Parintele Efrem Filotheitul despre PACATUL DE A INJURA, A BLASFEMIA NUMELE DOMNULUI SI CELE SFINTE

15-01-2013 Sublinieri

OMILIA a XIII-a 

Patima blasfemiei[1]

Iubitii mei fii duhovnicesti,

Astazi vom vorbi despre blestemata patima a blasfemiei. Este ceva  infricosator! Pamantul suporta povara apasatoare a blasfemiei de la fiii oamenilor. El vuieste de aceasta crima, si o vedem in fapt. Nu stiu care este raportul, dar barbatii sunt cei care rostesc blasfemiile inspaimantatoare impotriva Aceluia Care tine universul cu privirea Lui. Ei savarsesc aceasta crima in orice moment, si daca aruncam o privire la multimea oamenilor, am putea sa apreciem cate blasfemii infricosatoare tintesc cerul, in fiecare moment, si intalnesc sau, mai degraba, ranesc inima Aceluia care S-a rastignit pentru ei.

Si multimea nemarginita a demonilor blesteama neincetat si fara oprelisti, pentru ca viata, sensul existentei lor nu este altul. Ei nu au alt scop decat sa-L doboare pe Dumnezeu la picioarele lor. Milioane de demoni blesteama neincetat, urmati de oamenii care continua si completeaza lucrarea lor. Si astfel, Hristos este rastignit in toata vremea de fapturile Lui.

Evreii L-au rastignit odata, dar noi, crestinii ortodocsi, cei izbaviti de osanda vesnica prin Preacuratul Lui Sange, Il rastignim din nou, Ii producem rani, Ii punem coroana pe capul Lui Sfant si-I provocam mult mai multa durere decat evreii care nu credeau in El. Desi credem, ne-am curatit in baia Sfantului Botez, ne impartasim cu El, dupa aceea Il blestemam. Pot sa spun ca acesta este cea mai mare crima si pacat dintre toate crimele si pacatele pe care le poate savarsi omul. Orice-ar face, acestea sunt indreptate impotriva lui sau a altora, acest pacat insa vizeaza direct pe Hristos si pe Maica Domnului. Omul care blesteama o face nu pentru ca-i greseste Dumnezeu. Orice i se intampla – sau la serviciu, sau acasa – copiilor sau sotiei, in loc sa blesteme acele persoane, fara voie si necontrolat, Il coboara pe Dumnezeu, Îl calca in picioare cu blesteme si cuuvinte murdare.

Ar trebui sa ne gandim la inima lui Hristos si a Maicii Domnului, ranite atat de mult cand aud continuu blasfemii, cu toate ca Hristos este in tot momentul pregatit, cu inima deschisa, sa-l primeasca pe cel care [huleste], sa-l ierte, sa-l imbratiseze, sa-l sarute si sa-i deschida poarta raiului. Indelunga rabdare a lui Dumnezeu are limite. Noi oamenii pacatuim continuu – cand cu un pacat, cand cu altul – si-L amaram permanent. Din fericire, exista inca putini oameni ce-I ofera mangaiere “si se va milostivi asupra robilor Sai” (Deut. 32,  36). Si Maica Domnului se amaraste mult pentru acest pacat! Va voi spune urmatoarele: Sfintii  Parinti ai Bisericii noastre, voind sa impodobeasca slujbele din Postul Mare, dar si sa ofere o cinstire, o slavire si o inchinare speciala Maicii Domnului, au randuit ca Imnul Acatist, cu nenumaratele ,,Bucura-te” sa se cante in fiecare vineri seara, in primele cinci saptamani. „Bucura-te” cantam din recunostinta fata de Maica Domnului, rugand-o sa se bucure, pentru ca a adus izbavirea lumii.

Printre aceste multe cantari, se aude un glas care ne spune:

De ce-mi spuneti sa ma bucur? Cum s-o fac, din moment ce voi, crestinii ortodocsi, care recunoasteti Intruparea slavita  a Fiului meu, puneti la cale sa-L rastigniti! Il blestemati, Il necinstiti in multe feluri si, in acelasi timp, imi spuneti sa ma bucur! Indreptati-va viata si ma voi bucura, atunci voi primi cantarile voastre din toata inima mea; este suficient sa va schimbati modul de viata. Blasfemia voastra impotriva Fiului meu se aude in toata vremea. De ce faceti aceasta? Pentru faptul ca S-a rastignit pentru voi, Si-a varsat Preacuratul Sange pe cruce, S-a lasat biciuit, batjocorit si incoronat cu coroana de spini? Pentru ca va da trupul si Sangele Lui spre viata vesnica, voi blestemati fara rusine si fara nici cea mai mica evlavie Numele Lui Sfant, si dupa aceea imi spuneti sa ma bucur? Nu se poate! Numai daca va veti schimba, atunci ma voi bucura si eu cu adevarat, ca o mama pentru fiii ei”.

Prin urmare, blasfemia aduce mania lui Dumnezeu, insa, in indelunga Lui rabdare, El ne asteapta sa ne intoarcem ca sa ne mantuiasca.

Omule al lui Dumnezeu, tu, crestine ortodox, care esti botezat, izbavit si renascut in colimvitra Tainei Botezului, blestemi numele lui Hristos, al Maicii Domnului, Sfanta Cruce si pe sfinti, neluand seama la binefacerile nemarginite si nesecate ale lui Dumnezeu fata de tine?

– Dar nu vreau s-o fac, spune el.

– Daca te-ar ameninta cineva cu pistolul si ti-ar spune „daca ma blestemi, te omor”, ai face-o?

– Nu. Cum sa-l blestem, daca ma omoara?

– Dar Hristos, Dumnezeul tau, Creatorul, ce ti-a facut? El este plin de iubire si de binefaceri pentru tine, si in loc de mana, tu il adapi cu fiere? Noi, nefericitii, Il rastignim  din  nou  pe  Domnul  slavei  si  dupa  aceea asteptam sa avem zile bune, binecuvantate. Din nefericire, ele vin din ce in ce mai rele, din cauza blasfemiei noastre adresate lui Dumnezeu.

Un om, acum bun crestin, pocait, a venit si s-a marturisit. La intrebarea daca blesteama [injura, huleste, n.n.], mi-a spus ca altadata da, dar acum nu. Apoi mi-a zis:

– Parinte, stiti cum m-am oprit sa savarsesc acest pacat? Eu blestemam [injuram, huleam, n.n.] foarte mult si, in special, pe Maica Domnului. Intr-o zi dormeam si am simtit ca ma zgaltaie cineva si am deschis ochii. Am vazut in fata mea o femeie imbracata in negru, alba la chip si foarte frumoasa care mi-a zis:

“Fiul meu (nu i-a zis „necredinciosule”), ce rau ti-am facut in viata? De ce ma blestemi [hulesti]?”

Atunci am inteles ca ma aflu inaintea Maicii Domnului si am ramas ca traznit. Si pe loc mi-a luat limba cu mana, mi-a tras-o si mi-a lungit-o atat de mult, incat a lipit-o de tavanul dormitorului si mi-a zis:

“Acum, daca vrei, [injura]-ma”.

Eu n-am putut, desigur, si atunci i-am facut semn ca nu voi mai face. Si mi-a zis:

“Iti voi vindeca limba, dar daca vei blestema din nou atunci iti voi lua copilul”.

– De atunci, parinte, niciodata n-am mai necinstit-o pe Nascatoarea de Dumnezeu. Am blestemat intreaga mea viata si nu stiu de ce Hristos si Maica Domnului nu mi-au luat-o.

I-am raspuns:

Omule al lui Dumnezeu, daca te iubeste cineva, Acesta este cel [hulit] de tine. Hristos iti arata iubire mai mult decat femeia, copiii si parintii tai. Daca te-a jignit nevasta ta, ce i-ai face?

– As alunga-o de acasa.

– Cu toate ca tu o iubesti, daca tu i-ai face asa ceva, ea ce ti-ar face? 

– M-ar alunga.

– Daca te-ar [injura] copilul de doua sau de trei ori, ce i-ai face?

– L-as snopi in bataie.

– Tu cu ce te folosesti acum, cand [hulesti] persoanele care te iubesc cel mai mult, Hristos si Maica Domnului? Este posibil vreodata ca un om care te iubeste fara margini sa-ti faca raul? Nu! Si in timp ce fapta ta este vrednica de pedeapsa viitoare, Dumnezeu nu-ti face nimic. Te-a pedepsit cu ceva?

– Nu, parinte.

– Ţi-a facut rau?

– Nu.

– Esti nebun?

– Nu.

– Esti rational? Este prea mult sa fii numit rational, pentru ca un om rational nu face lucruri nefiresti. Este logic  sa  te  iubeasca  cineva  atat de  mult,  sa-ti  faca binefaceri atat de mari si tu sa ridici glasul impotriva lui, din moment ce altul greseste?

– Nu.

Acestea sunt valabile pentru orice om care scoate foc din gura lui. Ganditi-va ca in acel ceas in care omul deschide gura lui, fata lui Dumnezeu se intoarce atat de mult de la el, nu pentru persoana lui, ci pentru lipsa lui de evlavie si de multumire.

Bineinteles, din moment ce Dumnezeu iubeste pe fiecare om, iubeste si [pe hulitor], pentru ca altfel nu l-ar lasa sa traiasca. Faptul ca el este in viata este dovada ca Dumnezeu il asteapta, ii primeste pocainta si nu vrea moartea pacatosului, ci sa se intoarca si sa traiasca.

Oare voiesc eu moartea pacatosului, zice Domnul Dumnezeu — si nu mai degraba sa se intoarca de la caile sale si sa fie viu? (Iezechiel 18, 23).

Am spus si mai inainte ca, de obicei, omul nu vrea sa [huleasca] si o face fara sa inteleaga. Nici nu se gandeste la Dumnezeu sau la Maica Domnului in acel moment, dar limba lui Il gaseste imediat si usor. Acesta este indemnul blasfemiei, pentru ca exista un astfel de demon care il impinge pe om sa savarseasca acest pacat. In timpul cat blesteama, omul se umple de manie si infatisarea sufletului lui este groaznica si, daca cineva ar putea s-o priveasca, s-ar inspaimanta, pentru ca nu difera cu mult de cea a diavolului. De aceea, si demonii sarbatoresc in acel moment.

Un om care [injura] a murit si, in ceasul in care i-a iesit sufletul, limba lui s-a lungit de doi coti, ochii i s-au deschis larg ca si gura, de parca trebuia sa explodeze. Articulatiile picioarelor si ale mainilor i s-au desfacut. Exact asa se povesteste si despre moartea sotului Sfintei Teodora, asa a vazut sotia lui credincioasa ca i s-a intamplat acestuia.

Intr-adevar, cel care va pleca din aceasta viata fara pocainta si indreptare si, in special, impovarat cu pacatul blasfemiei, la sfarsit va fi vadit.

Omule, vei muri maine si vei fi judecat de Acesta pe care-L [hulesti]. Si ce crezi, ca daca vei muri acum, vei vedea fata lui Dumnezeu? Niciodata! Demonii te vor lua din pat. Tu spui ca [injuri] dintr-un obicei rau, dar este mai degraba obisnuinta diavoleasca. Diavolul trebuie izgonit, de aceea ingenuncheaza, roaga-te si implora-L pe Dumnezeu ziua si noaptea:

„Izbaveste-ma, Doamne, de demonul blasfemiei”.

Pocaindu-te si rugandu-te, iti va intra in minte ca faci o crima pe care nu trebuie s-o mai repeti. In iad, jos, cei care blesteama vor fi agatati de limba.

Sa presupunem ca un parinte are doi-trei copii care se joaca inaintea lui. La un moment dat se cearta intre ei, ridica glasul si-l [injura] pe tatal lor. Atunci parintele va protesta, ii va mustra, ii va bate si le va spune:

„Copii, eu va iubesc asa de mult, va ingrijesc, va hranesc, va adorm si voi, in jocul vostru, ma blestemati pe nedrept?”.

Si parintele este um om cu pacate, despre care cineva ar putea sa spuna ca i s-a intamplat aceasta prin ingaduinta lui Dumnezeu.

Dumnezeu, ce trebuie sa ne faca noua, care-L blestemam continuu, atunci cand deschidem gura si batjocorim numele Lui, de privirea Caruia tremura tot universul? Cum indrazneste tina sa arunce foc si manie impotriva lui Dumnezeu? Iar Acesta il vede pe om si-i zambeste spunandu-i:

„Fiul Meu, te iert si te astept! Vino doar si te voi ierta, iti voi deschide poarta raiului si te voi face mostenitor al imparatiei Mele”.

Hristos primeste pe om ori de cate ori se pocaieste, caci are baia Sfintei Spovedanii raspandita in toata lumea, si astepta si lumineaza si ajuta pe orice pacatos ce va veni sa se curete si sa devina partas al Imparatiei Lui. Domnul este indurator, mult-milostiv acum, nu si dupa moarte. Atunci va fi neindurator, pentru ca „dupa moarte nu este pocainta”. Nu trebuie sa ne apropiem de Dumnezeu pentru amenintarea cu iadul dupa moarte, ci pentru iubirea Lui. Cand noi pacatuim, [injuram], ne maniem, si El ne iubeste si ne iarta, aceasta este cea mai mare amenintare pentru iadul nostru. Oare ne este atat de greu sa spunem „am pacatuit” si sa ne intoarcem? De-abia a rostit omul aceste cuvinte si Dumnezeu ii raspunde: “iertate sunt pacatele tale”. Vedem oameni nepocaiti, cu pacate impovaratoare, consemnate in catastif si, la un moment dat, ei apar luminati si se intorc. Ingenuncheaza si depun crimele lor inaintea judecatii duhovnicesti si primesc imediat iertarea pacatelor. Fara catuse, inchisoare, ingradire, omul impovarat poate sa primeasca iertarea, dar nu o face pentru ca nu-l lasa demonul, care vrea sa-l aiba la mana in vremea mortii si sa-l duca in iadul cel fara de intoarcere.

Ma minunez de adancul milostivirii divine! Cat de mare este inima lui Dumnezeu daca accepta continuu aceste blasfemii ingrozitoare, pe care diavolul le ridica impotriva Lui.

Nu cunosc daca voi stiti multe despre duhul blasfemiei, despre demonul care blesteama prin gandul omului. Dumnezeu ingaduie acestui duh sa blesteme prin om pe Hristos, pe Maica Domnului si pe sfinti. Desigur, aceasta se intampla prin ingaduinta, din cauza infumurarii omului, ca el sa se smereasca. De aici, stim si faptul ca diavolii fara numar savarsesc pe fata pacatul blasfemiei, si toate acestea se intampla inaintea ochiului neadormit al lui Dumnezeu. El, insa, in indelunga Lui rabdare, ne asteapta sa ne intoarcem si sa ne mantuim. Ne ofera timp, dar noi il cheltuim fara de folos, caci n-am inteles bine problema mantuirii, n-am constientizat exact ce se intampla dupa moarte. Dovada acestei realitati este viata noasta. Anii curg, pleaca, ducand cu ei amenintarea mortii, care nu stim cand va veni.

Credem in vesnicie, in iad, in dogmele Bisericii Ortodoxe, dar vedem ca nu ne miscam in directia cea buna, nu ne schimbam ca sa devenim vrednici de Imparatia lui Dumnezeu. Ceasul acela va veni si ne vom tulbura, atunci ne va parea rau, si mai intai mie, dar ce folos daca nu vom putea sa indreptam absolut nimic! Deci sa ne straduim sa pregatim sufletul pentru viata cealalta. Ceea ce ne va ajuta foarte mult in iubirea de Dumnezeu este sa luam aminte la indurarea Lui fata de noi toti. Ingaduinta si indelunga Lui rabdare arata dragostea Lui fata de noi, caci altfel nu ne-ar fi asteptat.

Din parabola fiului risipitor vedem ca Dumnezeu nu ne cere multe lucruri. Acela a cerut partea sa, a luat-o si a cheltuit-o si, dupa aceea, luminat de Dumnezeu, s-a intors la tatal lui. De-abia s-a gandit ca a esuat in efortul lui de a trai singur, ca trebuie sa se intoarca, si iata ca tatal a si iesit din casa si l-a asteptat, asa cum il asteapta pe orice om pacatos.

Si pentru ca Dumnezeu il iubeste pe cel care-L blesteama si-l asteapta, si noi trebuie sa ii iubim pe oamenii acestia si sa incepem lupta, oferindu-le ajutorul, ca sa inceteze aceasta crima. Fiecare dintre noi, cand vedem in jurul nostru un barbat, un copil, un vecin savarsind acest pacat al blasfemiei, sa-l ajutam cat putem cu rugaciunea si cu discernamantul. Sa-i luminam si sa-i povatuim dupa cum se cade cu iubire si vorba frumoasa, ca sa nu mai raneasca inima lui Hristos si a Maicii Domnului si sa nu se mai bucure diavolul. Pentru ca se stie ca dupa moarte acestia vor da fata cu Judecatorul nemitarnic, si-i va castiga acela, diavolul.

Este foarte multumitor si incurajator faptul ca vin la scaunul de spovedanie barbati care se intorc, plang si isi schimba modul de viata. Acest fapt este urmarea iluminarii lui Dumnezeu, a rugaciunilor, a ajutorului crestinilor si, in special, al femeilor.

De aceea, sa ajutam pe cat putem, cu harul lui Dumnezeu, incat diavolul sa nu mai piarda continuu sufletele oamenilor, ci sa le castige Hristos. Amin.


[1] Cuvântare ţinută înaintea credincioşilor din America.

(din: Ne vorbeste Staretul Efrem Filotheitul. Mestesugul mantuirii, Editura Egumenita)

Legaturi:

***

***


Categorii

Ce este pacatul?, Crestinul in lume, Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Parintele Efrem Filotheitul, Pocainta

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

13 Commentarii la “Parintele Efrem Filotheitul despre PACATUL DE A INJURA, A BLASFEMIA NUMELE DOMNULUI SI CELE SFINTE

  1. Cu-adevarat cu diavolii nu trebuie sa se intre la discutii sau, si mai rau, la “dezbateri” spre a razbate ADEVARUL!..
    Dar cei care’njura’s oameni, deci socoteala’i alta.
    Va spun eu ca in acele clipe de, practic, posedare (“nuantele de gri” nu conteaza), imprejurarile care starnesc aceasta reactie draceasca sunt halucinante (fir de cupru neizolat – deci a carui continuitate este dovedibila – prin care nu trece curent electric, de exemplu) si frustrante pentru cineva acre are simtul (divin al) dreptatii nealterat in totalitate (nici nu s’ar putea).
    Mintea.., judecata este pusa in fata unui FAPT care nu poate fi. E absurd si imposibil!
    Bine’nteles, in astfel de situatii si puterea care i se da respectivului pentru a combate ispita este mare.., insa pare cu totul inaccesibila in acele momente (care pot dura cateva secunde sau cateva zeci de minute.
    Si inca un aspect: daca cel ce trece prin asemenea situatie cheama un alt om sa CONSTATE realitatea absurda, nimeni nu se-aproie!.. si astfel n’are niciun capat de sfoara la’ndemana sa se salveze…
    Solutia. Culmea, e data de un diavol (Cypher din Matrix): “when you see an agent, run!”
    Adica lasa tot si fa o plimbare, inspira adanc si… daca ai deja “exercitiu”, spune cu inima implicata, o rugaciune! :>

  2. Pingback: Din nou despre păcatul înjurăturilor | Alex Rădescu
  3. Pingback: PROFESORUL ION PATRULESCU (actualul rasofor Iona) – conferinta de la Timisoara (2008), prima parte: Suntem angajati într-un RAZBOI TOTAL cu diavolul. Lumea in care traim astazi este BABILONUL CEL MARE (si audio) -
  4. Pingback: Parintele Efrem Filotheitul despre VIATA DUPA MOARTE si PREGATIREA PENTRU MOARTE: “Cat de mult isi bate joc de noi lumea! Precum o pisica, asa se joaca cu noi, ne batjocoreste si, in ceasul mortii, ne descopera adevarul” -
  5. Pingback: Anturajul ca o troaca de porci. URACIUNEA si OTRAVA VORBELOR MURDARE sau DESARTE. Puterea de corupere a tovarasiei pacatoase. TERIBILUL AVERTISMENT IMPOTRIVA PARTASIEI CU PACATUL -
  6. Pingback: INVATATURI FUNDAMENTALE PENTRU MANTUIREA SUFLETULUI (V). Pocainta sincera pentru propriile pacate. INDRUMAR DUHOVNICESC PENTRU CERCETAREA DE SINE de la Parintele Valentin Mordasov -
  7. Pingback: POCAINTA – inceputul propovaduirii Domnului. AVVA EFREM FILOTHEITUL despre POCAINTA si MARTURISIRE: “Lacrimile spala greseala, oricat de rea, de murdara, de dusmanoasa, de urata si de varsatoare de sange ar fi fost” -
  8. Pingback: La inceputul noului an bisericesc, CUVINTE VII SI TARI DE LA UN SFANT IN VIATA, PARINTELE EFREM DIN ARIZONA (mai 2014) : Cum sunt Raiul si Iadul? Ce sa facem ca sa ne mantuim astazi? Despre SODOMIE si RAZBOIUL NUCLEAR: “Razboiul va incepe din cauza
  9. Pingback: “Măi, fraţi români, noi n-am ieşit încă din PĂGÂNISMUL nostru, care se manifestă astăzi prin VRĂJITORII la nesfârşit, prin BLESTEME la nesfârşit!” | Cuvântul Ortodox
  10. Pingback: STARETUL EFREM DIN ARIZONA – “APOSTOLUL AMERICII” si “MAGNETUL” HARULUI (reportaj subtitrat in limba română) | Cuvântul Ortodox
  11. Sa judecam singuri,oare putem sta nepasatori la o nelegiuire atat de mare?Chiar si cei ce nu injuram.Cum ne manifestam respectul,recunostinta fata de Dumnezeu?Sa cugetam putin la ce a facut pentru noi.Oricine se poate gandi la darul vietii si al conditiilor necesare pentru ea.Cu atat mai mult cine cunoaste invatatura crestina.
    Conform operelor ,,Pacatul injuraturilor” de parintele Nicodim Mandita si ,,Lupta contra hulei” de preacuviosul Filothei Zervagos,datoria oricaruia,de la cei mai mari la cei mai mici e sa se straduiasca cu toata seriozitatea sa combata aceasta nelegiuire.Cum?La inceput se arata ca trebuie facute rugaciuni si sa fie sfatuiti cu dragoste cei vinovati.Daca nu vor sa inteleaga,trebuie sa existe legi aspre care sa-i pedepseasca(asa cum sunt protejate prin lege persoanele publice si simbolurile nationale,trebuie neaparat combatute si ofensele aduse asupra a ceea ce e mai sfant).Daca nici prin pedeapsa nici cu frumosul nu se invata minte,trebuie repudiati de biserica si societate(inainte nu iti permiteai sa te saruti in public de gura lumii,iar la porunca legii omul merge si la razboi).Astfel sa creem conditiile necesare ca sa nu sufere neamul din pricina acestora si sa putem spune ca nu facem umbra pamantului degeaba.

  12. Pingback: PĂRINTELE CIPRIAN GRĂDINARU – Cu dragoste, dor şi durere pentru poporul român: “Atât la nivel de popor, cât şi de persoană, NU MAI ȘTIM CINE SUNTEM” | Cuvântul Ortodox
  13. Pingback: Parintele EFREM FILOTHEITUL, probabil ultimul dintre marii stareti "filocalici" si un SFANT al vremurilor din urma, A TRECUT IN VESNICIE, la 92 de ani - Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate