invata pe copiii lor binele, dar incurajeaza purtarile lor rele, pasiunile si necinstea:

„Dar voi, parca intentionat incercati sa-i pierdeti pe copii, le porunciti sa faca doar ceea ce, o data facand, nu te poti mantui. Vai - este spus - celor ce rad - voi dati copiilor vostri mai multe prilejuri de ras. Vai celor bogati – dar voi numai aceasta va straduiti, ca ei sa se imbogateasca. Vai cand toti oamenii va vor vobi de bine — iar voi deseori va cheltuiti toata averea pentru marirea lumeasca; iarasi: cel ce-l injoseste pe fratele sau este vrednic de gheena — iar voi ii considerati slabi si lasi pe cei care tacut asculta cuvantarile suparatoare ale altora.

Hristos ne porunceste sa ne intoarcem de la ocara si lupta, iar voi ii lasati pe copiii vostri sa faca aceste fapte rele. Cel ce-si iubeste sufletul sau — a spus Domnul — il va pierde, iar voi in orice chip ii atrageti pe ei in aceasta dragoste; si daca nu veti ierta – spune El -pacatele oamenilor, nici Tatal vostru Cel din ceruri nu va va ierta voua, iar voi chiar ii mustrati pe copii atunci cand acestia nu doresc sa se razbune pe cei care i-au suparat. Hristos a spus ca iubitorii de marire, fie ca postesc, fie ca se roaga, fie ca dau milostenie, toate acestea le fac fara folos; iar voi va straduiti ca copiii vostri sa primeasca slava. Si rau nu este doar aceea ca le insuflati copiilor vostri ceea ce este contrar legilor lui Hristos dar mai si huliti binele, numind modestia lipsa de educatie, blandetea – lasitate, dreptatea – slabiciune, smerenia – slugarnicie, nerautatea — neputinta. Ii inclinati spre astfel de fapte pentru care Iisus Hristos a hotarat moartea inevitabila; voi nu purtati grija de sufletul lor, ca si cand ar fi ceva nefolositor, iar de ceea ce este cu adevarat de prisos va ingrijiti ca de ceva necesar si important.

Voi faceti totul pentru ca fiul sa aiba un slujitor, cal si hainele cele mai bune, dar ca el insusi sa fie bun, la aceasta nici nu vreti sa va ganditi. Nu – ducand pana la un asemenea nivel grija pentru lemne si pietre, sufletele nu invredniciti nici macar de o mica parte a unei asemenea purtari de grija. Faceti totul doar ca sus pe casa sa aveti o statuie minunata si acoperisul sa fie de aur, iar ca podoaba cea mai de pret – sufletul – sa fie de aur, la aceasta nici nu vreti sa va ganditi”.

Asa vorbea Sfantul Ioan Gura de Aur in timpurile vechi, cu 1500 de ani in urma, dar aceste cuvinte sunt de folos sa le auziti si acum, deoarece astazi ii educati pe copiii vostri la fel de rau, fara a le insufla frica de Dumnezeu. Oare nu va ingrijiti intai de toate sa le asigurati copiilor vostri o situatie mai buna in viata, sa-i puneti in randul celor care au putere, bogati si puternici? Oare nu le sugerati faptul ca puterea sta in bani, ca trebuie sa acumulezi mai multe cunostinte de dragul bogatiei si pentru o viata indestulata, nestingherita? Dar chiar este necesar acest lucru?

Avem nevoie de fapt de contrariu. Trebuie sa le insuflam copiilor nostri dispretul fata de bani, bogatie, slava, pozitie inalta in societate. Trebuie sa le altoim dragostea de curatie, sfintenie, evlavie. Dar de aceasta voi va ocupati cel mai putin.

Pe copii trebuie sa incepi sa-i educi inca din scutece, pentru ca numai la o varsta foarte frageda acestia se supun cu usurinta oricarei invataturi. Sufletul lor este moale ca ceara, pe el se imprima totul – si exemplele noastre rele, si cuvintele evlavioase, si orice exemplu luminos si curat. Vechii crestini de la cea mai frageda varsta deprindeau copiii cu rugaciunea si cu citirea Sfintei Scripturi. Iar acum spun: „Este oare aceasta o lucrare copilareasca – a te ocupa cu psalmii? Aceasta este lucrarea monahilor si batranilor, copiii au nevoie de distractie si de bucurie!“

Voi uitati lucrul despre care Sfantul Tihon de Zadonsk a spus asa de simplu:

„Un mic copacel, oriunde l-ai inclina, in acea directie va si creste; noul vlastar va raspandi acel miros cu care il udati, turnand in el ori lichid urat mirositor, ori unul aromat si curat“.

Daca in sufletul unui copil mic veti intro­duce un miros greu, el va deveni urat mirositor. In cazul in care veti introduce mireasma aromei lui Hristos, copiii vostri vor fi bineinmiresmati in fata oamenilor, vor fi bucurie si mangaiere pentru voi.

Educati-va copiii prin exemplul vostru!

Despre aceasta a spus frumos celebrul predicator rus, arhiepiscopul Ambrosie de Harkov:

„Cand nici un membru din familie nu poate trece peste rugaciunile de dimineata si de seara – atunci cand tatal nu pleaca din casa, la lu­crul sau, fara a se ruga in fata sfintelor icoane, iar mama nu incepe nimic fara a se insemna cu chipul crucii, cand copilului mic nu i se permite a se atinge de mancare pana nu si-a facut cruce -, nu se deprind oare copiii sa ceara in toate ajutorul si binecuvantarea lui Dumnezeu, si sa creada ca fara ajutorul Lui nu exista nici o siguranta in viata, iar fara de binecuvantarea Lui nu exista succes in activitatile omenesti?

Nu poate ramane fara de roade pentru copii credinta parintilor, atunci cand ei, in timp de nevoi si de saracie, cu lacrimi in ochi spun: „Ce sa fac? Fie voia lui Dumnezeu!” in vreme de pericol: „Dumnezeu este milostiv!” In situatii dificile: „Dumnezeu ma va ajuta!” In timp de succes si de bucurie: „Slava lui Dum­nezeu, Dumnezeu mi-a trimis!” Aici, intotdeauna si in toate, se marturiseste bunatatea lui Dumnezeu, pronia lui Dumnezeu, dreptatea lui Dumnezeu.

Mama, subiectul intregii iubiri si a tandretii pentru copii, cu o expresie evlavioasa a feţei se roaga inaintea icoanei Mantuitorului. Copilul o priveste cand pe ea, cand icoana – si nu are nevoie de lungi explicatii despre ce inseamna aceasta. Iata prima lectie de cunoastere fara cuvinte a lui Dumnezeu! Este prima si cea mai importanta lectie de evlavie. Aceste lectii puteti si trebuie sa le dati intotdeauna si in toate copiilor vostri. Trebuie sa-i feriti pe copiii vostri de tot ce este necurat, rau. Trebuie sa le opriti pe fiice de la lectura romanelor neintelepte, pasionale, sa le cereti sa citeasca selectiv. Ar trebui sa le retineti de la vederile desarte, sa nu le permiteti intotdeauna sa se distreze si sa fuga pe la cinema si prin teatre. Trebuie sa le deprindeti cu viata de munca si de liniste casnica.

Si, mai mult decat atat, n-ar trebui sa uitam ca nu poti educa un copil mic fara a-l pedepsi uneori. Ar trebui sa va amintiti ca cea mai mare greseala o fac acei parinti care sunt indragostiti de copiii lor mici, ii admira, le iarta totul, niciodata nu-i pedepsesc. Despre unii ca acestia inteleptul Sirah a spus: Alinta-ti copilul, si el te va ingrozi.

Iata ce spune marele Sfant Tihon de Zadonsk:

„Tinerii nepedepsiti si care au ajuns la maturitate sunt, in fond, precum caii nedresati si naravasi. Prin urmare, crestine, iubeste pe copiii tai si pedepseste-i! Lasa-i acum sa sufere cu trupul, cat sunt tineri, pentru ca tu sa nu suferi pentru ei cu inima mai tarziu. Lasa-i sa planga din pricina ta, pentru ca tu sa nu plangi din cauza lor si pentru dansii. Cu toate acestea, cumpatarea in toate este demna de apreciat si necesara“.

Aveti nevoie de moderatie in pedepse, dupa cuvantul aceluiasi sfant. Nu trebuie sa-i pedepsiti pe copii cu manie, cu rautate, cu ura. Trebuie sa-i pedepsiti cu rabdare, iubitor. Copiii vor simti aceasta dragoste, vor constientiza ca merita pedeapsa, si atunci pedeapsa va fi cu folos si ii va indrepta. La o astfel de pedeapsa a copiilor multi dintre voi nu gandesc si lasa nepedepsite nu doar greselile mici, ci si pe cele grave – chiar furtul, huliganismul, uneori si viata desfranata a fetelor tinere.

Vedeti ce sarcini imense stau in fata voastra in lucrarea educarii copiilor? Vedeti cat de sfinte sunt indatoririle mamelor? Nu exista o obligatie mai importanta, nu exista o raspundere mai mare inaintea lui Dumnezeu pentru o mama decat buna crestete a copilului. In fata lui Dumnezeu veti da raspuns si veti atrage asupra tuturor urmasilor mania lui Dumnezeu, daca nu va veti sargui la educarea copiilor vostri. Si inca de aici, de pe pamant, veti suferi si veti plange, privind la ei.

Asadar luati seama, sa nu smintiti pe unul dintre acestia mici! Mereu ingrijiti-va de ei, mereu dati-le exemple curate si sfinte de evlavie, si atunci binecuvantarea Domnului va fi din veac in veac asupra copiilor vostri si asupra voastra.

(Din: Sfantul Luca al Crimeei, “Predici”, Editura Sophia, Bucuresti, 2010)

Legaturi:

• Cuviosul Sofronie Saharov: SFATURI SI EXPLICATII DUHOVNICESTI ESENTIALE PENTRU VIATA DE FAMILIE (I). CUM SA NE CRESTEM COPIII? PENTRU CE ESTE CASATORIA?
• CUM UCIDEM SUFLETELE COPIILOR NOSTRI, CHIAR SI NOI, “CREDINCIOSII”? Pr. Theodor Zisis despre educatia copiilor dupa invatatura Sfantului Ioan Gura de Aur
• CUVANTUL IPS PIMEN PENTRU DUMINICA PARINTILOR SI COPIILOR: “Din nenorocire, astazi, educatia lipseste in primul rand in sanul familiei…”
• CUM SA NE MANTUIM COPIII? Raspunsurile Arhimandritului AMBROZIE IURASOV – de praznicul Sfantului Cuvios Stelian Paflagonul
• Dmitri Avdeev despre cum sa ne educam crestineste copiii. PERICOLE IGNORATE SI DE MULTI PARINTI CREDINCIOSI: JUCARIILE SI EROII LA MODA, TELEVIZORUL
• Psihiatrul ortodox Dmitri Avdeev despre RELATIILE DINTRE SOTI si PUTEREA RUGACIUNII MAMEI PENTRU FIII PIERDUTI
• Cuviosul Paisie Aghioritul: COPIII – BUCURIILE SI GREUTATILE LOR
• DE ZIUA SFINTILOR, DREPTILOR SI DUMNEZEIESTILOR PARINTI IOACHIM SI ANA: Cuviosul Paisie despre rolul mamei in educatia copiilor
• Cuv. Paisie Aghioritul: RESPONSABILITATEA PARINTILOR PENTRU EDUCATIA COPIILOR
• Articolele saptamanii: RUSINEA – O NOTIUNE DISPARUTA? JUDECATA CELOR NEVINOVATI

***

Alte texte de sau despre Sf. Luca al Crimeei:

• UPDATE 29 IANUARIE 2011: Mitropolitul Bartolomeu Anania dă semne de revenire. Reacţionează la stimuli si este constient

*

• 24 ianuarie – Realitatea.net: ÎPS Bartolomeu va fi adus în ţară. Medicii austrieci opresc tratamentul din cauza gravităţii cazului

ÎPS Bartolomeu va fi adus în ţară, cardiologii austrieci considerând că o intervenţie chirurgicală nu este oportună din cauza multiplelor suferinţe ale mitropolitului şi nu ar aduce niciun beneficiu major sănătăţii acestuia, a declarat pentru Mediafax Mihai Lucan, şeful Institutului Clinic de Urologie şi Transplant Renal Cluj, cel care a ţinut legătura cu medicii de la Clinica AKH din Viena.

Mitropolitul Clujului şi-a exprimat dorinţa de a reveni acasă. El va fi adus intubat, luni seară, cu un avion sanitar dotat cu echipamente de terapie intensivă, urmând să fie internat într-o secţie ATI dintr-un spital din Cluj.

• 20 ianuarie: Operaţia lui IPS Bartolomeu, încă incertă
• 18 ianuarie – Ziare.com: Operatia lui IPS Bartolomeu, amanata dupa descoperirea unei noi afectiuni

Medicii de la clinica vieneza AKH au decis, luni, sa amane interventia chirugicala pe cord la care trebuia supus Mitropolitului Clujului, Bartolomeu Anania, dupa ce i-au descoperit acestuia o afectiune pulmonara.

Afectiunea pulmonara i-a fost descoperita mitropolitului luni, iar tratamentul pe care l-a primit va dura cateva zile, relateaza Realitatea Tv, abia dupa terminarea acestuia urmand sa fie luata o decizie in privinta operatiei.

• Antena3: Mitropolitul Clujului, Bartolomeu Anania, va fi operat pe cord într-un spital din Viena

Va chemam pe toti, in primul rand preoti si monahi sau monahii, dar si pe toti mirenii care tin la Vladica Bartolomeu, Mitropolitul Clujului, sa ne unim din nou, cu mic cu mare, in rugaciuni arzatoare si umilite, din toata inima, pentru sanatatea si inmultirea zilelor Inalt PreaSfintiei sale, daca Domnul binevoieste.

Din informatiile noastre, chiar daca stirile oficiale vorbeau initial doar de un “control medical” la Viena, IPS Bartolomeu, care in luna martie ar putea implini 90 de ani, a trecut printr-o stare destul de grava, din cauza inrautatirii problemelor sale cardiace si, din aceasta cauza, a fost transportat la un spital din Viena. Nadajduim insa ca Domnul va binevoi asupra rugaciunilor intetite ale robilor Sai pentru “leul” duhovnicesc care a trecut in tinerete prin “temnita crunta a Aiudului” si care, dupa 1990, a luptat, a slujit si a aparat din rasputeri Biserica si Ardealul, ca arhiepiscop si ca mitropolit al Clujului. Unde este dragoste si durere adevarata a fiilor pentru Parintele lor, Dumnezeu se poate indura si poate face minuni. Mare nevoie avem de un om de curajul si verticalitatea sa, si cam singurul care mai indraznea, pana cand boala l-a slabit si izolat, sa tina piept in Sinod tendintelor autocratice si abuzurilor canonice ale noului Patriarh…

Va reamintim ultima sa Pastorala de Craciun, insotita de Declaratia de Presa, amandoua continand cele mai calde si mai ingrijorate indemnuri parintesti pentru familiile ortodoxe romanesti, atat de puternic atacate astazi:

• CE AM FACUT CU LIBERTATEA DUPA 21 DE ANI?

Vezi si:

• EvZ: Mitropolitul Bartolomeu Anania ar putea fi supus unei intervenţii pe inimă

(…) “De vreo doi-trei ani, în marile centre de cardiologie din lume se practică o metodă modernă de montare a valvelor în zona inimii prin metoda cunoscută sub numele de percutanată. Cu alte cuvinte, se intră ori pe artera femurală, ori pe cea humerală, se ajunge în zona inimii şi se monteză valva aortică. O altă metodă este cea clasică dar vârsta înaintată este un impediment pentru efectuarea unei astfel de operaţii”, spune un medic clujean, specializat în chirurgie cardiacă.

O valvă de care are nevoie mitropolitul Clujului costă în jur de 1.000 de euro şi se poate monta prin metoda percutanată doar pentru persoanele care nu suportă intervenţiile chirurgicale. “În general, această metodă este una de urgenţă şi se face pentru a mai prelungi viața pacientului”, a mai precizat sursa citată.

Spitalul din Viena are unul dintre cele mai perfomante centre mondiale de chirurgie cardiacă şi cardiologie. “La Viena există un centru de chirurgie cardiacă foarte bun, au dotare mult mai bună şi un volum mult mai mare de operaţii ceea ce atrage după sine o experienţămult mai mare a medicilor. La Cluj, implantarea unei valve aortice prin artera femurală sau humerală este un lucru imposibil”, a mai spus medicul clujean.

Oficialii Mitropoliei Clujului au declarat că ÎPS Bartolomeu Anania a fost transferat la Viena deoarece medicii de la spitalul AKH au o experiență mai bună şi unitatea medicală este dotată cu aparatură foarte performantă.

• Prof. Mihai Lucan: IPS Bartolomeu se apropia repede de partea neplăcută a vieţii

Şeful Institutului de Transplant Renal Cluj, profesorul Mihai Lucan, cel care l-a îngrijit în ultimele săptâmăni pe mitropolitul Clujului, IPS Bartolomeu Anania, a confirmat că prelatul a fost trimis la Viena pentru a fi supus unei proceduri medicale prin care medicii austrieci vor implanta o valvă aortică.
EVZ: De ce IPS Bartolomeu Anania a fost internat la Urologie dacă este bolnav de inimă?

Prof. Mihai Lucan: Bartolomeu nu suferă de o afecţiune renală. L-am internat ca să îl ajut. Acum doi-trei ani a avut o fractură de şold şi nu s-a consolidat bine şi apoi au început afecţiunile specifice unui om de 90 de ani. Dominante au fost afecţiunile cardio-respiratorii şi asta probabil este şi consecinţa perioadei de detenţie pe care a avut-o când a contactat tot felul de boli, printre care şi tuberculoza.

A stat aici la mine şi am încercat să îl remontez cât de cât, însă, în urma consulturilor cu mai multe echipe de cardiologie, am decis că deşi este bătrân, este un om foarte special, eu şi familia mea suntem foarte apropiaţi de el, şi atunci am luat legătura cu profesorii de la AKH, spitalul din Viena, şi i-am rugat să mă ajute.
Când v-aţi gândit la un un transfer la Viena?
Problema transferului s-a pus încă de luni, dar numai vineri a fost un avion disponibil. A fost preluat la Viena de doi profesori specialişti şi ne vor ţine la curent cu ce se va întâmpla. Transportul s-a efectuat rapid şi în condiţii profesionale, avionul avea secţie de terapie intensivă, IPS este stabil şi coerent.

Se pare că puseele lui de edem pulmonar sunt consecinţa unei stenoze de valvă aortică care s-a accentuat cu trecerea timpului şi care nu mai reacţiona în mod adecvat la medicamente şi care îl apropia mai repede de partea neplăcută a evoluţiei vieţii şi din cauza asta încercăm să o mai lungim. I-am promis că vom face tot ce ne stă în putinţă să ajungă la 90 de ani.

La Viena, IPS Bartolomeu va fi operat clasic sau pe baza metodei moderne, pe una dintre arterele mari?
Va fi o intervenţie minim invaziv. A fost trimis la Viena în încercarea de a i se face o intervenţie minim invazivă, pentru că în România nu există aparatura necesară, intervenţie care să îl ajute să depăşească această situatia. IPS are un edem pulmnonar care se datorează incapacităţii inimii de a pune sângele în circulaţie. A fost foarte bine până în urmă cu o săptămănă. Chiar glumea că vrea să mai meargă şi la el pe la ţară.

Cine a plătit pentru transport, spitalizare şi celelalte proceduri medicale?
Cred că Mitropolia va face un efort financiar mai ales că o păstoreşte de atâta timp, dar nu ştiu să vă spun exact.

• Realitatea.net:

Bartolomeu Anania va fi operat pe cord la Viena

IPS Bartolomeu Anania a fost transportat la Viena pentru un consult medical

• Hotnews: UPDATE Mitropolitul Bartolomeu Anania, transportat la Clinica Akh din Viena pentru investigatii medicale

• Marturia Parintelui Calciu despre IPS Bartolomeu Anania – 2006
• Parintele Arsenie Papacioc despre IPS Bartolomeu Anania si despre stilisti
• IPS BARTOLOMEU – 89 DE ANI! SI UN CUVANT AL SAU MAI ACTUAL CA ORICAND: “Iuda de azi umbla printre noi, e un ecumenist convins si un excelent teolog, e un maestru al crimei perfecte”
• IPS BARTOLOMEU: “In saivanele Bisericii au intrat lupii in piele de oaie”!
• Adevarul lui Hristos se numeste Ortodoxia! (IPS Bartolomeu Anania vorbind si despre sfintii nasaudeni)
• Vladica Bartolomeu Anania: NU AM PARTICIPAT SI NU PARTICIP LA ASA-ZISA “RUGACIUNE COMUNA PENTRU UNITATEA BISERICII”.
• DEVENIM UN POPOR DE SALBATICI SI NESIMTITI – Nicula 2007
• Predica exceptionala de la Nicula – 2000
• SINODUL MITROPOLITAN AL CLUJULUI, ALBEI, CRIŞANEI ŞI MARAMUREŞULUI SE PRONUNTA CATEGORIC IMPOTRIVA PASAPOARTELOR BIOMETRICE
• O absenta graitoare
• 47-1. COMPROMIS
• Cazul “Calugarului Anania”, Demostene Andronescu

Luni, 16 februarie a.c., începînd cu ora 17.00, la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ, Asociaţia ROST organizează conferinţa “Din temniţe spre sinaxare”.

Vorbitori: Părintele Amfilohie Brânză, duhovnicul mănăstirii Diaconeşti (Bacău), scriitorul Adrian Alui Gheorghe, teologul Danion Vasile şi publicistul Claudiu Târziu.

Cu acest prilej, vor fi lansate volumele Din temniţe spre sinaxare (colectiv), Fericiţi cei Prigoniţi – Martiri ai temniţelor comuniste, de Marin Matei şi Părintele Iustin Pârvu – o viaţă de mărturisitor, de Adrian Alui Gheorghe.

“E o actiune de constientizare a publicului din Romania, a cetateanului roman, asupra a ceea ce au insemnat inchisorile in perioada comunista, ceea ce a insemnat suferinta de acolo, ceea ce a insemnat, zicem noi, martirajul din inchisorile comuniste. Pentru ca, in final, Sinodul Bisericii va accepta ca o parte din cei care au fost martirizati in inchisorile comuniste sa ajunga in calendarul ortodox. In dinamismul nostru de zi cu zi putem uita trecutul si uitindu-l riscam ca el sa se repete. Manifestarea se adreseaza atit celor care stiu aceste lucruri dar, mai ales, celor care nu le stiu si care trebuie sa se formeze” ne-a declarat poetul Adrian Alui Gheorghe, unul din initiatorii acestei manifestari si autorul consemnarilor din volumul dedicat parintelui Iustin Parvu.

(sursele: aici si aici)

“25 de Asociaţii ale Laicatului Ortodox Român au alcătuit un memoriu privind tulburările pe care Mitropolitul Nicolae Corneanu şi Episcopul Sofronie Drincec le-au provocat, în ultima vreme, în viaţa Bisericii Ortodoxe Române. Acest memoriu a fost depus astăzi, 2 iulie 2008, la cancelaria Sfântului Sinod al BOR.
Semnatarii apreciază că actele celor doi ierarhi români sunt susţinute de alte confesiuni şi chiar de cei care sistematic s-au manifestat polemic şi batjocoritor la adresa Bisericii, deoarece gesturile episcopilor amintiţi pot provoca dezbinări în cadrul Ortodoxiei, atât la nivelul intern al BOR, cât şi la nivelul relaţiilor acesteia cu celelalte Bisericii Ortodoxe. Actele celor doi ierarhi români sunt puse în legătură cu strategiile prin care comuniştii urmăreau destabilizarea Bisericii. Nu întâmplător, se arată în memoriu, Nicolae al Banatului este un fost agent comunist strecurat în Biserică, un om care şi-a dedicat cea mai mare parte a vieţii subminării activităţii BOR. De asemenea, din memoriu rezultă că la această oră se desfăşoară o susţinută campanie de intimidare a ierarhilor BOR pentru a nu-i caterisi pe cei doi ierarhi aflaţi în culpă, campanie în care romano-catolicii şi greco-catolicii joacă un rol principal.

Având în vedere toate acestea, Asociaţiile Laicatului Ortodox Român consideră intruziunea catolicilor în treburile interne ale Bisericii Ortodoxe Române venită, în scopul realizării prin forţă a unei uniri sacramentale, prin eludarea dialogului teologic, un mijloc necinstit şi nepermis la nivelul la care a ajuns dialogul ecumenic în zilele noastre. Semnatarii memoriului afirmă că, în cazul în care constată că strategiile de intimidare au împiedicat Sfântul Sinod al BOR să aplice canoanele Bisericii în judecarea celor doi ierarhi aflaţi în dublă culpă – teologică şi disciplinară -, vor “cere cu stăruinţă tuturor Bisericilor Ortodoxe să întrerupă dialogul cu Biserica Romano-Catolică, până când aceasta nu va renunţa la mişcările din culise, susţinute de servicii şi societăţi secrete, la mijloacele de corupere sau intimidare a ierarhilor ortodocşi“.

Până la momentul de faţă mai multe zeci de mânăstiri şi parohii şi-au manifestat dorinţa de a sprijini Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în păzirea învăţăturii de credinţă a Bisericii prin semnarea acestui memoriu. Referitor la adeziunea spontană a mânăstirilor şi parohiilor din România la acest memoriu, Cristian Constantinescu, reprezentantul Federaţiei Asociaţiilor Laicatului Ortodox, a declarat că: „Aceasta poate fi privită ca un fenomen firesc în Biserica Ortodoxă, în care cu toţii – laicat, preoţi şi monahi – nu sunt decât mădulare ale aceluiaşi trup – Trupul lui Hristos.

Această solidaritate spontană şi de o anvergură unică în istoria Bisericii Ortodoxe Române din ultimii 50 de ani ne confirmă faptul că, într-adevăr, apostazia celor doi ierarhi români şi impunerea prin ameninţări şi teroare psihologică a acestui comportament ca normă canonică pune în mare pericol viaţa şi integritatea Bisericii. Poate că nici în timpul celei mai aspre prigoane comuniste Biserica Ortodoxă Română nu a fost atât de greu încercată ca astăzi. Credem că toate adeziunile pe care le vom strânge până la data începerii Sinodului BOR vor fi mărturie a faptului că poporul drept credincios român este gata astăzi, ca şi în trecut să-şi apere credinţa pentru care s-au jerfit încă din primele secole ale creştinismului strămoşii noştri“.

Semnează:

Asociaţia Pro-Vita pentru născuţi şi nenăscuţi – Filiala din Bucureşti

Asociaţia Dascălilor din România – Bucureşti

Asociaţia pentru Apărarea Familiei şi Copilului – Bucureşti

Asociaţia ROST – Bucureşti

Fundatia Culturala „Sarmisegetuza” – Cluj

Fundatia Sfinţii Martiri Brâncoveni – Constanta

Fundatia Sfinţii Martiri Brâncoveni – Suceava

Asociaţia „Sfântul Siluan Athonitul” – Alba-Iulia

Asociaţia Troiţa Cetii – Alba-Iulia

Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi Români (A.S.C.O.R.) – Suceava

Fundaţia Culturală „Memoria” – Suceava

Fundaţia Culturală „Profesor George Manu” – Suceava

Asociaţia Creştin-Ortodoxă „Sfântul Nectarie” – Arad

Asociatia Brancoveanu – Arad

Asociaţia Prietenii Sfântului Munte Athos – Arad

Fundaţia Sfântul Isaac din Ninive – Arad

Fundatia “Renincoor Open Hand” – Arad

Asociatia Pro-Vita pentru nascuti si nenascuti – filiala Craiova

Manastirea Ortodoxa Sf. Grigorie si Sf. Martin – Franta

Asociatia pentru cultura “ALFA” – Dambovita

Fundaţia Umanitară Meridian – Bucureşti

Asociaţia Română Pentru Transporturi Rutiere Internaţionale – Bucureşti

Asociatia Metamorfosis Asociatia “Ieromonah Arsenie Boca”

Schitul Inaltarea Sfintei Cruci- Aiud

Manastirea Martirii Neamului – Alba Iulia

Manastirea Lupsa – Alba Iulia

Manastirea “Sf. Ilie” – Albac, Alba Iulia

Schitul Sub Piatră

Redacţia revistei “Credinţa Ortodoxă” – Bacău

Mănăstirea “Adormirea Maicii Domnului” – Diaconeşti

Fundaţia „Sfinţii Martiri Brâncoveni” – Constanţa

Mănăstirea Nera Asociaţia pentru Isihasm – Filiala Făgăraş

A.S.C.O.R. Alba-Iulia

Asociatia Medical-Crestina Christiana – Bucuresti

Manastirea Slatina Nera

————————–

Mănăstirile, parohiile, asociaţiile sau listele cu mireni care vor subscrie la Memoriu vor trimite adeziunile pe fax la numărul 021 331 7026.

Adeziunile vor conţine: numele organizaţiei, al parohiei sau al mănăstirii, numele şi calitatea reprezentantului ei, ştampila şi semnătura olografă a reprezentanului acesteia. Mirenii care vor să semneze în nume propriu o pot face pe e-mail-ul meu (al lui Claudiu Tarziu, nota noastra: claudiu.tarziu@gmail.com ) până când se va putea pe www.petitieonline.ro.

Ataşez /Memoriul%20laicatului.pdf şi /semnaturile%20in%20facsimil.pdf. Preluarea acestor documente este, evident, liberă” (Claudiu Tarziu)

NU UITATI!

1. Campania de stringere de semnaturi continua pina luni, 7 iulie a.c., ora 11.00.

2. Asociatiile, fundatiile, manastirile si parohiile care sustin Memoriul pot trimite formularul de /adeziune.doc completat si stampilat pe fax la 021 331 7026 sau chiar scanat pe e-mail: calin.alexe@pconsulting.ro.

3. Mirenii care vor sa semneze online, o pot face pe un site special dedicat petitiilor, unde se afla si memoriul nostru, AICI. PS (Razboi intru Cuvant):

Adeziune_Memoriul_laicatului_roman_ASOCIATII_080629.doc 28K View as HTML Open as a Google document Download

Adeziune_Memoriul_laicatului_roman_PAROHII_MANASTIRI_080629.doc 28K View as HTML Open as a Google document Download

***

Memoriu referitor la apostazia Mitropolitului Nicolae Corneanu şi a Episcopului Sofronie Drincec

Prea Fericite Părinte Patriarh Daniel, Înalt Prea Sfinţiţi Părinţi Mitropoliţi, Prea Sfinţiţi Părinţi Episcopi şi Episcopi Vicari,

Ca mădulare ale trupului lui Hristos, cu multă mâhnire am fost martori în ul­timele săptămâni la tulburarea care, din pricina mitropolitului Nicolae al Banatului şi a episcopului Sofronie al Oradiei, s-a abătut asupra vieţii Bisericii noastre Ortodoxe. Suntem conştienţi că Sfântul Sinod al BOR trebuie să se pronunţe mai întâi de toate în chestiunile ce privesc păzirea dreptei credinţe în desăvârşita comuniune cu învăţătura Sfintelor Sinoade ale Bisericii. Dar, întârziindu-se discutarea cazurilor până în data de 8 iulie, am constatat cu îngrijorare sminteala şi tulburarea care se răspândesc tot mai mult în poporul ortodox conştient, precum molima atunci când nu este ţinută sub control prin punerea în carantină a celor infestaţi. Ne referim la acele luări de poziţie, manifestaţii, întruniri şi chiar perfide campanii de presă care s-au desfăşurat minuţios în ultimele săptămâni în sensul creării confuziei, intimidării şi influenţării arhiereilor voastre în hotărârea pe care e necesar să o luaţi în viitorul Sinod. Este vorba de articole de genul scrisorilor deschise scrise de profesori precum Cristian Bădiliţă sau Teodor Baconski, de manifestaţii precum cea care a avut loc la Timişoara în data de 14 iunie, de acţiunea de adeziune organizată de un grup de in­telectuali [1] şi a altor acţiuni care au un caracter preponderent ideologic şi sunt instru­mentate, conform indiciilor, din zona politicului. Ceea ce-i leagă pe toţi aceşti susţinători ai actului de apostazie al mitropolitului Nicolae este înstrăinarea de viaţa Bisericii Ortodoxe, de perspectiva mântuirii prin dreapta credinţă. Unii dintre aceştia, deşi se declară ortodocşi, lăsându-se influenţaţi de mediul spiritual al culturilor occidentale în care trăiesc, se arată solidari mai mult cu viaţa şi cu spiritul Bisericii Catolice, unde se şi împărtăşesc [2], decât cu Maica noastră Biserică Ortodoxă, pe care nu pierd nici un prilej să o împroaşte cu noroi. Alţii aparţin altor culte şi religii [3], iar cei ce-şi zic intelectuali fac parte dintre acei care cu emfaza unei superiorităţi evident superficiale nu ratează nici o ocazie de a se exprima critic la adresa Bisericii, ei înşişi fiind doar nişte vizitatori ocazionali ai sfintelor locaşuri ortodoxe, iar nu mădulare vii ale Bisericii lui Hristos. Spre exemplu, unul dintre principalii „intelectuali” care somează Sfântul Sinod să nu-l pedepsească pe arhiereul Corneanu, este scriitorul Daniel Vighi, semnatar, alături de alţi mari „intelectuali” ai Apelului -pentru eliminarea icoanelor din şcoli.

În faţa acestei campanii susţinute de cei care se erijează în judecători ai Bisericii Ortodoxe a neamului, dintre care mulţi nici măcar nu sunt botezaţi ortodox, am socotit a fi o laşitate şi o trădare a adevărului lui Hristos tăcerea noastră [4], a celor care cu nevrednicie aflăm în Biserica Ortodoxă nădejdea şi mântuirea, acoperământul şi viaţa, într-o lume în care, sistematic, ni se răpeşte aproape totul. Este de nejustificat a păstra o poziţie de neimplicare în războiul pe care vrăşmaşii lui Hristos îl duc împo­triva Bisericii, lăsând ca răspunderea aceasta să apese întreagă numai pe umerii arhieriilor voastre. Ca membri ai trupului lui Hristos, Biserica ne porunceşte prin Sfintele Canoane şi prin Sfinte Sinoade [5] să veghem, după putere, la apărarea adevărului, la păzirea dreptei credinţe.

Având în vedere toate acestea, am gândit această scrisoare ca pe un răspuns la judecata lui Hristos, atunci când va veni să judece toate neamurile şi când, mai cu seamă nouă ortodocşilor, ni se va cere socoteală de păzirea fără de meteahnă a dreptei credinţe revelate, transmisă nouă de Sfinţii Apostoli şi Sfinţii Părinţi. Întru acestea avem nădejdea că următoarele rânduri nu ni se vor socoti ca necuviincioasă îndrăzneală, ci mai curând vor fi primite de arhieriile voastre după chipul în care păstorul cel bun ia aminte la tulburarea pe care o aduce turmei apropierea amenin­ţătoare a fiarelor sălbatice. Mult ne-a încurajat la scrierea acestor rânduri epistolele a doi dintre cei mai mari duhovnici români în viaţă (părintele Arsenie Papacioc şi părintele Iustin Pârvu) şi a părinţilor din Sfântul Munte Athos. Este pentru prima oară când părinţii pustiei se adresează Bisericii Ortodoxe Române, şi aceasta nu s-ar fi întâmplat dacă, într-adevăr, momentele pe care le traversează Biserica noastră nu ar fi extrem de grave.

Mitropolitul Nicolae Corneanu în deplină comuniune cu greco-catolicii, elementul de legătură între comunism şi catolicism

Mitropolitul Nicolae al Banatului este cel care, imediat după căderea comu­nismului, a impresionat întreaga lume românească prin pocăinţa publică pe care a făcut-o: „da, am colaborat cu securitatea şi regret aceasta”, afirma, lacrimogen, mitropolitul, lăsând totuşi să se înţeleagă că a fost constrâns la aceasta de vremurile grele prin care a trecut poporul român. Lumea l-a iertat, îndrăgit şi chiar admirat pentru curajul de care a dat dovadă. Astfel, în faţa lumii, Nicolae al Banatului deve­nea brusc modelul după care erau judecaţi toţi ceilalţi ierarhi ortodocşi, mustrarea vie a tuturor ierarhilor care colaboraseră cu securitatea.

Parcurgând însă dosarul de securitate al mitropolitului Nicolae publicat ulte­rior, constatăm că acesta nu a fost deloc un simplu colaborator al securităţii. S-a re­marcat încă din perioada anilor 50 ca un fidel slujitor al regimului comunist. El nu a fost un informator formal, cum se impunea în perioada comunistă aproape tuturor celor care aveau funcţii de răspundere în Biserică, un om care mima fidelitatea faţă de regim în timp ce lupta ca să nu-i vatăme pe ceilalţi, lucru pe care mulţi l-au făcut. Dimpotrivă, s-a dovedit un slugarnic informator, lucru pentru care a fost răsplătit cu sume semnificative de bani şi a fost, după cum se precizează în dosar, „promovat în funcţiile de episcop şi mitropolit“. Ajuns în acest post, în loc să-i acopere pe cei ur­măriţi de poliţia politică, aşa cum se străduia să facă vrednicul de pomenire patriarh Iustinian, el îi persecuta sau îi îndepărta sistematic pe oamenii valoroşi ai Bisericii. Desfiinţa posturi, comasa parohii şi limita propovăduirea dreptei credinţe cu o efica­citate rară[6]. Toate le făcea însă în deplină consecvenţă cu credinţa sau ateismul pe care-l mărturisea în faţa organelor de securitate: „Se manifestă ca unul ce nu crede în preceptele şi dogmele bisericeşti fiind convins că Biserica a fost întotdeauna un mij­loc de înşelare a maselor populare. [...] A rezultat că s-a preocupat de studiul ştiinţei marxist-leniniste şi de însuşirea ei ce l-au făcut să fie convins de netemeinicia dog­melor pe care încă mai trebuie să le apere şi în acelaşi timp să-şi dea seama perfect că viitorul nu poate aparţine decât comunismului.” [7]

Aşadar, acest om plătit de comunişti cu sume apreciabile pentru serviciile în­deplinite până la momentul 1989, se arată dintr-o dată, după căderea regimului, „mustrat de conştiinţă“, un model de pocăinţă pentru ceilalţi ierarhi, pentru ţara în­treagă. Dacă nu am lua în considerare faptul că pocăinţa Mitropolitului Nicolae a in­tervenit abia în clipa în care multora le tremurau scaunele de frica consecinţelor pe care le-ar fi putut avea înlocuirea oamenilor fostului regim, dacă am trece peste de­claraţiile atee pe care le făcuse pe parcursul a 42 de ani de activitate în slujba miliţiei comuniştilor – căci unde este ateism nu încape pocăinţă -, dacă nu am lua în seamă faptul că o pocăinţă sinceră ar fi presupus retragerea din funcţie pentru ca, ascuns de ochii lumii, să aibă timpul să-şi plângă păcatele sau ticăloşiile, am putea crede că, într-adevăr, mitropolitul Nicolae s-a pocăit sincer la începutul anilor 90. Desigur însă că adevărata pocăinţă nu se face în faţa şi de ochii oamenilor, ci în faţa lui Dum­nezeu şi a Bisericii căreia i-a greşit, împotriva căreia a luptat aproape 42 de ani. Rămânerii în scaunul mitropolitan i se putea găsi o anumită justificare: inten­ţia de a repara răul produs Mitropoliei Banatului de-a lungul timpului. Mai concret, dacă în timpul comuniştilor a comasat parohii şi a lipsit pe credincioşi de preoţi şi Biserică, acum ar fi trebuit să construiască noi biserici; dacă atunci i-a înlocuit pe oamenii competenţi, valoroşi şi cu conştiinţă creştină cu cei fideli regimului şi in­competenţi, acum ar fi trebuit să-i atragă pe oamenii cu viaţă duhovnicească şi dedi­caţi Bisericii; dacă timp de câteva zeci de ani a sabotat propovăduirea cuvântului lui Hristos, acum era cazul să cultive cu toată râvna şi acrivia învăţătura de credinţă, cateheza şi pastoraţia ortodoxă.

Din păcate, faptele mitropolitului Nicolae au dovedit că schimbarea sa nu a fost în sensul unei înnoiri duhovniceşti şi pastorale ortodoxe, ci către o reorientare a vectorului de acţiune ideologică. Adică şi-a schimbat temeiurile ideologice pe care-şi construia politica de subminare a Bisericii din interiorul ei.

1. În primul rând, în loc să ridice locaşuri de cult ortodoxe, mitropolitul Nicolae a cedat cu un sentiment de „uşurare [8]“, după cum singur afirmă, peste 50 de bise­rici şi catedrala din Lugoj greco-catolicilor, de fapt misiunii catolice în România.

2. Ulterior – un fapt extrem de grav – îi reprimea la slujire pe preoţii caterisiţi în eparhiile din mitropolia sa şi din mitropoliile vecine, oferindu-le în mod anticanonic posturi în Arhiepiscopia Timişoarei, parcă pentru a-i răsplăti astfel pentru că, batjocorindu-L pe Hristos prin viaţa şi pastoraţia lor, fuseseră depuşi din treapta preoţească. Ne miră faptul că atâta vreme i s-a trecut cu vederea arhiereului Nicolae această gravă încălcare a canoanelor: a celor apostolice (10, 11, 12), ale Sfintelor Sinoade Ecumenice (5 I, 17 Trulan) şi a celor hotărâte în cadrul Sinoadelor Locale (9 Cartagina). În mod limpede toate aceste canoane hotărăsc: „Clericul care se roagă cu un preot afurisit să se caterisească şi el [9]“, iar: „Dacă vreun cleric afurisit (sau lipsit de scrisoare canonică, 17 Trulan [10]), încă neprimit în comuniune, mergând în altă cetate ar fi primit fără scrisori de recomandare să se afurisească şi cel care l-a primit (epis­copul sau mitropolitul) şi cel primit. [11]“

3. În privinţa apărării dreptei credinţe, mitropolitul Nicolae Corneanu a depă­şit şi cele mai sceptice aşteptări:

a) Devine cel mai mare prieten şi susţinător al greco-catolicilor şi al romano-catolicilor de la noi, afirmând chiar că greco-catolicismul „a fost o necesitate de ordin istoric pentru români[12]“, iar noi va trebui să-l recunoaştem pe „Papa drept cap al Bisericii, ca o concluzie a unităţii creştinismului [13]“. Oare dintr-o necesitate istorică sute de biserici şi mânăstiri au fost arse sau dă­râmate cu tunul de catolici? Oare masiva emigrare peste munţi în Moldova şi Ţara Românească a unor sate de ortodocşi pentru a-şi putea păstra credinţa ortodoxă a constituit şi ea o necesitate istorică? La fel, distrugerea monahismului în Transilva­nia, torturarea a mii de ţărani ortodocşi, confiscarea pământurilor şi a averilor sunt incluse în aceeaşi necesitate istorică? De asemenea, nu putem înţelege cum concepe mitropolitul Nicolae recunoaşterea primatului papal, atâta timp cât infailibilitatea şi primatul au fost şi sunt considerate învăţături eretice care-l situează pe posesorul lor, Papa, în fruntea apostaţilor istoriei Bisericii.

b) Mitropolitul Nicolae Corneanu se erijează şi în apărător al diverşilor sectanţi pe care-i încurajează în lucrarea lor prozelitistă. Înmulţirea numărului sectarilor în Timişoara şi împrejurimi este un fapt care dovedeşte afecţiunea şi sprijinul pe care Mitropolitul Banatului nu a ezitat să şi le arate făţiş chiar în paginile oficiosului acestei Mitropolii. De altfel, recenta subscriere la invitaţia făcută de Nicolae al Banatului evanghelistului Franklin Graham de a veni în România spre evanghelizarea poporul român [14] este cea mai bună dovadă a lipsei de integritate a cugetării ortodoxe a ierarhului român. Astfel, şi cu concursul Bisericii Ortodoxe a Banatului, reprezentată prin mitropolitul Corneanu, va fi organizat în Timişoara în perioada 2-4 iulie Festivalul Speranţei, anunţat drept cea mai mare acţiune de evanghelizare desfăşurată după 1990 în România. Să considerăm oare a fi un motiv de mândrie deschiderea aceasta fals ecumenică singulară în lumea ortodoxă şi credem şi catolică pe care o dovedeşte mitropolitul, pe care de acum, oricât ar vrea unii, nu mai putem să ni-l revendicăm numai noi ortodocşii?

c) Activitatea de o viaţă a mitropolitului Nicolae Corneanu în slujba celor mai diverse interese a fost încununată la data de 25 mai 2008 cu împărtăşirea din acelaşi potir cu Alexandru Mesian, episcopul greco-catolic de Lugoj, primind ostia chiar din mâna lui Francisco Javier Lozano, Nunţiul Papal în România. Ca o concluzie a aces­tui eveniment, mitropolitul Corneanu afirmă cu candoare în cadrul interviului luat de asociaţia AZEC că s-a împărtăşit chiar cu Trupul şi Sângele lui Hristos, nesocotind prin aceasta întreaga Tradiţie a Bisericii Ortodoxe care interzice cu desăvârşire împărtăşirea cu schismaticii sau ereticii prin nenumărate Sfinte Canoane (45, 46, 64, Apost. 1, Sin. III Ec.; 32, 33, 37 Laodic.). Sfântul Atanasie cel Mare alături de Sfântul Teodor Studitul şi alţi mari părinţi ai Bisericii descrie în cele mai grele cuvinte actul împărtăşirii cu ereticii: „Împărtăşania de la eretic înstrăinează pe om de Dumnezeu şi-l predă diavolului“. [15]

Până la această dată, mitropolitul Corneanu nu regretă deloc tulburarea pe care a adus-o în întreaga Biserică Ortodoxă Română. Ba mai mult, îşi construieşte cu ajutorul eterodocşilor o apologie lacrimogenă total neîntemeiată teologic. În acest context, ne putem pune întrebarea: dacă la cererea Sfântului Sinod, constatând că nu mai există pentru el nicio ieşire, mitropolitul Corneanu, reactivând gestul din 1990, şi-ar cere iertare, afirmând că regretă cele întâmplate, mai este oare just să credem în sinceritatea pocăinţei sale? Mai poate fi iertat şi lăsat să smintească în continuare po­porul binecredincios, conducându-l fie către actul de apostazie al împărtăşirii cu ereticii, fie către trecerea la sectarism sau stilism?

Cu siguranţă că pentru „intelectualii” ortodocşi, pseudo-ortodocşi şi eterodocşi care au sărit în apărarea mitropolitului, cele 15 canoane care condamnă cu ca­terisirea sau afurisirea acţiunile mitropolitului Corneanu nu au nici o relevanţă. Ne mirăm însă cum admiraţia şi râvna apologetică a acestora nu a fost diminuată deloc de dezvăluirea trecutului comunist al mitropolitului, cel mai important agent secret şi informator infiltrat în ierarhia BOR. Laslo Tokes, Doina Cornea, Daniel Vighi, Cornel Ungureanu şi alţi campi­oni ai luptei împotriva comunismului şi a foştilor comunişti sunt astăzi principalii apărători ai mitropolitului Corneanu – Popa Vasile, după unul din numele sale conspirative. Tocmai aceia care până mai ieri denigrau Biserica Ortodoxă, acuzând-o de colaboraţionism, care cultivau neîncrederea credincioşilor în proprii ierarhi, care cereau deschiderea dosarelor şi înlăturarea celor compromişi, care se opuneau alegerii patriarhului României dintre cei care au semnat fie şi numai o notă informativă cu caracter formal, acum sunt disperaţi că unul din cei mai fideli slujitori ai comuniştilor este pe cale să fie înlăturat pe drept din „postul” în care fusese numit de comunişti. Acest comportament decriptează foarte bine adevăratul scop al campaniilor de denigrare a BOR desfăşurate după 1990. Nu faptul că se colaborase cu comuniştii era esenţial [16], ci însăşi posibilitatea de a defăima şi lovi Biserica pe baza acestei acuze. Ca urmare a aplicării acestei strategii s-a reuşit provocarea schismei în Biserica Ortodoxă din Estonia, Ucraina şi Bulgaria. Prin urmare, faptul că aceeaşi oameni care în general atacă Biserica Orto­doxă acuzând-o în special de colaborarea cu comuniştii apără astăzi cu atâta zel pe fostul agent comunist Nicolae Corneanu ne demonstrează că miza conflictului este mult mai mare. Cu ajutorul comunismului nu s-a reuşit ruperea Bisericii Ortodoxe Române precum s-a întâmplat în celelalte ţări din blocul sovietic, acum însă s-a ivit sau s-a creat o nouă posibilitate: intercomuniunea cu greco-catolicii, aceiaşi care, prin glasul unei Doina Cornea, erau recomandaţi după 1990 ca alternativa unui creştinism românesc neîntinat de comunism. Nicolae Corneanu devine astfel simbolul legăturii interioare existente între greco-catolicism şi comunism: lupta împotriva Bisericii Ortodoxe. Va cădea oare de această dată poporul român în noua cursă care i se întinde? Cât de semnificativ este cazul Corneanu pentru campania murdară dusă îm­potriva neamului şi Bisericii Ortodoxe rezultă din memoriul adresat la data de 25 iu­nie 2008 Parlamentului European de către Tokes Lâszlo, deputat în Parlamentul European, Csury Istvân, episcop în exerciţiu al Eparhiei Reformate de pe lîngă Piatra Craiului, Nicolae Anuşcă, prim consilier al Arhiepiscopiei Greco-Catolice din Româ­nia, Mâthe Denes, prim curator al Bisericii Unitariene din Transilvania, Kovâcs Gyula, vicepreşedintele Comunităţii Baptiste din România [17]. Întorcând totul pe dos şi numind minciuna adevăr, reprezentanţii bisericilor „surori” acuză statul Român de discriminare religioasă şi favorizare a BOR. De ce? Chipurile, pentru că nu li s-ar re­troceda proprietăţile, pentru că nu li s-ar acorda drepturi egale la educaţie, pentru că nu primesc alocaţii de la stat, drepturi de care Biserica Ortodoxă s-ar bucura deplin. Oricine ştie însă că lucrurile stau tocmai invers, precum în anecdota cu hoţul care strigă: „săriţi! hoţii!“ În continuarea memoriului se reclamă reluarea deschiderii do­sarelor ierarhilor şi preoţilor ortodocşi, prin urmare, reactivarea campaniei de deni­grare şi subminare a încrederii credincioşilor Bisericii în propriul cler, campanie care demarează de fiecare dată când trebuie şantajată Biserica [18]. Noua „vânătoare de vrăjitoare” are un scop foarte precis, după cum reiese din ultima parte a memoriului. Este vorba de susţinerea, în mod paradoxal, a comunistului Nicolae Corneanu, care este deplâns la cel mai înalt for al Europei pentru că nu-i este înţeleasă dragostea ecumenică şi este „hărţuit” de ortodocşi. Deşi întotdeauna în conflict, catolicii, pro­testanţii şi neoprotestanţii îşi găsesc în scrisoarea către Parlamentul European un numitor comun care-i uneşte dincolo de orice animozitate: lupta împotriva Orto­doxiei.

Sofronie Drincec, episcop al greco-catolicilor din Bihor?

Pe urmele Mitropolitului Nicolae Corneanu păşeşte îndeaproape şi episcopul Sofronie Drincec. La scurtă vreme de la întronizare, Sofronie al Oradiei se remarcă prin antipatia puternică pe care o trezeşte majorităţii preoţilor şi a poporului drept-credincios al eparhiei păstorite. Motivele? Din primele luni de arhipăstorire, tânărul episcop a surprins prin comporta­mentul indecent şi umilitor manifestat faţă de vrednicul de pomenire Ioan Mihălţan, fostul episcop al Oradiei. În paralel, a creat o impresie neplăcută prin amestecarea acţiunii politice cu viaţa bisericească [19], dar mai cu seamă prin manifestarea unei atitudini dictatoriale străine de duhul Bisericii Ortodoxe [20]. Cel mai grav este însă faptul că episcopul ortodox Sofronie se comportă ca un avocat al intereselor romano-catolicilor şi ale greco-catolicilor în Biserica Ortodoxă Română, şi în acest mod el contribuie la generarea de conflicte între ortodocşi şi greco-catolici şi, încă mai mult, îi împinge pe păstoriţii săi pe calea apostaziei. Iată cum înţelege Sofronie al Oradiei să-şi păstorească turma:

1. Pedepseşte şi îndepărtează pe preoţii care au o atitudine ferm ortodoxă; „preoţii care au litigii în parohii sau alte divergenţe cu greco-catolicii nu sunt primiţi deloc în audienţă” [21].

2. Pedepseşte pe preoţii ortodocşi care, cu ocazia a diverse întruniri interconfesionale la nivel local, nu acceptă să primească binecuvântarea episcopului greco-catolic, deşi acest act este condamnat de canoane, „căci nu se cuvine a primi binecuvântările ereticilor, care sunt mai mult absurdităţi decât binecuvântări” [22].

3. În cadrul întrunirii de dialog desfăşurat între reprezentanţii episcopiilor ortodoxe şi greco-catolice din Bihor, care a avut loc în data de 31 octombrie 2007 la Mănăstirea Sfintei Cruci din Oradea, episcopul Sofronie Drincec hotărăşte ca împre­ună cu episcopul greco-catolic al Oradiei „să ofere un exemplu de slujire împreună de Bobotează şi de Paşti, pentru ca acest exemplu să fie urmat apoi de preoţii şi credincioşii ortodocşi. [23]” Oare Sofronie, episcopul ortodox al Oradiei, a cerut încuviinţarea Sfântului Sinod al BOR înaintea încălcării prin această acţiune a celor mai importante canoane ale Bisericii Ortodoxe?!

4. Într-adevăr, la data de 6 ian. 2008, în cadrul Sfintei Liturghii săvârşite la prăznuirea Botezului Domnului – una dintre cele mai importante sărbători ale Bise­ricii Ortodoxe – episcopul Drincec sfinţeşte aghiazma mare împreună cu episcopul greco-catolic, după care străbate străzile Oradiei împreună cu acesta, producând confuzie şi tulburare între credincioşii ortodocşi. Se pare că acest ierarh se consideră deasupra Sfintelor Sinoade şi a întregii Tradiţii ortodoxe care pedepseşte acest act mai aspru decât uciderea [24] : „Episcopul, sau Presbiterul, sau Diaconul, împreună cu ereticii rugându-se, numai să se afurisească; Iar de au dat lor voie, ca unor Clerici a lucra ceva, să se caterisească“[25].

5. Ca să completeze registrul actelor eretice condamnate de Sfintele Sinoade, episcopul Sofronie Drincec numeşte pe preotul greco-catolic Vorobciuc Florin, provenit de la parohia greco-catolică Ceica lângă Beiuş, pentru a sluji la o parohie orto­doxă de gradul I (Girişul Negru, lângă Tinca). Numirea în parohie, realizată în urma unei discuţii purtate cu episcopul Sofronie, a avut loc ca şi oricare alt transfer între două parohii ale aceleiaşi Episcopii. Greco-catolicului nu i s-a făcut slujba obişnuită de venire la Ortodoxie, adică minimum lepădările de învăţătura eterodoxă şi mirungerea, iar hirotonirea acestuia ca preot ortodox nici nu s-a mai pus în discuţie. Prin urmare, parohia ortodoxă Girişul Negru a ajuns astfel să fie păstorită de un preot greco-catolic. Ne întrebăm: în ce măsură tainele săvârşite de acest preot sunt valide, în ce măsură credincioşii pot afirma că se împărtăşesc din mâinile lui cu Trupul şi Sângele Domnului? Dar oare, aflarea în comuniune a acestui preot cu epis­copul Sofronie nu pune sub un mare semn de întrebare continuarea prezenţei şi a lu­crării harului prin mâinile acestui episcop? Căci: „de au dat lor voie, ca unor Clerici a lucra ceva (ereticilor sau schismaticilor), să se caterisească“, spun Sfinţii Părinţi. Pe de altă parte, cum poate fi receptată numirea unui greco-catolic pe o paro­hie ortodoxă atâta timp cât nenumăraţi absolvenţi ai facultăţilor de teologie ortodoxă din Oradea şi din alte oraşe ale ţării nu găsesc parohii pe seama cărora să poată fi hi­rotoniţi?

6. Nu în ultimul rând, episcopul Sofronie, ca şi Nicolae al Banatului, este un mare partizan al retrocedărilor şi al cedărilor de locaşuri ortodoxe acelora care, în urmă cu câteva sute de ani, le dăduseră foc sau le confiscaseră. Astfel, în cadrul în­trunirii de dialog din data de 31 octombrie 2007, episcopul Sofronie propune a se ceda o biserică acolo unde sunt două chiar dacă această biserică a fost câştigată în in­stanţă de către ortodocşi. De asemenea, Sofronie, ca un adevărat păstor care ve­ghează la mântuirea credincioşilor (greco-catolici!?) impune ortodocşilor retrocedarea locaşurilor de cult în situaţii în care acestea revin unei comunităţi for­mate din doar 4-5 persoane, în timp ce câteva sute de credincioşi ortodocşi rămân în acest fel fără biserică. Soluţia pe care o găseşte ingeniosul episcop este ca ortodocşii să slujească alternativ sau împreună cu greco-catolicii în aceeaşi biserică, adică, să-i împingă pe credincioşii ortodocşi la propria lui apostazie. Pentru a-şi atinge ţelurile „sfinte”, Sofronie îndeamnă trupele speciale să intre cu forţa în biserică peste credincioşii şi preoţii ortodocşi pentru a-i scoate cu forţa de acolo [26]. Aici se dezvăluie cel mai bine dragostea acestui episcop pentru turma încre­dinţată spre păstorire. Ne întrebăm: dacă astfel s-ar fi comportat un episcop catolic cu cei pe care-i păstorea, câte ore sau zile ar mai fi rămas în respectiva funcţie? Ori­cum aici se probează foarte bine cuvintele Mântuitorului care spune: Păstorul cel bun îşi pune sufletul pentru oile sale. Iar cel plătit şi cel care nu este păstor, şi ale cărui oi nu sunt ale lui, vede lupul venind şi lasă oile şi fuge; şi lupul le răpeşte şi le risipeşte. (Ioan 10, 11) -13. Episcopul Sofronie însă nu numai că nu fuge, ci mai mult, se alătură lupului oferindu-i sprijinul logistic, asumându-şi prin urmare un alt statut: Furul nu vine de­cât ca să fure şi să junghie şi să piardă. (Ioan 10,10) Suntem conştienţi că acestea sunt cuvinte grele, însă inevitabile în cazul de faţă.

Faptul că 45 de preoţi din protopopiatul Beiuşului au semnat un memoriu îm­potriva episcopului Sofronie ne sugerează disperarea la care au ajuns preoţii eparhiei sale. Aceasta în contextul în care ştiu că riscă să rămână pe drumuri, din cauza caracterului răzbunător al tânărului episcop. Ceilalţi, cărora prin manevre care amintesc de campaniile electorale li s-a solicitat semnarea de adeziuni favorabile arhipăstorului lor, nu au făcut-o din proprie iniţiativă, ci la convocarea episcopului Sofronie, intimidaţi de prezenţa acestuia şi ameninţaţi în mod voalat cu represaliile foarte probabile care vor veni din partea acestui episcop care a dovedit cu prisosinţă că nu ezită să se răzbune pe cei care i se împotrivesc. Persecutarea propriilor preoţi ortodocşi, promovarea în episcopie a unui per­sonal filo-catolic şi numirea unui preot greco-catolic într-o parohie ortodoxă, ca şi actul de apostazie de la ortodoxie prin slujirea sfinţirii apei în comun cu episcopul greco-catolic sunt fapte care ne amintesc de propaganda perfidă a iezuiţilor care la începutul sec. al XVIII-lea, prin viclenie şi înşelăciune, prin hărţuieli şi violenţă, au impus răspândirea uniatismului în Transilvania. Este semnificativ de observat ase­mănarea dintre episcopul Sofronie Drincec şi mitropolitul Atanasie Anghel. În preajma anului 1700 Atanasie Anghel, mimând cu multă făţărnicie supune­rea şi dragostea faţă de Ortodoxie, a reuşit, după multe ezitări ale patriarhului ecu­menic din acea vreme, să obţină hirotonia în mitropolit al Ardealului. La scurtă vreme însă a călcat cu totul legămintele făcute, trădând Ortodoxia în favoarea catoli­cilor prin semnarea actului uniaţiei. Numai din interiorul ei Biserica Ortodoxă din Transilvania a putut fi surpată. Istoria se vede că se repetă. Sofronie Drincec, după ce a mimat fariseic ascultarea, blândeţea şi credincioşia faţă de Biserică, a ajuns în final să trădeze Ortodoxia.

Cum se poate explica comportamentul ierarhilor căzuţi în apostazie?

În interviul acordat ziarului Făclia de către Florentin Crihălmeanu, episco­pul greco-catolic de Cluj-Gherla, ni se descoperă unul dintre scopurile pe care, foarte probabil, le urmăresc cei doi ierarhi apostaţi. Printre altele acesta sugerează: „eu cred că regula trebuie să o facă şi practica [27]“. Adică, dacă în practică se realizează împreuna-slujire şi intercomuniune, atunci ar trebui ca aceste comportamente să fie tratate ca o nouă regulă şi, prin urmare, să nu mai fie sancţionate de Biserica Ortodoxă. Ideea nu este nouă. Ea a fost condamnată în scrierile tuturor marilor teologi ai secolului trecut luând ca bază Tradiţia ortodoxă (Cuviosul Iustin Popovici, părintele Dumitru Stăniloae, Arhimandritul Epifanie Teodoropulos, etc.) Orice teolog ortodox poate înţelege perversiunea acestei manevre şi, din pă­cate, cât de bine explică ea comportamentul mitropolitului Nicolae şi a episcopu­lui Sofronie. În viziunea episcopului greco-catolic, aceştia nu fac decât să genereze o practică de intercomuniune, de fapt contribuie esenţial la realizarea unei uniri de facto cu catolicii dincolo de orice dialog teologic, înainte ca aceştia să facă lepă­darea ereziei despre Filioque, a infailibilităţii papale, a imaculatei concepţii şi a celorlalte învăţături eretice introduse de la schismă şi până astăzi. Dacă această acţiune este dirijată de serviciile specializate ale Vaticanului, avem încă o dată dovada faptului că romano-catolicismul nu a renunţat nici astăzi la perversitatea tehnicilor prozelitiste ale iezuiţilor, încercând să obţină cu orice preţ, fără să-i pese de adevărul de credinţă, stăpânirea asupra Bisericilor Ortodoxe. Dacă catolicii nu au nici o legătură cu actele celor doi ierarhi români, atunci, deşi aceştia merită felicitaţi şi medaliaţi de Papa pentru obedienţa gratuită pe care o dovedesc faţă de Vatican, ei trebuie să fie cât mai repede îndepărtaţi din posturile lor, căci pun într-o lumină foarte proastă chiar Biserica Romano-Catolică care, în cadrul actualului dialog ecumenic, s-a angajat să renunţe la prozelitism în favoarea dialogului.

Comportamentul şi acţiunile mitropolitului Nicolae Corneanu şi ale episcopu­lui Sofronie Drincec demonstrează cu prisosinţă faptul că apostazia de la dreapta credinţă ortodoxă prin împărtăşirea în comun şi slujirea cu cei din afara Bisericii lui Hristos nu este un accident care să poată fi trecut cu vederea nici în cazul în care aceşti ierarhi şi-ar declara regretul pentru cele săvârşite. Cele două acţiuni de intrare în comuniune maximă cu schismaticii sunt, după cum se vede, doar stadii necesare al unui mai vast proces de apostazie de la credinţa ortodoxă, în care cei doi ierarhi atrag şi turma pe care o păstoresc. Faptul că necredincioşii, ateii, ereticii şi schismaticii se arată a fi astăzi susţi­nătorii fervenţi ai mitropolitului Nicolae ne indică cu claritate care este adevărata turmă a acestui arhiereu. Cât de întâmplător este faptul că Biserica Romano-Catolică şi cea Greco-Catolică cheltuiesc energie, timp şi importante fonduri în campania de apărare a lui Nicolae Corneanu, convocând sute de credincioşi cărora le plăteşte cheltuielile de transport pentru a manifesta în favoarea mitropolitului dezavuat de ortodocşi? Oare din dragoste pentru Biserica Ortodoxă, cei care nu ratează nici o ocazie să o critice, să-i fure credincioşii şi să-i răpească bisericile sunt speriaţi de po­sibilitatea înlocuirii mitropolitului Corneanu cu un adevărat păstor al Bisericii Ba­natului, cu un apărător ferm al dreptei credinţe [28]? Semnarea de către greco-catolici a memoriului antiromânesc şi antiortodox adresat de Tokes parlamentului European este o dovadă în plus a „fidelităţii” acestora faţă de neamul românesc şi a „bunei credinţe” faţă de Biserica Ortodoxă. Unde s-a mai văzut în istoria Bisericii ca eterodocşii să se considere îndreptă­ţiţi a avea un cuvânt de spus în hotărârile pe care Sfântul Sinod al Bisericii trebuie să le ia pentru apărarea dreptei credinţe? Aceasta sugerează gravele mutaţii produse în mentalitatea oamenilor ce trăiesc într-o societate tot mai secularizată şi, totodată, in­dică naşterea unei noi dictaturi care se insinuează în viaţa societăţii şi a Bisericii: aceea a ideologiilor atee camuflate în spatele aşa-zisei opinii publice, în fond, a du­hului stăpânitorului lumii acesteia.

Având în vedere toate acestea, venim înaintea arhieriilor voastre cu rugămin­tea ca în judecarea celor doi ierarhi apostaţi să aveţi în vedere atât căderea acestora din dreapta credinţă ca păcat personal şi comunitar, cât şi tulburarea pe care o aduc şi pericolul pe care-l reprezintă aceştia pentru viaţa şi acţiunea viitoare a Bisericii. Ştim foarte bine cine pescuieşte în ape tulburi. Eterodocşii, fie ei schismatici stilişti, uniaţi sau alţi eretici, abia aşteaptă să răpească pe credincioşii ortodocşi aflaţi în sta­rea de confuzie şi tulburare pe care au creat-o ierarhii apostaţi. Probabil că sancţionarea la momentul potrivit a împreună-slujirii cu greco-catolicii a episcopului Sofronie l-ar fi determinat pe mitropolitul Corneanu să fie mult mai precaut în manifestarea liberă a „iubirii” nelimitate faţă de eterodocşi, oprindu-l să se împărtăşească cu greco-catolicii. De asemenea, caterisirea de urgenţă a mitropolitului Corneanu, în prima săptămână după ce s-a lepădat public prin ges­tul său de credinţa şi învăţătura Sfintei Scripturi şi a Sfintelor Sinoade ale Bisericii ar fi împiedicat campania antiortodoxă şi antibisericească desfăşurată în ultimele săp­tămâni.

Avem convingerea că orice fel de amânare a soluţionării cazurilor mitropo­litului Corneanu şi a episcopului Drincec este în favoarea duşmanilor Bisericii Ortodoxe. Internarea în spital a lui Nicolae Corneanu poate fi socotită o nouă strate­gie de justificare a amânării judecăţii Sfântului Sinod. Însă lipsa mitropolitului Corneanu de la viitorul sinod nu ar trebui să aibă nici un efect, deoarece în cazul apostaziei prin împărtăşirea cu ereticii nu mai trebuie puse întrebările lămuritoare, faptele vorbind de la sine. De altfel, în ambele cazuri, înregistrările video, fotografiile şi declaraţiile înregistrate audio sunt suficient de elocvente.

Dacă totuşi manipulările diplomatice sau presiunile externe ar da sorţi de izbândă vrăşmaşilor lui Hristos, prin muşamalizarea cazurilor în contextul unor amânări succesive, atunci consecin­ţele ar putea fi dintre cele mai grave:

1. Necondamnarea de către Sfântul Sinod al BOR a celor care singuri s-au ex­clus din Biserică prin faptele lor ar putea fi lecturată ca o încuviinţare tacită a atitudinii apostate, ceea ce ar putea atrage consecinţe eclesiologice extrem de grave la nivelul raporturilor cu celelalte Biserici Ortodoxe;

2. Potrivit învăţăturii Bisericii, harul dumnezeiesc se îndepărtează de pe cei care continuă să-i pomenească pe ierarhii căzuţi de la dreapta credinţă, căci părăsirea harului este una dintre consecinţele principale ale apostaziei. Ca atare, ar fi primejduită însăşi slujirea Sfintei Liturghii odată cu a celorlalte Sfinte Taine, deci mântuirea tuturor celor care rămân în comuniune cu ereticii;

3. Creşterea tensiunilor între greco-catolici şi ortodocşi în zonele în care aceştia convieţuiesc, până la escaladarea acestora prin violenţă;

4. Disoluţia completă a conştiinţei ortodoxe la cei care vor găsi un model de urmat în comportamentul celor doi ierarhi;

5. Răspândirea practicii slujirii împreună şi a inter-comuniunii cu eterodocşii cu următoarele rezultate:

a) unii vor invoca această practică pentru a proclama falsa unire cu eterodocşii, fără ca aceştia să se fi lepădat în prealabil de concepţiile eretice pe care le împăr­tăşesc, conform cerinţelor Sfintelor Canoane;

b) aceasta va putea duce la apariţia unor inevitabile tensiuni în interiorul BOR, între cei care acceptă inter-comuniunea şi cei care, potrivit canoanelor, vor invoca excluderea celor care au apostat;

c) inter-comuniunea unor preoţi şi ierarhi cu romano-catolicii va conduce în mod automat la apariţia unor tensiuni inter-bisericeşti cu efecte imprevizibile. Deja Biserica Rusiei a cerut explicaţii, ierarhii Bisericii Greciei au fost informaţi iar cele­lalte Biserici Ortodoxe aşteaptă cu preocupare rezultatul şedinţei sinodului din luna iulie;

d) poziţia reprezentanţilor români în dialogul teologic cu catolicii riscă să fie subminată în relaţia cu celelalte Biserici Ortodoxe participante, întrucât susţinerea pe care greco- şi romano-catolicii o acordă mitropolitului Nicolae nu poate fi lecturată decât ca o încercare de a impune comuniunea pe uşa din dos şi deci unirea, adică de a eluda calea dialogului şi rezolvarea reală a diferendelor;

6) Pe fondul acestor confuzii, tensiuni şi conflicte şi a slabei catehizări, mulţi dintre credincioşii Bisericii noastre vor pierde complet cârma: cei „de stânga” se vor îndrepta spre diferite confesiuni creştine neoprotestante, iar cei „de dreapta” îşi vor găsi refugiul la stilişti;

7) Din toate acestea, vrăşmaşii Bisericii lui Hristos nu vor avea decât de câşti­gat. Contextul stării de confuzie şi instabilitate create le va înlesni acestora atingerea scopului urmărit: crearea dezbinării în Biserica Ortodoxă Română. Înainte de aceasta însă, dacă vom constata că în urma presiunilor catolicilor şi a greco-catolicilor, Sfântul Sinod este constrâns să treacă cu vederea apostazia celor doi ierarhi, vom cere cu stăruinţă tuturor Bisericilor Ortodoxe să întrerupă dialogul cu Biserica Romano-Catolică, până când aceasta nu va renunţa la mişcările din cu­lise, susţinute de servicii şi societăţi secrete, la mijloacele de corupere sau intimidare a ierarhilor ortodocşi.

Scriindu-vă aceste rânduri în numele poporului nostru dreptcredincios, atât de împovărat de ispitele şi durerile veacului în care trăim, vă asigurăm că vă suntem alături cu rugăciunile, cu cuvântul şi viaţa întru păzirea fără prihană a dreptei cre­dinţe, nădejdea mântuirii sufletelor noastre. Avem nădejdea că în Duhul Sfânt arhieriile voastre veţi reuşi să curăţaţi cât mai curând rana care ameninţă să cangreneze şi să sfâşie trupul Bisericii noastre. Având conştiinţa că viaţa noastră păcătoasă împiedică cuvântul mărturiei noastre să dobândească puterea Duhului Sfânt spre luminare şi convingere, îi invo­căm în aceste momente dificile pe Sfinţii Mărturisitori români Nicolae Oprea, Moise Măcinic, Atanasie Tudoran, Constantin Brâncoveanu şi cei dimpreună cu ei, pe martirii ştiuţi şi neştiuţi ai împotrivirii faţă de uniaţie, pe sfinţii ierarhi apărători şi mărturisitori ai dreptei credinţe ortodoxe pe teritoriile româneşti pentru a ne fi sprijin, ştiut fiind că ei sunt acum rugători neîncetaţi la tronul lui Dumnezeu pentru mântuirea neamului pentru păzirea fără meteahnă a credinţei ortodoxe.

Astăzi 29 iunie, la Prăznuirea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel ____________________________________________________________________________________

[1] Este vorba despre apelul aşa-zişilor intelectuali români.

[2] A se vedea declaraţiile publice ale lui Cristian Bădiliţă, unul dintre denigratorii susţinuţi ai memoriei Prea Fericitului Patriarh Teoctist şi ai Bisericii Ortodoxe Române în general.

[3] La mitingul de susţinere a lui Corneanu desfăşurat pe 14 Iunie 2008 la Timişoara au participat, alături de aproximativ 300 de catolici şi greco-catolici, 80 de evanghelişti şi câţiva evrei.

[4] In timpul anchetelor, Sfântul Maxim Mărturisitorul afirmă că: „Tăcerea asupra acestor cuvinte (ale adevărului) este suprimarea acestor cuvinte. Căci zice Duhul Sfânt, prin Prorocul: Nu sunt graiuri, nici cuvinte ale căror glas să nu se audă [Psalm 18, 3]. Aşadar, cuvântul care nu este rostit, nici nu mai există.” In: Maxim Mărturisitorul şi tovarăşii lui întru martiriu, Deisis, Sibiu, 2004, p. 161.

[5] „La noi n-au putut niciodată nici patriarhul şi nici sinoade să introducă lucruri noi, pentru că apărătorul religiei este însuşi corpul Bisericii, adică poporul dreptcredincios însuşi care vrea ca religia să-i fie veşnic neschimbată.” Enciclica Patriarhilor de la 1848, vezi traducerea făcută de T.M. Popescu în revista Biserica Ortodoxă Română, an LIII, 1935, nr. 11-12.

[6] „In anul 1962, a fost promovat în funcţia de Mitropolit al Banatului în locul lui /…/. /•••/ In această perioadă, agentul POPA VASILE a fost folosit atât pe plan intern cât şi extern. Pe plan intern, în principal, a fost folosit pentru reducerea activităţii religioase în eparhia Banatului, indicându-i-se şi luând o serie de măsuri în acest sens (înlocuirea elementelor prea fanatice şi a celor compromişi care funcţionau în cadrul aparatului de conducere al eparhiei, înlocuirea unor cadre didactice în cadrul seminarului teologic din Caransebeş, reducerea numărului de elevi, /./ comasarea unor parohii şi reducerea numărului de preoţi etc.). Este de menţionat că toate aceste probleme au fost discutate cu el în prealabil, unele măsuri fiind propuse chiar de agent.” Vezi Decizia nr. 2410/28.08.2007 a Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

[7] Idem.

[8] Formula As, anul 2004, nr. 611.

[9] Canoanele Bisericii Ortodoxe, ediţia Floca, 1991, p. 14.

[10] Ibidem, p. 110.

[11] Ibidem, p. 14.

[12] Formula As, anul 2004, nr. 611.

[13] Ibidem,

[14] Mitropolitul Nicolae Corneanu i-a scris lui Franklin Graham: „Acum, când ne-am câştigat libertatea prin sacrificii si sânge vărsat, împreună cu fraţii din bisericile evanghelice, mă alătur creştinilor ortodocşi din ţara noastră şi vă adresez invitaţia să susţineţi o cruciadă evanghelistică în luna iulie 2008.

[15] Şi mai mult, Sfântul Atanasie afirmă că: “În Euharistie pâinea ereticilor nu e trupul lui Hristos… După măsura deosebirii dintre lumină şi întuneric, aşa e deosebirea dintre împărtăşania drept slăvitoare şi cea ereticească: cea drept slăvitoare luminează, cealaltă întunecă…”. Către Serapion, epist. 1, P. G. 26, col 593 CA.

[16] S-a dezvăluit ulterior că mulţi dintre intelectualii contestatari au fost agenţi ai regimului comunist.

[17] Vezi site-ul Parlamentului European.

[18] Ultima acţiune de blamare a Bisericii a avut loc în preajma alegerii noului patriarh al BOR

[19] „Atitudinea sfidătoare faţă de unele autorităţi locale şi judeţene pe care refuză să le primească în audienţă cum a fost şi cazul fostului prefect de Bihor Ilie Bolojan, a primarului Ioan Mocioran de la comuna Curăţele şi exemplele pot continua. Discriminarea pe criterii politice şi în funcţie de interese ale unor autorităţi locale şi judeţene.” Extras din memoriul adresat Mitropolitului Bartolomeu Anania de către 45 de preoţi ai protopopiatului Beiuşului.

[20] Impune o dictatură a monologului, „neacordând preoţilor în şedinţele protopopeşti dreptul la cuvânt, umilindu-i pe cei ce au alte opinii, diferite de ale Preasfinţiei sale.” Ibidem.

[21] Ibidem.

[22] Can. 32 Trul. Vezi şi 46, 64 Ap.; 19 Sin. I Ec.; 7 Sin II Ec. etc.

[23] Extras din memoriul adresat Mitropolitului Bartolomeu Anania de către 45 de preoţi ai protopopiatului Beiuşului.

[24] „Este oprit ca membrii Bisericii sau clericii să se roage împreună cu ereticii şi este de-a dreptul o infracţiune de gravitatea crimei slujirea celor sfinte împreună cu aceştia, dacă provin dintre clerici… căci ce înseamnă intercomuniunea «in sacris» cu ereticii? Nimic altceva decât a face cauză comună cu aceştia.”, ediţia Floca, p. 31.

[25] Can. 45 Apost. Vezi şi 10, 11, 46, 64, 65 Apost. ; 2, 4 Sin III Ec.; 6, 9, 32, 33, 34, 37 Laodic; etc.

[26] „Conflictul de la Vălani de Beiuş a atins, prin gravitatea evenimentelor desfăşurate, cote inimaginabile si a luat o amploare care depăşeşte imaginaţia oricărui om de bună credinţă, la limita gestului extrem al vărsării de sânge datorită neimplicării PS Sofronie, precum şi a protopopului de Beiuş, pr. Ioan Balint, care nu a fost alături de preoţii şi credincioşii care apărau biserica, preferând să participe la un maslu de obşte în comuna Budureasa. Pe toată perioada acestei zile de asediu (Duminica a treia din Postul Mare), pe buzele oficialităţilor şi a conducerii forţelor de menţinere a ordinii (jandarmerie, trupe speciale, SRI, Poliţie etc.), reprezentate la cel mai înalt nivel din judeţ, era un singur cuvânt: „PS Sofronie, vinovat de acest conflict”. Pentru a argumenta această acuzaţie, redăm mărturia pr. Gabriel Avram din Pocola care a fost mediator împreună cu alţi preoţi prezenţi la faţa locului, între trupele speciale de intervenţie şi reprezentanţii Episcopiei Greco-Catolice, pe de o parte şi credincioşii din sat, pe de altă parte. Pr. Gabriel a fost martorul unei convorbiri telefonice între şeful de dispozitiv al trupelor speciale, inspector şef Liviu Popa şi PS Sofronie. În această convorbire, inspectorul şef cere un sfat de detensionare a situaţiei, iar ca răspuns PS Sofronie îl îndeamnă să intre în forţă peste preoţii şi credincioşii care se opuneau ocupării cu forţa a bisericii de către greco-catolici”. Extras din memoriul adresat Mitropolitului Bartolomeu Anania de către 45 de preoţi ai protopopiatului Beiuşului.

[27] Ziarul Făclia, 21 iunie 2008.

[28] „«Nu vreau să mă gândesc cu cine am putea să ne trezim aici. Nu aducem presiuni asupra Sfântului Sinod, dar trebuie să se vadă o susţinere», a declarat, la rândul său, preotul greco-catolic Ovidiu Nicolae Teodorescu”. În articolul ÎPS Corneanu susţinut de intelectualii bănăţeni, în Evenimentul Zilei, Luni, 23 Iunie 2008.

Incendii devastatoare ameninta Manastirea Sf. Herman din Alaska din Platina, California

Apel la rugaciune

(sursa)

Prea Sfintitul Maxim, Episcopul Diocezei Vest-Americane indeamna toti dreptcredinciosii ortodocsi sa se roage pentru apararea Manastirii Sarbe Ortodoxe Sf. Herman din Platina, California. Incendii inspaimantatoare se apropie cu repeziciune de pamanturile Manastirii, iar Manastirea este in mare pericol de a fi distrusa de flacari. Comunitatea monahala a fost evacuata si in aceste momente cauta adapost in parohiile vecine din Redding, California.

Update/ Marti, 24 iunie, 2008, 17:37

Dragi Parinti, Frati si Surori

Calugarii au plecat din Platina si se gasesc acum in Redding, la noi, la Sf. Andrei. Ei au venit cu masinile lor incarcate cu bunurile Manastirii. Acum se gasesc la casa parohiala, iar in seara aceasta le vom gasi tuturor un adapost.

Incendiile sunt inca puternice. Cei de la Administratia Padurilor tocmai au declansat un incendiu la Noble Ridge (vantul a fost favorabil), pentru a impiedica incendiile sa se extinda dincolo de Ridge. La Platina, fumul era asa de gros, ca de-abia puteai vedea sau respira. In seara aceasta, la Sf. Andrei ne vom ruga pentru aceasta situatie.

Maicutele de la Schitul Sf. Xenia sunt inca acolo, nu a trebuit sa evacueze inca, dar sunt in alerta maxima. Doi dintre parintii nostri au urcat azi la ele cu camioane ca sa aduca la Redding bunurile schitului. Inca asteptam sa vedem ce vor face.

Probabil, calugarii vor sta la Redding o perioada, urmare a incendiilor devastatoare (peste 875 incendii mistuie nordul Californiei, totul pornind de la un fulger ce a avut loc sambata), iar fumul este destul de gros. In Redding, cerul este acoperit de cenusa care cade in continuu.

Va rog sa-i pomeniti in rugaciunile voastre. Cerem ajutor lui Dumnezeu sa usureze suferinta monahilor, sa ajute pompierii si pe cei ramasi fara adapost.

Multumim pentru rugaciunile si binacuvantarile voastre,

Parintele Michael Boyle, Preot Paroh Parohia Misionara Ortodoxa Sarba “Sf. Andrei-cel-Nebun-pentru-Hristos“, Redding, California

• Vedeti si imagini la: SUA. PESTE 800 DE NOI INCENDII ÎN CALIFORNIA, ÎN URMA UNEI FURTUNI