Predica Arhim. Dumitru Cobzaru, exarhul manastirilor din Mitropolia Clujului si Feleacului, la Sfintii Marturisitori Ardeleni (21 octombrie 2013):

... Nu mai suntem sub ocupatie austro-ungara, ci suntem sub ocupatia Comunitatii [Uniunii, n.n.] Europene, care nu vrea altceva decat a vrut Imperiul Austro-Ungar in ceea ce priveste.

Nu se mai darama bisericile cu tunul, dar se doreste ca Biserica sa fie dezonorata si pusa la punct si, daca se poate, sa taca, daca nu, sa dispara.

Si sunt si astazi oameni sfinti care se lupta pentru credinta ortodoxa, pentru neamul nostru, pana in a-si jertfi viata si a se darui total, atat lui Dumnezeu, cat si tarii noastre.

Evenimentele din ultima vreme, respectiv din Transilvania, demonstreaza ca ce va spun acum e valabil. Dau un singur exemplu: Rosia Montana. Si intelegeti dvs. ca sunt forțe dincolo de noi care, probabil, vor reusi sa faca ceea ce au reusit strainii acum 300 de ani. La Rosia Montana se darama si biserici, se stramuta nu numai vii, ci si mortii din cimitire si, asa cum stiti, riscam sa fim contaminati, practic, din punct de vedere ecologic, dar este vorba si despre identitatea noastra nationala si despre identitatea noastra crestina.

De asemenea, si vreau sa dau acest exemplu pt. ca el a fost doar amintit in treacat in presa romaneasca, in ce priveste proprietatile din Transilvania. Riscam sa ajungem din nou sub ocupatie straina asa cum am fost o mie de ani pentru ca pamanturile nu ne apartin desi ne-am rascumparat de mai multe ori pamantul nostru. Si ati auzit ca se revendica teritorii foarte mari din Transilvania care au fost candva proprietatile grofilor. Si nimeni nu spune nimic, si se tace, si Transilvania nu mai este a noastra cand este vorba de proprietate. Dar trebuie sa cunoastem, iubiti credinciosi, ca Transilvania e a noastra, inclusiv proprietatile. (…)

Va indemn si ii indemn si pe cei care ne aud pe calea undelor si pe cei care ne conduc sa citeasca o carte care se numeste PRO MEMORIA, scrisa de vrednicul de pomenire Mitropolit Bartolomeu Anania, care desluseste ce s-a intamplat cu proprietatile si cu credinta romanilor, care ne desluseste foarte exact ce legatura este intre Biserica Romano-Catolica si imperialismul ungar. Ca sa intelegeti ca noi facem, astazi, o lectie de istorie, care probabil a fost scoasa din manualele pe care fiii nostri le au pe bancile scolii, dar, asa cum spuneam, daca istoria a fost confiscata din scoli, nu poate fi confiscata din biserici, si macar noi suntem datori sa facem o astfel de lectie de istorie.

Nu avem nimic cu nimeni, cu credinta sau cu avutul cuiva. Dar, in ce ne priveste, trebuie si suntem datori si responsabili de istoria noastra, de credinta noastra, de identitatea noastra nationala. Patriarhul Teoctist, in cuvantul inainte la aceasta carte (PRO MEMORIA), spune foarte frumos ca bunatatea poporului si toleranta Ortodoxiei sunt un bun cu care ne putem mandri. Dificultatea se naste atunci cand cel de alt neam incepe sa creada ca virtutea ta e slabiciune si ca ea poate fi exploatata in beneficiul sau. Din pacate, istoria noastra a cunoscut si astfel de situatii, consumate atat pe plan national cat si religios.

Au fost momente cand poporul roman si biserica sa au trebuit sa ia pozitii ferme, ca bunatatea sa e o virtute ce provine din tarie. Poporul si Biserica sa au avut de invatat un lucru: adu-ti aminte de relele trecutului, nu pentru a urî pe cineva sau pentru a te razbuna, ci pentru ca ele sa nu se mai repete, ca niciodata virtutea bunatatii sa-si piarda din propria ei tarie si sa nu mai fie socotita drept slabiciune. Nu avem nimic cu nimeni, dar bunatatea noastra, toleranta noastra trebuie tratata ca atare si nu socotita o slabiciune sau o neputinta.

Eu insumi am fost tarat in procese civile de rectificare funciara, reprezentand Arhiepiscopia noastra, fiind trei in culpa: manastirea, Arhiepiscopia si statul roman. Ca sa va puteti inchipui cum se trateaza inca, ASTAZI, aceste lucruri si ca sa va incredintez ca va vorbesc dintr-o experienta nu usoara, ci foarte dureroasa.

Va spun aceasta pentru ca generalul Bukow a distrus 300 biserici si manastiri, dar nu le-a si reconstruit. Cand a venit in Transilvania a facut un recensamant si a descoperit ca romanii au ramas ortodocsi. Acest recensamant e publicat, se poate gasi. S-a descoperit, astfel, ca romanii au ramas ortodocsi, nu au trecut la catolici. Dar s-a mai descoperit ca bisericile noastre, romanesti, nu mai erau ortodoxe, ci erau la catolici, greco-catolice. otopeni-final-09Toate proprietatile bisericii erau catolice, iar credinciosii romanii erau ortodocsi si, pe ici, pe colo, mai era cate un preot ortodox prigonit. De aceea a daramat bisericile. Acele biserici n-au fost translatate din occident la noi. Ne-au fost furate, iubiti credinciosi. Cartea aceasta spune ca ni se fura in continuare.

Vorbim de sentimentul national pentru ca sfintii praznuiti astazi sunt romani si sunt foarte importanti pentru noi. Avem nadejde ca Dumnezeu va purta grija mai departe pentru rugaciunile sfintilor nostriTraim intr-o stare de neputinta, nu putem face nimic. Observati ca suntem legati de maini si de picioare si nu putem face absolut nimic. Nadajduim ca pentru mijlocirea lor Dumnezeu va avea mila de poporul nostru.

(…) Sfintii praznuiti astazi au incercat sa se izbaveasca de pacatul impotriva Duhului Sfant, de lepadarea de credinta. De aceea, n-au trecut, nu s-au lepadat de credinta cea adevarata. (…)

Am mai spus de omul din Parlamentul Romaniei care lupta impotriva lui Dumnezeu pe fata si reuseste sa traga un intreg parlament impotriva lui Dumnezeu si a Bisericii, reusind sa impuna legi imorale si necrestine. (…)

Sa luam aminte, sa nu ne uitam istoria, sa o cunoastem si sa nu repetam gresalele inaintasilor nostri si, mai degraba, sa nu lasam pe cei straini de neam si de credinta sa ne distruga.

Sfintii nostri romani sunt nadejdea vie in fata lui Dumnezeu ca nu vom pieri ca neam de pe fata pamantului.

Sa luati aminte la cuvantul evanghelic de astazi, ca pacatele impotriva Duhului Sfant – necredinta, lepadarea de credinta adevarata, ura impotriva lui Dumnezeu si deznadejdea [sinuciderea, n.n.], nu se iarta“.

Transcriere partiala de Razboi Intru Cuvant

otopeni-final-13 - Ioan Popa

(sursa icoanei, de Ioan Popa)

Legaturi: