CRUD, DAR REAL: “VARA este anotimpul in care MODA scoate “carnea” pe piata. Am devenit nu oameni frumosi, ci PICIOARE FRUMOASE, forme provocatoare”
… DAR CUM DE AU AJUNS SA SE CONFORMEZE MODEI CURVESTI PANA SI CRESTINII CARE MERG LA BISERICA?
Va recomandam si:
***
Parintele PAULIN ILUCA despre MODA:
“[…] Mereu cautam sa placem celorlalti, mereu simtim nevoia sa iesim in evidenta. Nu are importanta cu ce risc. Trebuie ca mereu sa vedem ochii celorlalti atintiti asupra noastra, sa ne vedem mereu poftiti si invidiati chiar de ceilalti. Nu mai avem puterea sa ne cautam si sa ne judecam fiecare pe sine insusi, ci ochiul celuilalt a devenit masura vietii mele. Acelasi etalon josnic al celor multi, care obliga la o anumita talie, la o anumita inaltime, la o anumita lipsa a hainelor, care sa ascunda mai mult decat minimul necesar bunului simt. Poate ca nici macar atat.
De cum face primii pasi in viata, omul trebuie sa imite. Incepe cu papusa Barbie, care, pe an ce trece, este tot mai dezbracata si tot mai senzuala. Deci, primul etalon, primul model pentru fete; cat despre baieti, ei sunt ajutati sa isi dezvolte gustul pentru placere, pentru fetite cu fitze! Si nefericita sa fie fetita care are „blestemul” de a fi un pic mai plina, un pic mai bine facuta. Dar calvarul ei abia a inceput!
Cataloage tot mai pretentioase o invata cum sa se imbrace pentru a fi, de fapt, tot mai dezbracata. O invata ca haina nu trebuie sa ne faca, in ultima instanta, mai frumosi, ci trebuie sa „strige” dupa privirile celorlalti. Ceea ce trebuie sa se vada este corpul, trupul omenesc, care are enorma nevoie de placere. Iar haina este un adjuvant, un ajutor nepretuit. „Turma” impune copiilor nostri niste reguli prin tot felul de cataloage de moda; iar ei se supun mai mult inconstient, fiind chiar fericiti sa li se dicteze cum sa se imbrace… pentru a fi pe gustul lumii. Vara este anotimpul in care moda scoate „carnea” pe piata; fiecare scoate la „taraba” ceea ce are mai bun. Insa cine refuza acest joc risca sa fie scos din catalogul placerilor acestei lumi. Am devenit nu oameni frumosi, ci picioare frumoase, sexy, care iti taie respiratia si demnitatea. Am devenit abdomene umblatoare, talii cu miscari provocatoare, care pur si simplu cheama pe cei doritori la placere. De mult timp fetele noastre au uitat ca ceea ce are omul unic si de neinlocuit este chipul si nicidecum picioarele. Am uitat sa privim ochii celuilalt si sa vedem chipul lui Dumnezeu in fiecare dintre noi. Dar vedem un chip care spune tot, un chip cu niste ochi din care de multa vreme a disparut Lumina lui Dumnezeu. Din nefericire ne-a intrat in reflex sa privim pe celalalt incepand cu mijlocul lui, cu talia lui. Daca o fata a picat acest examen, nu mai are nicio sansa in randul prea modernei noastre lumi. Ne dezbracam inainte de a fi „nevoie” sa fim dezbracati. Ne aruncam inconstienti in valtoarea unor patimi rusinoase, fara a calcula consecintele acestui fapt. Ne lasam pradati de privirile celorlalti, fara a gandi ca pacatul incepe mai intai de toate cu gandul, este facut mai intai de toate in inima. Nu intelegem ca majoritatea zdrobitoare a celorlalti nu va putea sa vada eul nostru, ceea ce suntem noi de fapt, privind goliciunea noastra, ci ne va transforma in simple obiecte de placere, in „actori” ale visurilor si ale imaginatiei lor bolnave, murdare si obscene. Dar, din pacate, majoritatea tinerelor asta doresc de fapt. Isi doresc sa fie dorite.
In acest caz nu mai putem vorbi nici macar de acea superioritate pe care ar mai avea-o omul in fata unui animal. Atata timp cat iti transformi trupul in „poligon de tragere” prin patimi de tot felul, nu va trebui sa astepti decat clipa mortii. O clipa in care acest trup va sfarsi in mod jalnic, deplorabil, intr-o frumusete apreciata doar de viermi si de un pamant care ne niveleaza pe toti, fara diferentiere.
Apoi iti voi spune in mod direct ca machiajul este o revolta la adresa lui Dumnezeu, pe Care, poate, il mai accepti ca pe Creatorul vietii tale. Nu iti place chipul pe care ti l-a daruit; consideri ca stii ceva mai mult decat El si incepi sa retusezi. Dar in mod artificial, caci omul nu poate schimba in mod natural creatia lui Dumnezeu. Si o donare o face tot din ceea ce exista deja, dintr-un dat pe care oricum nu si-l poate explica.
Maica Domnului nu a consultat niciun catalog de „frumusete”, nu a folosit machiaje mult prea costisitoare si mult prea false, nu si-a dezgolit nici macar parul inaintea oamenilor, dar a ramas cea mai frumoasa femeie din lume, cea mai cunoscuta frumusete a neamului omenesc. Daca sufletul tau nu este curat si frumos, atunci, oricat ai incerca, nici trupul tau nu va fi frumos. Cel mult va fi atractiv, sexy, dorit de cei ce nu mai vad decat trupuri si nu mai doresc decat trupuri. Ma gandesc si la un exemplu strict omenesc: actritele anilor ’40 aveau ceva aparte, care lipseste celor de azi… Aveau o frumusete aparte, o lumina in toata fiinta lor. Fara a se dezgoli si fara a provoca, iti „furau” atentia si simteai ca intr-adevar sunt deosebite.
Acest „ceva” lipseste astazi nu doar de pe ecrane, ci mai de peste tot! Goliciunea nu ne mai arata femeia, ci doar trupul ei. Nu ne mai pasa de lumina ochilor ei, de frumusetea chipului, ci dorim orbeste doar vederea sau posedarea trupului ei, goliciunea ei, care in zadar va incerca sa umple goliciunea trupului si a sufletului nostru. Dar ce facem daca femeia vrea ca toate acestea sa se intample? Ce facem daca ea isi doreste sa fie redusa la abjectul stadiu animalic? Ce facem daca pana si machiajul „netezeste” acest drum al atragerii barbatului in cursa mizera in care el sa doreasca trupul ei?
Sa ne gandim iar la Maica Domnului… imi vei replica ca altele erau vremurile si alta a fost cultura acelor vremuri… Va trebui sa intelegi ca nici eu nu iti propun sa umbli in pelerine kilometrice, acoperita cu valuri mult prea negre. Te invit la decenta, la modestie si la demnitate. Te invit sa nu te cobori la stadiul de „momeala” publica; stiu ca iti doresti recunoasterea frumusetii si a supletei corporale. Dar daca Cineva ti-a daruit un astfel de corp, atunci nu-l darui tuturor, oriunde si oricand.
Un mare sfant egiptean, Moise Arapul, s-a luptat zeci de ani cu o mare, cu o enorma ispita. In adolescenta lui, pe cand inca mai era la casa parintilor lui, inainte de a se retrage in pustiul Saharei, a vazut o fata. Erau impreuna la arat. Era o fata extrem de frumoasa, bine facuta, care, pentru ca era foarte cald, lasase cam mult la vedere. Insa nu s-a intamplat absolut nimic intre ei. Poate ca a si uitat-o in scurt timp. Dupa ce s-a calugarit, deja fiind la o varsta inaintata, au inceput niste ispite groaznice, la prima vedere incredibile. In fiecare zi i se arata diavolul sub chipul acelei fete, i se aseza in brate si incepea sa-l mangaie, sa-l cheme la pacat, la desfrau.
Iar Sfantul Moise, cu lacrimi in ochi, se ruga lui Dumnezeu sa ridice de la el aceasta ispita, pentru ca de multe ori era la marginea disperarii. Doisprezece ani s-a luptat zi de zi cu aceasta vedenie demonica, cu aceasta invitatie la desfrau. El nu trebuia decat sa accepte in inima sa acest pacat si era de ajuns, pentru ca pacatul trupesc nu ar fi putut avea loc. Doisprezece ani a asteptat ca o simpla privire si un simplu gand pacatos sa-l paraseasca si sa nu-i mai chinuie trupul imbatranit.
Tu de cate ori te-ai pus in locul acelei fete nepasatoare sau te-ai gandit la urmarile unei simple fapte tineresti? De cate ori nu ne expunem desfraului intelectual si moral al celorlalti, al privitorilor, al unor oameni pe care oricum nu-i cunoastem? Iti reamintesc ca Hristos a stat gol pe Cruce, dar nu putem sa-l reprezentam asa pentru ca mintea si inima fiecaruia dintre noi sunt prea imbolnavite de pacat, prea mult obisnuite cu dezgolirea celuilalt, cu folosirea celuilalt pentru placerea proprie. Ochii nostri au uitat sa priveasca ca si ochii unui copil: acesta va umbla gol fara nicio problema si nu-si va imagina nimic pacatos in sufletul lui ce sta mereu asezat in bratele unui inger.
Prea multi dintre noi au apucat pe demonicul drum pe care se afla cea care isi permite sa se numeasca “Madonna”. (In limba latina, ca si in cea italiana, inseamna “Maica Domnului”, “Doamna noastra”). […] Daca inima ta este curata, atunci si imbracamintea ta va fi demna, netransformandu-se intr-un obiect al patimilor acestei lumi.
Stiu prea bine ca majoritatea zdrobitoare a tinerilor au o anumita moda, care mult prea des ii lasa “imbracati” cu cate un cercel in ureche doar.
Vreau sa-ti redau aici una dintre minunile lui Hristos. Exista atunci un om demonizat, care nu putea locui in cetate pentru violenta si chiar ferocitatea lui. Deseori era legat in lanturi si inchis in cimitirul acelei cetati. Dar acesta, la fel de des, rupea lanturile si fie ca se intorcea in cetate, fie ca traia in mijlocul unei turme de porci. Dar omul, fie el si demonizat, de Dumnezeu tot are nevoie. Astfel ca, la apropierea lui Hristos de acea cetate, diavolii din acel om, l-au aruncat pe acest om la picioarele Domnului si L-au intrebat: “Ce ai cu noi, Iisuse? De ce ai venit sa ne chinui mai inainte de vreme?” (Luca 8, 28). Hristos le cere sa paraseasca trupul acelui nefericit om, permitandu-le sa intre in turma de porci ce apartinea locuitorilor acelei cetati. Diavolii au intrat in porci, care s-au aruncat cu totii in mare, inecandu-se. Iar omul acela s-a vindecat si a dorit sa ramana pentru toata viata lui impreuna cu Hristos.
Nu ma voi intreba cat mai poate accepta ca veridic acest fapt tanara noastra generatie. Dar te voi invita sa te diferentiezi de turma de porci a acestei lumi. Mai simplu zis: daca turma de porci se arunca in mare, tu nu ai nevoie sa faci acest lucru; aceeasi invitatie la diferentiere, la unicitate. Nu privi in jurul tau pentru ca nu Il vei gasi si nu Il vei vedea pe Hristos. El nu sta printre porci si nici nu accepta pe demonizati in jurul Sau. Pe porci ii indraceste, lasandu-i sa-si faca singuri felul, aruncandu-se in mare; pe demonizati ii vindeca, ii umple de putere si demnitate, ii face pur si simplu oameni. La fel a procedat in toti cei peste trei ani de propovaduire: a vindecat, a iertat sau a judecat, a inviat sau a mustrat. Daca exista un dram de credinta in inima ta, daca Dumnezeu reprezinta realmente ceva pentru tine, atunci alege: Hristos sau porcii. Este o alegere deseori imposibila, vecina cu nebunia, dar trebuie facuta, voluntar sau involuntar.
Gasesc normal ca atunci cand intri in biserica sa nu poti sa iti acoperi capul, ca tanara. Trecerea de la fusta incredibil de mica si de la un decolteu vizibil si din avion, la o imbracaminte decenta si la capul acoperit este realmente dificila. Aici ar fi in joc virtutea smereniei, adica acea renuntare la mandria mea, la frumusetea mea, la opinia mea. Totul pus inaintea acestui smerit Iisus, totul trecut prin catalogul frumusetilor raiului, care nu inseamna mai nimic pentru aceasta lume, pentru modul in care intelege ea frumusetea.
Imi amintesc ca, intr-o anumita ocazie, primisem o icoana a Sfantului Ioan Botezatorul. Fiind o icoana din hartie, am dorit sa o plastifiez. Nu mare mi-a fost mirarea cand m-am lovit de indignarea celei ce se ocupa cu aceasta clasica plastifiere. Dar ce se intamplase? Icoana nu reprezenta un Sfant musculos, aratos si pe un nor impresionant de alb. Era, de fapt, un Botezator negricios, tras la fata, slab, imbracat intr-o piele de camila – o imagine dezolanta, care respinge ochiul iubitor de “frumos” al zilelor noastre. “Dar ma sperie acest chip, este infricosator!” a afirmat cu patos persoana cu plastifierile.
Recunosc ca atunci mi-am cam pierdut cumpatul! Cum ar fi vrut sa arate o persoana care nu manca decat miere si lacuste, care postea zile, saptamani in sir? O persoana care nu folosea creme infiorator de scumpe, ci era lovita zi de zi de acelasi necrutator soare. O persoana care din copilarie a locuit in pustiu, cautand un Dumnezeu ce trebuia sa vina in pustiul acestei creatii. Un Ioan care se revolta in fata rautatilor si mortii acestei lumi…
Pe cand vom cauta si o frumusete a sufletului? Cat vom mai ignora exact ceea ce este cu adevarat important? Nu zic sa va ignorati trupul sau sa il supuneti unor posturi dure, pe care majoritatea, nici in forma lor usoara, nu vrem sa le incercam. Nu va invit sa faceti minuni, pentru ca am zis deja ca pe acestea le face Dumnezeu”.
(Monahul Paulin, “Rugaciuni catre tineri”, Editura Egumenita, 2008)
Legaturi:
- Ierom. Ioan Buliga: JOCURILE DESFRANARII
- Din provocarile crestinului ortodox de astazi: FRUMUSETEA INSELATOARE, GOANA DUPA MINUNI
- Pacatele banale care raman pacate… si in modernitate: TINUTA PROVOCATOARE, MACHIAJUL, IMPODOBIREA… Sminteala femeilor si vina barbatilor
- “Când ruşinea femeilor va dispărea, atunci ziua Judecăţii va fi aproape“
- NE BATEM JOC DE HRISTOS SI ALERGAM LA EL NUMAI LA NEVOIE! Ne lasam tinerii educati de mass-media, desfranarea a ajuns nota generala a televiziunilor…
- Maica Nina Krighina despre relatiile dinaintea casatoriei (I). SI DESPRE FETELE PROVOCATOARE, IMBRACAMINTEA “MODERNA” SI “PARTENERUL IDEAL”
- Maica Nina Krighina despre CAPCANELE “CASATORIILOR DE PROBA”, “lacrimile femeii” (II). De ce e pacat CONCUBINAJUL si DE CE SUFERA FETELE?
- PARINTELE HOLBEA despre FRUMUSETE intre “MIRAJUL ESTETIC AL LUI ANTIHRIST” si transfigurarea fetei umane in CHIP si ICOANA a lui Hristos
- Parintele Gheorghe Holbea despre MAICA DOMNULUI SI FEMEIA MODERNA
- Cum o urmăm noi pe Maica Domnului?
- Noua moda draceasca la adolescenti, sub influenta pornografiei/ SEXUALIZAREA FETITELOR – O PERVERTIRE PROGRAMATICA
- Cu ce va imbracati fetele?
- IPS PIMEN, Arhiepiscopul Sucevei si Radautilor, avertizeaza printr-o brosura documentata: EDUCATIA SEXUALA – UN PERICOL PENTRU COPIII NOSTRI!
- Al cui chip să purtăm? Despre sfială şi cuviinţă la femeia ortodoxă
- SFATURILE SFANTULUI VALERIU GAFENCU CATRE SURORILE SALE DESPRE CUMINTENIE, NATURALETE, SIMPLITATE
- DE CE FARDAREA E PACAT? Icoana pe care o stricam prin “infrumusetare”
- DE CE AM AVEA NEVOIE DE MACHIAJ SI BIJUTERII? CARE E ORIGINEA LOR SI CE PUTEM PUNE IN LOC?
- Machiajul – masca frumuseţii
- Pe plajă în bikini
- CUM SA LUPTAM IMPOTRIVA PATIMILOR TRUPESTI
- Boala si nebunia slavei desarte
- BOALA DUHULUI LUMESC
- Cuviosul Paisie despre neoranduiala launtrica si infatisarea exterioara
- E vremea sa ne trezim din somn!
- Descoperirile dumnezeiesti ale avvei Filotei Zervakos
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Cat adevar a-ti scris fratilor, si a-ti exprimat o realitate care din pacate starneste si scarba.Si eu sunt tanara, si sa imi fie cu iertare daca par mandra prin cuvintele pe care le scriu, dar inainte sa ies in strada, ma uit de 5 ori in oglinda sa ma asigur ca nu am o imbracaminte care indeamna la desfrau, dat fiind ca societatea moderna din ziua din azi promoveaza sex-ul ca pe o manie, atat in tv cat si afara.Este o invazie a desfraului, incat mi se pare si evident lipsa de durabilitate a familiilor din ziua de azi.Daca e sa ma machiez, nici nu insist, decat cu un contur la ochi si atat (de exemplu).Dar cand vad fete de varsta mea, care sunt in ultimul hal, chiar daca ele se considera atragatoare ptr altii, sunt doar niste gasculite, nimic mai mult, simt o oarecum scarba.In Sfanta Biserica la fel; eu, ca si crestin, ma simt intr-adevar smintita cand vad una (acum de recent si baieti) care intra mai mult goala, decat acoperita.Nici nu imi imaginez cum pot avea patima asta a nesimtirii fata de Sfintele Icoane dar si fata de prezenta Duhului Lui Dumnezeu din Biserica.De preoti nici nu mai aduc vorba, ca si dansii sunt tentati.
E intr-adevar trist in ce stadiu de ignoranta spirituala a ajuns lumea; ca sa fii parte din lume, trebuie sa ti se vada zonele intime sau cine stie ce mai mult, daca esti mai serioasa si mai decenta, nu faci parte din lume.Asa cum a-ti contrastat si voi, in anii ’30-’40, femeia era misterioasa prin “discretia” ei, reusind astfel sa atraga barbatul, sa il faca curios; iata adevarata feminilitate.In ziua de azi cum sa mai fie atras barbatul? Aceste femei “usuratice”, ptr ca numai femei nu se pot chema, au iluzia ca prin deschiderea picioarelor (scuzati-mi vulgaritatea) sau prin aerul lor desfranat sunt unice.
@ Laura:
Asa este, dar sa fim cu mila fata de cei mai cazuti ca noi si cu vederea mai atenta la propriile noastre greseli, ca sa nu riscam mandria fariseului si sa pierdem plata.
Chiar si machiajul mai discret tot este un pacat… http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/09/10/de-ce-fardarea-e-pacat-icoana-pe-care-o-stricam-prin-infrumusetare/
Adevarat ai grait, admin.Si in ceea ce priveste slava desarta, imi amintesti de ce a spus duhovnicul meu, in timpul predicii de la duminica vindecarii slugii ostasului; zicea ca chiar daca noi incercam din rasputeri sa ne smerim, mai avem, din pacate, momente cand fara sa ne dam seama cadem in mandrie.Gandim ca suntem mai buni fata de altii, dar nu o facem dinadins.Uneori mi se mai intampla si mie sa mai am scapari de genul asta, dar incerc sa ma indrept pe sine dupa aia.
Iar cu machiajul… si asa il fac f rar.Dar multumesc pentru link 🙂
Va citesc tot timpul site-ul.Este un bogat izvor duhovnicesc.
E jenanta situatia hainelor, dar si a gramaticii unora dintre noi. Se vede c-a murit de cativa ani buni Pruteanu, era ultimul contraatac mediatic la dezastrul lingvistic contemporan (a murit intr-o lupta clar inegala, singur impotriva a.. cati? 🙂 ).
Din cele de mai sus apare si o problema spinoasa cu care multi ne confruntam si in fata careia cadem – puterea (sau de multe ori lipsa puterii) de asumare a vietii ortodoxe. Crestinismul este totul sau nimic, este asumare completa, rupere de lume chiar daca traim in lume, luare a crucii si urmare a lui Hristos.
Dar cati oare au puterea sa faca asta?
Multi dintre noi suntem tinerii bogati, din pacate nu prin indeplinirea Legii lui Dumneazeu, ci doar prin neputinta de a lua Crucea. Tanarul bogat macar facea faptele legii si pentru asta poate Hristos l-a privit cu drag. Noi nici faptele nu le facem, iar de luarea Crucii nici vorba.
E greu cand traiesti in lume sa nu iti mai pese in nici un fel de lume si sa iti vezi de credinta ta. Din pacate, eu sunt un astfel de caz. Dar voi da alte exemple din jurul meu. Ma gadesc spre exemplu la tinerele ale caror prietene se machiaza, se imbraca sumar si fac toate cele ale lumii, fete/femei care de multe ori nu traiesc intr-o familie autentic ortodoxa. Va putea renunta brusc o astfel de tanara la machiaj, la tot ceea ce este al lumii si sa vina in Biserica? Exemplul asta poate fi aplicat in multe, multe situatii, dar l-am ales pe el, pentru ca unui om ma in varsta ii poate fi mai usor sa isi asume o cale inclusiv in fata cunoscutilor si a prietenilor. Dar ce facem cu adolescentii sau tinerii carora daca le explici ca e totul sau nimic mai toti se vor speria si vor alege nimicul pentru ca nu au avut cand si cum sa guste Totul.
Revin la concretul unei postari de mai sus – cea referitoare la machiajul discret. E pacat si el, dar nu se poate sa nu admitem ca (nu la nivel duhovnicesc, ci lumesc, adica nu comparand pacatele, ci comparand atitudinile din punct de vedere lumesc) e mai bun decat machiajul strident, e un pas inainte si eu cred ca e bun cata vreme e un pas si nu te opresti acolo. Poate acest pas inainte lumesc iti va da ocazia si spre pasi duhovnicesti.
Nu stiu cati pot sa se ridice din glod zburand. Nu stiu cati sunt ca Maria Egipteanca.
Sa nu fiu gresit inteles – nu sunt adeptul coborarii Bisericii la nivelul lumii sau al acceptarii de Biserica a unor pacate doar pentru ca mai toata lumea le face. Nu sunt adeptul secularizarii Birericii, doar pentru a face Biserica mai populara, mai usor de acceptat.
Dar sunt adeptul sansei ridicarii treptate si pentru cei care nu au puterea ridicarii bruste. Si inclin spre o astfel de posibilitate nu din marinimie, ci din speranta, pentru ca eu sunt printre cei care ies greu din glod.
Daca tuturor li s-ar da hrana tare de la inceput cati ar putea-o accepta?
Am citit mesajele de mai sus ale lui „rufin liban” si m-am amuzat (cu exceptia celui care contine link-ul cu tenesii cu care cel care a postat-o sigur nu e de acord, dar a caror vedere m-a intristat). M-am amuzat lumeste, dar m-am amuzat. Dincolo de sarcasm, am inteles (bine sau gresit) ca „rufin liban” nu considera magazinul de haine „ortodoxe” a fi ortodox. Nu este ortodox, nu este duhovnicesc, ci este lumesc, dar asta nu inseamna neaparat ca este o idee rea, pentru ca nu e neaparat un scop in sine ci un mijloc, un pas inainte. Nici sarcasmul nu este ortodox, ci lumesc, dar in unele situatii poate fi util.
Mi-e greu sa cred ca poti cere unei femei (este valabil si pentru barbati) care traieste in lume, dar vrea sa se indrepte catre Hristos, ca brusc sa nu ii mai pese de o anumita eleganta, de o anumita ordine si sa ii ceri sa se lepede complet de lume arazand etape. Dar oare pasul pe care l-ar face imbracandu-se mai cuviincios pentru ca a gasit hainele potrivite intr-un magazin specializat si pe care altfel nu prea le gaseste, nu i-ar fi de folos cat timp nu s-ar opri la el, ci ar fi doar un pas inainte?
Sa nu uitam ca vrasmasul duce o lupta, o lupta de imbecilizare in masa, de curvire progresiva si totala, de indobitocire, de inregimentare, de creare a unei armate umane cu care incet incet va asalta Biserica si pe cei din ea. Iar lupta este dusa subtil si viclean si pe multi ii prinde. Daca va uitati in urma, veti vedea ca putregaiul inainteaza progresiv si nu brusc. Daca acestei lupte suptile, duse de cunoscatori ai psihologiei i se va raspunde cu ceea ce oamenii neinaintati in credinta o vor vedea ca o atitudine rigida, multi vor fugi de apropierea de Hristos.
Ma tem ca nu am fost prea coerent si recitind cele de mai sus, constat ca nu pot face mesajul mai clar. In cateva cuvinte insa, ma gandesc ca, pastrand nestirbita invatatura Bisericii si constiinta ca ce e pacat, pacat ramane si trebuie lepadat, nu ar strica poate sa dam nadejde si celor care nu pot sa lepede dintr-o data tot pacatul si toata viata lumeasca, nadejdea ca pot incerca macar se le lepede progresiv, cu constiinta permanenta insa ca urmeaza pasi si ca acei pasi urmatori spre respectarea invataturii Bisericii vor trebui facuti, nu amanati la nesfarsit.
PS Cu toate cele de mai sus, sper ca parerea mea sa nu fie prilej de smintire si de persistenta in pacate asa zis mici.
Iertati-mi si greselile de redactare (macar una se cuvine corectata – subtile, nu „suptile”). Am pus si eu umarul la macelul limbii romane.
Multumim adminilor, tema este poate cea mai actuala in lumea in care traim.
Nu ca generatiile mai vechi nu ar fi avut deloc patimi de genul asta, dar acum nimeni nu isi mai pune problema fecioriei, macar teoretic daca nu si concret pana la casatorie. (inainte de 90 poate ca multe perechi isi puneau totusi problema ca se vor casatori candva si ajungeau sa faca o familie sau nu ș poate ca acum nici nu isi mai pun problema doar se distreaza azi cu unul maine cu altul).
Pr. Arsenie Boca a fost foarte preocupat de familia crestina si anume cum se poate indrepta aceasta pentru a da nastere la copii buni si credinciosi. Chiar dansul spunea ca in biserica lipsa baticului nu e chiar asa de grava pe cand pantalonii purtati de o fata sunt mult mai nepotriviti.
Trebuie sa ne rugam pentru tinerii astia cum facea Pr Porfirie care pleca cu botezul prin casele de toleranta pentru sarmanele fete de acolo, fiindca exista o iesire si pentru tinerii care au cazut sau se complac in desfraul.
Sa nu uitam ca tema principala pe orice site sau din orice program TV este sexul (chiar daca nu e explicit) si ca modelele societatii noastre sunt exact fetele/baietii cei mai stricati.
Daca intr-un liceu un director nu ia nici o masura pentru ca sa se invete (ceea ce se intampla in multe locuri) atunci inevitabil timpul liber creat si dezvoltarile hormonale ale varstei (despre care Pr Arsenie spunea ca trebuiesc canalizate catre invatatura) sunt dirijate catre casatorii ‘de proba’, iar dupa 3-4 experioente in care stai cu cate un baiat 2-3 ani ajungi la 35 de ani sa te casatoresti (poate) dar toata energia genetica, morala, … e deja risipita.
Acesti tineri vor fi la randul lor parinti si cine stie ce se va mai intampla in generatiile urmatoare, poate ca genul asta de pacate care se trambiteaza acum prin toate canalele mas-media poate atrage chiar sfarsitul lumii.
Eu nu am sa reusesc niciodata sa inteleg de ce majoritatea tinerelor vor neaparat sa poarte o “vestimentatie” care sa semene neaparat cu aceea purtata de…niste “persoane” persoane care practica o anume “meserie” pe centura…De ce trebuie sa vorbeasca tare si sa rada in gura mare peste tot? De ce viitoarele mamici tinere trebuie neaparat sa poarte pantaloni si tricouri extrem de stramte (si subtiri) pe corp tocmai in perioada de graviditate,cand corpul lor isi schimba forma si cand logica spune ca imbracamintea trebuie sa fie usoara, dar mai ales decenta? De ce toata lumea trebuie sa considere ca tot ce i se “baga pe gat” la TV si in presa ca “noua moda” trebuie neaparat…”urmat si aplicat intocmai” ? De ce nimeni nu incearca sa fie ea/el insusi si vrea neaparat sa fie ca nu stiu ce “vedeta” sau ca…”toata lumea” ? De ce “ele” (fete sau femei frumoase), trebuie sa-si aplice neaparat pe fata si pe corp tot felul de creme si “procedee” care sunt,de fapt, combinatii de chimicale ce pot afecta definitiv pielea? Oare cum de majoritatea lor se vaita ca traiesc intr-o lume plina, de exemplu, de “barbati nesimtiti”, cand lor nu le pasa nici o clipa cum ies imbracate, cum vorbesc si cum se comporta pe strada? Ah, daa, inteleg, e libertate, e democratie,”emancipare”, etc., “fiecare e liber sa faca ce vrea”, dar oare chiar nu mai exista un dram de educatie, de decenta, de jena, de bun-simt, de respect pentru sine si pentru cei din jur? Sau toate astea trebuie sa fie doar niste valori care deranjeaza noile “vremuri”, noile “trend-uri” , noile…”atitudini progresiste, moderne”? De ce toata lumea de inghesuie neaparat la…:body building” si nimeni nu vrea la…”brain building”? De ce noi, un popor “majoritar ortodox”, trebuie neaparat “sa intelegem” si mai ales “sa acceptam” niste fapte, atitudini sau comportamente indecente, deviante, inadecvate, jenante si persoanele care le “promoveaza” in virtutea “libertatii de exprimare” si mai ales a…normelor UE? Adica noi suntem (de secole) luati de prosti “din prima” si iata, vin altii, destepti si “evoluati” ca sa ne “lumineze” , chiar si fara voia noastra !!
Da, credinta in Dumezeu si traiul simplu, crestinesc, deranjeaza rau de tot…:astfel de oameni nu pot fi convinsi, nu pot fi pervertiti! Ca atare, nu pot fi invinsi sau supusi…Iar traiul simplu nu-i va ajuta niciodata pe cei ce vor sa se imbogateasca imediat prin vanzarea de trentze si kitch-uri “de ultima moda”, sau “de firma” sau prin credite date “cu buletinul” unei mase de oameni care ar trebui sa fie cat mai amorfa, mai terorizata si mai decerebrata…