Filmul “BINECUVANTATA FII, INCHISOARE!” de Nicolae Margineanu (video)
“Toţi scriitorii care au vorbit despre închisoare fără să fi trecut prin ea s-au simţit obligaţi să-şi arate simpatia faţă de deţinuţi şi să blesteme închisoarea. Eu am stat acolo mult timp, acolo mi-am făurit sufletul şi pot spune fără ocol: Binecuvântată fii, închisoare…, binecuvântat fie rolul pe care l-ai jucat în existenţa mea!” (Aleksandr Soljeniţîn)
- O cronica ortodoxa a filmului, aparut acum 10 ani, puteti citi la: VIATA LA TARA
Filmul are la baza cartea omonima a scriitoarei Nicole Valéry-Grossu. Regizorul, Nicolae Margineanu, al carui tata a fost inchis 16 ani in temnitele comuniste, a declarat intr-un interviu recent:
“Binecuvântată fii, închisoare” a fost o datorie morală, un film închinat acestor oameni care au suferit atât de mult. Mă bucur că am reuşit să-l fac şi îl consider filmul cel mai important din cariera mea.
N.B.: Filmul are si scaderile sale, iar cautatorii de nod in papura, vanatorii de de pete in soare, inchinatorii la litera si strecuratorii de ţânţari cu siguranta vor putea gasi motive sa rateze esenta si folosul duhovnicesc indiscutabil al filmului, pentru a se centra pe diverse detalii, judecand totul cu raceala si necrutarea “contabiliceasca” specifice Vicleanului si cautand apoi a-i sminti, eventual, si pe altii, dupa cuvantul Sfantului Ignatie:
Păcatul smintirii şi osândirii pierde atât de lesne pe oameni şi este, ca atare, atât de iubit de către diavol, încât acesta nu se mulţumeşte să stârnească în inimile noastre râvna vicleană şi străină de înţelegerea evanghelică, cu stârnirea gândurilor trufaşe, ce totdeauna sunt unite cu înjosirea şi dispreţuirea aproapelui, ci întinde şi curse vădite pentru a-i împinge la smintire şi osândire pe cei fără luare aminte.
Pentru ceilalti, macar cateva secvente mai puternice ale filmului pot fi de ajuns pentru a dobandi strapungerea inimii si a face un pas catre largirea ei duhovniceasca.
Vezi si:
- “Sa-ti tii sufletul curat, asa cum iti este camasa de duminica”. Marturiile impresionante ale regizorului ortodox NICOLAE MARGINEANU la “Profesionistii” (video)
- LUMEA LUI DUMNEZEU, LUMEA MARTIRILOR SI LUMEA BRUTALITATII (Stiri si recomandari religioase 10-19 februarie 2011) – care cuprinde alte materiale cu si despre regizorul Nicolae Margineanu, fiul psihologului cu acelasi nume care a patimit 16 ani in temnitele comuniste
- Regizorul Nicolae Margineanu si tanarul istoric Alin Muresan despre tragicul “FENOMEN PITESTI” si marturiile adunate in filmul documentar “DEMASCAREA”
- Fenomenul tragic al reeducarii din inchisoarea Pitesti. Plus: documentarul “DINCOLO DE TORTURA” (“BEYOND TORTURE – The gulag of Pitesti ROMANIA”)
- DOCUMENTAR “PARINTELE ARSENIE BOCA, OMUL LUI DUMNEZEU” – produs de Fundatia Arsenie Boca. MARTURII DESPRE VIATA SI MINUNILE SALE (video)
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Absolut sublima biruinta a Crucii lui Hristos! De acum voi pretui fiecare fila din Sfanta Scriptura pentru care detinutele “au pazit cai aspre” in inchisori!
Cata nevoie aveam sa vad astazi acest film! Multumiri din suflet!
Subscriu d-nei preotese Alexandra.
Am ascultat o emisiune cutremuratoare.Suntem noi pregatiti sa trecem peste vaiul ce vine?
Nu am avut posibilitatea inregistrarii emisiunii.
http://www.romania-actualitati.ro/aspazia_otel_petrescu-40158
@ admini
Mare sa va fie rasplata voastra in ceruri, frati ai nostri dragi!
Stati tari in credinta si in nadejde si in dragoste!
Filmul este impresionant si adevarat! Mi-au ramas in minte multa vreme si inca mai staruie anumite scene din el!
Minunat lucreaza Dumnezeul nostru! Slava lui Dumnezeu pentru toate!
Fiti binecuvantati!
Filmul este un omagiu adus de Nicolae Margineanu tatalui sau.
Singurul psiholog roman care a relatat experienta sa de detinut politic este Nicolae Margineanu.
Pentru Nicolae Margineanu, “la acea ora de ocupatie si dictatura stalinista, ce solicita continuu tradare de neam, numai in inchisoare se putea trai”.
Timp de 16 ani de detentie, in cele mai cumplite si mai umilitoare conditii umane, a fost supus celor mai grele torturi fizice si morale. Ma intreb pana in ziua de azi cum a reusit sa supravietuiasca unui regim de exterminare, in care frigul, foamea si boala erau prezente in fiecare zi.
Raspunsul il da chiar cel in cauza, cu 14 ani mai tarziu: “cu raiul in inima, deoarece constiinta ne era curata prin La paix des profondeurs, care-ti lasa intacta identitatea cu propria-ti constiinta”.
Psihologia suferintei in penitenciarul comunist l-a facut sa inteleaga amintirea de sine (self-remembering), gasind in experimentarea detentiei o modalitate de a transforma propria suferinta intr-o lectie veritabila de rezistenta si angajare in intelegerea naturii umane in situatii-limita. Suferinta l-a intarit si spiritualizat, l-a apropiat de centrul fiintei, oferindu-ne posibilitatea cunoasterii, asa cum Dostoievski o facea in urma experientei ocnei.
Penitenciarul l-a obligat sa-si reformuleze propriile mecanisme de conservare fizica si psihica, invatandu-l sa conjuge completitudinile conditiei umane din perspectiva suferintei si sperantei, i-a prilejuit contactul cu experiente umane autentice, intr-o dimensiune marcata de privari si frustrari severe, de suferinta, disperare si abandon.
Acesta a fost “avantajul, marele avantaj al intelectualului ajuns la inchisoare, bogatia vietii sale, care-l facea sa-si ajunga siesi si sa nu se simta singur oriunde s-ar fi aflat”.
Conditiile de la Penitenciarul Aiud i-au intepenit orice speranta de mai bine: in celule mici, fara nici un contact cu restul lumii, fara pat, ci doar pe o rogojina si pe o jumatate de patura, in care frigul ii intepenea pana si gandurile, cu un regim alimentar de exterminare: cel mult 50 de grame de faina, o singura supa pe zi, in care putea numara trei, cinci boabe de fasole sau 40-50 de boabe de arpacas, alternand cu “dezastruoasele” supe de varza (carabele), circa 20 de grame de paine, in total nu mai mult de 700-800 de calorii, astfel ca, “dupa zece luni, am slabit asa de mult, incat Popp, cum vom vedea, a cantarit doar 36 de kilograme, iar eu 42. Pierdusem peste 35 kg fiecare”.
La Aiud, cel mai mare dusman nu mai era teroarea, ci exterminarea fizica prin infometare, “salbatica foame” si frigul paralizant, astfel ca incercarile profesorului Margineanu de a fi cat mai obiectiv si cat mai fidel in propriile relatari nu le puteau cuprinde si descrie. Supravietuirea a fost posibila in “aceste conditii criminale, inimaginabile prin neomenia lor, le-am putut suporta tot numai cu aceasta retragere in propria noastra constiinta, unde gaseam suficienta liniste sufleteasca sa nu ne pierdem increderea in noi si in dreptatea in lume, care in cele din urma trebuie sa vina”.
http://www.romanialibera.ro/aldine/history/o-viata-exemplara–nicolae-margineanu–73363