SFANTUL IOAN IACOB DE LA NEAMT (ROMANUL): “De somnul nesimtirii sa nu mai dormitati!” – Viata, poezii, tropar. ACATISTUL savarsit la Hozeva, la moastele sale (VIDEO)
Imnul românesc
(Din pragul anului 1956)
de Sf. Ioan Iacob Hozevitul
Acum, ca niciodată
Treziţi-vă, Români!
Având credinţă-n suflet
Şi armă sfântă-n mâini.
In rodul născocirii
Să nu nădăjduiţi,
Ci arma mântuirii
Mereu s-o mânuiti!
Uniţi-vă în cuget
Prin simţuri creştineşti
La sânul “Maicii voastre”
Celei duhovniceşti!
In pavăza credintii
Fiind adăpostiţi,
La vreme de războaie
Veţi fi nebiruiţi.
Tot neamul de pe lume
Şi cel de sub pământ
De s-ar scula-mpotrivă,
Va fi de voi înfrânt.
Plecaţi-vă la Domnul
Grumazul umilit,
Să vă înalţe fruntea
In “plaiul cel dorit”.
De somnul nesimtirii
Să nu mai dormitaţi,
Că “zorii mântuirii”
Se-arată la Carpaţi.
Cu dragoste curată,
Ca fraţii petrecând,
Să nu ştirbim onoarea
Şi graiul nostru sfânt!
Trezindu-ne simţirea
Din suflet creştinesc,
Să punem semnul Crucii
Pe steagul românesc!
Pe tronul cel din suflet
S-avem necontenit
Icoana preacinstită
A Regelui Mărit!
De vom păzi unirea
Şi “Crezul din strămoşi”,
Vom fi şi jos, în lume,
Şi-n ceruri glorioşi!
In scumpa noastră tară
Atunci vor creşte iar
Virtuţile străbune
Cu nume secular.
Din groapa stricăciunii,
Săpată de “tiran”,
Se va scula cu slavă
“Răsadul lui Traian”.
Deci azi, ca niciodată,
Să ne vădim creştini,
Păstrând neprihănită
Credinţa, prin străini!
***
LA NOI ACASĂ
(Pluguşorul românului pribeag)
fragment
Durerea morţii stăpâneşte
În plaiul nostru strămoşesc
Căci fiara de la Miază Noapte
Sugrumă tot ce-i românesc.
Tânjeşte vatra părăsită
A bieţilor români pribegi
Şi lumea fuge îngrozită
De multele fărădelegi.
Podoaba ţării azi se pierde
Feciorii casei sunt streini,
Azi codrul nu mai este verde,
Iar florile sunt mărăcini.
Azi pâine s-a făcut amară
Şi apa-i neagră de venin
Văzduhul a ajuns povară,
Iar traiul omului … un chin.
De multă vreme nu se-aude
Sub cerul Ţării înroşit,
Decât al sputnicilor vuiet
Şi geamătul celui robit!
Cu lacrimi astăzi se adapă
Feciorii dulcei Românii
Zicând: “Ieşiţi -la cei din groapă-
Ca să intrăm azi noi de vii”!
La Putna Ştefan nu mai poate
Să odihnească în mormânt,
Vazând atâta nedreptate
Pe strămoşescul lui pământ.
El strigă jalnic spre Suceava
La Sfântul Mucenic Ioan
Să ne ridice iarăşi slava
Cea dărâmată de tiran.
La Cozia, în Mânăstire,
Cu groază Mircea s-a trezit
De prea amară tânguire
A Oltului nemulţumit.
Spre Argeş, ochii îşi îndreaptă
La trupul cel mucenicesc
Şi suspinând mereu aşteaptă
Un semn de ajutor ceresc.
Mihai, din cripta cea bătrână
Înalţă capul fioros,
Ar vrea s-apuce spada-n mână,
Dar … trupul îi lipseşte-n jos.
El plânge astăzi, cu Neagoe
Rugând pe Nifon cel Sfinţit
Să scape ţara de nevoie,
Cu darul lui nemărginit.
[…]
Tresar străbunii din morminte
Când văd atâta pustiire
Pe locurile cele sfinte,
Lăsate nouă moştenire.
Pământul plămădit cu sânge
Şi cu sudoare de martiri
Azi se cutremură şi plânge,
Fiind împresurat de “zbiri”.
Carpaţii astăzi se-nfioară
Şi apele se zbat în vad,
Văzând pe scumpa noastră Ţară
Cum se apropie de iad!
Azi Sfinţii iubitori de Ţară
Se roagă jalnic lui Hristos
Să izbăvească de ocară
Pe neamul nostru credincios.
Iar voi, martirilor de astăzi,
Luceferi prea luminători,
Cu sfânta voastră îndrăzneală
Daţi pildă celor muritori.
Să ştie lumea răsfăţată
Că viitorul fericit,
Cu suferinţă şi cu jertfă
Va fi mereu pecetluit.
În calea către mântuire
Povara Crucii vom purta
Şi pân-la slava “Învierii”
Golgota vom întâmpina!
[…]
Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.
***
- SFANTUL IOAN IACOB HOZEVITUL (5 august) – poezii strapungatoare de inima, fotografii cu moastele sale neputrezite si reportaj video despre viata sa
- SFANTUL IOAN IACOB HOZEVITUL – GRAIURI PROFETICE
- Ultima poezie – profetica – a Sfantului Ioan Iacob Hozevitul
- SFANTUL IOAN IACOB: “Pe cei slabi sa-i intarim, iar pe cei vicleni sa-i ocolim”
- “Samburasi duhovnicesti” semanati cu lacrimi pentru noi de Sfantul Ioan Iacob Hozevitul
- Sfantul Ioan Iacob Hozevitul despre ispita neamului de pe urma si fratii cei mincinosi
- SFANTUL IOAN IACOB HOZEVITUL ACTUAL: “Smintelile dintre noi sunt armele cele mai puternice pe care le dam vrajmasilor ca sa ne lupte pe noi”
- Sfantul Ioan Iacob de la Neamt despre intristare
- Cuvant de nadejde celor fara de nadejde de la Sf. Ioan Iacob Hozevitul
- Sf. Ioan Iacob: Nadejdea celui cazut si pricinile deznadejdii
- VEDENIA UNUIA DINTRE UCENICII CUVIOSULUI PAISIE VELICICOVSCHI (DE LA MANASTIREA NEAMT)
- “Ca un pelican, impungandu-Te acum, Cuvinte…” DE UNDE IZVORASTE VIATA NOASTRA?
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Am plins amar asa…ca el.
Multumim, multumim, multumim, pentru aceste imagini si rugaciuni minunate.
Am fost acolo si l-am vazut pe sfantul, doarme linistit. Manastirea este foarte frumoasa si se pare ca mai sunt pustnici care se nevoiesc pe Valea Hozevei. Se spune ca sfantul se bucura nespus cand vin romanii sa-l viziteze.
Pentru rugaciunile sfintilor parintilor nostri Doamne Iisuse Hristose miluieste-ne si ne mantuieste pe noi.
RASPUNS CELOR CARE MA DORESC
“Pentru unele persoane care doresc sa ma viziteze la schit,iar unele doresc sa ma vada iarasi prin cetate umbland,pentru asta am scris randurile care urmeaza,ca un raspuns de obste.
(Sarguiti-va mai mult ca sa ne putem vedea dincolo de mormant.Caci daca ne vedem acolo,atunci ne vedem totdeauna,pe cand aicea ne intalnim numai pentru cateva clipe.)
Acolo unde nu se afla
Persoane sa ne pizmuiasca
Si nici prieteni ca aicea
In starea sa ne ponegreasca,
Acolo unde apa vietii
Avem Iordanul cel de Sus
Si unde Soarele Dreptatii
Ne sta de-a pururi neapus,
Acolo unde straluceste
Lumina fetii lui Hristos
Si unde toate sunt curate
Si toti au trup nestricacios,
Acolo unde nu sunt pofte
Si nici o grija nu avem
Si unde este pomul vietii,
In valea Sfantului Eden,
Acolo-i vesnic primavara
Si oamenii nu flamanzesc
Ci cu dulceata negraita
De-a pururea se veseles.
Calduri si friguri nu se afla
Si nici curenti sa ne topeasca,
Iar scnipile si cu tantarii
Acolo n-au sa ne gaseasca”.
Sfinte Ioane ajuta-ne cu rugaciuni si fa ca aceasta chemare sa se adevereasca
@Ion- Slava Lui Dumnezeu!
“de vom pazi unirea/si “Crezul din stramosi”/vom fi si jos, in lume/si-n Ceruri gloriosi”…
“Poporul cel cu simplitate/ – de frica vesnicelor munci -/ va mai pazi cu scumpatate/Dumnezeiestile porunci. /Dar vietuind in neunire/si fara povatuitori/ vor fi urati de stapanire/ si multi vor sta in inchisori.
“In keeping silent about evil, in burying it so deep within us that no sign of it appears on the surface, we are implanting it, and it will rise up a thousand fold in the future. When we neither punish nor reproach evildoers, we are not simply protecting their trivial old age, we are thereby ripping the foundations of justice from beneath new generations.”
― Aleksandr Solzhenitsyn, The Gulag Archipelago 1918-1956
“And how we burned in the camps later, thinking: What would things have been like if every Security operative, when he went out at night to make an arrest, had been uncertain whether he would return alive and had to say good-bye to his family? Or if, during periods of mass arrests, as for example in Leningrad, when they arrested a quarter of the entire city, people had not simply sat there in their lairs, paling with terror at every bang of the downstairs door and at every step on the staircase, but had understood they had nothing left to lose and had boldly set up in the downstairs hall an ambush of half a dozen people with axes, hammers, pokers, or whatever else was at hand?… The Organs would very quickly have suffered a shortage of officers and transport and, notwithstanding all of Stalin’s thirst, the cursed machine would have ground to a halt! If…if…We didn’t love freedom enough. And even more – we had no awareness of the real situation…. We purely and simply deserved everything that happened afterward.” Aleksandr Solzhenitsyn
Unirea asta…
ps: bine, nu propun sa iesim cu furci si cu topoare pe strada, dar putina solidaritate in fata ORICAREI nedreptati facute aproapelui – mica sau mare – nu cred ca strica. Din contra: aicea e salvarea!!
Doamne… Iartă-ne, Doamne!…