BUNA VESTIRE. Predicile Sfantului Luca al Crimeei. “Astazi este incepatura mantuirii noastre si aratarea tainei celei din veac”

24-03-2013 Sublinieri

buna-vestire-01

CUVINTE LA BUNA VESTIRE A PREASFINTEI NASCATOARE DE DUMNEZEU

I. Credinta noastra nu este zadarnica

Astazi este incepatura mantuirii noastre si aratarea tainei celei din veac: Fiul lui Dumnezeu Fiu Fecioarei Se face si Gavriil harul binevesteste.

Acum s-a implinit taina cea mare a credintei noastre crestinesti, s-a implinit lucrul pe care cu sapte sute de ani inainte de Nasterea Domnului Iisus Hristos l-a prezis Sfantul Proroc Isaia: Iata, Fecioara va lua in pantece si va naste fiu, si vor chema numele Lui Emanuil, care inseamna: “Cu noi este Dumnezeu”.

De ce spunea acest sfant proroc ca Domnul va fi numit Emanuel, daca Arhanghelul Gavriil, care a heretisit-o acum pe Preasfanta Fecioara Maria, a zis ca Ea ii va pune numele de Iisus? Ce sa insemne acest lucru? El se lamureste prin intelesul numelui de Emanuel: “cu noi este Dumnezeu.

Toate popoarele crestinesti, toti cei ce au crezut in Domnul Iisus Hristos, il numesc Mantuitor, Dumnezeu Adevarat, Care a trait cu oamenii pe pamant. Prin aceasta s-a si indreptatit numele de Emanuel, „cu noi este Dumnezeu”, despre care vorbea prorocul. Emanuel este Dumnezeu-Omul, Dumnezeu Care este cu noi, Dumnezeu in trup. S-a savarsit taina cea neasemuita a mantuirii noastre, despre care citim la Sfantul Apostol Pavel: Cu adevarat, mare este taina bunei credinte: Dumnezeu S-a aratat in trup (1 Tim. 3, 16). El spunea ca sfintii ingeri ar vrea sa patrunda aceasta neobisnuita taina, insa nici lor nu le este dat sa cunoasca toate adancurile ei. Si atunci, noi, slabii si neputinciosii, sa incercam a o patrunde?

TheotokosNoi stim insa ca dogmele privitoare la Dumnezeirea-Omenitatea Domnului Iisus Hristos – si la intruparea Lui fara de samanta din Preasfanta Fecioara Maria alcatuiesc temeiul intregii noastre credinte crestinesti: caci daca nu am crede in faptul ca Domnul Iisus Hristos este cu adevarat Fiul lui Dumnezeu, Care S-a intrupat din Preasfanta Fecioara Maria, zadarnica ar fi nadejdea noastra in mantuire. Insusi Domnul Iisus Hristos spunea despre Sine ca este Fiul lui Dumnezeu, Painea cea Cereasca, pogorata din Cer. Noi primim acest adevar cu toata inima noastra si nu incercam a patrunde adancul fara fund al aratarii lui Dumnezeu in trup.

Si totusi, pe cat ne este cu putinta, sa ne straduim a intelege: de ce a fost neaparata nevoie de intruparea Fiului lui Dumnezeu, de ce a fost nevoie ca El sa ia trup omenesc? Oare nu pentru a ne mantui de moartea vesnica si de stapanirea diavolului prin Crucea Sa, prin cumplitele Sale patimiri de pe Golgota si moartea de ocara?

Potrivit negraitului Sfat Dumnezeiesc, a fost neaparata nevoie ca Domnul nostru Iisus Hristos sa „calce cu moartea pe moarte”, sa Se intrupeze si sa ia Trup omenesc si sa moara cu moarte omeneasca adevarata. Domnul Iisus Hristos a adus aceasta jertfa cutremuratoare ca sa ne apropie pe noi de Dumnezeu, ca sa ne faca din oameni muritori dumnezeu-oameni, traitori in veci. El S-a facut Dumnezeu-Om si ne-a deschis spre dumnezeu-omenitate, spre impartasirea noastra, in trupul innoit, de vesnica si nesfarsita apropiere catre sfintenia Dumnezeirii. Iar daca lucrurile stau asa, atunci, fireste, El nu putea sa faca asta ramanand numai Dumnezeu. Trebuia, deci, ca El sa Se faca Dumnezeu-Om, trebuia sa Se intrupeze din Preasfanta Fecioara Maria.

Buna VestireFaptul acesta – intruparea Fiului lui Dumnezeu – este nemasurat de mare, asa s-a cuvenit sa fie prevestit in chip minunat – prin aratarea Arhanghelului Gavriil catre Preasfanta Fecioara Maria: si binevestirea lui a fost cea mai mare dintre toate binevestirile pe care le-a auzit vreodata neamul omenesc. In Nazaret, in locuinta saracacioasa a Preasfintei Fecioare Maria, au rasunat uluitoarele cuvinte: Bucura-Te, Ceea ce esti plina de har! Domnul este cu Tine. Binecuvantata esti Tu intre femei (Lc. 1, 28), adica mai binecuvantata decat oricare dintre femei.

Preasfanta Fecioara Maria tacea. Oare a fost cuprinsa de spaima si fiorul firesti pentru un om obisnuit la vederea unui Arhanghel? Nu, nu spaima a cuprins-o, ci tulburarea datorata neobisnuitei heretisiri. Fecioara nu s-a inspaimantat de aratarea neobisnuita, fiindca Ea insasi era mai sfanta decat toti sfintii, si sufletul ei curat era asemanator ingerului prin curatia sa duhovniceasca. Ea si-a vadit numai nedumerirea cu totul de inteles, intreband: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu stiu de barbat? Si a primit raspunsul minunat: Duhul Sfant Se va pogori peste tine si puterea Celui Preainalt Te va umbri (Lc. 1, 34-35).

A fost vreodata o fecioara asemenea Preasfintei Maria in curatie si sfintenie? Nu. N-a fost nicicand si nu va fi. Negraita si uimitoare, invesmantata in dumnezeiasca slava e marea taina a intruparii Domnului nostru Iisus Hristos.

Si atunci, cum sa nu ne plecam cu toata inima inaintea Preasfintei Fecioare, Care a devenit organ al marii si nepatrunsei taine Dumnezeiesti? Cum sa nu o numim „Ceea ce esti mai cinstita decat heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat serafimii? Oare Maica imparatului Ceresc nu se cuvenea sa fie pusa de catre noi mai presus de toate Puterile Ceresti, mai presus de toate slugile Lui? Iar arhanghelii, heruvimii si serafimii sunt slugi ale lui Dumnezeu.

Bineinteles, suntem datori sa o cinstim cu toata inima si sa o socotim Mama noastra Cereasca, straduindu-ne sa o urmam in virtuti si sa ii implinim cuvintele pe care le cantam la fiecare utrenie, pe maica-domnului-bunavestirecare le-a grait ea catre Elisabeta, mama Inainte-Mergatorului Domnului: Ca a cautat spre smerenia roabei Sale, si iata de acum Ma vor ferici toate neamurile (Lc. 1, 48). Noi toti, crestinii ortodocsi, o fericim pe Preasfanta Fecioara Maria potrivit cu invatatura Sfintei Scripturidar, cu durere trebuie s-o spunem, vrajmasii Bisericii lui Hristos – protestanti, sectari si alti eretici – nu iau parte la aceasta laudare a ei de catre lumea ortodoxa. Ei tagaduiesc cu desavarsire cinstirea Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, zicand ca Maica lui Dumnezeu a fost o simpla femeie evlavioasa, ca multe altele, si chiar ne osandesc pentru faptul ca ii inaltam rugaciuni si spunem adresandu-ne ei: Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pe noi. Ei spun: „Cum se poate asa ceva – sa cauti mantuirea la o femeie evlavioasa? Noi avem un singur Mantuitor – pe Domnul Iisus Hristos; doar El ne mantuieste, si alti mantuitori nu sunt”.

Iata raspunsul nostru. Noi ne adresam Maicii lui Dumnezeu ca Aparatoarei noastreStim ca ea nu a mantuit lumea nemijlocit, ca Dumnezeiescul ei Fiu ne-a mantuit cu Crucea Sa. Ea poate insa ajuta mantuirii noastre prin rugaciunile Sale inaintea Fiului Sau, si noi cerem rugaciunile Ei, care au atata putere inaintea lui Hristos.

Sfantul Apostol Pavel spunea despre sine: Tuturor toate m-am facut, ca, in orice chip, sa mantuiesc pe unii (1 Cor. 9, 22). El il indemna pe apostolul Timotei: Ia aminte la tine insuti si la invatatura; staruie in acestea, caci, facand aceasta, si pe tine te vei mantui, si pe cei care te asculta (1 Tim. 4, 16).

Precum vedem din Sfanta Scriptura, si sfintii apostoli ne mantuiesc. Cum? La fel ca Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu – prin rugaciunile lor, prin invatatura lor, prin apropierea lor fata de noi si fata de Domnul Iisus Hristos. Daca apostolii pot sa ne mantuiasca, de ce sa nu ne poata mantui Maica lui Dumnezeu? Ea e Aparatoarea noastra, Maica plina de har a intregului neam crestinesc. De aceea si strigam catre ea:Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pe noi”.

Noi o numim Stapana, imparateasa a Cerurilor – iar sectantii se smintesc de asta: „Noi avem un singur imparat – pe Dumnezeu”. Dar n-avem noi dreptate sa o numim imparateasa, de vreme ce este Maica imparatului? Si la oameni orice mama de imparat poarta titlul de imparateasa. Cu acelasi inteles ii dam si noi numele de imparateasa a Cerurilor, fiindca este Maica imparatului nostru, a Domnului Iisus Hristos. Noi o numim Stapana fiindca are marea stapanire de a ne apara de diavol. Iar nefericitii de sectari tagaduiesc acest sfant ajutor dumnezeiesc al Preasfintei Fecioare Maria.

Domnul sa-i opreasca! Iar pe noi sa ne opreasca de la orice impartasire cu sectarii, ca nu cumva sa ne abata in calea pierzarii. Iar Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, al carei praznic atat de mare il praznuim astazi, sa ne mantuiasca de diavol si de toate slugile lui. Amin.

7 aprilie 1945

buna vestire 003

II. „Pe Tine, Cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu Te marim”

Buna vestire a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu este unul dintre cele mai mari evenimente din istoria lumii, pe care o praznuim acum nu doar cu bucurie si cu dragoste, ci si cu frica plina de cutremur, fiindca aceasta este „incepatura”, adica inceputul mantuirii noastre. Nu voi mai repovesti marea, unica in istoria lumii, convorbire dintre Arhanghelul Gavriil si Preasfanta Fecioara Maria; ma voi opri doar asupra cuvintelor: Duhul Sfant Se va pogori peste Tine si puterea Celui Preainalt Te va umbri; pentru aceea si Sfantul Care Se va naste din Tine, Fiul lui Dumnezeu Se va chema (Lc. 1, 35).

Buna Vestire - 30x46cm - lemn de tei, tempera cu ou, foita de aur 22k29_09_2010_21_07_44Nimeni, niciodata, de la facerea lumii si pana la sfarsitul ei, nu s-a nascut si nu se va mai naste ca Dumnezeu-Omul Iisus Hristos. Nimeni, niciodata, nu s-a nascut fara samanta barbateasca. Nimeni nu s-a nascut si nu se va mai naste prin pogorarea Sfantului Duh. In nimeni, niciodata, nu S-a salasluit Duhul lui Dumnezeu cu o asemenea plinatate desavarsita cum S-a salasluit in Preasfanta Fecioara Maria. Pe nimeni nu l-a umbrit puterea Celui Preainalt si aceasta n-a sfintit nici un pantece de mama cu atata deplinatate si putere cum a sfintit pantecele Preasfintei Fecioare.

Sa va amintiti ce va spun despre unirea deplina a Duhului lui Dumnezeu cu fiinta omeneasca a Mariei.

Duhul si sufletul omenesc isi au inceputul in Duhul lui Dumnezeu, fiindca in primul capitol al Sfintei Biblii se spune ca Dumnezeu L-a facut pe omul cel dintai, Adam, din tarana pamantului si a suflat in fata lui suflare de viata. Cu Duhul lui Dumnezeu poate avea impartasire duhul omenesc, care de la El isi are obarsia, la fel cum in natura au impartasire toate cele inrudite intre ele. Despre putinta stransei impartasiri cu Dumnezeu stim din cuvintele rostite de insusi Domnul nostru Iisus Hristos: Daca Ma iubeste cineva, va pazi cuvantul Meu, si Tatal Meu il va iubi, si vom veni la el, si locas la el vom face (In. 14, 23). Si apostolul Pavel ii intreaba, ai zice cu mirare, pe crestinii din Corint: Nu stiti, oare, ca voi sunteti templu al lui Dumnezeu si ca Duhul lui Dumnezeu locuieste in voi?  (1 Cor. 3, 16).

cyril-presiding-at-ephesusDin Vietile Sfintilor se stie in ce impartasire indeaproape cu Dumnezeu isi petreceau acestia sfanta lor viata, fiind locasuri ale Duhului Dumnezeiesc – dar nici aceasta adanca impartasire cu Dumnezeu nu poate fi pusa alaturi de starea harica cea mai presus de ingeri si de arhangheli in care s-a aflat Preasfanta Fecioara Maria dupa ce Duhul Sfant S-a pogorat asupra ei. Lucrul acesta nu l-a inteles sau, pesemne, n-a vrut sa-l inteleaga nefericitul eretic Nestorie, care spunea ca Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu ar fi nascut pe omul simplu Iisus Hristos, cu care Dumnezeu S-ar fi unit doar mai apoi, si ca atare el o numea pe Fecioara Maria Nascatoare de Hristos, nu Nascatoare de Dumnezeu.

Daca Nestorie ar fi avut catusi de putina dreptate, ar fi insemnat ca Domnul nostru Iisus Hristos nu ar fi Fiul lui Dumnezeu si Dumnezeu-Om, ci numai unul dintre numerosii sfinti mari carora trebuie sa li se dea numele de adevarate temple si locasuri ale Tatalui si ale Fiului si ale Duhului Sfant din pricina nemarginitei lor iubiri fata de Dumnezeu si a implinirii desavarsite a tuturor poruncilor lui Hristos. Precum vedeti, Nestorie si-a meritat anatema din partea celui de-al Treilea Sinod Ecumenic.

Cu aceasta as putea sa-mi inchei cuvantul de lauda inchinat acestui mare praznic al Bunei Vestiri, insa nu vreau sa las nebagate in seama cuvintele Arhanghelului Gavriil, care patrund in orice inima curata: Bucura-Te, Ceea ce esti plina de har! Domnul este cu Tine! Spuneti-mi, voi toti, cei de un suflet cu mine: poate fi pentru voi vreo bucurie mai inalta si mai curata decat intelegerea si chiar simtirea faptului ca Domnul este cu voi, ca El va indragit pentru implinirea poruncilor Lui, ca El va veni la voi cu Tatal Sau Cel fara de inceput si isi va face salas in voi?

Domnul si Dumnezeul nostru Iisus Hristos sa va invredniceasca pe voi pe toti, cu rugaciunile Preasfintei si Preacuratei Fecioare Maria, de aceasta preainalta fericire si bucurie!

1957

(Din: Sfantul Luca al Crimeei, “Predici”, Editura Sophia, Bucuresti, 2010)

evangel3

Legaturi:


Categorii

Bunavestire, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Maica Domnului, Sfantul Luca al Crimeei

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

9 Commentarii la “BUNA VESTIRE. Predicile Sfantului Luca al Crimeei. “Astazi este incepatura mantuirii noastre si aratarea tainei celei din veac”

  1. Cuviosul Paisie Aghioritul :

    ” Sfintii Ioachim si Ana sunt perechea cea mai nepatimasa care a existat vreodata . Nu au avut deloc cugetare trupeasca .
    Dumnezeu asa l-a plasmuit pe om si astfel, fara
    patima, ar fi vrut sa se nasca oamenii. Dar dupa cadere
    a intrat patima in relatia dintre barbat si femeie. De
    indata ce s-a aflat o pereche nepatimasa, asa cum l-a
    plasmuit Dumnezeu pe om si asa cum voia sa se nasca
    oamenii, s-a nascut Maica Domnului, aceasta faptura
    neprihanita, din care mai apoi S-a intrupat Hristos.
    Gandul imi spune ca Hristos ar fi venit mai devreme pe
    pamant daca ar fi existat o pereche neprihanita, asa
    cum au fost Sfintii Ioachim si Ana.

    Romano-catolicii au ajuns la inselare si cred,
    chipurile din evlavie, ca Maica Domnului s-a nascut
    fara sa aiba pacatul stramosesc. Dar Maica Domnului
    nu s-a nascut fara pacatul stramosesc, ci asa cum a
    vrut Dumnezeu sa se nasca oamenii dupa creatie. Ea
    a fost preacurata , pentru ca zamislirea ei s-a facut fara
    placere trupeasca. Sfintii Ioachim si Ana, dupa ruga-
    ciunea fierbinte facuta catre Dumnezeu pentru a le
    darui un copil, s-au impreunat nu din pofta trupeasca,
    ci din ascultare fata de Dumnezeu. Iar taina aceasta mi
    s-a descoperit la Sinai . ”

    Sursa : Cuviosul Paisie Aghioritul , Viata de familie , pg 63-64

  2. Pămîntule, cerul,
    ţi-a cerut o comoară,
    (un vas neprihanei,
    o sfîntă fecioară).

    Un vas al luminii.
    un belşug de dar,
    cu inima bună.
    Potir şi altar.

    O inimă pură
    (ca dar pămîntesc)
    şi-un trup fără pată.
    Un chip omenesc,

    Cu dragoste vie
    de cer, (nepătată),
    născută pe lume,
    din mamă şi tată.

    O dragoste vie,
    (spre trup nedeschisă).
    O floare divină,
    (de om neatinsă).

    Un crin cu mireasma
    ce urcă la cer,
    născută prin rugă,
    (în cele ce pier).

    Fecioară-ntru toate,
    în toate cinstită,
    chivot al luminii,
    de cer dăruită,

    Ca vas al iubirii,
    (venite de sus),
    s-aducă pe lume
    (ca prunc), pe Iisus.

    Să-l poarte în sine
    pe pruncul ceresc,
    (să ia Necuprinsul),
    în trup omenesc.

    S-aducă pe lume,
    valoarea-I divină,
    (cu trup şi cu nume),
    pe cel ce-i lumină.

    Să poarte în sine,
    Iubirea cu teamă,
    şi-n dragoste sacră,
    (smerită, de mamă).

    Să ţină în braţe
    (un soare ceresc),
    putere divină,
    cu trup omenesc.

    Să-L poarte în lume ,
    pe cel ce-a ascuns ,
    puterea divină în om,
    pe, Iisus.

    Şi Tu, o Marie,
    ne eşti, (o minune ),
    comoara aceasta
    (aleasă), din lume.

    În Tine Fecioară,
    în chip negrăit,
    coboară divinul
    şi pruncul, smerit.

    În tine coboară,
    prin taină ascuns,
    puterea şi viaţa
    (din cele de sus).

    De-aceia eşti lumii
    comoară şi dar,
    biserică vie,
    chivot şi altar.

    Privirea-Ti de mamă,
    e calea spre cer,
    o,… Maic-a luminii
    din cei care pier.

    Ţesută din carne,
    (cu chip omenesc),
    născut-ai Viaţa
    din Tatăl cersc.

    Iubirea Ta-i cerul
    şi tot ce iubeşti,
    e numai acolo
    (nu-n cele lumeşti).

    Acolo Ţi-e Fiul,
    (şi inima-Ţi sfîntă),
    Regină-ntre îngeri
    (cum oameni î-Ţi cîntă).

  3. Doamne ajuta, admini! Unde ati gasit icoana aceasta: http://www.cuvantul-ortodox.ro/wp-content/uploads/2013/03/buna-vestire-01.jpg ?
    Ce superba e! 🙂

  4. Din lumea noastră oameni,
    Nu-i suflet mai frumos,
    Mai scump şi mai de seamă,
    Ca Maica lui Hristos.

    N’a fost şi nu-i pe lume
    Făptură mai curată,
    (Mai sfântă, mai smerită),
    Ca cea Nevinovată.

    Născută , nu din pofta
    Ce macină o lume,
    Ci din durere sfântă,
    Din post şi rugăciune.

    Ea-i trup ce moşteneşte,
    (Din sânge), curăţia
    Şi suflet ce nu ştie
    Decât ce-i fecioria.

    Ea-i cea care de pruncă
    Spre ceruri s-a deschis.
    Ea-i trup fără prihană,
    De pofte neatins.

    Ea-i suflet ce nu ştie
    Decât ce-i fecioria.
    Şi trup ce nu cunoaşte
    Din carne, bucuria.

    Ea-i suflet fără vină,
    Născut ca să plinească
    Şi taina şi minunea,
    (Ascunsă), şi să nască.

    Ea-i taină şi minune
    Şi fapt de nepătruns.
    Ea este şi Fecioară
    Şi Mama lui Iisus.

    Ea-i mama, ce nu ştie
    De gândul vinovat
    Nici ce-i robia cărnii
    Legată de bărbat.

    Ea-i trup ce nu cunoaşte
    Robiile plăcerii
    Nici vrăjile ispitei
    Ce’aduc rodul pierzării.

    Ea-i mama cea mai sfântă,
    Care-a’ndurat durerea
    Şi chinul răstignirii,
    (Dar n-a gustat plăcerea).

    Ea-i crinul neprihanei,
    Depline’n feciorie
    Mai alb decât lumina
    In timp (şi’n veşnicie).

    Dar noi, spurcaţi şi’n rele
    Cum oare’o s-o cinstim?
    Cum vom putea, (în patimi
    Fiind), ca s-o iubim ???

    Pe Maica şi Fecioara,
    Pe lume o cinstec,
    Toţi cei ce-i iubesc Fiul,
    (Şi’n Har se pocăiesc).

    Toţi ce-i iubesc sincer
    (Şi-i cinstesc), fecioria,
    Toţi cei ce’şi recâstigă,
    Prin taine curăţia.

    Ea-i mama celor care,
    O cheamă’n ajutor,
    Ea-i rugătoare’n ceruri.
    Ea-i mamă tuturor.

    Ea-i dragoste, ea-i milă.
    Ea-i ajutor ceresc.
    Dar fii nu-i sunt pe lume
    Decât cei ce-o iubesc.

    Dar la iubirea-i sfântă,
    Nu s’a ajuns pe lume,
    Decât prin curăţie,
    Prin post şi rugăciune.

    Şi’a cela o cinsteşte
    (Şi-o poate şi iubi),
    Ce cheamă’n rugăciune,
    (Adâncă), zi de zi.

  5. @ Nicolae mirean

    Foarte frumoase poeziile dedicate Maicii Domnului! Ca o incununare a predicilor Sf. Luca…

  6. Pingback: Dupa praznuirea Nasterii Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu: CE PUTERE ARE RUGACIUNEA MAICII DOMNULUI? -
  7. Pingback: TAINA MANTUIRII si TAINA FARADELEGII IN VIATA NOASTRA. “Dumnezeu, cand se apropie de om, nu apare la televizor, nu face tam-tam, ci intr-o mare taina. Nimic nu ni se vesteste spectacular din partea lui Dumnezeu…” – PREDICA AUDIO a
  8. Pingback: VESTEA CEA MARE | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate