Parintele Efrem de la Vatopedi in Romania. Cuvant din Sfantul Munte: INTOARCERE LA TRADITIE SI LA PARINTI, LEGATURI STRANSE CU MANASTIRILE!

Gheronda Efrem la Manastirea Lupsa (2000)

(fragment)

Arhimandritul Efrem: Nu exista, fratii mei, mai mare binecuvantare, mai mare dar de la Dumnezeu, decat faptul de a ne fi adus la viata monahala. Nu exista o vrednicie mai mare, decat aceea de a ajunge omul la sfintenie. Deoarece sfintenia si sfantul sunt exact ceea ce este Dumnezeu. De aceea pe noi, monahii, Dumnezeu-Cuvantul ne-a invatat modul in care se face unirea intre om si Dumnezeu.

Desi Hristos a venit pe pamant fara sa Se faca cunoscut, ispitele Sale au inceput nu de la nastere, ci inca din momentul zamislirii. De multe ori Gheronda Iosif, care ne face sinaxe acolo la Vatopedi, ne spune:

„Oare nu putea Hristos, care guverneaza toata creatia prin puterea si harul Sau, nu putea, intr-o clipita, sa-l faca pe Irod sa nu mai existe? Si totusi, ca sa ne invete ca trebuie sa facem rabdare, sa nu-L ispitim pe Domnul Dumnezeu, a primit sa Se chinuiasca impreuna cu logodnicul Iosif si cu Maica Lui, calatorind spre Egipt atatea zile, cu atat mai mult cu cat era si iarna”.

Apoi, vedeti, s-au intors cu toti inapoi in Israel, la Nazaret, iar Iisus era supus parintilor Sai. A continuat sa fie supus si dupa inceputul lucrarii Sale, adresandu-Se in rugaciune Tatalui inainte de fiecare interventie minunata, tocmai El, care avea o legatura nemijlocita cu Tatal, fiind una dintre cele trei Persoane ale Sfintei Treimi. De multe ori El Insusi marturisea: „Ma rog Tie Parinte, ca sa fiu auzit de oameni, ca sa inteleaga ca avem o tainica comuniune”. Si, intr-adevar, se ruga astfel pentru a fi auzit de oameni, pentru a-si arata supunerea si ascultarea.

De aceea monahul, fratii mei, trebuie sa fie urmator desavarsit al lui Hristos, care mereu spunea: „Nu am venit sa fac voia Mea, ci voia Tatalui Meu care M-a trimis”. Si, ne intrebam, oare de si-ar fi facut voia Fiul lui Dumnezeu, ar fi fost pacatos? Si totusi, nu a facut-o! Iar in clipa aceea a patimirii, cand S-a silit pe Sine, si-a silit sfintita Sa fire omeneasca spre a primi toata vina omenirii, iar firea Sa, sfintita fiind, se impotrivea – nu pentru ca n-ar fi dorit sa faca ascultare, ci pentru ca firea oamenilor duhovnicesti se impotriveste pacatului — in clipa aceea deci i-a zis Tatalui: „De este cu putinta, treaca de la Mine paharul acesta”, insa imediat a adaugat: „lnsa nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voiesti.”

Deci noi, monahii, sa urmam cu acrivie pe Hristos, sa fim atenti la tainica unire cu Dansul, care se implineste prin ascultare. Asa cum am mai spus, monahul acela care se supune „militareste” si nu face ascultare duhovniceasca, ramane departe de sensul monahismului. Dupa cum subliniaza limpede Parintele Sofronie de la Essex, cine nu-si supune staretului voia si cugetul sau, acela nu este un adevarat ascultator. De aceea, pe cat este cu putinta, prima voastra grija sa fie a patrunde intelesul ascultarii lui Hristos.

Dupa cum vedem la „Bunicul” nostru, fericitul Gheron Iosif Isihastul, cu toate ca iubise si practicase isihia, totusi cuvintele sale sunt nouazeci la suta despre ascultare si doar zece la suta despre isihie. Sfintii Parinti, de asemenea, erau foarte severi in ceea ce priveste voia proprie. Iar Sfantul Atanasie Athonitul, asa cum am mai spus si la alte sinaxe  — dar aceasta intamplare din viata sa doresc sa o amintesc mereu, pentru ca m-a cutremurat cu adevarat cand am citit-o — atunci cand cei care se ocupau cu pescuitul s-au dus sa ia binecuvantare pentru a pleca la lucru, i-a binecuvantat si le-a zis: „Sa mergeti sa pescuiti in locul cutare.” Iar ei au raspuns: „Fie binecuvantat.” Dar, intre ei, cei doi calugari si-au spus: „Gheronda ne-a zis sa mergem acolo, insa nu stie locurile potrivite. El ar fi bucuros daca i-am aduce peste. Sa mergem deci acolo unde stim noi, caci noi cunoastem marea.” Intr-adevar, au mers acolo unde au vrut si au prins destui pesti. Cand s-au intors au adus foarte multi. Sfantul s-a bucurat si i-a binecuvantat. Monahii i-au curatat, i-au pregatit si, din vorba in vorba, i-au spus sfantului: „Gheronda, de fapt n-am fost acolo unde ne-ati zis, ci unde stiam noi ca este peste.” „Asa?” zice sfantul. „Aruncati-i! Pentru ca nu vreau sa pun pe masa din rodul neascultarii!” Se poate deci intreba cineva: „Oare chiar asa de aspru era Sfantul Atanasie? Nu i-a parut rau de osteneala fratilor care au pescuit toata noaptea? Nu i-a parut rau de osteneala fratilor care au curatat pestele?”. Si totusi, de nimic nu i-a parut rau in fata faptului de a fi fost rod al neascultarii. Pentru ca sfantul, fiind un om indumnezeit, luminat de Duhul Sfant, stia cat de mult se mahneste harul atunci cand vede ca monahul asculta de cugetul propriu.

[…]

***

CREDINCIOSII AU NEVOIE DE PARINTI DUHOVNICESTI CU EXPERIENTA TRADITIEI

Interviu Cu Parintele Arhimandrit Efrem, Staretul Manastirii Vatopedi (2000)

Intrebare: Pentru prima data, credinciosii din Romania au avut ocazia sa participe la manifestari publice (slujbe, conferinte) la care sa fie prezent un staret de la Sfantul Munte Athos. Cum i-ati simtit pe credinciosii din Romania?

Arhimandritul Efrem: Credinciosii sunt evlaviosi, se nevoiesc. Ei au nevoie de parinti duhovnicesti care sa aiba experienta Traditiei. Biserica Ortodoxa din Romania in timpul comunismului a fost intarita de marea evlavie a poporului.

Intrebare: Ce v-a determinat sa acceptati invitatia de a veni in Romania? Cu ce ganduri ati venit din Sfantul Munte si cum ati gasit realitatea crestina din Romania?

Arhim. Efrem: Ceea ce m-a facut sa vin in Romania a fost legatura stransa cu oameni duhovnicesti de la dumneavoastra din tara. Sunt trei ani de cand am fost invitat si iata ca a randuit Dumnezeu ca sa ajung acum. Am vazut ceea ce imi doream sa vad si plec emotionat de evlavia poporului roman.

Intrebare: Parinte, ce credeti ca trebuie sa facem pentru a ne apropia in mod sincer unii de altii, in cadrul Ortodoxiei?

Arhim. Efrem: In primul rand e nevoie de indreptarea teologiei. Trebuie ca teologia scolastica de acum sa devina patristica. Exista, desigur, si astazi aspecte patristice in teologie, dar teologia contemporana trebuie sa devina in totalitate patristica. In acest scop, de mare folos sunt manastirile. De aceea si noi, chiar daca am tinut cuvantari in centre universitare, ne-am concentrat interesul asupra manastirilor. Am vazut destule manastiri, atat de monahi cat si de monahii. Am avut un dialog cu monahii si am subliniat cat de importanta este intoarcerea si pastrarea in Traditie. Iar un mod practic de pastrare a Traditiei este legatura cu Sfantul Munte.

Intrebare: In Sfantul Munte se gasesc vietuitori de diferite nationalitati care traiesc impreuna Ortodoxia. Poate fi considerat Sfantul Munte un model de convietuire ortodoxa in care sunt depasite granitele nationale?

Arhim. Efrem: Desigur. Sfantul Munte este model pentru intreaga Ortodoxie si nu numai pentru Ortodoxie, ci pentru toata lumea. Vin si multi romano-catolici si vazand Traditia se cerceteaza pe ei insisi si marturisesc ca ei au pierdut aceasta Traditie.

Intrebare: Lumea contemporana este confruntata cu un puternic duh de secularizare, de dezradacinare din Traditie. In aceste conditii, poate ramane Sfantul Munte un bastion al Traditiei? Cum face Sfantul Munte fata valului de secularizare de astazi?

Arhim. Efrem: Sfantul Munte se poate impotrivi acestei secularizari, intorcandu-i pe monahi catre adevarata Traditie. Singura aparare pe care o putem face e sa fim credinciosi Traditiei noastre.

Intrebare: Care este situatia monahilor romani din Sfantul Munte? Am inteles ca la manastirea Vatopedi sunt mai multi vietuitori romani si ca aceasta mare manastire athonita are o deschidere remarcabila pentru romani. De ce?

Arhim. Efrem: Cred ca este traditionala pentru manastirea noastra aceasta deschidere. In ultimii cincizeci de ani si inainte de aceasta, cat timp manastirea a avut o vietuire idioritmica, viata duhovniceasca nu era prea buna. Dupa 1990, cand am redevenit manastire cenobitica, cu obstea lui Gheronda Iosif, care este ucenic al lui Gheron Iosif Isihastul, viata duhovniceasca s-a imbunatatit si s-a valorificat legatura traditionala cu Romania. Domnitorii romani au sprijinit foarte mult Manastirea Vatopedi. Apoi, pe teritoriul manastirii noastre avem si trei chilii romanesti, unde monahii romani sunt oameni imbunatatiti din punct de vedere duhovnicesc.

Intrebare: Duhul lumii ne impune o multime de compromisuri pentru a ne putea integra in sistemul societatii actuale. Ce atitudine trebuie sa avem in fata unei asemenea situatii?

Arhim. Efrem: Trebuie in primul rand sa avem legaturi cu manastirile, cu monahii evlaviosi. Aceste legaturi ne vor ajuta sa scapam de acest duh care ne domina cu mare tarie.

Intrebare: Parinte, exista astazi o intensa mediatizare in Romania, care vrea sa impuna faptul ca nu exista salvare decat integrandu-ne in Uniunea Europeana. Cum trebuie sa se raporteze un crestin ortodox in aceasta problema?

Arhim. Efrem: Politicienii, desigur, gandesc ca pentru rezolvarea problemelor economice singura solutie este integrarea in Uniunea Europeana. Insa noi vedem acum, cu experienta din tara noastra, Grecia, ca pentru noi aceasta integrare nu a avut efecte pozitive in viata duhovniceasca. Poate ca Grecia s-a folosit economic [se vede acum prea bine ca dimpotriva, n.n.], dar din punct de vedere duhovnicesc, grecii s-au indepartat de Traditie.

Intrebare: Intr-o lume bulversata de agitate, framantari si stress, cum se poate dobandi linistea interioara?

Arhim. Efrem: Numai ocupandu-ne cu rugaciunea si indeosebi cu rugaciunea lui Iisus. Atunci cand crestinul se osteneste cu rugaciunea lui Iisus este in comuniune cu Dumnezeu si, chiar daca in exterior este confruntat cu multe griji, inlauntrul lui se linisteste. Sa nu uitam ca pentru multi sfinti, chiar dintre cei isihasti, viata exterioara nu a fost lina. Iar credinciosul care se va nevoi pentru dobandirea vietii duhovnicesti launtrice va gasi si linistea si pacea.

Intrebare: Exista o puternica tendinta de relativizare a Adevarului, de creare a unui cadru tolerant si permisiv fata de o multitudine de credinte, idei si practici menite sa erodeze crestinismul. Cum ne putem pastra intru adevar, dar fara sa fim exclusivisti si izolationisti?

Arhim. Efrem: Crestinul este inradacinat in Adevar si atunci nu-l deranjeaza faptul ca poate avea o anumita izolare fata de lume. Iar faptul ca un credincios este inradacinat in Adevar nu presupune anularea legaturilor lui sociale. Sfintii Parinti erau iubitori de oameni, de semenii lor. Insa in ceea ce priveste dogmele erau necrutatori, pentru ca stiau ca dogmele sunt cele care-l ajuta pe om sa gaseasca sfintenia. Din pacate astazi, din pricina unui curent ecumenist care spune ca „in numele dragostei” nu trebuie sa fim fanatici, se creeaza o predispozitie pentru relativizarea Adevarului. Noi nu suntem impotriva dialogului cu alte confesiuni “crestine”, dar acest dialog trebuie sa se faca de pe baze corect alese.

Intrebare: Parinte, in incheiere, care credeti ca este mesajul Ortodoxiei, in general, si al monahismului athonit, in special, la acest inceput de mileniu?

Arhim. Efrem: Mesajul Sfantului Munte si deopotriva al Ortodoxiei este sa ramanem credinciosi la ceea ce ni s-a predat. Iar mantuirea noastra o vom gasi cu ajutorul unei autentice vieti monahale, deoarece cugetarea ortodoxa se masoara prin iubirea fata de monahism“.

(din: Cuvant din Sfantul Munte, Omiliile Arhimandritului Efrem, Egumenul Manastirii Vatopedi, in Romania, Editura Reintregirea, Arhiepiscopia de Alba Iulia, 2001)

Legaturi: