Război întru Cuvânt

“Sunt vremuri, şi împrejurări în toate vremurile, când spunând adevărul şi propovăduind îndreptarea îţi poţi pune viaţa în primejdie de moarte. Aşa s-au întâmplat lucrurile în zilele lui Ioan Botezătorul şi a lui Irod şi aşa s-a întâmplat în zilele Sfântului Ioan Gură de Aur şi a împărătesei Eudoxia, fiindcă Ioan cerea dreptul văduvei împotriva împărătesei. Sfântul Ioan Gură de Aur a zis odată, apărând văduva, cuvintele acestea: “iarăşi se tulbură Irodiada, iarăşi cere pe tipsie capul lui Ioan“. Pentru curajul său de a apăra săracul împotriva bogatului Sfântul Ioan a trebuit să ia calea exilului, prigonit de împărăteasă, până când, sfârşit de puteri, a murit pe drum. Iar Eudoxia era ariană.

Un creştinism fără recunoaşterea lui Iisus Hristos ca Dumnezeu şi stăpân al lumii nu-ţi obligă viaţa la a o face mai curată. Iar cu cât viaţa se face mai necurată cu atât te întuneci dinspre Dumnezeu, până la a-L tăgădui cu totul şi a I te face vrăjmaş declarat. Viaţa trăită fără grijă, numai pământeşte, la asta te duce. Continuare»

21 Comentarii »

Ieri, 28 noiembrie, s-au implinit 18 ani de la mutarea la Domnul a Parintelui Arsenie Boca, prilej cu care la Manastirea Prislop, unde este inmormantat, s-a savarsit un Parastas, care a strans o multime de pelerini care-l iubesc si-l cinstesc ca pe un sfant pe Parintele Arsenie. La semnalarea unei surori duhovnicesti, marcam si noi acest moment, chiar daca o facem cu mica intarziere, prin cateva cuvinte duhovnicesti alese din mai multe locuri, care au rezonat mai mult pentru sufletele noastre si pe care am dorit sa vi le impartasim. Este vorba atat despre niste proorocii ale Parintelui, cat si despre niste observatii psiho-duhovnicesti de mare finete si subtirime despre cum se poate cadea in inselare prin iubirea de sine, despre consecintele cautarii placerii, precum si despre solutia pentru crizele vointei inspre cele duhovnicesti. Nu lipsesc cateva cuvinte extraordinar de intaritoare despre cateva din tainele razboiului nevazut pentru incepatori, despre lepadarea de lume si despre rostul necazurilor si modul de infruntare a lor:

• “Un cumnat, Ovidiu, a fost închis, pe vremea lui Ceausescu, pentru trecerea frauduloasã a granitei. Am fost cu sora mea Nela la Pãrintele Arsenie ca sã-i spunem. Pãrintele ne-a zis: “Sã-i parã bine cã n-a fost împuscat”. Apoi s-a întors cãtre lume si a zis: “Mãi, sã stiti cã multi vor pleca din tarã, dar putini se vor întoarce. Va veni vremea când ar dori sã se întoarcã si n-or mai putea, cãci România va fi înconjuratã de flãcãri”. Pãrintele nu prea era de acord sã-ti pãrãsesti tara. Înainte de revolutia din 1989, Pãrintele ne-a spus cã miroase a praf de puscã si asa a fost. Ne-a mai spus cã o sã ne pascã un mare cutremur si blocurile din Bucuresti vor ajunge ca si cutiile de chibrituri“;

• “Eram cu parintele Arsenie si l-am intrebat: ‘Ce sa facem parinte, ca acum este foarte rau?’.

Continuare»

44 Comentarii »

„Toti diavolii din iad au iesit pe fata pamantului“, ne descrie parintele pustnic Proclu situatia dramatica a lumii de azi. Nu e nevoie numaidecat sa citim ziarele sau sa vedem stirile TV, pentru ca simtim oricum, fiecare pe pielea sa si vedem si in apropierea noastra cum suntem “trecuti ca prin ciur”, cum suntem tot mai loviti, tot mai zbuciumati, tot mai chinuiti sufleteste si dinauntrul si dinafara noastra, supusi unui tir de ispite si de atacuri ale duhurilor necurate. Iar la nivelul “macro” toate valorile si toate randuielile sunt rasturnate cu ususl in jos, anormalul, patologicul si perversiunea devin normalitate si moda. Parintele Paisie Aghioritul spunea ca “astazi lumea a ajuns un spital de nebuni“ si ca “Toata lumea se indreapta spre a ajunge un singur caz. O incurcatura generala. Nu poti spune: “Intr-o casa s-a stricat putin fereastra, sau altceva, sa o repar”. Toata casa este in dezordine“. De ce s-a ajuns aici? Pentru ca societatea umana s-a instrainat cu totul de la randuielile simple si intelepte puse lumii de catre Facatorul ei si si-a creat alte valori si norme, in mod independent si razvratit. Se consuma sub ochii nostri acelasi vis luciferic de a-si construi omul propriul Turn, de a-si fi propriul dumnezeu si a-si intemeia propria “Fericire”. Si, vrand sa-si faca, chipurile, viata mai usoara si sa aduca raiul pe pamant, a reusit exact contrariul: sa-si complice existenta infinit si insolubil si sa-si faca din viata aproape un iad. Continuare»

19 Comentarii »

• “Cea mai scurta cale catre Hristos este de a purta povara celuilalt“. (Sf. Ambrozie de la Optina);

• “Pravila de rugaciune si postul, fara tinerea poruncilor, nu ne vor mantui“. (Sf. Ambrozie de la Optina);

• “Nu te poti ascunde niciunde de ispite, fara numai in adancurile smereniei”.(Staretul Macarie de la Optina); Continuare»

1 Comentariu »

Fragment din conferinta “Criza in Biserica“, sustinuta de parintele Rafail Noica la Alba-Iulia, in aprilie 2003, pe care o puteti descarca si asculta de aici:

“… Trebuie sa luam foarte in serios realitatea libertatii noastre, pe care Dumnezeu nu o va sili nici pentru mantuirea omului! Omul este cel care isi hotaraste soarta. Dumnezeu cand ne va judeca nu cred ca va fi o judecatorie ca in lumea aceasta – suparat ca i-am facut niste boroboate o sa ne traga la raspundere… Judecata intr-un fel este a omului: va putea omul sa traiasca in prezenta Acestui Dumnezeu, el fiind sau devenind altfel? (…) Pana la urma… nu stiu, va spun un cuvant, nu este absolut, dar cred ca este o realitate: oare Dumnezeu judeca? Sau pur si simplu eu o sa ma judec pe mine insumi? O sa pot trai cu asa un Dumnezeu sau nu? In realitate, Biserica este o judecata reciproca. Dumnezeu ma judeca stiind ce a facut cu mine si Se lasa judecat de mine. Continuare»

43 Comentarii »

In predica sa de la Manastirea Nicula tinuta de Adormirea Maicii Domnului, IPS Bartolomeu Anania a folosit inca o data toiagul cuvantului spre mustrarea turmei cuvantatoare si a zis cu glas mare un adevar dureros si rusinos: ” Devenim un popor de sălbatici, devenim un popor de nesimţiţi”. Cuvintele sale mai dure ne amintesc de indrazneala Sfintilor de a spune poporului pe fata de ce boala sufera si de a le cere, cu dragoste parinteasca, mai ales la vremurile tulburi, de restriste sau de primejdie, sa se intoarca la Dumnezeu prin pocainta adevarata, prin zdrobirea inimii si prin plans. Trei dintre aceste cuvinte, apartinand sfintilor Ioan Gura de Aur, Efrem Sirul si Grigorie de Nazianz (Teologul) le reproducem si noi mai jos, dupa cartea “Teologia lacrimilor. Plânsul şi străpungerea inimii la Părinţii răsăriteni (cu o antologie de texte patristice)”, aparuta la Editura Deisis in anul 2000.

E si astazi, la ceas de tulburare si de cumpana pentru soarta Bisericii noastre, vremea potrivita sa ne amintim de indemnurile Sfintilor spre pocainta, e vremea sa ne ridicam din patul trandaviei si al deznadejdii si din moartea nesimtirii, e vremea sa ne sfredelim constiintele si sa ne strapungem inimile pana cand vor curge din ele suspinele adanci si curatitoare care ne pot invia sufletele si-L pot indupleca pe Dumnezeu spre indurare si mila asupra poporului sau… Sa citim, iar apoi sa ne rugam si sa plangem cu lacrimi adevarate, nu… virtuale! Iar de nu putem, sa cersim plansul cu staruinta pana cand Domnul ne va zdrobi impietrirea!

Sfantul Ioan Gura-de-Aur:

“Asa cum e firesc sa ne plangem mortii, tot asa trebuie sa plangem si pierderea mantuirii noastre, ca sa nu spunem mai mult. Cu o asemenea dorinta si un asemenea curaj ar trebui ca toti sa aiba ochii sufletului indreptati spre aceasta tinta si totul sa ne fie o chemare si aducere-aminte. Cei care si-au pierdut sotiile sau copiii au mereu in suflet chipul celor plecati de aici; in timp ce noi, care am pierdut Imparatia Cerurilor, ne gandim la orice numai la ea nu. Continuare»

19 Comentarii »

Sa recitim impreuna aceste cuvinte minunate si pline de har despre… cea mai plina de har fiica a oamenilor, scrise cu lacrimi de recunostinta si cu dragoste fierbinte de catre Sfantul Siluan Athonitul pentru Imparateasa si Maica Vietii noastre, darul lui Dumnezeu catre noi:

“Cand sufletul e in iubirea lui Dumnezeu, cat de bune, cat de placute si vesele sunt atunci toate. Dar, chiar si in iubirea lui Dumnezeu sunt intristari si, cu cat e mai mare iubirea, cu atat mai mari sunt si intristarile.

Maica Domnului n-a pacatuit niciodata, nici macar cu un singur gand, nici n-a pierdut vreodata harul, dar si in ea au fost mari intristari; iar cand statea langa cruce, atunci intristarea ei a fost nemasurata ca oceanul si chinurile sufletului ei au fost neasemanat mai mari decat chinurile lui Adam la izgonirea din rai, pentru ca si iubirea ei era neasemanat mai mare decat iubirea Lui Adam in rai. Si daca a ramas in viata, e numai pentru ca a intarit-o puterea Domnului, fiindca Domnul a vrut ca ea sa vada Invierea Lui si, dupa Inaltarea Lui, sa ramana pe pamant spre mangaiere si bucurie apostolilor si noului popor crestin. Continuare»

28 Comentarii »

Fragment din conferinta parintelui Savatie Bastovoi, “A iubi inseamna a ierta“, tinuta in decembrie 2005 la Cluj-Napoca si inclusa in cartea cu acelasi titlu.

“Fiecare om cu bunavointa face un efort pentru a deprinde dragostea. Toti suntem constienti de neputinta noastra de a iubi si numai daca suntem nebuni credem ca avem dragoste. Dar daca avem putina sinceritate, putina seriozitate, vedem in noi la tot pasul aceasta neputinta de a iubi. Daca ma uit inapoi in viata mea, nu gasesc nici un om care sa ma fi iubit si caruia eu sa-i fi putut raspunde asa cum as fi vrut, asa cum s-ar fi cuvenit. Intotdeauna dragostea pe care am primit-o a fost peste puterile mele de a raspunde. Si in stradania aceasta de a intelege dragostea, de a raspunde celuilalt, dar mai intai de toate de a raspunde Mantuitorului Hristos, Care ne-a poruncit si ne-a rugat sa iubim, in stradania de a-L intelege pe Hristos in aceasta porunca, in stradania de a-L intelege pe Dumnezeu ca dragoste, fiecare dintre noi incearca sa iubeasca.

Dragostea este o stare, dar aceasta stare strabate prin anumite gesturi exterioare. Oamenii obisnuiti inteleg dragostea in multe feluri. “Ma iubeste pentru ca m-a asteptat, m-a asteptat pe ploaie, pe frig, a facut un drum indepartat ca sa vina pana la mine, mi-a acordat din timpul sau, din darurile sale, m-a ajutat cu bani, m-a primit la el acasa…” si asa mai departe. Toate acestea sunt gesturi care izvorasc din dragoste. Totusi, nu este neaparat ca aceste gesturi sa presupuna dragostea. Pentru ca si darurile se ofera de multe ori si cu alte scopuri, cu scopul de a dobandi ceva, de a-l avea de partea noastra pe cineva pentru a ne atinge un scop mai nobil sau mai putin nobil. Dincolo de aceste gesturi exterioare, noi cei care suntem in Biserica, cei care am mai citit niste carti despre duhovnicie, care avem un duhovnic, stim ca exista o lucrare launtrica a fiecarui om, exista un exercitiu prin care noi ne educam mintea, ne educam vointa, ne educam inima. Si atunci care ar fi atitudinea inimii noastre atunci cand iubim? Continuare»

9 Comentarii »

In aceste momente cand Biserica noastra isi alege un nou Patriarh, este chemat tot crestinul ortodox la rugaciune catre Maica Domnului, ocrotitoarea noastra. Sa repetam pana la inscaunarea noului Patriarh de 40 de ori pe zi rugaciunea: Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu miluieste-ne pre noi! Cu binecuvantari parintesti, monahii Sf. Munte Athos (trimite mai departe)

Tot astazi, pe un grup de discutii ortodox, un frate de-al nostru, Gh. V., a postat cateva mesaje din care am extras largi fragmente pe care le-am socotit extraordinar de adevarate si de importante pentru trezirea constiintelor noastre si pentru a ne indemna “cu putere multa” sa intindem mainile si inimile catre Cer pentru ca Domnul sa ne fie milostiv si “sa ne izbaveasca de mustrarea Lui cea dreapta care este asupra noastra”, nelasand sa vina la carma Patriarhiei pe acel ierarh vandut masoneriei si dusmanilor Ortodoxiei, de care ne temem cu totii. Parafrazand cele spuse mai jos de fratele nostru:

SA PLANGEM ACUM IN RUGACIUNE CA SA NU PLANGEM MAI TARZIU DE NECAZUL CE VA SA VINA! Continuare»

4 Comentarii »

“Rugaciunea este un act launtric al duhului nostru. Ea se poate exprima in cele mai diferite forme. Nu rareori, ci destul de des, aceasta se exprima prin tacerea noastra in fata lui Dumnezeu, tacere pentru ca Dumnezeu vede toata profunzimea gandurilor noastre, toate dorintele inimii noastre, si nu intotdeauna suntem capabili sa le exprimam in cuvinte. Dumnezeu intelege miscarile tainice ale inimii si ne raspunde la ele. … Eu ma tem putin ca nu dai atentie chiar acestui lucru spus mai sus: ca tu esti inclinata sa crezi, asa cum o fac multi, ca rugaciunea inseamna doar sedere in fata icoanelor si rostirea formulelor randuite (de dimineata si de seara sau a psalmilor). Desigur, cu o astfel de rugaciune poti sa fii obisnuit inca din copilarie si sa o savarsesti in fiecare zi. Dar aceasta rugaciune este cu totul nesatisfacatoare si nu epuizeaza problema rugaciunii. Observ ca oamenii contemporani devin tot mai putin capabili pentru o astfel de rugaciune. Acest fenomen mi-l explic prin cresterea activitatii intelectuale a oamenilor.

Continuare»

15 Comentarii »