PARINTELE EFREM FILOTHEITUL (Arizona) despre razboiul duhovnicesc, nevazut: “Totul incepe cu gandurile”! (VIDEO SUBTITRAT)

Multumiri calde fratilor si surorilor care s-au ostenit pentru traducere, subtitrare si editare video si ne cerem iertare pentru greseli!

“[…] Parintele spune ca este fericit sa fie aici cu noi prin mila lui Dumnezeu si dupa 4 ani dansul a venit sa fie cu noi din nou si, de asemenea, manastirea este aproape si unii dintre noi l-am vazut acolo, deci nu este ca si cum ar fi fost absent in intregime, dar el simte ca este un lucru foarte deosebit pentru noi sa ne adunam aici impreuna dupa spovedaniile de astazi, ca sa devenim uniti in duh si sa avem ceva deosebit, ceva care ni se daruieste in acest moment. Simte ca aceasta adunare are pecetea Duhului Sfant pe ea, si dansul ne-a spus despre iubirea lui Iisus care, din nou, ne arata ca Dumnezeu este in mijlocul nostru.

Parintele in seara aceasta ne vorbeste despre subiectul razboiului duhovnicesc, aducand in discutie tehnicile pe care diavolul le foloseste ca sa ne faca sa cadem in pacat, ca sa ne fure inimile, mintile, si sufletele de la Domnul, ca se poata sa ne manjeasca cu murdaria lui, sa ne faca vietile ca a lui, innoroite.

Apostolul Pavel ne spune in scrisoarea catre Efeseni ca noi nu ne luptam cu trupuri (din carne si sange), dar desi nu este un razboi fizic, corp la corp, este un razboi spiritual si mental, o batalie in duh. Pentru ca fiecare dintre noi avem un duh launtric, care este dupa chipul lui Dumnezeu. Acest duh launtric isi gaseste expresia in trupurile noastre, este parte din noi, partea reala care lupta impotriva diavolului. Si evident, diavolul doreste foarte mult sa ne aduca la cadere. Diavolul are extraordinar de multa experienta, stie toate metodele si tehnicile prin care sa-si atinga telul de a face pe cineva sa ajunga la o cadere, stie cum sa determine un pacat.

De exemplu, gandurile sunt unele din metodele principale ale diavolului, punerea de ganduri rele in mintile noastre. De asemenea, el lucreaza foarte mult cu fantezii, le mai numim si imagini mentale. Acestea, de asemenea, ne trag in directia pacatului, ne duc la intuneric si din nou la murdaria diavolului.

De ce diavolul face aceste lucruri, de ce este asa de plin de ura, si rauvoitor, de ce vrea asa de mult sa lucreze impotriva lui Dumnezeu?

In primul rand, din gelozie. Este posedat si consumat de gelozie, pentru ca stie toate lucrurile bune pe care Domnul le are pastrate pentru noi toti, lucururi minunate. Din aceasta cauza el lucreaza cu sarg, pentru ca stie ca el insusi a fost taiat de la aceste binecuvantari din cauza propriei lui apostazii, a propriei lui razvratiri impotriva lui Dumnezeu.

El a adoptat o opozitie totala impotriva lui Dumnezeu ca sa poata sa-i spuna Domnului, din acest act de ura, din aceasta gelozie:

“Uite cat de multi am luat de la tine!”, “Vezi, tot ce ai facut trimitandu-Ti Fiul ca sa moara pe cruce este in zadar, pentru ca, vezi cat de multi am luat cu mine.”

El vrea sa-L amarasca pe Dumnezeu, vrea sa-L faca pe Domnul sa se simta ca tot ce a facut, toata energiile pe care le-a cheltuit ca sa ne mantuiasca, sunt in zadar. Astfel, sa fie un fel de victorie a la Pyrrus (cu un urias cost, cu multe pierderi), in sensul in care si el va cadea cu noi toti, dar considera ca merita daca poate sa se razbune astfel pe Dumnezeu. Aceasta e abordarea lui.

Stim de la Sfintii Parinti ai Bisericii, ca diavolul si pacatul sunt asemuite la inceput cu niste furnicute. La inceput, ele vin ca ceva foarte mic, aparent nesemnificativ, foarte mic, foarte subtil, miscari ale sufletului aproape neobservabile. Chiar si fanteziile, chiar si acele mici ganduri despre care avem fantezii, acele lucruri marunte care par neimportante si inocente sunt potentiale capcane in razboiul acesta spiritual.

Ne-am putea spune noua insine ca devreme ce este ceva mic, ca o furnica, va trece. Dar, spun Sfintii Parinti, ca daca nu gonim imediat aceasta “furnica”, incetul cu incetul se devine mai puternica si poate ajunge la punctul unde are putere sa ne traga in jos. De unde la inceput era o furnicuta, ce parea mica si inocenta, mai tarziu devine ca un leu, si situatia poate deveni foarte periculoasa si aproape imposibil de eradicat.

Sfantul Isaac Sirul ne spune ca este usor sa ai de-a face cu diavolul la inceput, dar odata ce a pus piciorul in prag este mult mai dificil sa ai de-a face cu el.

Ideea este sa incerci sa stergi in totalitate orice fel de imaginatii, de miscari subtile ale sufletului si orice gand de la cel rau sa fie inlaturat imediat. Pentru a face aceasta, trebuie cat putem de repede sa gonim acele ganduri, iar arma prin care putem sa inlaturam aceste ganduri rele este numele lui Iisus Hristos, precum Iacov chema numele lui Dumnezeu in Vechiul Testament.

Deci, cand gandul este mic atunci este timpul sa-L chemam pe Domnul. Foarta importanta este trezvia spirituala:

“Fii atent, fii vigilent, observa toate lucrurile, ai grija de ce vezi cu ochii tai, fii atent la gandurile tale, monitorizeaza-ti gandurile, ai grija ca inima sa nu aiba nimic ascuns in ea care are putea sa fie foarte destructiv in viata ta spirituala!

Monitorizeaza tot! Pune un filtru! Ai grija ca ‘poluarea’ care exista, poate sa ne pateze, poate sa ne duca la pacat”.

Altfel, este ca situatia unei femei, de exemplu, care are un chist sau un nodul la san si ii ignora forta sau puterea si nu se duce la doctor, amagindu-se ca este ceva minor care o sa treaca. Incetul cu incetul chistul va continua sa creasca si va deveni o primejdie pentru viata ei. Dar in momentul in care simtim ca ceva este in neregula trebuie imediat sa avem grija de el ca sa nu mai creasca.

Daca taiem aceste ganduri inainte ca ele sa devina pacate, si daca folosim aceste mijloace care ne-au fost date si continuam sa avem ganduri sfinte, vom opri raul si energia diavolului si acestea nu ne vor mai duce la necuratie.

Asadar trebuie sa fim atenti. Avem doua mijloace prin care putem verifica oricare din aceste ganduri care ne ies in cale: unul este Legea lui Dumnezeu, ca o referinta ca sa stim ce este drept si ce este gresit, si altul este Duhul Sfant care ne lumineaza. Atat timp cat ne controlam cu Duhul lui Dumnezeu si cu Legea lui Dumnezeu, aceste ganduri pot fi monitorizate si le putem opri inainte sa prinda radacini in viata noastra.

Sau alta pilda: daca traiesti undeva si sunt o multime de oameni care trec pe langa usa ta, nu deschizi usa oricui vine si bate la usa. Deosebesti, verifici cine este inainte sa deschizi usa si sa-i permiti unuia sa intre. La fel este si in viata duhovniceasca. Cineva vine si bate la usa mintii noastre, diavolul are niste ganduri pe care vrea sa ni le trimita, sau orice alte ganduri  ne vin, trebuie sa le verificam, sa le oprim inainte sa prinda radacini.

Dar daca permitem acestor ganduri sa intre, daca permitem aceastei persoane sa intre inainte sa apucam sa vedem cine este, el intra si ramane in casa noastra. Si dupa o vreme devine mai indraznet, si nici n-apuci sa te dezmeticesti, ca te leaga si preia controlul in intregime. Cel care cu cateva momente mai inainte era doar cineva care a batut la usa, acum stapaneste intreaga casa.

NU DESCHIDE USA! Daca vezi cine este, si vezi ca este o persoana cu o reputatie proasta, inchide-i usa si goneste-l cu rugaciunea lui Iisus, “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, miluieste-ma”.

Cu alte cuvinte, nu intretine nici un dialog cu aceste ganduri cand vin la tine, nu le da nici un loc, pentru ca imediat ce faci aceasta, imediat ce le faci putin loc, ele pun piciorul in prag, caci asta-i tot ce vor, si  incep imediat sa-si faca loc, iar incet incet ajung  sa controleze intreaga casa. Si in loc de lumina ajungem in intuneric. In loc de Rai mergem  in Iad. In loc sa fim cu Domnul, petrecem eternitatea cu demonii in jurul nostru tot timpul, sufocandu-ne, necajindu-ne, chinuindu-ne, avand tovarasie cu ei.

Avem doar doua optiuni: ori vrem sa fim cu Domnul in Rai, ori vom petrece vesnicia separati  de Dumnezeu in compania demonilor. Asadar, unde vrem sa mergem, cu cine dorim sa fim impreuna in vesnicie?

Deci totul incepe cu gandurile. Totul incepe de la bun inceput cu acele ganduri marunte care ne vin in minte.  Ideea este sa facem tot ce putem sa ne pastram mintea curata.

Un alt exemplu este cel al unui preot inchinator  la idoli, care odata a fost in mijlocul unor calugari si a avut un dialog cu ei despre rugaciune si le-a spus calugarilor:

“Cand va rugati, va vorbeste Dumnezeu?”

Si ei i-au raspuns: “Nu”.

Si el le-a spus: “Eu cand ma rog, el imi vorbeste. Asta trebuie sa insemne ca rugaciunea mea  este mai pura decat rugaciunea voastra.”

Bineinteles ca nu acesta era adevarul, ci mai degraba, cand preotul inchinator la idoli se ruga, el vorbea cu diavolul. Diavolul ii raspundea la rugaciuni.

Asemenea, nici noi nu avem o relatie buna cu Dumnezeu, pentru ca atunci cand ne rugam, Dumnezeu nu ne raspunde la rugaciuni pentru ca avem “paraziti” in rugaciunile noastre. Cu alte cuvinte suntem distrasi. Mintea noastra este imprastiata. Rugaciunile noastre sunt facute formal, de rutina, de mantuiala. Nu au substanta in ele. Ne rugam dar ne gandim la alte lucruri. Si aceste ganduri distrase ne indeparteaza de la scopul central al rugaciunii.

De multe ori ne rugam, dar nu stim ce spunem, fie ca este rugaciunea Domnului sau alta rugaciune nu stim de fapt ce zicem. Iar daca noi nu stim ce zicem cand spunem aceste rugaciuni, de exemplu cand spunem rugaciunea Domnului, noi nu intelegem ce spunem, atunci cum va sti Dumnezeu ce spunem? De aceea, este foarte important sa fim foarte concentrati la cuvintele rugaciunii.

Exista o rugaciune deasupra tuturor celorlalte rugaciuni, care ne ajuta sa ne concentram atentia, si  aceasta este rugaciunea lui Iisus, care, desi este foarte simpla si poate fi spusa intr-un singur rand, cu toate acestea este foarte puternica, prin ea harul poate sa lucreze foarte mult intrucat contine numele sfant al lui Iisus Hristos.

Numele noastre, de exemplu, nu contin puterea numelui Lui Iisus deoarece numele lui Iisus este unul din numele lui Dumnezeu si cand chemam numele lui Iisus, chemam in ajutorul nostru toata acea putere si energie spirituala si har pe care Insusi Numele Lui le descatuseaza pentru noi.

Imediat ce ne trezim de dimineata trebuie sa ne aducem in minte numele lui Iisus. Si cand ne vedem de treburile zilnice, cand intram in masinile noastre, din nou sa aducem Numele lui Iisus in mintea noastra si sa avem aceasta protectie cu noi, sa ne tinem mintea atintita la Dumnezeu.

Este un fel de asigurare. Prin intermediul rugaciunii, Domnul ne protejeaza, ne acopera si ne conduce la mantuire. Ganditi-va cum punem aceste cruciulite in masinile noastre, si icoanele noastre si toate micile obiecte pe care le punem ca niste binecuvantari, ca sa cautam ajutorul lui Dumnezeu. Ganditi-va ca, cu atat mai mult, prin chemarea Numelui lui Iisus ne protejam vietile noastre duhovnicesti.

Noi crestinii, trebuie sa intelegem ca rugaciunea este respiratia vietii noastre. Este hrana noastra spirituala. Cu alte cuvinte, daca nu ne rugam, nu vom putea sa traim, vom muri. Si nu vom avea bucuria de a fi cu Hristos in vesnicie.

Si, cand tinem Numele Domnului in minte, cand ne amintim de Dumnezeu, atunci lecturile din Biblie, Sfintele Taine, invataturile Sfintilor Parinti incep sa prinda radacini in mintea noastra, dezvoltand o anume bogatie spirituala in noi, conducandu-ne din ce in ce mai aproape de Domnul.

Multi dintre noi avem frica de Dumnezeu, ne este frica sa murim. Cei mai multi dintre noi ne temem de moartea fizica. Dar nu de moartea fizica trebuie sa ne temem, caci nu atat ea are importanta, cat moartea sufleteasca. De ea trebuie sa ne temem. Si daca am fi impacati cu Dumnezeu nu ne-am teme sa murim. Nu ne-ar chinui acea frica. Dar deoarece constiinta noastra marturiseste impotriva noastra, de aceea ne este frica sa murim. Este vorba de pacat si faptul ca nu ne-am impacat cu Dumnezeu, de aceea ne este frica sa murim. Deci daca am fi impacati cu Dumnezeu, moartea fizica n-ar insemna nimic pentru noi, am sti ca suntem gata sa plecam. Ar fi ca si cum cineva care desi este arestat de politie, daca stie ca nu a facut rau, nu s-ar teme.

Despre legatura dintre voia proprie si pacat:

Libertatea de a alege reprezinta voia proprie. Suntem liberi, cu alte cuvinte  nu putem sa-l blamam numai pe diavol. El nu poate sa lucreze decat in cadrul alegerilor noastre. Daca ceea ce alegem este rau, el poate sa lucreze in asa fel incat sa ne raneasca foarte mult, dar daca alegem sa ne exercitam libertatea in mod corect si decidem sa nu acceptam gandurile rele care ne vin, scotandu-ni-le din minte, atunci nu pacatuim.

Simplul fapt ca suntem atacati de un gand, sau de o oportunitate sau de o ispita, nu este un pacat in sine. Noi pacatuim, de fapt, cand ne exercitam incorect vointa noastra libera. Deci daca nu le acceptam, daca alegem sa ne exercitam libertatea in mod corect si respingem aceste ganduri si ispite cand ne ies in cale, atunci nu pacatuim.

Si avem aceasta libertate de a alege, suntem liberi, nu suntem controlati sau invadati de diavol. Avem aceasta libertate care ne-a fost data de Domnul si  daca o exercitam corect putem evita aceste pacate.

– Ce se intampla cand diavolul incearca sa te pacaleasca sa crezi ca poate a fost un semn bun de la Hristos si de fapt era de la diavol? Cum poti sa distingi intre cele doua?

Felul in care poti sa distingi daca aceste experiente spirituale sunt de la Domnul sau de la diavol, este sa le vezi rezultatele, sa le vezi roadele in vietile noastre.

Daca experienta pe care am avut-o a fost de la Domnul, atunci va fi insotita de smerenie, pace sufleteasca si anumite binecuvantari si roade spirituale care vin de la aceasta experienta, vom simti ca este de la Domnul.

Dar pe de alta parte, daca este de la diavol, rezultatele vor fi diferite, va fi o stare de tulburare, va fi disconfort, o stare de neliniste spirituala, care vor fi create de  activitatea diavolului in viata noastra si evident uneori aceasta duce la sentimentul de mandrie.

Cand nu suntem siguri  despre o experienta spirituala daca este de la diavol sau nu, sau daca este de la Domnul, pentru asigurare trebuie sa mergem la duhovnic, la parintele nostru duhovnicesc. Facem aceasta ca sa ne verificam. Trebuie sa mergem la cineva care ne poate ajuta sa discernem daca este de la Domnul. Daca ne bazam numai pe noi insine, daca judecam numai cu mintile noastre, daca tragem numai concluziile noastre despre validitatea experientei, ne putem pacali cu usurinta crezand ca ceva este de la Dumnezeu, cand de fapt nu este, dar poate fi de la diavol. Este necesar un discernamant spiritual extraordinar ca sa se poata face distinctie intre ce este de la Domnul si ce este de la diavol.

Cand cel rau incearca sa ne atace prin intermediul celor dragi noua. Cum ne luptam cu aceasta?

De cate ori cei dragi sunt cauza unui posibil pacat, trebuie sa luam atitudine impotriva acestei situatii, si daca este necesar trebuie sa fim dispusi sa-i indepartam din viata noastra, daca se intampla ca ei sa fie cauza impiedicarii noastre.

Stiti ce a spus Domnul:

“Iar daca mana ta sau piciorul tau te sminteste, taie-l si arunca-l de la tine”, “Si daca ochiul tau te sminteste, scoate-l si arunca-l de la tine”.

Unul din parintii din pustie a spus ca este mai bine sa mergi cu un picior in Rai de cat sa ai doua picioare in Iad.

Precum un monah batran, care s-a dus la un alt calugar de la Muntele Athos si l-a intrebat: “Cum sa-mi tai piciorul si sa-mi scot ochiul, cum pot sa fac aceste lucruri?” Si calugarul i-a explicat acestui monah batran cu o gandire simplista: “Nu trebuie sa le iei literal, este o forma alegorica de a vorbi”.

Inca cateva exemple:

Daca un copil are un prieten si prietenul vrea sa-l duca undeva unde n-ar trebui sa se duca, la o discoteca, etc., si vede ca prietenul lui il indeparteaza de la Domnul prin aceasta actiune, atunci este mai bine sa-i spuna prietenului: “Nu vreau sa mai de-a face cu tine”. Cu alte cuvinte, taie prietenia inainte sa te duca la pacat.

Sau precum situatia unui om care se ineaca. Ai grija cand incerci sa ajuti pe cineva care se ineaca pentru ca incercand sa ajuti acea persoana, el te poate trage si pe tine dupa el si va inecati amandoi. Fa tot ceea ce poti ca sa ajuti dar ai grija sa ii intinzi mana in asa fel incat tu sa ramai pe pamant solid pentru ca daca nu ai grija, el te poate trage dupa el. Cu alte cuvinte, este mai bine sa-l lasi pe el sa se inece decat sa va inecati amandoi impreuna.

Aceeasi situatie se aplica si in cazul unui pacat. Daca vezi ca persoana este prinsa in mrejele pacatului, impotmolita in pacat, si vrea sa te traga si pe tine in pacat lasa-o sa se duca, daca chiar vrea asta. Dar nu te scufunda cu ea. Protejeaza-te!

Mai avem exemplul Sfantului Cosma Etolianul, un calugar care a trait 17 ani in manastirea Parintelui Efrem, un Sfant al Bisericii noastre, egal cu Sfintii Apostoli. El a calatorit prin toata Grecia in timpul ocupatiei turcesti incercand sa revigoreze credinta ortodoxa in randul celor care se indepartasera de la Adevar. A mers pretutindeni in Grecia predicand Evanghelia, si el folosea un exemplu referitor la ideea aceasta de a incheia relatia cu acei oameni care ne indeparteaza de la Domnul. Spunea:

”Cand ajungi la o rascruce si-l vezi pe diavol, fa-ti semnul Crucii si continua sa mergi si diavolul va pleca. Pe de alta parte, daca ajungi la o rascruce si intalnesti o femeie, doar facandu-ti semnul Crucii ea nu va pleca, trebuie sa iei masuri mai ferme ca sa te asiguri ca nu cazi in pacat”.

Cu alte cuvinte, tu insuti trebuie sa tai acea patima, acea relatie, acea ocazie de a pacatui, daca vrei sa-ti mantuiesti sufletul.

Si un ultim exemplu, cel al unui sofer de autobuz din Grecia. Acest sofer avea un semn la spatele autobuzului, si pe semn scria “Stai la fel de departe de acest autobuz ca si de soacra ta!” 🙂 Cu alte cuvinte, tine distanta si-ti va fi bine. (Parintele mentioneaza aici ca, poate a jignit soacrele dar nu asta era intentia dansului, doar a vrut sa-si faca mesajul inteles intr-un mod alegoric).

Despre manastiri

Vorbind despre manastirea din dioceza Pittsburgh, parintele spune ca este o mare binecuvantare este pentru cei din zona respectiva (a Americii), sa aibe o manastire aici, numind-o “o lumina pentru noi toti”. Fiecare manastire este ca o cetate. Este prezenta Sfintilor Parinti, ne binecuvanteaza peste tot si binecuvanteaza toate lucrurile. Ne aduce pace si, datorita prezentei manastirii, ingerii vin sa fie cu noi. Ii ajuta pe crestini pe calea lor, este un liman spiritual. Ne mangaie, ne da viata, in special in aceste zile in care avem asa de mare nevoie de ajutor duhovnicesc, manastirea fiind o sursa de speranta pentru toti cei care se afla in apropierea ei. De la ea primim putere, har. Avem experienta Bisericii care este intrupata in viata manastirii.

Si mai semnificativ este faptul ca manastirea respectiva se afla in America, acesta nefiind deloc un lucru marunt. Este o binecuvantare extraordinara pentru cei de acolo sa aibe fie prima manastire din Lumea Noua, trebuie sa-L slavim pe Dumnezeu pentru prima manastire athonita “plantata” acolo. Ea trebuie sustinuta prin rugaciunile si prin dragostea noastra, pentru a fi ca un ferment pentru alte manastiri, sa prinda radacini in aceasta tara. Un loc unde mergem sa fim hraniti, un loc unde mergem sa bem pentru sufletele noastre insetate, si un loc unde vom gasi mantuirea.

Despre Antihrist

Cine este acest Antihrist?

Din Epistola lui Ioan:

“Oricine nu marturiseste ca Iisus Hristos este Domnul, acela este Antihristul”

Si, stiti, ca Domnului trebuie sa ne inchinam in Duh si in Adevar. Si astazi traim niste timpuri in care sunt foarte multi antihristi printre noi. Sunt multi care nu cred in Hristos. Acestia sunt antihristii vremurilor noastre.

In opinia parintelui Efrem, centrul pentru astfel de activitati demonice, antihristice, ar fi un loc ca New York-ul, care este un centru al televiziunii prin care diavolul va putea sa comunice cu noi, va putea sa ajunga la noi prin mass-media. Si, la anumite momente, prin televiziune el poate sa ajunga la fiecare persoana din America si din lume. Si va putea sa dea directive, fiind in stare sa ne traga dupa el prin intermediul acestei unelte.

Sunt atati de multi satanisti in zilele noastre printre noi si evident, ca sa contracaram aceasta activitate demonica care se multiplica in timpurile noastre, avem nevoie de manastiri, caci ele produc soldatii nostri, si acesti soldati sunt calugarii si calugaritele, iar manastirile sunt cetatile din care ne luptam impotriva acestor influente demonice care ne inconjoara.

Se pune intrebarea: “Cand Domnul se va intoarce, va gasi El credinta?”

Evident, cand Domnul a spus aceasta, El a stiut ca timpurile vor fi foarte dificile la sfarsit. Asadar avem o nevoie imediata de aceste manastiri.

Toate profetiile biblice vorbesc despre dificultatile extraordinare ale timpurilor din urma. Iar aceste profetii au fost insuflate de Duhul Sfant. In zilele din urma va fi mult mai dificil decat la inceputul crestinismului pentru ca in zilele din urma vom avea nevoie de “noi martiri”. Acestia sunt cei care ii vor intrece chiar si pe martirii de la inceput, vor fi mai stralucitori decat soarele, pentru ca va fi dificil sa gasesti macar o singura persoana care are credinta, o singura persoana induhovnicita.

In trecut, oamenii erau adusi la credinta prin intermediul miracolelor care aveau loc, dar astazi nu mai vedem miracolele din timpul lui Iisus la acelasi nivel ca atunci, deoarece credinta a scazut mult. Asadar, o astfel de persoana va fi foarte rara. Si cine vor fi acei noi martiri? Vor fi aceia care Il marturisesc pe Hristos, care raman neclintiti, care sunt martori pentru credinta lor, ei vor fi chiar mai mari decat primii martiri de la inceput, pentru ca timpurile vor fi grele.

Si timpurile de la inceput au fost grele, dar atunci se intamplau multe lucruri, se manifestau multe din puterile spirituale ale Bisericii. Dar in zilele din urma acest lucru nu se va mai intampla atat de mult. In zilele din urma oamenii vor fi trasi din ce in ce mai mult catre rau. Si deci, o persoana cu credinta puternica va fi un martir si mai mare, oricine Il marturiseste pe Hristos.

Sa sprijinim, deci, manastirile, sa incurajam dezvoltarea lor, sa sprijinim raspandirea lor in Lumea Noua, astfel incat cetatile Domnului, soldatii lui Hristos, sa se intinda pe acest pamant.

Ii multumim Parintelui ca a venit sa ne viziteze aici la Sfanta Cruce. [instructiuni organizatorice…]

Parintele are o remarca de incheiere:

Eeste o binecuvantare extraordinara pentru noi sa fim prima manastire din Lumea Noua, trebuie sa-L slavim pe Dumnezeu ca avem o manastire athonita, in legatura cu Muntele Athos.

Parintele simte ca datoreaza aceasta pastoririi inspirata de Dumnezeu a iubitului nostru episcop Maxim, un om al Lui Dumnezeu care traieste ceea ce crede, si caruia ii datoram o onoare deosebita pentru faptul ca este un iubitor al vietii monastice.

De asemenea parintele ne cere sa ne rugam pentru dansul (Episcopul Maxim) pentru ca sa poata sa ‘planteze’ si mai multe comunitati monastice in zona noastra si spera ca statul Pennsylvania va deveni capitala monahismului mondial.

Va invitam sa mai cititi si: