Război întru Cuvânt

Ma numesc Iustin Constantin Ivanuta. Am 4 anisori si jumatate si sunt din Suceava. De cand aveam 1 an si 3 luni ma lupt cu cancerul - NEUROBLASTOM ABDOMINAL STD.III.

Dupa ce in Romania s-a facut tot ce a fost posibil, am aflat ca se mai poate face tratament in cazul meu doar in strainatate la Institutul de Cancerologie “GUSTAVE ROUSSY” din Franta. Pentru aceasta am nevoie de ajutorul din partea tuturor oamenilor cu suflet mare deoarece pentru tratament ni se cere o suma imensa: 150.000 EURO.

Sta in puterea ta sa ma ajuti sa ma fac bine. Poti dona in conturile deschise sau poti spune povestea mea si altor oameni cu inimi deschise. Iti multumesc.  (http://www.iustinivanuta.com/acasa.html) Continuare»

Nu exista comentarii »

“O nouă poveste dureroasă despre un copil. Un băieţel de 7 ani, pe nume Alexandru, a făcut o conjunctivită la un ochi; aceasta s-a dovedit a fi, de fapt, cancer.

Pe Alexandru Haraniţă nu l-a durut nimic. Cancerul l-a atacat pe copil într-un mod ciudat: s-a instalat în abdomen fără durere, după care şi-a semnalat prezenţa pe faţă, transformându-l pe Alex dintr-un puşti obişnuit, în „Copilul cu ochiul”. Mama povesteşte plângând. Alex începuse şcoala de curând, la Râmnicu Sărat, şi îi plăcea tare mult. Într-o dimineaţă i-a apărut o roşeaţă la un ochi. Ochiul părea puţin „umflat”, dar nu s-a plâns de durere şi toată lumea a crezut că l-a tras curentul. Continuare»

3 Comentarii »

Am aflat de strigatul de ajutor al unei mame si va impartasim durerea sa,  e nevoie de ajutorul nostru, cat de mic!

Buna ziua,

Ma numesc Sabina si am o fetita, Alexia Maria, nascuta pe 21 septembrie 2005, prin cezariana, pozitia fiind transversa. Nota la nastere 10 – 2950 grame – 51cm.

La nastere a fost diagnosticata cu displazie luxanta de sold. Am inceput sa facem kinetoterapie de la 2 luni de viata, purta 2 pampers. La un an cand sa o punem in picioruse am observat ca tine piciorusele “strambe” si in interior foarte mult. A trebuit sa ajungem la un neurolog si ne-a dat un diagnostic cumplit tripareza spastica (membrele inferioare si mana stanga). Atunci a inceput calvarul pentru noi! Am umblat in spitale doctori… pe la 2 ani a facut luxatie de sold si ni s-a spus ca trebuie sa o operam. Continuare»

1 Comentariu »

• Vezi: Cine poate sprijini o mama saraca cu doi copilasi gemeni, care au probleme locomotorii…
• Acasa TV: O mama are nevoie disperata de ajutor! Copiii ei sufera de tetrapareza spastica, iar sotul face naveta ca sa o bata! (VIDEO)

***

Continuare»

5 Comentarii »

Ioana are 17 ani… Examenul de maturitate il da prin incercarea pe care o are de trecut acum, cu o luna inainte de a implini 18 ani…

La inceputul acestui an, Ioana a fost examinata la doua Institute din Bucuresti (Spitalul Militar Central Bucuresti si Spitalul Giulesti), din ambele  parti stabilindu-se acelasi diagnostic necrutator: Carcinom scuamos nediferentiat cu proliferare celulara si in ganglionii latero-cervicali (formatiune tumorala dezvoltata in nasofaringe), fara a fi exclus insa si un posibil limfom de tip Hodgkin.

Specialistii spun ca ambele tipuri de cancer sunt foarte grave, fulminante, cu extensie foarte rapida spre metastaze, cu posibilitate de recidiva in primii 2 ani si prognostic rezervat. Astfel, desi Ioana a fost operata de urgenta la Spitalul Militar Central Bucuresti si tumoarea a fost extirpata, posibilitatile de recidiva sunt foarte mari.

Din pacate, in Romania posibilitatile de rezolvare a acestui caz sunt destul de limitate. In Europa (Franta, Germania, UK, Italia, Olanda) astfel de cazuri pot fi tratate, cu radioterapie si chimioterapie, cu tehnologie de inalta performanta, inceputa cat mai devreme posibil, cu o rata de responsivitate de 97% si cu reactii adverse minime (caderea parului, a dintilor, pierderea mirosului, a gustului, a salivei, anemie si multe alte complicatii ulterioare).

Acest tratament costa aproximativ de 80.000 Euro, un efort material mult prea mare pentru familia unei invatatoare si a unui tata pensionat pe caz de boala, cu diabet zaharat si hipertensiune arteriala. Continuare»

18 Comentarii »

O sora in Domnul ne-a scris despre situatia unei familii nevoiase, pe care a cunoscut-o la biserica din curtea Spitalului Budimex.

Este vorba despre doi frati gemeni – fetita (Elena) si baietel (Nicolae), in varsta de 5 ani – care sunt intretinuti doar de mama lor si care sufera din nastere de un handicap locomotor destul de grav (se deplaseaza in carucioare speciale).

Mama lor este din satul Buda-Craciunesti, comuna Cislau, judetul Buzau, are venituri foarte modeste si, cu toate astea, se straduieste sa isi ingrijeasca copiii cat mai bine (mai are o fetita in clasa a II-a, din fericire fara probleme de sanatate).   Continuare»

5 Comentarii »

“Nu stiu cum sa incep, insa stiu sigur ca avem nevoie de ajutor.
Ioana Sabina s-a nascut pe 31 octombrie 2008 – Bucuresti. La nastere a avut 3300 grame, scor Apgar 9. Imi aduc aminte ce momente minunate am trait in acea zi de 31 octombrie, incepand cu momentele pregatitoare nasterii si pana la momentul cand mi-a fost adusa si am tinut-o in brate. Eram nespus de fericit, pana seara, cand au aparut problemele.

Medicii i-au facut analize si au pus diagnostic:
- canal atrioventricular comun, forma completa,tip Rastelli A
- canal arterial persistent
- hipertensiune pulmonara severa Continuare»

2 Comentarii »

• UPDATE IMPORTANT - Cititi mesajul de aici!

Bună ziua!

Numele meu este Ioana Stanciu şi sunt elevă în clasa I la Colegiul Naţional de Informatică „Traian Lalescu” Hunedoara. Şcoala este minunata lume, dorită de mine, în care m-am întâlnit cu bastonaşele, cu cifrele, cu literele… Am simţit că familia mea s-a lărgit, pentru că colegii mei imi sunt ca niste fraţi, iar doamna învăţătoare ne este ca o mamă. Sala de clasă, plină de lumină şi de zâmbet; fiecare petec de perete mă cheamă să stau de vorbă cu el, pentru că, să vedeţi, la noi în clasă, pe pereţi, sunt multe, multe culori, fructe, peisaje, diferite obiecte, care toate se grăbesc să mă înveţe ceva. Peste toate acestea domină un şir de semne, despre care doamna învăţătoare a spus că poartă denumirea de alfabet. Am intrat în lumea lui!!! Ce minunăţie!!! Ştiţi care a fost primul cuvânt pe care l-am scris?! MAMA……..! Numai ce am intrat în lumea alfabetului şi, iată ce minune!!! Gândeam la ce va fi atunci când voi şti tot acel şir de litere, numit alfabet, câte lucruri bune voi putea face cu el. A fost acum 3 săptămâni… De atunci nu am mai scris nici un cuvânt şi nu ştiu dacă mai ştiu să scriu cuvântul MAMA.

Să vă spun de ce. Părinţii mei m-au luat din băncuţa noii mele „căsuţe” şi m-au dus pe patul unui spital din Cluj. Mama mea de atunci este foarte tristă şi tot timpul plânge. A zis că am leucemie. Eu nu stiu ce înseamnă asta, poate că dumneavoastră ştiţi. Eu am început să cred că este ceva mai greu atunci când o doamnă îmbrăcată cu haine albe a venit şi mi-a tăiat părul. Am plâns…!!! Sunt supărată pentru că nu mai am codiţe şi că mama mea este tristă. Am auzit că tristeţea mamei mele trece dacă are mai mulţi bani, bani cu care poate să facă să am şi eu din nou codiţe. Ce bine!!! Ea este supărată mai tare că eu nu mai am codiţe. Dacă puteţi să o ajutaţi pe mami să nu mai fie supărată, ajutaţi-o, vă rog tare frumos!!!

Vă mulţumesc şi vă voi pomeni în rugăciunile mele către Bunul Dumnezeu!!! Continuare»

4 Comentarii »

Luciana Maria are 4 ani, s-a născut pe 08.02.2005. Din toţi anii ăştia „mulţi”, 2 ani a crescut şi 2 ani a făcut chimioterapie. Apoi 2 luni s-a căţărat în copaci. A reuşit să meargă şi la grădiniţă, 2 săptămâni.

La 2 ani, Luciana a fost diagnosticată, pe 2 iulie 2007, cu Leucemie Acută Limfoblastică L1 cu celule B. Continuare»

Nu exista comentarii »

Aşa spune Iuliana, mama lor.

Andrei, mijlociul, olimpic naţional la corn, este elev în clasa a VII-a, la Enescu, are 13 ani. Cântă şi la pian şi chitară. El nu prea vorbeşte. Este serios ca un om mare. Vrea un instrument nou, un corn performant şi cam atât. Restul vine de la sine. La şcoală are doar 9 şi 10.

Răzvan, cel mai mic, face vioara, a trecut în clasa a II-a, tot la Enescu, are 9 ani. El vorbeşte. Vrea o vioară nouă. Ce mai zice Răzvan… „Mami şi tati m-au învăţat de mic să nu fiu pretenţios, să mă mulţumesc cu ce am şi să merg drept înainte”.

Timotei este cel mai mare, pictează, este elev la Tonitza, are 14 ani. El se află la vârsta la care „se tace mult”. Timotei are grijă de Răzvan şi Andrei. În timpul liber învaţă să cânte la chitară.

Iuliana şi Gicuţă, mama şi tata. Familia Aiordăchioei. O familie formată din 5 persoane, care locuiesc într-o garsonieră din cartierul Vitan. Doar o cameră. Fiecare copil are colţul lui de cameră. Continuare»

1 Comentariu »