PREDICI AUDIO LA ANUL NOU, TAIEREA IMPREJUR SI PUNEREA NUMELUI DOMNULUI (Parintele Sofian, IPS Bartolomeu, Parintii Mihail, Nectarie, Hrisostom, Ciprian): CEAS DE BILANT SI PRIMENIRE DUHOVNICEASCA

Parintele Sofian Boghiu, Cuvant de Anul Nou

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

La inceputul unui nou an, cum ar fi acesta, institutiile de obicei isi fac bilantul, ce s-a intamplat in anul acesta, si planuri de viitor. Si acest bilant trebuie sa si-l faca si crestinii nostrii, romanii de pretutindeni, care au si ei probleme pe care le-au depasit in anul care a trecut si probleme si planuri de viitor incepand cu anul care incepe acum.

[…] Dar e bine ca acest Revelion, in care se fac de obicei multe abuzuri, ar trebui sa fie mai cumpatati si mai grijulii si mai interiorizati, atat pentru anul care a trecut cat si pentru anul in care intram.

In unele regiuni in tara noastra, la Anul Nou, la ora miezului noptii, majoritatea sunt in biserica si in biserica fac un parastas pentru cei care au murit in anul care a trecut, si un Te Deum pentru anul in care intram, unul pentru morti si altul pentru cei vii. Si il roaga pe Dumnezeu sa-i ierte pe cei morti, pe cei trecuti dintre noi, si sa se reverse harul peste cei vii, care incep anul urmator. Cei morti, trecuti de la noi in Imparatia lui Dumnezeu, fara indoiala trec prin judecata particulara, asa cum ne invata Sfanta Biserica si… Dumnezeu stie restul vietii lor dincolo. Judecata va hotari pentru ei, insa noi, cei vii, care avem libertatea de a ne pocai si de a ne pregati pentru momentele in care se afla ei acum, suntem datori sa ne rugam pentru ei si sa facem milostenie, cat putem de mult... (…)

Cei vii insa trebuie sa se ocupe de ei insisi, facandu-si fiecare bilantul: ce-a facut in anul care a trecut si ce urmeaza sa faca in anul in care intram. E o parere de rau, intr-un fel, ca am cheltuit un an din viata noastra, pentru cei care nu au facut ceva mai deosebit in timpul care a fost harazit pentru a face lucruri bune, a-si trai cu folos viata. Sunt unii care au facut fapte bune si care au bucurie acum si un gand luminos pentru zilele si anii care vin, cu gandul ca vor continua lucrarea faptelor bune pentru care traim aceasta viata pamanteasca.

La acest rastimp, la aceasta rascruce din viata noastra trebuie sa fim foarte cinstiti cu noi insine, sa ne apropiem de noi insine si sa ne judecam fiecare cum am fost, ce am facut si ce trebuie facut de aici inainte. Sa-si faca examenul parintii cu copii, sa-si faca examenul tineretul, sa-si faca examenul bolnavii care stau prin spitale. Isi fac aceste examene de constiinta si copiii care au inceput sa gandeasca si sa se afirme si ei ca niste fii ai lui Dumnezeu.

In primul rand acest examen sufletesc – pe care trebuie sa si-l faca fiecare dintre noi – se refera la viata noastra launtrica, obligandu-ne inaintea lui Dumnezeu sa fim cinstiti cu noi insine, sa ne analizam, sa constatam lipsurile noastre, cu regret, si [sa facem] planurile noastre de viitor pentru indreptarea noastra. Sa ne intrebam cinstit daca am crezut si credem in Dumnezeu. Daca nu stim pana acum niste lucruri in legatura cu Dumnezeul vietii noastre, de acum incolo sa ne facem un plan sa ne apropiem de El, pentru ca rostul vietii noastre este acesta, in primul rand: cunoasterea lui Dumnezeu si slujirea Lui. Cunoscandu-L pe El, ne cunoastem si pe noi si, invers, cunoscandu-ne pe noi, coborand in constiinta noastra si cercetandu-ne, ne dam seama adeseori de golul in care suntem, pentru ca ne preocupam pe vecie de lucrurile dinafara. Toata aceasta problema de gospodarire personala, care are rostul si folosul ei, insa numai daca paralel cu aceasta grija de viata pamanteasca, ne legam si de viata noastra sufleteasca. Pentru ca asa cum stim, si e un lucru deja aproape banal: nu stam pe veci aici, pe pamant, suntem trecatori si nu stim cand ne incheiem misiunea si drumul nostru pe acest pamant. Doamne fereste, un accident, un infarct, o intamplare neprevazuta ne curma firul vietii. Si in Scriptura avem acest cuvant: “in ce te voi gasi, in aceea te voi judeca”. Si de aceea sa ne coboram in noi insine si sa ne intrebam daca avem cu adevarat credinta in Dumnezeu.

[…]. Pentru ca in viata crestina, o credinta seaca, fara fapta cea buna, nu are nicio valoare. Se stie de la Sfantul Apostol Iacov, ca si diavolii cred in Dumnezeu, dar, tot rai raman, asa cum ii stim, ei fiind ultima expresie a raului. Daca prin credinta noastra ne apropiem cu fapta cea buna, cu dragoste, de cei din jurul nostru, dragoste curata si sfanta, atunci toata viata noastra se schimba. Pe masura ce ne transformam viata in fapta crestina, fapta de bunatate si dragoste, in aceeasi masura Il intelegem pe Dumnezeu si poruncile Lui. Scopul vietii noastre este implinirea poruncilor lui Dumnezeu. O singura porunca le cuprinde pe toate: “Precum voiti sa va faca voua oamenii, faceti si voi lor asemenea”. Si, cu alt prilej, Dumnezeu ne-a spus: “Iubeste pe Dumnezeu din toata inima ta, din tot sufletul tau, din tot cugetul tau si pe aproapele tau ca pe tine insuti”. Daca am facut sau facem aceste lucruri, atuncea constiinta ne mangaie, si ne incurajeaza si Dumnezeu devine viu in viata noastra. Dumnezeu este in noi dupa botez, chiar fara sa simtim. Cineva care este nepasator cu viata crestina, cu viata in Dumnezeu, Il are pe Dumnezeu inlauntrul sau, dar Dumnezeu este ca un rob, ca un intemnitat in noi, parca nu-I dam voie sa vorbeasca si sa Se exprime in noi. El vrea sa stapaneasca in fiinta noastra, sa mergem simtindu-I prezenta si facand voia Lui cea sfanta in noi. Si atunci si viata noastra este placuta, adevarata si spornica…

In aceasta cercetare a vietii noastre launtrice, de comuniune cu stapanul vietii noastre, cu Dumnezeu, ne dam seama usor de aceasta virtute care trebuie sa fie in fruntea tuturor virtutilor noastre, dragostea, de care este foarte mare nevoie in viata romaneasca de acum. In aceasta viata a noastra pamanteasca, in viata de iarna de acum, ca si in viata din restul timpului anului, avem in jurul nostru foarte multe rani, foarte multe dureri, foarte multe suferinte omenesti. Am vazut in Bucuresti, pe un bulevard mai larg, in trecere, niste oameni care erau mutati in strada cu saltele si cu putinele lor bagaje, in timpul verii, iar acum raman in continuare pe strada, pentru ca ceilalti, care traiesc destul de bine in casele lor nu-i vad, nu-i simt si nu-i ajuta. Au dat de curand afara din casa o batrana care a avut 3 infarcturi, are patru copii, dintre care doi sunt plecati, sunt casatoriti, si ceilati doi sunt handicapati. Pentru ca n-a platit chiria la timp, sunt dati afara, acuma, in aceste zile cu zapada si cu ger, si stau la Gara de Nord sau in alte locuri unde isi permit sa stea macar noaptea pe scaun sau jos pe dusumea. Sunt multi copii care isi parasesc familiile lor. Se roaga parintii ca Dumnezeu sa-i lumineze si sa se intoarca inapoi in familiile lor. Sunt copii handicapati, sunt si copi ai strazii. Si, ceea ce este mai dureros, sunt tineri satanisti, care pur si simplu se inchina diavolului si isi insusesc principiile lui, care sunt numai rautati, patimi, cruzimi, se razbuna cu un curaj extraordinar si insulta si parinti, si colegi, si au intr-adevar o viata draceasca. Toata aceasta lume necajita care este imprejurul nostru ar trebui sa fie ajutata din omenia aceasta a crestinilor nostri, care, unii se roaga, traiesc o viata cu onesta, dar si cu o credinta in Dumnezeu, cata este, insa n-au mila sa ajute pe acesti oameni necajiti.

Mai mult, este si o alta categorie de oameni care nu ingaduie copiilor sa urmeze o viata crestina. Copiii lor sunt buni la carte, insa si-au insusit si o credinta, plina de convingere, in Dumnezeu. Si pentru asta sunt hotarati sa se roage lui Dumnezeu mai mult decat rugaciunile care se fac formal de catre parintii lor. Sunt cazuri pe care le-am constatat de la cei care se marturisesc, de tineri care stau acasa cand vin de la scoala, intra in camera lor si incep sa se roage – si rugaciunea dureaza un sfert de ora, douazeci de minute – dar mama observa ca acolo este lumina, in camera lui sau a ei, si bate in usa, deschide usa destul de brutal si ii spune: lasa draga, ce te rogi mereu, ce inseamna asta, ca doar nu esti calugar sau calugarita? Stinge lumina si te culca, te odihneste! Si bietul fiu sau fiica se inclina si sune: “Da, mama”. Insa dupa aceea iar se scoala si se roaga. Sunt niste lucruri dureroase, pentru ca parintii ar trebui sa-i “înturneze” spre Dumnezeu ei pe copiii lor. S-aintamplat insa aceasta lucrare inversa: copiii incearca sa [castige la credinta] pe parintii lor.

Dar pana acum am spus partea negativa a vietii crestinilor. Sunt insa si crestini buni, care isi cresc copii in duh de omenie, de blandete, de bunatate, de harnicie, de cinste. Acesti parinti, fara indoiala, isi traiesc viata lor cu toata [raspunderea pentru] misiunea pe care o au ca parinti, pentru ca stiu ca Dumnezeu ii va trage la raspundere pentru cum isi cresc copiii. Este in Vechiul Testament preotul Eli, care era slujitor la Cortul Mantuirii, Cortul Sfant si avea doi copii care erau foarte obraznici, necredinciosi si lacomi. Si tatal lor era om credincios, insa pentru ca nu-i educa pe copiii lui sa fie constiinciosi in fata lui Dumnezeu […], pentru aceea acest Eli, preotul, a fost pedepsit de Dumnezeu intr-un chip crunt: a murit cu aceasta mustrare din partea lui Dumnezeu, pentru ca nu si-a crescut copiii in respect fata de Dumnezeu si de poruncile Lui. Mai sunt si alte cazuri din Vechiul Testament in care parintii sunt pedepsiti pentru ca nu au avut grija de educatia copiilor lor. […].

***

IPS BARTOLOMEU ANANIA – cuvant de invatatura la Anul nou, 2001 si intrarea intr-un nou mileniu:

Despre NOUTATEA SUPERFICIALA SI INSELATOARE DIN LUMEA VITEZEI, MODEI SI A MARKETINGULUI versus INNOIREA si PRIMENIREA LAUNTRICA, SUFLETEASCA, “OMUL CEL NOU” INTRU HRISTOS

INSTRAINAREA PRIN TELEVIZOR SI INTERNET versus “POTECA DE LA FRATE LA FRATE”, COMUNIUNEA DIN BISERICA

***

Parintele Mihail Stanciu, Predica la trecerea in anul 2012

Despre noul an si modul crestinesc in care trebuie sa il intampinam

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

***

Predica Parintelui Nectarie, staretul Manastirii Sihastria Putnei, la Anul Nou 2011:

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

***

Predica Parintelui Hrisostom Radasanu la Manastirea Sihastria Putnei, dupa Sfanta Liturghie din noaptea de Anul Nou, 2010:

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

***

Parintele Ciprian Negreanu (Biserica studentilor, Cluj-Napoca) – predica despre punerea numelui Domnului in cea de-a opta zi (2009)

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

***

Parintele Ciprian Negreanu – predica de la Sfanta Liturghie de Taierea Imprejur a Domnului si Sf. Vasile cel Mare (2010):

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

***

Predica Parintelui Ciprian Negreanu la praznicul Taierii Imprejur dupa trup a Domnului (Sfanta Liturghie din 1 ianuarie 2011)

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.