Război întru Cuvânt

• MINUNILE CUVIOSULUI PAISIE AGHIORITUL

Cuv. Paisie Aghioritul:

“Ma doare de doua ori. O data ca prevad o situatie si strig ca sa prevenim un rau ce e pe cale sa se produca si o data ca nu se da importanta – poate nu din dispret – si se face raul, iar abia dupa aceea vin (oamenii) ca sa ii ajut. Acum inteleg cat au suferit proorocii. Cei mai mari mucenici au fost proorocii. Continuare»

15 Comentarii »

Am ales cateva fragmente dintr-o scrisoare duhovniceasca trimisa unui frate de credinta acum cativa ani, dar care m-am gandit ca ar putea fi folositoare si altor frati… In aceasta nadejde, v-o incredintez, voua, celor care aveti dragostea sa va aplecati asupra randurilor impartasite pe acest site, multumindu-va daca va ajunge la inimile voastre.

(un frate oarecare)

• Cantari si rugaciuni pentru Pogorarea Duhului Sfant si Praznicul Sfintei Treimi

… Reiau scrisoarea, de Pogorarea Sfantului Duh, moment foarte potrivit pentru ceea discutam. Noi suntem – literalmente, nu la figurat – morti sufleteste cand in noi nu viaza Sfantul Duh. Si trebuie sa recunoastem ca de cele mai multe ori, daca nu aproape tot timpul, suntem morti. Pierdem foarte usor harul si apoi nu ne prea mai luptam pentru el sau, daca da, il dobandim foarte greu si pentru scurt timp. Ne stau in cale si lipsa de experienta duhovniceasca, si mediul defavorabil (duhul lumesc) si, mai ales, lipsa de dorinta si reflexele (obisnuintele) patimilor noastre. Dar tocmai aici “se joaca” mantuirea noastra: in asumarea acestei lupte. Continuare»

46 Comentarii »

Mesaj important de la parintele Filotheu despre situatia prezenta si despre modul in care pot fi ajutati fratii nostri intemnitati de la Tanacu:

“Hristos S-a înălţat! O seamă de lucruri au răscolit sufletele credincioşilor în ultimele luni, de cînd cu Aghiasma apostată de la Oradea şi Împărtăşania fostului mitropolit Nicolae Corneanu la papistaşi. Sigur, despre acestea s-au spus şi încă se mai pot spune multe, pe o arie foarte largă de opinii, în funcţie de înduhovnicirea, cultura teologică şi sentimentele fiecăruia dintre noi. Întrucît se împlinesc în curînd trei ani de la nefericita moarte a Irinei Cornici la Mănăstirea Tanacu, aş vrea să ne aducem aminte de cei întemniţaţi pentru credinţă. Pe scurt, Părintele Daniil Corogeanu şi maicile Neonila, Siluana, Anastasia şi Pahomia au fost, după un lung proces, întemniţaţi la Vaslui, pentru singura vină de a fi fost singurii care au încercat să o ajute, să îi ofere dragostea lor, tinerei orfane, omorîtă de ura diavolului pentru neamul omenesc. Nici un canon al Bisericii şi nici o dogmă nu au încălcat, spre diferenţă de cei doi arhierei menţionaţi mai sus. Cu toate acestea, sinodul BOR a ales să se lepede de ei fără cercetarea cazului lor. Continuare»

79 Comentarii »

“Nu este mai trist decît sa vezi pe cineva care a fost crescut în spirit ortodox, care are unele notiuni de catehism, care a citit cîteva Vieti ale Sfintilor, care si-a facut o idee generala despre ce înseamna ortodoxia, care întelege unele dintre slujbe, si totusi nu este constient de ce se petrece în jurul lui. Iar pe copiii sai îi pune sa aleaga între doua moduri de viata: unul este modul în care traiesc majoritatea oamenilor, iar celalalt este modul în care traiesc ortodocsii duminica si atunci cînd citesc vreun text ortodox. Daca un copil este crescut în felul acesta, cel mai probabil este ca nu va alege modul de viata ortodox; acesta va reprezenta o particica infima din viata acelui copil, pentru ca viata contemporana este mult prea ademenitoare, pentru ca prea multi merg pe calea ei, pentru ca reprezinta o parte prea mare a realitatii de astazi – cu exceptia cazului în care copilul a fost învatat cu adevarat cum s-o abordeze, cum sa se pazeasca de efectele ei nocive si cum sa profite de lucrurile bune pe care lumea le are de oferit. Continuare»

43 Comentarii »

“Fiti intelepti ca serpii si nevinovati precum porumbeii!” (Matei 10, 16)

Pentru lupta cu patimile este nevoie atat de intelepciune, cat si de nevinovatie.

Nevinovatia fara intelepciune duce la naivitate si vulnerabilitate in fata patimilor si a lucrarii raului de orice fel. Oamenii de felul acesta risca sa fie victime fara aparare a oricarei lucrari de inselare. Continuare»

2 Comentarii »

Ce mai înseamnă, oare, pentru omul mileniului trei tradiţionalul “Hristos a Înviat”? Este oare numai o formulă rituală? Ce legătură poate să aibă Învierea lui Hristos cu noi, cei de astăzi, cu viaţa noastră? “Bun – putem zice – Hristos a înviat, dar cu noi cum rămâne?“. Pe de altă parte, dacă plecăm logic de la credinţa că Iisus Hristos este şi Dumnezeu, n-ar fi nimic mai firesc decât ca El să nu poată fi înghiţit de moarte. Şi atunci, din nou: cu ce mă priveşte pe mine Învierea Lui? Continuare»

13 Comentarii »

“Zilele trecute, în timp ce beam ceai, verisoara mea, femeie în toata firea, a început a plînge, zicînd ca vrea sa-mi puna o întrebare pe care nu a mai pus-o nimanui. În sfîrsit, dupa ce s-a scuzat de multe ori: „ca este o hula”, „ca îi este rusine ca are astfel de gînduri” si-a luat inima în dinti si a vorbit. „De ce – zice ea plîngînd -, Iisus s-a speriat în gradina? El era de la Dumnezeu, El stia toate – stia ca va muri, ca va învia, stia ca prin jertfa Lui El va aduce atîta bine omenirii! De ce, dar, s-a temut? Orice om, daca ar sti dinainte ca el va învia, ar accepta cu bucurie sa moara pentru semenii sai. De ce tocmai El s-a temut?” Continuare»

8 Comentarii »

“Primesti un tanar cu Facultatea de Teologie sau alta facultate absolvita, te impresioneaza la prima vedere cu greutatea studiilor si cu putina evlavie si hotarare de a-si inchina viata in manastire. Dupa o verificare de un an, doi sau mai mult, il recomanzi pentru imbracare sau rasoforie. Mergi mai departe – o tundere in monahism, o diaconie sau preotie. In postura aceasta se uita pe sine, devine mare sfatuitor, indrumator, doritor de locuri sfinte – Ierusalim, Sfantul Munte, daca se poate – de o bursa in strainatate. Ajuns acolo, invata engleza, germana, franceza si toata scolastica protestanta, incepe sa lepede rasa, dulama, ramane in durligile goale, in cravata, elegant, cu cursurile in geanta pe strazile Romei, Parisului sau altei metropole europene, ori prin Elvetia sau Belgia. Continuare»

6 Comentarii »

Parintele Daniel Corogeanu si cele patru maici de la Manastirea Tanacu (jud. Vaslui) au intrat de ieri la inchisoare, in urma sentintei definitive a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, prin care acestia sunt condamnati la cate 7 ani (parintele Daniel), 6 ani (maica stareta Neonila), respectiv 5 ani (celelalte trei maici, Anastasia, Pahomia şi Siluana - acestea sunt numele lor de calugarie cu care sunt “cunoscute” si in ceruri, nume pe care, ca si fagaduintele calugaresti, nu le poate lua nimeni pe pamant si cu care e bine si noi sa le pomenim in rugaciuni) pentru moartea fetei bolnave psihic pe care au incercat sa o ajute, Irina Cornici. Semnificatia duhovniceasca a “cazului Tanacu” – fara indoiala unul dintre cazurile cele mai odioase de manipulare si linsaj mediatic din istoria presei romanesti, soldate cu o judecata si o condamnare nedreapta, dar si cazul cel mai flagrant de dupa 1990 de lepadare vinovata a Bisericii de niste madulare ale sale aflate in grea incercare, pentru a-si salva imaginea in fata “opiniei publice” sau pentru a ceda santajului acelor instante oculte care au si orchestrat toata povestea – ne-a fost inca din anii trecuti deslusita de cativa din marii nostri parinti duhovnicesti. Dar abia de acum, odata cu incarcerarea propriu-zisa a celor cinci nevinovati, poate ca vom putea intelege mai bine adevarul din cuvintele Parintilor… Incepem cu Parintele Proclu, pustnicul din Muntii Neamtului:

“E de plâns, e de plâns Biserica. Toată această lucrătură a fost ca să fie hulită Biserica lui Hristos, prin acel episcop care nu şi-a dat seama, săracu, ce face. Amu, patriarhul şi preasfinţiţii trebuie să se ridice să-i ia apărarea şi să-i scoată la libertate, că dacă nu – o să-i doară capul. N-au pe Dumnezeu, asta e, şi o să vină pedeapsa lui Dumnezeu peste noi. Dar ce să mai zic eu, e veacul de pe urmă, dragii mei. Biserica e de plâns, nimeni nu mai ia apărarea la Adevăr. Continuare»

17 Comentarii »

“Asceza ascultarii e indispensabila nu numai fata de Dumnezeu, ci si fata de fratele nostru, cand acesta ne cere un lucru cu putinta si nu potrivnic duhului poruncilor lui Hristos. Asceza rastignitoare a ascultarii fata de fratele face deopotriva mai fina in noi capacitatea de a sesiza mai profund vointa lui Dumnezeu. (…) Fara aceasta cultura a ascultarii, omul va ramane inevitabil “un cerc inchis”, mereu nefericit inaintea Vesniciei. (…) Continuare»

9 Comentarii »