LECTIA MARTIRILOR CARE AU BIRUIT LUMEA. “Fiecare din noi e chemat la o forma de marturie sau martiriu pentru Hristos”. In cinstea pomenirii Sfantului Mucenic Gheorghe
Martirii care au biruit lumea
“Celui care are un tel mai mare decat lumea, lumea nu-i poate face nimic“, scria sfantul Nikolai Velimirovici. Crestinii sunt tocmai acele persoane al caror tel ar trebui sa fie mai mare decat lumea — mai mare decat orice poate fi realizat sau dobandit in aceasta viata sau pe acest pamant, “in lume, dar nu din lume”. Concentrarea exclusiva pe Hristos si Imparatia Sa, „pe cele de sus, iar nu pe cele pamantesti” (Col 3,2) e tocmai ceea ce ii umplea pe martiri — barbati, femei si copii — cu o putere spirituala pe care lumea nu o putea da, intelege, nici explica. Ce altceva ar putea da unui om putere sa piarda tot, sa sufere tortura, temnita, umilire publica, ba chiar moarte violenta, cu pace, credinta si iertare? Numai realitatea si puterea lui Hristos Cel inviat. Asa cum scria sfantul Atanasie, moartea martirilor e o dovada a invierii lui Hristos.
Moartea lui Hristos pe cruce a fost plina de o putere duhovniceasca, puterea care i-a ingaduit sa se roage: „Tata, iarta-i!” (Le 23, 34). Asa a fost si moartea martirilor care au umplu calendarul Bisericii Ortodoxe. 
Moartea lor a convertit neamuri prin marturia jertfirii lor de sine. Cuvantul „martir” inseamna „martor“. Intr-un anume sens, numai martiriul e adevarata marturie si adevaratul crestinism pentru ca numai el l-a pus cu adevarat si irevocabil pe Hristos mai presus de tot ce e propriu, fara a tine nimic si fara intoarcere inapoi. Cine si-a dat viata poate da marturie cu putere pentru Cel ce si-a dat viata Sa. In acest sens, martirii sunt Evanghelia traita in deplinatatea ei si, prin urmare, temeiul Ortodoxiei. „Cu sangele martirilor din toata lumea, ca si cu o purpura si vizon e impodobita Biserica“. Din acest motiv si fiecare sfanta Liturghie fara exceptie se celebreaza deasupra moastelor unor martiri.
Martirii sunt contraculturali in societatea noastra occidentala, o societate care pana si in religia si „spiritualitatea” ei ramane total opusa suferintei si cu totul cufundata in ceea ce poate fi obtinut pentru sine. “Vreau sa fiu mai spiritual” — dar ce face asta pentru Dumnezeu si pentru ceilalti? Falsa dogma a crestinismului contemporan e mentinerea unui „echilibru”: nu prea multa religie, ci numai de ajuns cat sa ne rotunjim viata. Unde e echilibrul in martiriu? Sfantul Nikolai Velimirovici scria:
„Batranii mei m-au invatat sa ma agat de cer si de pamant ca sa nu ma poticnesc. [Cu alte cuvinte, sa am un echilibru intre cele duhovnicesti si lumesti.] Multa vreme am ramas copil si m-am rezemat pe aceasta carja pe care mi-au dat-o. Dar cand vesnicia mi-a inundat sufletul, m-am simtit ca un strain de lume, cer si pamant s-au rupt in mainile mele ca o trestie uscata“.
Martirii crestini sunt tocmai acei oameni al caror suflet a fost inundat de vesnicie, care e Duhul viu, puternic, activ si vesnic al lui Dumnezeu, care salasluieste si se odihneste in fiii lui Dumnezeu, asa cum a facut-o in Fiul lui Dumnezeu. Aceeasi iubire care L-a umplut pe Iisus Hristos ii umple pe ei cu iubire pentru Iisus Hristos, singura „mai tare decat moartea“, ceea ce face o persoana sa gandeasca cu o alta logica, sa judece cu alte standarde si sa vada totul in viata — bune si rele — ca simple mijloace vremelnice care ne pregatesc pentru vesnicie.
Aceasta perspectiva nu e pentru elita. Fiecare si orice crestin e chemat sa-L puna pe Hristos pe primul loc in acest fel. Crestinismul e slab astazi dintr-un singur motiv: crestinii nu-L mai pun pe Hristos pe primul loc in vietile lor. Crestinii nu se mai straduiesc sa faca din viata Lui viata lor, ci mai degraba incearca sa-L adapteze pe El programelor si prioritatilor lor. De aceea darurile Duhului sunt greu de gasit.
Martirii ne dau perspectiva sanatoasa de a pune pe primul loc in toate pe Hristos si vesnicia. Pentru ca e lipsita de aceasta perspectiva, lumea de azi ii poate vedea pe martiri cel mult ca pe niste „fanatici” sau „nebuni”. Aceasta e pseudo-sofisticarea celor care nu pot vedea dincolo de viata pamanteasca spre telul vietii insesi, sau care n-au alta conceptie despre Dumnezeu dincolo de cea a ratiunii lor limitate. Din pacate, acest lucru pare sa domine chiar si in crestinismul popular. De exemplu, un predicator american a scris recent o carte de succes, Traieste-ti cea mai buna viata acum. Saracirea spirituala a crestinismului contemporan — lipsa lui de forta spirituala si influenta sa in declin — e in parte din cauza centrarii sale pe aceasta lume si pe aceasta viata. Cum s-ar putea potrivi intr-o astfel de schema, multimea martirilor crestini, a celor de ieri si de azi? Unde e in aceasta abordare loc pentru pierderea „celei mai bune vieti acum” a lor pentru Hristos?
Sfantul Pavel scria:
„Ba mai mult: eu pe toate le socotesc ca sunt paguba, fata de inaltimea cunoasterii lui Hristos Iisus, Domnul meu, pentru Care m-am lipsit de toate si le privesc drept gunoaie, ca pe Hristos sa dobandesc si sa ma aflu intru El, nu avand dreptatea mea cea din Lege, ci pe aceea care este prin credinta in Hristos, dreptatea cea de la Dumnezeu, pe temeiul credintei, ca sa-L cunosc pe El si puterea invierii Lui si sa fiu primit partas la patimirile Lui, facandu-ma asemenea cu El in moartea Lui, ca, doar, sa pot ajunge la invierea cea din morti“ (Flp 3,8-11).
Cum ii putem imita pe martiri? Iata doua lectii de la martiri pentru mersul nostru crestin de zi cu zi: mai intai, nu 
trebuie sa ne temem de suferinta. Suferinta inmoaie inima si ne face sa ne bizuim pe Dumnezeu. In ea ne depasim pe noi insine si incepem sa simtim mangaierile lui Hristos, ale Duhului, ale vesniciei, care indulcesc sufletul asa cum nu o poafte face nici un succes pamantesc. Asta nu inseamna ca suferinta va fi usoara. Putem sa nu cerem aceasta suferinta si asemenea sfantului Pavel am putea sa n-o vrem (2 Co 12,8-9). Dar mai degraba in loc sa-L cautam pe Dumnezeu si „religia” pentru castig sau „echilibru”, sfantul Pavel ne invata ca suferirea unei pierderi poate fi un mijloc de a dobandi puterea Invierii lui Hristos. Domnul ne invata acelasi lucru (Mc 8,35).
A doua lectie a martirilor e o tarie de nezdruncinat. Martirii au rabdat pana la sfarsit (Mt 10,22). Viata duhovniceasca crestina e construita pe consecventa: trebuie sa „inotam” in Scripturi, cum spune sfantul Serafim, avand permanent mintile noastre in dialog cu cuvintele si gandurile lui Dumnezeu. Rugaciunile zilnice si sfanta Liturghie duminica devin nenegociabile nu din pricina unei obligatii, ci pentru ca inimile noastre ard pentru Dumnezeu (Mt 3, 11), vorbindu-I si ascultandu-L ca pe cel mai intim dintre prieteni, de a carui prezenta speram sa nu fim despartiti nici o clipa.
Fiecare din noi e chemat la o forma de marturie sau martiriu pentru Hristos. Nu este alta cale spre Dumnezeu cu exceptia celei pe care El Insusi ne-a croit-o terapeutic: fiecare trebuie „sa se nege pe sine insusi, sa-si ia crucea sa zilnic si sa-I urmeze Lui“. Urmandu-L pe Hristos Il vom gasi atat pe El, cat si pe noi insine.
Aceasta e bucuria martirilor, o bucurie si o iubire cu care ei au biruit lumea, crezand din toata inima in cuvintele lui Hristos:
„In lume veti avea necazuri, dar indrazniti, Eu am biruit lumea“ (In 16,33).
(In: Ierom. Calinic, Provocari ale gandirii si vietii ortodoxe astazi, Editura Deisis, 2012)
Legaturi:
- Sf. Mare Mucenic Gheorghe – prilej de intrebari esentiale: CE NI SE CERE NOUA AZI?
- Praznicul Sfantului Mare Mucenic Gheorghe, purtatorul de biruinta: MUCENICII, DOVADA INVIERII LUI HRISTOS
- SFANTUL GHEORGHE. Predica Parintelui Sofian despre MUCENICI
- PARINTELE GHEORGHE CALCIU: Cuvant la Sfantul Mare Mucenic Gheorghe
- O VIZIUNE DIN SFANTUL MUNTE CU SF. MUCENIC GHEORGHE despre vremurile din urma lipsite de povatuitori si despre cum putem trece puntea spre Cer. “A pierit adevarul, a lipsit smerenia…”. PLUS: VIDEO CU PARINTELE AMFILOHIE
- MUCENICII SI NOI: marturisirea lui Hristos sau dorinta de a placea lumii?
- CEL CARE ISI IUBESTE VIATA SA O VA PIERDE…
- ODINIOARA SI ASTAZI… “Singurul duh care domneste astazi este acela al unei vitrine impodobite, dar false, artificiale”
- Ortodoxia confortabila si inchipuita sau DESPRE ISPITELE GENERATIILOR RASFATATE
- ORTODOXIA – CREDINTA PATIMITOARE versus “PARADISUL NEBUNILOR”
- Predica la scoaterea Sfantului Epitaf: TREBUIE SA MERGEM PANA LA CAPAT, SA NE INGROPAM IMPREUNA CU HRISTOS, SA NU MAI FIM CEI DE DINAINTE!
- Cum ne purtam crucile vietii? SUNTEM HOTARATI SA RENUNTAM LA NOI INSINE sa ne dedicam total lui Dumnezeu?
- “Daca nu-I dam lui Dumnezeu TOATA viata noastra, suntem oameni care ne mintim pe noi insine si, de fapt, nu-I dam mai nimic. Daca Dumnezeu nu este in viata mea pe primul loc, nu este… pe niciun loc!”
- Ierom. Ioan Buliga: IUBIREA LUMESCULUI NE OPRESTE DE LA JERTFA
- Cuv. Paisie Aghioritul: JERTFA CARE ADUCE BUCURIE
- Cuviosul Paisie Aghioritul: Pentru cel credincios mucenicia este sarbatoare
- Ce fel de vitejie aveau sfintii mucenici…
- HRISTOS, TARIA MUCENICILOR
- Predica audio a Parintelui Dosoftei (Manastirea Putna). TAINA MUCENICIEI
- Praznuirea Sf. Mare Mc. Teodor Stratilat – CE INSEAMNA SI CUM E POSIBILA MUCENICIA?
- SA INCEPEM SA NE PREGATIM… CUM SI PENTRU CE?
- Parintele Seraphim Rose: “Nu trebuie sa asteptam nimic altceva decat sa fim rastigniti”
- Intre Cruce si tradare. CARE ESTE LECTIA MUCENICULUI EVGHENIE PENTRU NOI SI VREMURILE NOASTRE? (II)
- El a ales Crucea. NOI CE VOM ALEGE? (I)
- Predica PS Sebastian al Slatinei: VIATA CA O CRUCE. Cine se menajeaza, se complace si refuza LUPTA, cum va castiga Imparatia?
- Predica Sfantului Ignatie Briancianinov despre MARTURISIREA SI PRIGONIREA CRESTINULUI IN LUME
- “DREPTATEA” CRUCII. LEGEA LUI HRISTOS CERE RASTIGNIRE. Scrisori ale Sf. Ignatie Briancianinov despre necazuri, lepadare de sine, dragoste si indreptatire
- URMAREA LUI HRISTOS, ALEGERILE DUREROASE SI MARTURISIREA LUI INTREAGA
- Sfintii 40 de Mucenici: FORTA COMUNIUNII MARTURISITOARE
- SFINTII 40 DE MUCENICI. Predicile Sfantului Nicolae Velimirovici si Mitropolitului Augustin: “Vin zilele crestinismului sangelui, sa nu ne distram, sa ne pregatim!”
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Oau!
Mi-ati facut GOL IN STOMAC!
Cat de bine si real le spune:
Spre exemplu: citatul “Celui care are un tel mai mare decat lumea, lumea nu-i poate face nimic“, ar trebui scris cu majuscule pe hartie cerata si vizualizat pana la oboseala ochilor, ca sa ramana imprimat de/in minte – datorita mesajului lui lamurit in foc, si scris cu litere chirilice, fiindca ne aduce aminte de duhul Sf.Parinti, chiar daca este ”nascut”’ si scris de un Sfant contemporan noua – Nicolae Velimirovici! (alt sfant cu privirea-i patrunzatoare ”de foc”,ca si Pr.Arsenia Boca si Sf.Serafim Rose);
Sau: “Crestinismul e slab astazi dintr-un singur motiv: crestinii nu-L mai pun pe Hristos pe primul loc in vietile lor.” – calcand in picioare (cu sau fara (buna) stiinta – “Cautati mai int ai Imparatia Cerurilor si celelalte (lumesti) vi se vor adauga voua”) si-atunci, ne lasa in ale noastre: cu griji, cu nevoi, cu sfortari, cu nervi, cu incordare = stres + boli;
In timp ce scriu (zambesc in sine-mi) fiindca, sa stiti ca e REAL ce-a spus EL acu’ 2000 si ceva de ani in urma! Cand reusesc sa-L pun pe primul loc, aruncand grija spre EL, vorbind in sinea mea cu EL, plangandu-ma ca nu’s CE si nu stiu CINE imi face, drege…nu numai ca se rezolva problema disparand ca un fum ingrijorarea DAR…stiindu-mi cele mai ascunse dorinte neexprimate nimanui verbal (de altfel – multe prostesti, copilaresti,lumesti) prin X, Y sau Z mi se daruiesc sau, mi se inlesneste sa le achizitionez la un pret rezonabil pentru buzunar! Cand IMI DAU SEAMA ca mi-au venit la botul calului si pe nepusa masa, MA MINUNEZ! 🙂
In schimb, ma regasesc – din pacate – SI in citatul de mai jos:
“Martirii sunt contraculturali in societatea noastra occidentala, o societate care pana si in religia si „spiritualitatea” ei ramane total opusa suferintei si cu totul cufundata in ceea ce poate fi obtinut pentru sine. “Vreau sa fiu mai spiritual” — dar ce face asta pentru Dumnezeu si pentru ceilalti? Falsa dogma a crestinismului contemporan e mentinerea unui „echilibru”: nu prea multa religie, ci numai de ajuns cat sa ne rotunjim viata.”
Adica, ”echilibru” asta: nici prea, prea…nici foarte, foarte!
Ma trezesc adesea ca sfortarea mai mult spre/pe RELIGIOS, MA SCOATE DIN LUME (cu mintea dar mai ales cu inima)si ceva din mine MA OBLIGA SA IES DIN EA fiindca, BRUSC realizez ca nu mai am nimic comun cu ea, ii vad toate defectele la microscop si-atunci ma enervez RAU pe ea!
Bine! Eu sunt in conflict permanent cu ea, consider ca s-a ajuns PREA DEPARTE si ca-i bolnava GRAV la cap (e, cand paranoica, cand schizofrenica) si a reusit sa faca MUTATII sufletesti spre care tinzi si tu (vrei, nu vrei) daca doresti sa mai ai zile bune cu ea, si sa nu fii aruncat ca pe-o masea…spuneam cuiva ca, ma mai uit la prostioarele de pe net (primite pe mail) fiindca, altfel as murii de seriozitate, de sentimentul gravitatii…poate asta ma duce la o acceptare a rotunjirii ei (a vietii)!
“mai intai, nu trebuie sa ne temem de suferinta. Suferinta inmoaie inima si ne face sa ne bizuim pe Dumnezeu.”
Ei! La mine e o reala problema cu suferinta – o suport greu si n-o accept decat de nevoie, nu cu buna voie! Cand sunt bolnava, sunt greu de suportat…
Stiu ca vor venii (de nu au si venit) vremuri, cand trebuie sa stai TEAPAN si NEINDUPLECAT orice-ar fi, mai ales in chestiuni de credinta, si ca vom fi cercati si trupeste…ca mintal si sufleteste se tot spala cu noi pe jos!
Sincer! Mare incredere trebuie sa avem in EL!
Fara…eu, cel putin ma duc la vale ca un bulgare de zapada daca-mi pierd increderea in EL!
Ma incredintez lui si in ceea ce-mi va trimite, DAR ma rog, sa nu-mi dea lucruri peste puterea mea de suportabilitate (fizica, morala) fiindca, nu stiu cum as reactiona (in sens bun)!
“Saracirea spirituala a crestinismului contemporan — lipsa lui de forta spirituala si influenta sa in declin — e in parte din cauza centraria sale pe aceasta lume si pe aceasta viata.”
Da! Este real: lipsa fortei spirituale vine din nepracticarea ei, la unii nici nu exista (nu-i intereseaza), la altii este abia imbobocita (din lipsa de modele), la altii – se ofileste inainte de a-si face ”efectul”;
-consecinta slabirii ei, se datoreaza si netransmiterii ei inca din copilarie (pentru a avea timp sa se ”coaca”, sa prinda forma si continut spre maturitate) in crestin/a;
-iar, prin neconsecventa trairilor crestinesti, crestinismul a ajuns in declin, pentru ca atunci cand mintea si inima nu mai sunt preocupate de el, isi gasesc preocupare in mod natural, firesc…spre ceea ce ofera cele 5 simturi, imbatand sufletul cu arome ce tin STRICT de lumesc, dorind viata asta si numai pe ea, cealalta – ajungandu-se a nu se mai crede in ea!
Cred ca d-aia se si bate un asa razboi (vazut si nevazut, totodata) spre a abdica inainte de-a a junge la LIMAN!
Dracu’-i viclean si ticalos, nevoie mare: STIE ca Hristos nu va fi urmat (sau va fi lasat de-o parte…) pentru cei care se incredinteaza NUMAI de cele ce pot vedea/simtii la modul grosier, palpabil… cu ochii lor, cu mainile lor!
Ca, daca vrem, si vom face totul pentru a ajunge la Nunta Fiului de Imparat vom avea “ceea ce ochii n-au vazut, urechea n-a auzit si la inima omului nu s-a suit” – NET SUPERIOR fata de ceea ce ne ofera lumea (cu tot ce are ea)…DAR: crestinii (si necrestinii) prefera placerile lumesti in dauna bucuriilor duhovnicesti!
E real…cine n-a gustat niciodata sa vada cat de Bun este Domnul, si n-a experimentat PE VIU bucurii duhovnicesti, il va trage ata numai spre cele lumesti – de altfel, starea de Iad (in vesnicie) asta si va fi: exacerbarea dorintelor (patimilor) lumesti, amplificate la maxim, peste limita de suportabilitate (a sufletului intrupat si nepieritor…);
-acestea, imbinate cu CIUDA ne(mai)implinirii lor si REGRETUL enorm pentru neexperimentarea bucuriilor duhovnicesti (de care s-au privat de buna-voie) DAR pe care le intuiesc (tardiv) in/la adevarata lor valoare, vor face chinurile vesnice greu de indurat…TRIST!
Aaaa….buna NOTA voastra facuta in cinstea Sf.Mare Mucenic Gheorghe!
La multi ani celor care ii purtati numele!
Sa ne traiti, sa infloriti (crestineste, duhovniceste) TOTI si TOATE !
Sa-i imitati barbatia, sa-i doriti sfintenia, si astfel – vesnic, veti fi tineri sufleteste…
P.S. Sf.Gheorghe, alaturi de Sf.Nicolae si Sf.Ilie DAR si Arh.Gavriil SUNT PREFERATII MEI, IUBITII MEI SFINTI…:)
L-am uitat si pe Sf.Mina…dar, ma opresc!
“10. Luaţi, fraţilor, pildă de suferinţă şi de îndelungă răbdare pe proorocii care au grăit în numele Domnului.
11. Iată, noi fericim pe cei ce au răbdat: aţi auzit de răbdarea lui Iov şi aţi văzut sfârşitul hărăzit lui de Domnul; că mult-milostiv este Domnul şi îndurător.”
(Iacov 5:10-11)
* Deci, “noi fericim pe cei ce au răbdat” (Iacov 5:11), adică pe sfinţi şi mucenici.
http://www.johnsanidopoulos.com/2016/05/oil-and-myrrh-gushing-from-tomb-of-st.html