“Nesfintii sfinti”: O cateheza vie despre INGERUL PAZITOR

Despre ingerul pazitor

Ingerii pazitori nu numai ca ne insufla ganduri bune pentru vesnica mantuire, ei ne apara realmente in imprejurarile vietii. Cuvantul „pazitor” nu este deloc o alegorie, ci experienta pretioasa a multor generatii de crestini. Nu in zadar Biserica ne invata, spre exemplu, in rugaciunile pentru cei ce calatoresc, sa Ii cerem Domnului deosebita purtare de grija a ingerului pazitor. Cand avem nevoie de deosebita purtare de grija a lui Dumnezeu, daca nu in calatoriile pline uneori de primejdii neprevazute?

Cu vreo treisprezece ani in urma, am fost la manastirea Pecerska din Pskov cu enoriasul nostru, Nicolae Sergheevici Leonov, profesor universitar de istorie, general-locotenent al serviciului de informatii, cu care multi ani de zile am participat la realizarea emisiunii de televiziune „Russkii dom”. Acolo, Nicolae Sergheevici a facut pentru prima data cunostinta cu parintele Ioan (Krestiankin), care nu numai ca i-a produs o impresie deosebita, dar, precum insusi Leonov a marturisit, l-a ajutat foarte mult cu rugaciunile sale.

Nicolae Sergheevici in anii aceia doar intrase in viata Bisericii si avea multe intrebari. M-a rugat indeosebi sa-i explic invatatura  Bisericii despre lumea ingerilor, despre ingerii pazitori. Eu m-am straduit destul de mult, dar, cu toata delicatetea lui Nicolae Sergheevici, am simtit ca era dezamagit de explicatiile mele neiscusite. Imi era rusine dar nu-mi ramanea decat sa-mi pun nadejdea in ajutorul lui Dumnezeu.

Era vara. De la Manastirea Pecerska la Moscova an plecat dis-de-dimineata, condusi de parintele Ioan. Drumul era lung si inainte de plecare i-am rugat pe mecanicii de la garajul manastirii sa inspecteze masina si sa toarne ulei la motor.

Si am luat-o la goana pe drumul pustiu. In timp ce conduceam, ascultam cu atentie povestirea lui Nicolae Sergheevici despre una dintre lungile lui deplasari. Nicolae Sergheevici fagaduise mai demult sa-mi povesteasca despre aceea ce i se intamplase in acea deplasare. In toata viata mea nu am intalnit un povestitor mai interesant ca Nicolae Sergheevici. Intotdeauna il asculti tinandu-ti rasuflarea. Si asa a fost si de data aceasta.

Dar, deodata, mi s-a nazarit un gand ciudat, ca tocmai atunci, in clipa aceea, ni se va intampla ceva iesit din comun. Masina mergea in ritmul ei obisnuit si nimic, nici aparatele, nici mersul regulat al automobilului, nici mirosurile din masina nu dadeau semnale de alarma. Cu toate acestea, ma simteam din ce in ce mai ingrijorat.

— Nicolae Sergheevici, se pare ca se intampla ceva cu masina, am spus eu, hotarandu-ma sa-l intrerup pe tovarasul meu de drum.

Leonov, care era un sofer foarte priceput, cu multi ani de experienta, ascultand si el cu atentie motorul, m-a incredintat ca totul era in ordine. Cu toate acestea, nelinistea mea inexplicabila nu trecea, ci, dimpotriva, sporea cu fiecare secunda.

— Probabil ca trebuie sa ne oprim, am spus eu intr-un sfarsit.

Nicolae Sergheevici Leonov a examinat iarasi cu atentie aparatele. A ascultat atent zgomotul motorului si, uitandu-se mirat la mine, a repetat iarasi ca din punctul lui de vedere nu aveam de ce sa ne alarmam. Totusi, cand i-am spus a treia oara, complet tulburat ca trebuia sa ne oprim, Nicolae Sergheevici a fost de acord.

Doar ce am franat si de sub capota masinii au inceput sa iasa rotocoale de fum negru.

Am sarit amandoi din masina. Am deschis capota si din motor au izbucnit flacari. Nicolae Sergheevici si-a luat sacoul de pe scaunul din spate al masinii si a inceput sa stinga cu el focul. Cand fumul s-a imprastiat, ne-am dat seama care era problema. Mecanicii de la manastire turnasera ulei la motor, dar uitasera sa inchida capacul, care se afla deja langa acumulator. Uleiul cursese prin deschizatura tot drumul peste motorul incins, dar, din pricina vitezei mari, fumul si mirosul treceau pe sub rotile masinii, si noi, avand geamurile inchise, nu simteam nimic. Inca un kilometru sau doi de mers si totul s-ar fi terminat tragic.

Dupa ce am readus masina la o stare normala de functionare, intorcandu-ne incet la manastire, l-am intrebat pe Nicolae Sergheevici daca mai avea nevoie si de alte explicatii cu privire la ingerii pazitori si participarea lor la soarta noastra. Nicolae Sergheevici mi-a raspuns ca pentru ziua aceea fusese de ajuns si ca-si insusise pe deplin acea lectie de dogmatica.

(din: Arhimandritul Tihon, Nesfintii Sfinti Si Alte Povestiri, Editura Egumenita, 2013)

***

Din aceeasi carte:

***