VAMESUL ZAHEU si NOI: Predici audio de mare folos ale parintilor RAFAIL NOICA, MELCHISEDEC VELNIC si CONSTANTIN COMAN
Cuvant de invatatura al Parintelui Rafail Noica despre ZAHEU VAMESUL, la biserica romaneasca din Ierihon (2006):
“In timp ce citea Inalt Preasfintitul, mi-a venit gandul asta: aveau dreptate ca era un om pacatos, acolo nu a fost minciuna. Si ce virtute a avut acest om pacatos, ca Hristos sa vina in casa lui? Ma gandesc: curiozitate copilareasca? Adica copilareste, oare, sa urce intr-un copac ca sa vada cine este Proorocul de care se vorbeste atata? Oare era ceva mai mult decat doar o curiozitate copilareasca care il face sa faca un gest copilaros? Nu stim. Sau poate putem sti ceva din roadele care au iesit din aceasta mica samanta, aparent ieftina, aparent de nimic, o mica curiozitate. Dar Facatorul, – in cazul asta Insusi Hristos, desi era Om pe pamant este si Facatorul – cunoastea adancul, strafundurile inimii omului, si ceva mai mult ce putea rodi – ceea ce a si rodit. Ma intreb ce este in fiecare dintre noi, care poate rodi mantuire? Dar ce m-a impresionant este ce putin face omul si pentru ce putin lucru poate sa dobandeasca mantuire! Na, putina curiozitate, na, un gest prin care s-ar fi putut face de ras… Vrea sa vada cine este Iisus Asta, care trece pe aici. Si pentru atata de putina dorire de a vedea cine e Iisus ala, iata ca Domnul ii raspunde: Zahee – ma ierte Domnul ca Ii parafrazez cuvantul – daca vrei sa Ma vezi, hai ca vin la tine!
Doar ca, vedeti, cred ca noi, romanii, am putea sa intelegem mai bine, suntem asa de manierati: vai, dar cum, Doamne, dar eu, dar la mine, ca sunt nevrednic, sunt pacatos… Atuncea Hristos, ca Dumnezeu, ne-o da sub forma de porunca: Zahee, coboara, ca astazi trebuie sa fiu in casa ta. De la cine trebuie? De ce trebuie? Gandul Domnului: trebuie fiindca tu vrei. Dar nu i-a spus asa, i-a spus-o ca o porunca, la porunca trebuie sa faci ascultare. Zaheu face ascultare din toata inima, dintr-o bucurie, dintr-o surprindere, “numai la asta nu ma asteptam”. Dar trebuie, e porunca, e proroc. Un pic ne arata aicea ce este duhul poruncilor lui Dumnezeu, dar si ce este duhul pe care Biserica il numea ascultare.
In modernitate, toate sensurile graiurilor bisericesti se pierd, ascultarea acuma devine notiune cazona, asa, ca in armata, trebuie sa faci ascultare. Asta e ascultarea: bucuria aia a lui Zaheu stiind ca mantuire vine in casa lui. A dorit numai sa vada fața Acelui Om de care a auzit. Acel Om de care a auzit i-a daruit mult mai mult: vin la tine! Putina a fost lucrarea omului, multa lucrarea lui Dumnezeu. Putina virtute in curiozitatea copilareasca a lui Zaheu, mare raspuns primit: Zahee, coboara degrab, astazi la tine trebuie sa fiu. Si deci covarsitoare bucurie, surpriza, uimire. S-a zguduit sufletul acestui om pacatos la care a venit sa pranzeasca si mantuire s-a facut in casa lui.
Acum a zis: jumatate din avutia mea o dau saracilor, iar daca am napastuit pe cineva cu ceva… – acest “daca” nu inseamna ceva conditionat: daca cumva, el stia ca napastuise, si probabil pe multi, ca sa ajunga sa fie bogat – intorc impatrit. Pai imi vine sa zic: mai, ce bogat trebuie ca era, sa indrazneasca sa spuna asta, sa intoarca impatrit tuturor celor pe care i-a napastuit?!
Acuma, o mica paranteza, ce a intors celor napastuiti ma intreb daca le-a fost spre mantuire sau spre pierzanie, ca omul are prostul obicei de a i se uri cu binele. Oare cateodata ma intreb: nu era mai bine sa ramana aceia in saracie si napastuiti si sa strige: Doamne, nu mai avem ce manca, Doamne miluieste! Si nu-i atata de important, ca Dumnezeu neaparat le va da ce manca si ca Dumnezeu neaparat ii va milui, cat este de important ca au strigat candva in viata lor: Doamne! Deci cand Hristos ne cere sa facem milostenii si sa facem toate lucrurile bune, nu are in vedere, obiectiv, instarirea celor napastuiti de catre noi. Are Dumnezeu destula bogatie si mijloace sa faca si fara noi. Ce cere de la noi este sa facem un pic, sau daca putem un pic mai mult, pentru mantuirea noastra.
Si ma gandesc si asta: ca daca banii impatriti pe care i-a intors Zaheu napastuitilor ar putea sa faca rau, dar poate energia pocaintei lui Zaheu, a dragostei, a iubirii cu care acesti bani au fost dati inapoi, poate ca aceea i-a mantuit si pe cei care i-au primit. Insa mi-am amintit de cuvantul pe care mi l-a dat Domnul adineauri: depinde de alegerea omului, depinde de libertatea omului. Poti sa dai omului toti banii lumii, toata avutia lumii sau toata saracia lumii, poti sa faci omului tot binele sau tot raul, dar daca se va mantui acel om, pana la urma este propria sa raspundere.
Si, iarasi, vorbim de libertatea asta care este culmea darurilor lui Dumnezeu pentru om, in care mai mult decat orice se rasfrange dumnezeirea pe care Dumnezeu vrea sa ne-o impartaseasca, numindu-ne deja dumnezei [dupa har]. Zice psalmul: Dumnezeu au statut in adunarea dumnezeilor si in mijloc intre dumnezei va judeca. Judecatorul ca pe dumnezei [dupa har] ne priveste, deci aceasta este culmea daruirii dumnezeirii, dar fiind inca in facere, suntem raspunzatori pentru lucrul asta.
Zaheu s-a mantuit -ati auzit de la parintele care ne-a citit in autocar din comoara Traditiei bisericesti, ca stim acuma ceva mai mult ce s-a intamplat cu Zaheu, stim ca a fost episcop al Cezareei Palestinei si ca a fost unul din sfintii bisericii, bine, asta o stiam si, uitandu-ne in calendar, dar ne bucuram sa stim ceva mai mult din amanunte. Si cerem rugaciunile Sfantului Zaheu, ca si a Maicii Domnului, si a tuturor sfintilor, ca si noi sa ne mantuim si sa punem la buna rodire darul asta, cel mai mare dar, infricosator, al libertatii pe care ne-a daruit-o Dumnezeu“.
***
Predica Parintelui Profesor Constantin Coman la Duminica lui Zaheu, la Manastirea Putna (2013):
***
Cuvant de invatatura la Duminica vamesului Zaheu al Arhimandritului Melchisedec Velnic, Manastirea Putna (2012):
Va mai recomandam pentru aceasta Duminica:
- Predici audio (si text) la DUMINICA LUI ZAHEU VAMESUL. “Câţi dintre noi ne mai gândim că Dumnezeu Şi-a arătat bunătatea cu noi, deşi noi nu meritam?…” (Arhim. Damaschin Luchian, Protos. Teofan Popescu, Pr. Ciprian Negreanu)
- Astazi in casa ta trebuie sa raman! (fragmente din omiliile Sf. Ioan Maximovici si Sf. Nicolae Velimirovici)
- DUMINICA LUI ZAHEU VAMESUL: “Zaheu n-a tinut seama de parerea multimii si a luat asupra sa rusinea” (Cuviosul Sofronie)
- ZAHEU SI PUTEREA IUBIRII CARE CHEAMA LA POCAINTA: “Domnul nu intoarce spatele nimanui” (Sf. Luca al Crimeei, Pr. Alexandr Schmemann)
- Pr. Mihai-Andrei Aldea: DE UNDE INCEPE SI CUM SE FACE LUCRAREA DE PROPOVADUIRE (MARTURISIRE)? Cum putem sa-i iubim pe cei aflati in rataciri si pacate grele? Cum poti sa cazi din Adevar chiar fara sa stii? Plus: DE CE NU POTI FI SI MASON, SI ORTODOX?
- ZAHEU VAMESUL. Predicile PS Sebastian si IPS Bartolomeu Anania (audio)
Alte legaturi:
Parintele Rafail Noica: “Cuvantul pe care-l pazesc, PE MINE ma pazeste”
Ce poate sa insemne “PORUNCA” la Dumnezeul-Iubire? Vrem sa fim oamenii cei mai… ce din cimitir?
PORUNCILE LUI DUMNEZEU – cum sa le intelegem, ce sa facem ca sa mostenim viata de veci?
Cumplită este pentru suflet,
Greşela şi vinovăţia,
Căci creşte, (de nu-i spovedită)
Şi’acuză, (toată veşnicia).
Acum…, nu pare’a fi povară
Dar când vom fi la Dumnezeu,
Pământu’ntreg, (cât de mare)
Nu ni se va părea că-i greu.
Când Dumnezeu ne va respinge
(Şi conştiinţa, s-o trezi),
Vina, ce’acum ne pare mică,
(Prin tot ce-i ea), ne va strivi.
În faţa Domului, păcatul
Va fi atâta de cumplit,
Şi frica, va fi făr’de margini,
(Căci totu’n noi va fi trezit).
C’atunci se va trezi, (ce astăzi
E adormit), în conştiinţă,
Tot ce acuma dormitează
(Că nu-i trezit de pocăinţă).
Atunci ne va strivi, ce astăzi
Am acceptat (şi’am motivat).
Tot ce acuma ni se pare
(Din rău), că… nu ar fi păcat.
Când vom ieşi din lumea asta
Şi vom fi duşi întru’lumină
Şi gâdurile ce par bune,
(Fără Hristos), ne vor fi vină.
Când totu’n noi va fi’n lumină…
Când vom vedea tot ce-i ascuns,
(Şi’n câte spucăciuni şi rele
Venim în faţa lui Iisus),
Pămâtul dacă s’ar deschide
(Ca să ne’nghită…), ne’am dori.
Căci de ruşine şi de frică,
(De’ar fi posibil), am muri.
Tot ce acum lăuntric doarme
(Şi pare ne adevărat),
Se va trezi ca să ne ardă.
(Că foc, e tot ce e păcat).
Tot foc şi tot “durere” este
Şi sfinţitoarea pocăinţă.
Dar ea, (aici), arde păcatul,
(Şi-l şterge) de pe conştiinţă.
Acum păcatul pare dulce
(Şi pentru mulţi, este plăcere),
Dar preţul lui, e ( pururi) moarte,
Înfocul veşnic şi’n durere.
Căci crunte sunt (în veşnicie),
Mustrările de conştiinţă
Şi fericiţi sunt cei ce’acuma
Le şterg (pe veci) prin pocăinţă.
C’aici încă nu ştim ce’nseamnă
Să te condamne Dumnezeu,
Ori ne gândim (cu mintea noastră)
La ce-i mai groaznic şi mai rau.
Să nu uităm însă că Domnul,
Pe toate ni le’a dăruit
(Şi nu le vrem), ba mulţi (prin toate),
De mii de ori, l’am răstignit .