HRISTOS SI PILAT – Pastorala incendiara a PS Sebastian al Slatinei biciuind OPORTUNISMUL CAMELEONIC AL “DREGATORILOR” DE ASTAZI si slugarnicia fata de “indicatiile straine” si “corectitudinea politica”

Scrisoare Pastorală la Învierea Domnului – 2013  

“Atât Pilat, cât şi dregătorii de astăzi, bieţi trecători prin diferite funcţii, ar trebui să ştie că Dumnezeu nu poate fi negociat; că dreptatea, credinţa şi viaţa sunt valori ce nu pot fi date „la schimb”, pentru că au egală doar veşnicia, iar aceea nu poate fi răscumpărată decât prin puterea de a zice da-ului DA şi nu-ului NU, fie şi cu plata unui preţ pe măsură”.

***

† SEBASTIAN

cu darul lui Dumnezeu Episcop al Slatinei şi Romanaţilor,

Iubitului nostru cler şi popor har, pace şi milă de la Dumnezeu,

Tatăl nostru,

iar de la Noi arhiereşti binecuvântări!

Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi,

Preacuvioase Maici,

Iubiţi credincioşi şi credincioase,

Între cei care s-au făcut părtaşi răstignirii Mântuitorului nostru Iisus Hristos pe cruce a fost şi un personaj care ar putea părea multora cel mai puţin vinovat de acest supliciu, chiar dacă el a pronunţat formal sentinţa condamnării la moarte a Domnului. Este vorba de guvernatorul roman Ponţiu Pilat. Spun ar putea părea, pentru că superficialitatea de care a dat dovadă acela în aşa zisul proces intentat lui Iisus nu-l poate scuza în niciun fel, iar gestul simbolic al spălării mâinilor (Mt. 27, 24) este departe de a-i fi adus purificarea de care a simţit nevoia atât de mult. Pronia divină a încercat, de altfel, prin coşmarul provocat soţiei sale în vis (Mt. 27, 19), să trezească în demnitar spiritul de dreptate, dar, în final au biruit tot frica pierderii propriului scaun, oportunismul şi slalomul politic (In 19, 12-13 şi Mc. 15, 15).

Astfel, vrând-nevrând, Pilat a rămas în istorie prin faptul de a nu fi putut gestiona decât spre moarte soarta Celui ce, deşi îl convinsese de nevinovăţia Sa (Lc. 23, 14-16), a trebuit totuşi să fie condamnat pentru vina de a-i fi deranjat prea mult pe iudei şi de a nu-i fi interesat deloc pe romani. Ba, poate că într-un fel le-a convenit acestora din urmă, pentru că a reînnodat prietenii pierdute (Lc. 23, 12) şi a adus „linişte” în rândul mulţimilor (Mc. 15, 15).

Dreptslăvitori creştini,

Superficialitatea şi prefăcătoria lui Pilat, oricât de nevinovat ar părea acesta de moartea Domnului, până la urmă nu pot fi decât condamnabile şi reprobabile, căci, la ce bun raţiunea dacă, atunci când trebuie să luăm decizia corectă, ne uităm mai mult în jur decât la faptul propriu-zis ce trebuie judecat? Care mai este demnitatea unei funcţii, dacă aceasta poate aduce „linişte” doar cu preţul crimei?De ce a mai trebuit improvizat discursul perfid şi s-a mai mimat judecata, dacă hotărârea fusese deja luată? Acestea sunt întrebările pe care istoria i le pune şi astăzi lui Pilat, iar el trebuie să răspundă fără a se tot scuza cu pacea, altminteri însângerată de sentinţa abominabilă a răstignirii.

Atitudinea conjuncturală şi oportunismul guvernatorului, mai temător pentru propria funcţie decât de Dumnezeu Însuşi, ne provoacă furori într-o lume în care vedem adeseori şi astăzi persoane cu atitudini atât de cameleonice, care, de dragul parvenirii, îşi leapădă nu doar verticalitatea, dar şi crezul şi convingerile. Odată ajunşi pe anumite funcţii, prieteni de-ai noştri de ieri iau forma vasului de „aramă sunătoare şi chimval zăngănitor” (1 Cor. 13, 1), cu o râvnă pe măsura privilegiilor scontate, uitând prea uşor că dreptatea este mai sfântă decât pacea ruşinoasă, iar demnitatea este mai valoroasă decât dulceaţa trecătoare a avantajelor materiale. Atât Pilat, cât şi dregătorii de astăzi, bieţi trecători prin diferite funcţii, ar trebui să ştie că Dumnezeu nu poate fi negociat; că dreptatea, credinţa şi viaţa sunt valori ce nu pot fi date „la schimb”, pentru că au egală doar veşnicia, iar aceea nu poate fi răscumpărată decât prin puterea de a zice da-ului DA şi nu-ului NU, fie şi cu plata unui preţ pe măsură.

Slalomul politic de care a dat dovadă Pilat la judecarea Domnului nu poate decât să ne îngreţoşeze astăzi, într-o lume în care politica riscă să se transforme tot mai mult în oarbă şi iresponsabilă disciplină de partid, demnitatea persoanei fiind răscumpărată tot mai uşor cu „demnităţi” efemere, iar conştiinţa fiind adormită prea repede cu privilegii complice.

Am ajuns să trăim astăzi, aşadar, vremuri în care numele lui Dumnezeu este considerat inutil, periculos şi păgubos, căci numai aşa se poate explica fuga multora de El şi de prezenţa Sa nu doar în preconizata Constituţie a ţării, dar şi în viaţa şi activitatea lor de zi cu zi. Jură aleşii noştri credinţă ţării în numele Domnului la primirea funcţiilor, pentru ca apoi să fugă de El, după cum bate „vântul european”!… Unde vom ajunge, dragii mei, fără Dumnezeu?… Până când vom lua modele pe oportunistul Pilat, pe iresponsabilul rege Irod, pe viclenii Anna şi Caiafa şi pe trădătorul de Iuda − vinovaţi cu toţii de moartea nedreaptă a Domnului? Cât de mult ne vom negocia credinţa, adaptându-o cu slugărnicie indicaţiilor străine, care au proclamat de mult „nivelarea”, sub masca perfidei „egalităţi de şanse”, şi corectitudinea politică în schimbul Adevărului şi Vieţii (In. 14, 6)?…

Drept aceea, astăzi, când sărbătorim cu toţii Învierea lui Hristos, să luăm speranţă de Înviere şi pentru noi!… Să nădăjduim că la cârma neamului nostru creştin nu vor mai fi mult timp guvernatori ca cei de teapa lui Pilat, ci oameni loiali ţării, credincioşi, responsabili şi cinstitori de Dumnezeu, căci El este singurul care mai poate întoarce poporul acesta din drumul greşit pe care a luat-o! Să-I cerem Domnului iertare pentru moartea Sa şi să-I aducem cu recunoştinţă slavă pentru Învierea Sa, căci Învierea Lui este şi chezăşia învierii neamului nostru, atât de încercat în aceste vremuri de condamnabil oportunism, mimetism şi indiferentism.

Să petrecem Sfintele Paşti cu Hristos Cel Înviat, pentru că El este puternic asupra morţii şi asupra vieţii noastre, asupra menirii şi asupra conştiinţei noastre, Amin.

Hristos a înviat!

Al vostru de tot binele doritor,

† SEBASTIAN

Episcopul Slatinei şi Romanaţilor

sursa: Episcopia Slatinei

Legaturi:

Alte Pastorale de Inviere din acest an: