DUREREA ALTUIA – DUREREA NOASTRA. Cum dobandim rabdare si ce folos avem din incercari? ISPITELE INSINGURARII

Durerea altuia — durerea noastra

Asa ca, pana cand avem vreme, sa facem binele catre toti. (Galateni 6, 10)

Nu-L vom putea imita pe Hristos decat atunci cand vom starui sa le fim de folos semenilor nostri, sa-i ajutam si sa le indulcim pe cat posibil soarta; sa-i intarim pe cei slabi, sa aducem o raza de lumina intr-o viata traita in intuneric. Orice fapta de iubire sau de jertfire de sine ne apropie de Dumnezeu. Cei care ar avea nevoie de ajutorul nostru nu sunt greu de gasit, se intalnesc la fiecare pas, aproape ca nu trece zi de la Dumnezeu sa nu ne scoata in fata ocazia de a face un bine cuiva.

Dar, pentru a fi mereu gata sa folosim aceste ocazii, nu trebuie sa ne lasam coplesiti de propria noastra persoana. Celui ce se ocupa doar de sine, de grijile, de dorintele si de senzatiile sale i se ingusteaza atat de tare mintea, i se limi­teaza atat de mult orizontul, incat nu mai vede nimic din­colo de sine, trece nepasator pe langa suferinta altuia. Dim­potriva, cu cat este mai adanca rana din inima noastra, cu atat ar trebui sa devina mai sensibila, mai receptiva fata de suferinta altuia. Nu poate exista durere omeneasca pe care sa o consideram straina de noi. Sa ne simtim aproape de ori­ce durere, sa suferim cu cel ce sufera, „sa ne purtam unii al­tora poverile“, uitand de propria noastra povara.

***

Pricina de incercari si ispite

Si a fost in pustie patruzeci de zile, fiind ispitit de Satana. (Marcu 1, 13)

Avem adeseori impresia ca Satana poate avea o mai mare putere asupra noastra cand suntem in mijlocul multimii decat in pustie, dar ne inselam. In Sfanta Scriptura se arata in mai multe randuri ca ispitele, incercarile, sunt mai puternice in pustie. Caderile oamenilor de seama s-au produs, de cele mai multe ori, in clipe de singuratate. Moise se dovedise puternic in fata lui Faraon; in pustie insa, rabdarea l-a tradat. Si David a cazut in ispita numai dupa terminarea luptei, cand s-a asezat sa se odihneasca. Este mult mai usor sa te indepartezi de pacat in prezenta unor martori, decat in singuratate. Principala sursa a incercarilor si ispitelor sunt gandurile care ne impresoara cu o putere pe care nu suntea in stare s-o biruim atunci cand ramanem singuri. De aceea Apostolul Pavel spune: “Pentru aceea luati armura lui Dumnezeu, pentru ca-n ziua cea rea sa fiti in stare sa tineti piept” (Efeseni 6,13).

Doamne, Tu singur esti Cel ce imi indrumi gandurile, fii mie ajutator in pustia mea! Acolo, in ceasurile de singuratate, am cea mai mare nevoie sa ma ajuti si sa ma aperi. Fa-ma sa simt, Doamne, ca numai sub pavaza Ta voi fi in siguranta! In clipele de incercare, de ispite, atunci cand nici o fiinta pamanteasca nu poate sa tina piept vrajmasului, stiu ca numai Tu o poti face. Tu, Cel fara de pacat, intinde-mi mana Ta, scoate-ma din pustia in care pribegesc: „Ca Tu insuti ai fost incercat, prin ceea ce ai patimit, si celor ce sunt in incercari le poti da ajutor” (cf. Evrei 2,18)!

***

Incercarea rodeste nadejde

Necazul rodeste rabdare, iar rabdarea, incercare, iar incercarea, nadejde. (Romani 5, 3-4)

Pe masura ce trec anii, unul dupa altul, s-ar parea ca ar trebui sa devenim mai buni, mai vrednici. Chiar daca vom fi suferit dezamagiri in visele noastre, am inteles mai bine ce putem si ce nu putem face. Chiar daca entuziasmul din tinerete ne-a mai scazut, i-a luat locul o mai ferma stapani­re de sine; chiar daca ne-am mai pierdut din sensibilitate, am capatat alte calitati: puterea vointei, „pragmatismul”, o aplecare reala catre aproapele nostru. Chiar daca puterea fi­zica incepe sa ne paraseasca, sporeste puterea morala. Am mai putea spune ca necazurile nu ne sunt de niciun folos? Fireste ca nu! Prin ele am castigat mai mult decat am pier­dut, daca in timpul incercarilor am avut in noi duh de la Dumnezeu. „Necazul rodeste rabdare, iar rabdarea, incer­care, iar incercarea, nadejde“. Nadejdea in Cel ce ne-a tinut pana acum nevatamati ne va tine si de acum incolo, si ne va duce mai departe. Cel ce, prin incercarile prin care am tre­cut, ne-a invatat si ne-a pregatit inima nu numai pentru noi incercari, ci si pentru noi bucurii. Altele decat cele de ca­re am avut parte din copilarie si pana acum; mai profunde, mai luminoase, al caror sens il intelegem pe an ce trece tot mai mult.

Cum dobandim rabdare?

Fiindca toate cate mai-nainte s-au scris, spre invatatura noastra s-au scris, ca prin rabdarea si mangaierea Scripturilor sa avem nadejde. (Romani 15, 4)

Cum sa dobandim rabdare? Dumnezeu stie cat de greu ne este noua, oamenilor slabi si pacatosi, sa fim intotdeauna rabdatori. Putem dobandi rabdare prin credinta in Tatal nostru ceresc, Care se numeste pe Sine „Dumnezeul rabdarii si al mangaierii“ (Romani 15, 5). Rugati-va sa va trimita Duhul Sau cel Sfant, iar Acesta va va da rabdare. Va va mangaia, va va intari in neputintele voastre.

Mantuitorul ne-a fagaduit ca Il va trimite celor ce-L vor dori pe Mangaietorul, Duhul Sfant, Duhul Iubirii, Duhul blandetii si al rabdarii. Rugati-va ca Domnul sa puna rabdare in inima voastra, sa faca din voia voastra voia Sa, sa supuna Siesi toata fiinta voastra. Atunci vi se vor deschide ochii intru cunoasterea adevarului, veti intelege Scriptura, veti gasi in ea fagaduielile neindoielnice despre mantuirea voastra si a intregii omeniri. Atunci, cu harul Sfantului Duh, veti cunoaste cum se indeplinesc in voi insiva fagaduielile si tot in voi insiva rabdarea va face „lucrare desavarsita” (Iacov 1, 4), iar nadejdea va deveni realitate.

(din: “Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu – 366 Cuvinte de folos pentru toate zilele anului“, Editura Sophia, 2008)

Din aceeasi carte:

Legaturi: