EDUCATIA ORTODOXA (II). Viata in Biserica; ambianta familiala; formalismul. EFECTELE NEGATIVE ALE TELEVIZORULUI SI ALE CERTURILOR DINTRE PARINTI
Trebuie sa ne straduim ca credinta in Dumnezeu sa patrunda in intreaga noastra viata, si nu doar „de praznic”
- Vezi si: RUGACIUNI PENTRU COPIII NOSTRI
***
Insemnatatea Bisericii
A aduce oamenii la credinta si la adevar este sarcina de temelie a Bisericii. In lumea de astazi Biserica Ortodoxa este o calauza spirituala, o insula sfanta, atat pentru oamenii mari, cat si pentru copii. Fara Biserica este cu neputinta sa crestem copiii intru evlavie. Mediul bisericesc si frumusetea Liturghiei il influenteaza intr-un mod binecuvantat pe copil. Lumina lumanarilor si a candelelor, stralucirea vesmintelor, mirosul de tamaie, cantarile bisericesti, dangatul clopotelor – toate acestea lasa in sufletul copilului impresii de neuitat. Cand parintii il duc des pe copilul lor la biserica, el se obisnuieste si incepe sa iubeasca Sfanta Liturghie.
Credinta ortodoxa, bogata in praznice, in Liturghii solemne si in frumoase traditii, influenteaza intr-un mod binecuvantat omul. Aduceti-va aminte de Duminica Floriilor, de Saptamana Patimilor si de scoaterea epitafului, de Paste, sarbatoarea pe care nimeni altcineva nu o praznuieste cu atata bucurie precum ortodocsii, de Boboteaza, cand se sfintesc apele, de ziua Sfintei Treimi, cu o multime de flori si de verdeata, de Inaltarea Sfintei Cruci, de sfintirea roadelor, de Schimbarea la Fata si de alte praznice. Si cate alte vechi obiceiuri ortodoxe infrumuseteaza viata noastra casnica: „coltul frumos”, cu icoane si cu candela aprinsa, ajunarile, zilele de pomenire, sfintirea casei si altele. Cat de bogata hrana sufleteasca pentru copii! De toate acestea ar trebui sa se ingrijeasca parintii – sa isi bucure copiii si sa nu se indreptateasca prin lipsa de timp, indepartandu-se de biserica.
Educatia religioasa, pentru inceput, are loc nu doar prin minte, cat mai ales prin simturi. De aceea, copiii care vin adesea la Biserica – acest camp arat – primesc samanta cea buna, care la vremea sa va da roada.
Marturisirea la varsta de sapte ani este un mare eveniment in viata copilului. Dupa marturisire, omul devine la fel de sfant si de lipsit de pacat ca si dupa Botez. Este foarte important pentru parinti sa-i invete pe copii ca in acest timp sa ia aminte la nedesavarsirile lor, la faptele lor cele rele si sa se caiasca sincer pentru ele. Prima spovedanie ii arata copilului ca de acum a venit vremea credintei de sine statatoare si a raspunderii personale inaintea lui Dumnezeu. Pana la aceasta, Taina Impartasaniei l-a hranit pe prunc din credinta parintilor. Acum insa copilul paseste pentru prima oara la Sfantul Potir in mod constient, dupa o cainta personala. De aceea, pregatirea copilului catre vrednicia primirii constiente a Impartasaniei este o etapa importanta a educatiei crestine.
De la aceasta varsta – ori putin mai tarziu – baietii pot sa inceapa sa slujeasca la altar, iar fetele sa cante in corul bisericii ori sa ajute la strangerea lumanarilor arse in timpul Sfintei Liturghii. Acest fapt ii va obisnui pe copii sa participe la Sfanta Liturghie. Participarea regulata la Liturghie si comuniunea cu preotul vor conduce la o sensibilizare duhovniceasca a copilului, astfel incat el sa inceapa sa se indrepte spre biserica si chiar sa se gandeasca sa-si inchine viata lui Dumnezeu. Aceasta nu inseamna insa ca tanarul isi va alege chiar acest drum, dar prezenta unor astfel de ganduri vorbeste de la sine ca Biserica a atins intru el cea mai buna coarda a sufletului.
Dificultati in educatie
Una dintre cele mai mari probleme ale zilelor noastre este cea a pastrarii familiei si a mantuirii copiilor. Datele statistice privitoare la numarul divorturilor si la cresterea criminalitatii intre tineri conduc la cele mai intunecate concluzii. In fata ochilor nostri familia se destrama si, odata cu ea, se prabuseste intreg fundamentul societatii. Din ce motive, oare, familia se afla in criza? Principala cauza o constituie slabirea credintei in Dumnezeu si abdicarea de la principiile crestine.
Pentru a mentine familia si a da o educatie corecta copiilor, sotii au nevoie sa-si construiasca o viata de familie pe fundament crestin. Desigur, nu este deloc usor in conditiile accelerarii ritmului de viata si ale dificultatilor economice. Daca inainte familia putea fi sustinuta doar din veniturile tatalui, astazi, foarte adesea, e nevoie sa lucreze ambii soti. Angajarea celor doi parinti ii afecteaza prin mediul familial si pe copii, care intra uneori, sub influenta neinteleasa pentru ei, a unei lumi plina de capcane.
Adeseori – intr-o stare de oboseala si de nervi – parintii incep sa se certe din cauza unor lucruri marunte, ridica glasul si chiar se insulta reciproc. Aceasta face ca in casa sa domneasca o atmosfera nesanatoasa, care ii afecteaza pe copii. Pentru a evita acest lucru, parintii au nevoie sa inteleaga pur si simplu ca viata copiilor este un lucru de capetenie. Mai bine sa traiasca modest si in pace decat in bogatie si cu o multime de suparari si de certuri. Urmarirea carierei si goana dupa bunuri materiale, conform datelor statistice, constituie principala cauza a divortului. Rugaciunea impreuna cu copiii ii ajuta pe parinti sa-si afle echilibrul in grijile lor lumesti si sa atraga asupra-le ajutorul lui Dumnezeu.
Desigur, greselile si neintelegerile sunt de neevitat chiar si in cele mai trainice si pline de religiozitate familii. Sotii au nevoie insa sa-si rezolve problemele prin discutarea lor pasnica si deschisa. In timpul discutiilor trebuie, cu rabdare, sa ascultam parerea celuilalt si sa fim de acord cu ea. In nici un caz nu trebuie sa ridicam glasul, sa-l insultam ori sa-l umilim pe celalalt sot, mai cu seama in prezenta copiilor. E nevoie sa-ti ceri iertare chiar si atunci cand consideri ca ai dreptate; sa faci aceasta mai inainte de a merge la culcare, asa cum invata Sfantul Apostol Pavel [1]. Daca nu se face aceasta, atunci se ajunge la dezamagire reciproca, in subconstientul nostru raman urme intunecate, iar sotii isi pierd treptat respectul si dragostea unul fata de celalalt.
Parintii trebuie sa acorde atentie mijloacelor de petrecere a timpului liber din casa – televizorul si muzica -, care influenteaza atat de puternic mediul familial. Televizorul ar fi o inventie extraordinara daca s-ar folosi cu masura si s-ar alege programele folositoare. In practica insa televizorul are mai intotdeauna o influenta negativa asupra copiilor. Ocupand in casa locul cel mai de cinste, precum un idol, el nu doar ca ocupa o mare parte din timpul copiilor, ci le si ofera divertismente pline de pasiuni si usuratate. Cea mai mare parte a programelor, dupa cum stim, vatama sufletele copiilor. Pe aceasta tema s-au scris o multime de carti si de articole. Copiii care se uita mult la televizor, de obicei, ca spectatori, la lucruri rele, devin aroganti, indrazneti, intru ei incep devreme sa se arate insusiri negative. De observat ca televizorul are o influenta hipnotica nu doar asupra copiii lor, ci si asupra varstnicilor. Oamenii devin treptat dependenti de televizor precum de fumat ori de bautura, astfel incat fara el nu mai pot trai. Televizorul indeparteaza incetul cu incetul obisnuinta de a citi, de a conversa de a ne ruga ori de a face ceva folositor. Prin urmare au intru totul dreptate acei parinti care pentru propriul lor bine si pentru binele copiilor lor refuza sa cumpere un televizor ori controleaza strict timpul pe care copiii si-l petrec in fata televizorului. Poate ca o asemenea ingradire, pentru unii, se arata nelalocul ei ori chiar nefolositoare. Insa e bine sa amintim aici cuvintele Evangheliei despre primejdiile caii celei largi pe care merg cei multi si despre cararea cea stramta si mantuitoare.
Acum, la fel ca in timpurile apostolice, putem constata ca lumea zace in rau si ca stapanitorul acestei lumi este diavolul. Crestinii au insa datoria sa poarte in lume lumina adevarului si a dragostei lui Hristos. Uneori parintii, cu tot devotamentul lor fata de credinta, ii introduc destul de formal si de sec pe copii in adevarurile de credinta. Se ajunge cel mai adesea la insusirea anumitor reguli si obiceiuri exterioare, fara sa arda in noi credinta sincera si dragostea de Dumnezeu si de aproapele. Alte familii sufera de o relatie superficiala cu Ortodoxia. Inainte de Revolutia Rusa, multi oameni, in special intelectualii, mergeau la biserica doar cu prilejul marilor praznice ori cu prilejul unor evenimente speciale din familie: botezuri, nunti si inmormantari. In restul vietii lor insa petreceau fara sa aiba vreo legatura cu Biserica si fara sa acorde vreo atentie problemelor ei. Fireste, o asemenea atitudine plina de desconsiderare fata de credinta a acestor oameni a trecut si la copiii lor. De aceea, probabil, Revolutia din Rusia a si luat asemenea proportii monstruoase, iar oamenii au avut o atitudine pasiva fata de distrugerea bisericilor, de profanarea celor sfinte si de nimicirea clerului.
Trebuie sa ne straduim ca credinta in Dumnezeu sa patrunda in intreaga noastra viata, si nu doar „de praznic”. Orice jumatate de masura in religie il lipseste pe om de integritatea lui, de tarie si de duhovnicie. Inca din primele veacuri ale credintei Tertulian a spus ca „sufletul omului, prin natura lui, este crestin si nu poate sa se multumeasca cu o credinta nedeplina“. Iar acest lucru este valabil mai ales la copii, care cauta deplina armonie intre credinta si viata. In ciuda tuturor dificultatilor cu care se confrunta parintii in educatia copiilor lor, exista si o parte pozitiva: incercand sa puna copiii pe calea cea buna, parintii invata, in acelasi timp, sa creasca si ei duhovniceste. Acesta este intr-adevar, dupa planul Creatorului, insusi scopul familiei – sa-i invete pe oameni sa se ingrijeasca unul de celalalt si sa creasca spiritual impreuna.
Cand parintii, constientizand lipsa lor de experienta si slabiciunea in opera de educare a copiilor, se intorc catre Dumnezeu pentru indrumare si ajutor, atunci Dumnezeu ii ajuta cu adevarat, iar viata familiei se scurge in chip minunat sub ocrotirea Celui Preainalt.
[1] Vezi Efes. 4, 26: Mâniaţi-vă şi nu greşiţi; soarele să nu apună peste mânia voastră
(Din: Cand si cum incepem sa-i vorbim copilului despre Dumnezeu, Editura De Suflet, Bucuresti, 2011)
Legaturi:
- PARINTELE ANTHONY KARBO (SUA) despre educatia copiilor in Biserica si despre purtarea cu tinerii cazuti in pacate. “TRAIM FARA DUMNEZEU SI NICI NU NE DAM SEAMA! Astazi diavolul nu ne mai lupta cu gloante, ci ne copleseste cu dulciuri”
- DE VORBA CU PARINTELE ANTHONY KARBO (II): „Astazi, ca sa fii parinte, trebuie sa fii om de rugaciune!”
- PARINTELE SERAFIM ROSE DESPRE EDUCATIA ORTODOXA A COPIILOR (VIDEO). Cum putem lupta cu ispitele lumii si cum putem trai ortodox in vremurile din urma?
- CUVANTUL IPS PIMEN PENTRU DUMINICA PARINTILOR SI COPIILOR: “Din nenorocire, astazi, educatia lipseste in primul rand in sanul familiei…”
- Praznuirea Sfantului Luca al Crimeei la Paraclisul Spitalului Parhon. Ce ne invata sfantul ierarh si medic despre CUM TREBUIE SA NE EDUCAM COPIII?
- CUM UCIDEM SUFLETELE COPIILOR NOSTRI, CHIAR SI NOI, “CREDINCIOSII”? Pr. Theodor Zisis despre educatia copiilor dupa invatatura Sfantului Ioan Gura de Aur
- Concentrate duhovnicesti de la PARINTELE PORFIRIE (†2 decembrie 1991): “Sfintenia parintilor contribuie la mantuirea copiilor. Intr-un singur fel putem face sa nu avem probleme cu copiii nostri, si anume prin sfintenie!“
- Psihiatrul ortodox Dmitri Avdeev despre RELATIILE DINTRE SOTI si PUTEREA RUGACIUNII MAMEI PENTRU FIII PIERDUTI
- Dmitri Avdeev despre cum sa ne educam crestineste copiii. PERICOLE IGNORATE SI DE MULTI PARINTI CREDINCIOSI: JUCARIILE SI EROII LA MODA, TELEVIZORUL
- CUM SA NE CRESTEM COPIII? – N. E. Pestov (I). “Cine este nepasator fata de copiii sai, desi in celelalte este ravnitor, va fi pedepsit aspru pentru acest pacat”
- CUM SA NE CRESTEM COPIII? – N. E. Pestov (II). Ferirea copiilor de ispitele lumii
- CUM SA NE CRESTEM COPIII? (III) Bazele vietii crestine. DEPRINDERILE CAII CELEI STRAMTE
- CUM SA NE CRESTEM COPIII? (IV) Dragostea, discernamantul, cainta si rugaciunea intensa a parintilor – cele mai sigure “metode” de educatie
- Cuviosul Sofronie Saharov: SFATURI SI EXPLICATII DUHOVNICESTI ESENTIALE PENTRU VIATA DE FAMILIE (I). CUM SA NE CRESTEM COPIII? PENTRU CE ESTE CASATORIA?
- Cuviosul Paisie Aghioritul despre VIATA DUHOVNICEASCA IN FAMILIE
- Cuv. Paisie Aghioritul: RESPONSABILITATEA PARINTILOR PENTRU EDUCATIA COPIILOR
- Cuviosul Paisie Aghioritul: COPIII – BUCURIILE SI GREUTATILE LOR
- Cuviosul Paisie despre rolul mamei in educatia copiilor
- Din invataturile Sfantului Serafim de Virita (21 martie): “Nici o picatura din lacrimile mamei nu piere in zadar! Rugaciunea mamei are mare putere”
- Sfantul Ioan Iacob Hozevitul despre SFANTA MONICA, MAMA FERICITULUI AUGUSTIN (4 mai): “Fiul lacrimilor fierbinti este cu neputinta sa se piarda”
- CUM SA NE MANTUIM COPIII? Raspunsurile Arhimandritului AMBROZIE IURASOV – de praznicul Sfantului Cuvios Stelian Paflagonul
- Parintele Tudor Ciocan si Cristi Curte la “Sfatul inteleptului” (audio) despre re-paganizarea societatii; cum trebuie sa ne ajutam copiii sa reziste in lume si sa se fereasca de sarbatorile satanice?
- IPS BARTOLOMEU ANANIA: “Vă rog, părinţilor, ocrotiţi-vă copiii!”
- Glasul de tunet al Mitropolitului Bartolomeu Anania avertizeaza si mustra raspicat si dincolo de mormant: “EUROPA, NU SODOMA!”
- Ne vorbeste Parintele Arsenie Papacioc (4) despre IUBIREA DINTRE TINERI, CASATORIA CRESTINA SI VIATA DE FAMILIE
- PARINTELE CALCIU DESPRE ISPITELE LUMII DE ASTAZI (II): Problemele din casnicie, avortul, evolutionismul, idolii lumii…
- PARINTELE NICOLAE TANASE DESPRE FAMILIA ORTODOXA, STATUL CRIMINAL SI NEPASAREA NOASTRA: “Nu avem o preocupare pentru problemele oamenilor din parohie”
- PARINTELE TANASE. Conferinta de la Bucuresti, “Serile Filocalice” (audio):“TARELE COPILARIEI. COPIII CARE CRESC INTR-O LUME FARA SUFLET” (nov. 2011)
- “Familia ortodoxa”: INTERVIU CU PARINTELE NICOLAE TANASE DESPRE FEMEIE, SEXUALITATE, CASATORIE, TELEVIZOR…
- PARINTELE IOANICHIE BALAN. Cuvinte de folos despre ispitele vremii (II): “E mai rau azi ca ieri, pentru ca sunt metode mai diabolice de a distruge pe crestini”
- NE BATEM JOC DE HRISTOS SI ALERGAM LA EL NUMAI LA NEVOIE! Ne lasam tinerii educati de mass-media, desfranarea a ajuns nota generala a televiziunilor…
Cand parintii se joaca de-a biserica (formalismul!) nu prea stiu ce se intampla. Dar cand parintii sunt crestini in tot timpul nu doar cat stau in biserica, am observat cum copiii “duc” Biserica pana si in jocurile lor. Nu mica ne-a fost bucuria sa fim invitati la o spovedanie facuta de un baietel care se juca de-a preotul. Intrebarile erau pentru toti (ca ne-a spovedit la comun) aceleasi: ai mancat toata mancarica? ai ascultat de mama ta? ai suparat pe fratii tai? Si la sfarsit, marea “bucurie”: Se impartaseste robul lui Dumnezeu, mamaie! Se impartaseste robul lui Dumnezeu, tati!
Aceasta cand este vremea de joaca. Insa, cand incep activitatile “serioase”, copilul cel mai cuminte duce vasul cu agheazma cand se stropeste prin casa, cel mai harnic spune rugaciunea inainte de masa, si tot asa.
ma bucur ca mi-ati pus o poza de pe http://www.orthphoto.net …poate promovati cumva si acest site polonez ortodox!