Război întru Cuvânt

Prin bunavointa unui frate intru Hristos, care ne-a oferit scurtele filmari pe care le-a realizat acum circa o luna, va putem oferi, in trei “episoade”, cateva din cuvintele de folos spuse atunci de parintele pustnic Proclu unui grup de pelerini. Facem totodata si precizarea ca parintele Proclu a cerut insistent sa fie lasat mai linistit si sa nu mai fie vizitat pana in primavara. Pe cei care l-au cunoscut si indragit pe parinte si dupa articolele si inregistarile de pe Razboi intru Cuvant si ar fi tentati sa-l caute acum ii indemnam sa asculte rugamintea parintelui…:

(…) [Dumnezeu] iubeste pe omul smerit. N-ai vazut? Toti sfintii au avut smerenie. Si care zice ca-i sfant ii inselat de dracu’, care zice ca-i sfant. … Si asa au fost sfintii. Sfintii, ei nu s-au socotit ca-s buni, [ci ca] ei sunt nevrednici, gunoiul pamantului. Uite asta [e]. Si cand oi auzi pe cineva ca se recomanda el ca sfant, [acela] e inselat de diavol. Eu ca sa spun: atata a iubit Dumnezeu omul smerit incat i-o iertat si pacatele pe care le-o facut. Continuare»

22 Comentarii »

“În convorbirile sale, Staretul Nectarie nu o data a prevestit timpurile grele care aveau sa vina curând, pregatindu-si fiii duhovnicesti pentru încercarile viitoare. Cu mult timp înainte de revolutie, Domnul i-a descoperit vederea catastrofei ce avea sa fie. Odata, Parintele Nectarie i-a destainuit lui Serghie Nilus ca cineva dintre calugari (nu el însusi) a avut un vis deosebit. Era ca si cum mergea spre Usile Împaratesti, iar acolo i se arata imaginea fiarei apocaliptice. Monstrul si-a schimbat de trei ori înfatisarea, ramânând însa aceeasi fiara.

Chiar dupa revolutie, Staretul Nectarie a povestit aceasta vedenie, pe care o avusese un monah cu mult timp înainte de razmerita. Sezând în pridvorul chiliei sale el a vazut deodata ca totul a disparut: si casele, si copacii si în locul lor, pâna la cer, siruri de sfinti; iar între rândul de sus si cer ramasese un spatiu foarte mic. Si monahului i s-a descoperit ca atunci când acest spatiu se va umple va veni sfârsitul lumii. „Iar spatiul era deja foarte mic”, a spus Staretul. Continuare»

20 Comentarii »

• Dumnezeu Isi seamana in noi Sangele: noi ce semanam?
• CINE ARE URECHI DE AUZIT… SA AUDA STRIGATUL DOMNULUI!
• Talcuirea Sfantului Nicolae Velimirovici

Meditatie duhovniceasca personala la Duminica semanatorului:

Inteleg din ce in ce mai bine – nu stiu cum voi sta si cu practicarea… – ca trebuie putine cuvinte si multa durere. Durerea rugatoare e cea care te umple si te in-fiinteaza. Cuvantul trebuie sa sape adanc, sa fie “tare“, sa doara, dupa care, odata crusta nesimtirii inimii fiind strapunsa, trebuie asimilat / “rumegat” in taina inimii, prin rugaciunea (ca stare a duhului) “umilicioasa”, “dureroasa”. Noi acumulam multe, dar, oare, cat asimilam, cat intra in substanta sufletului nostru, cat devine viata? Continuare»

20 Comentarii »

“Gandurile care aduc descumpanire si neliniste sunt de la diavol. Gandurile ‘dupa Dumnezeu’ aduc siguranta, indrazneala si pace.

Cat despre oamenii care traiesc, chipurile, o anumita fericire, desi nu au o viata duhovniceasca si desi nu se intereseaza de trairea crestina autentica, de trairea interioara, si sunt plini de pace si de fericire, ei bine, afla ca acestia traiesc o pace falsa – pacea stricacioasa a lumii acesteia -, nu adevarata pace a Domnului nostru Iisus Hristos. Continuare»

10 Comentarii »

“Mi-a scris cineva intr-o scrisoare ca mai buni crestini sunt catolicii, ortodocsii-s mai iuti, mai natangi. Si i-am scris asa: Toate sectele care sunt pe fata pamantului nu sunt luptati asa de duhuri ca crestinii. Crestinii au o credinta sanatoasa, dar unii poarta nume de crestin, da’ viata-i de pagan. Si de asta-s ei prea buni, unii catolici, nu toti, ca nu sunt asa de luptati. Pentru ca diavolul este invidios ca el a cazut ca fulgerul si unde vede cativa crestini cauta sa-i tulbure, sa se dusmaneasca sa ajunga toti in patima lui. Adevarul este in Biserica Ortodoxa, si multi chiar din sectanti care s-o rugat cu multa smerenie, Duhul Sfant asa le-a descoperit: toate tainele lui Dumnezeu sunt in Biserica Ortodoxa. Si chiar de nu e in lucrare viata duhovniceasca, da’ adevarul ramane in Biserica noastra, Ortodoxa. Iar crestinii care cauta a capata aceste doua virtuti: smerenia si dragostea, cine capata aceste doua virtuti Duhul Sfant ii invata mila, pentru ca din dragoste izvoraste mila si daca are mila de toti, adica de aproapele, nu poate gresi, iar daca a capatat smerenia nu mai judeca pe altul, nu mai cantareste pe altul, el se vede pe el mic si pacatos.

Continuare»

14 Comentarii »

 Am considerat necesar a face mai cunoscut (mai mult decat prin semnalarea intr-un link) un articol foarte interesant semnat de cunoscutul publicist ortodox Razvan Codrescu si aparut mai intai in suplimentul Aldine al cotidianului Romania Libera de sambata, 6 octombrie, iar apoi pe blogul personal al autorului. Problema pe care o ridica este de mare actualitate si ne bucuram sa putem auzi si dupa moartea marelui “marturisitor prigonit” - l-am numit pe pr. Calciu - voci crestine echilibrate si credibile care sa poata reactiona la tupeul tot mai mare, aproape nelimitat si lipsit de scrupule cu care aceasta organizatie ANTICRESTINA incearca sa se infiltreze in sanul Bisericii Ortodoxe Romane, facand valuri si cautand sa amageasca sufletele slabe in credinta. Cu riscul inerent de a ni se pune si noua alte si alte stigmate si etichete (“conspirationisti”, “extremisti”, “legionari”, etc.), dar fara a face din masonerie o obsesie sau o manie care sa inlocuiasca preocuparea noastra principala pentru pocainta, pentru cautarea Duhului Sfant si pentru descoperirea comorilor ortodoxiei (precum am mai aratat ca trebuie facut), vom continua cu fiecare prilej sa punem lumina Adevarului peste acest dusman perfid si puternic al Ortodoxiei si al lui Hristos, cel despre care se stie ca nu urmareste altceva decat, in final, inscaunarea Antihristului peste lume si peste Biserica. 

Nu reproducem aici decat prima parte a articolului, pentru a putea citi continuarea, asa cum este firesc, in locurile sale originale de aparitie: Continuare»

11 Comentarii »

“L-am cautat pe Dumnezeu in oamenii din satul meu. Apoi in carti, in idei si simboluri. Dar acest lucru nu mi-a dat nici pacea, nici iubirea. Intr-o zi am descoperit in scrierile Sfintilor Parinti ai Bisericii ca e cu putinta sa-L intalnesti pe Dumnezeu in mod real prin rugaciune. Si aici L-am auzit spunandu-mi: Continuare»

5 Comentarii »

Fericitul Filothei Zervakos, sfantul ucenic al Sf. Nectarie de Eghina vorbeste despre unul din semnele apropierii sfarsitului despre care…. se vorbeste mai putin, despre o anormalitate intrata, din pacate, in obisnuit, in firesc. Si in alta parte (vezi aici) Fericitul a descoperit ce a primit de la Dumnezeu ca viziune, ca una din cele doua mari rele pentru care Dumnezeu bate lumea astazi este, pe langa avort, si “goliciunea femeilor”, fenomen de proportii fara precedent in istorie:

“Umblă acum goale, – desi bărbatii nu sunt mai prejos, – însă mai mult femeile, iar aceasta nu este cu putintă s-o rabde Dumnezeu. A răbdat pe păcătosii din vremea lui Noe, pe cei din Sodoma si Gomora, dar parcă nu ajunseseră la acest stadiu, să umble goi pe stradă si să-si arate trupurile lor goale la bărbati, ca să-i atragă spre păcat”.

Prilej de a ne aminti ca marturisirea lui Hristos sau a inchinarii la idolul trup se face si prin cele “exterioare” – dar reprezentative – ale noastre si pentru a constientiza ca desfranarea sau curatia sunt cel mai lesne “propovaduite” nu prin cuvinte, ci prin exemplul nostru:

Îmbrăcămintea necuviincioasă a femeilor

“Despre femei ce să mai spun? Nu au în minte altceva decât cum să se împodobească. Se întrec una pe alta în veşminte. Ce să spun şi despre îmbrăcămintea necuviincioasă pe care le îndeamnă să o poarte născocitorul răutăţii, diavolul. Vai şi amar! Cum de nu le e ruşine femeilor creştine? Ţigăncile şi musulmanele se îmbracă decent, pentru a nu-i sminti pe bărbaţi, pe când femeile creştine, care au tradiţie de la Hristos, de la apostoli, de la Sfinţii Părinţi să se îmbrace decent, au ajuns la nebunie desăvârşită prin felul în care se îmbracă! Continuare»

113 Comentarii »

Astazi sunt praznuite trei Sfinte femei cu niste “povesti” cu totul speciale: 2 sfinte cu numele Pelaghia si o Sfanta Taisia. Doua dintre ele (prima cu numele Pelaghia si Cuvioasa Taisia), praznuite, iata, simultan, au fost desfranate si au avut parte de niste convertiri spectaculoase, iar a doua Pelaghia, mucenita si-a platit cu moarte de bunavoie (ce nu este socotita ca sinucidere, ci ca martiriu!) tocmai refuzul de a-si intina sau pierde fecioria, de aceea si poarta peste veacuri supra-numele de mare cinste de Pelaghia Fecioara. Alaturarea celor trei vieti intr-o singura zi liturgica este tulburatoare. Vietile lor le puteti citi aici si credem ca sunt dintre cele mai miscatoare vieti de sfinte din calendarul ortodox.

Vrem sa zabovim aici cu un scurt cuvant numai asupra uneia dintre ele, si anume Sfanta Taisia, cea care a avut si evolutia cea mai sinuoasa. Ramasa orfana de mica, si-a dedicat viata lui Hristos si s-a hotarat sa ramana Mireasa Lui pe vecie. Si-a impartit toata marea sa avere mostenita la cei lipsiti si la biserici si manastiri, s-a aratat milostiva si iubitoare de straini, de saraci si mult-sprijinitoare a calugarilor. Dupa aceasta insa, pizmuitorul diavol a impins-o pana la extrema decadere si degradare a prostitutiei. Moment in care calugarii pe care candva i-a ajutat cu gazduirea, afland despre cumplita ei prabusire, n-au ramas indiferenti, ci inimile lor s-au zdrobit de durere si de ravna de a o scoate din mlastina pacatului. Au spus: “Ea a fost buna cu noi si acum ar trebui s-o ajutam“. Continuare»

13 Comentarii »

“Poate ca este propriu spiritului rasaritean sa puna accentul principal pe Adevar, pe Adevarul in Hristos, pe Adevarul Treimii. Parintii erau foarte ingaduitori cu toate pacatele, insa cand vedeau o erezie, cand vedeau ca este atacat Adevarul lui Hristos, atunci sareau cu toata puterea, ca arsi! (…)

O data ce pastrezi integritatea invataturii, pastrezi o posibilitate sa-i readuci pe oameni din pacat. Pe cand, daca te-ai despartit ca eretic de adevar, pierzi orice sansa sa realizezi unitatea“.

(Pr. Dumitru Staniloae, in Sorin Dumitrescu “Sapte dimineti cu Parintele Staniloae“, preluat de aici)

7 Comentarii »