SFANTA PARASCHEVA, OCROTITOAREA MOLDOVEI. Viata Cuvioasei, cantari la hram si cuvantul IPS Teofan la marele praznic al Iasilor
Doxologia: Întru aşteptarea hramului
Înaltpreasfințitul Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei
De aproape patru veacuri, cetatea de scaun a Moldovei este ocrotită de Sfânta Parascheva. Cum a răsărit gândul aducerii sfintelor sale moaşte la Iaşi în mintea Voievodului Vasile Lupu şi a Mitropolitului Varlaam, numai Dumnezeu ştie. Cunoaştem însă că urmarea acestui gând este de o importanţă covârşitoare.
Oraşul Iaşi nu poate fi conceput fără Sfânta Parascheva. Prezenţa ei în inima cetăţii constituie un continuu izvor de viaţă fără de care ieşenii, moldovenii în general, ar fi fost şi ar fi mult mai săraci în inima lor. Peste ei se revarsă de atâtea veacuri har peste har, putere peste putere, binecuvântare peste binecuvântare, şi ei simt acest lucru. La bucurie şi la încercare vin să-i mulţumească, să-i aducă o floare sau s-o implore să intervină în viaţa lor.
Voievozii şi mitropoliţii Moldovei, boierii ţării, preoţii şi monahii, universitarii şi medicii, profesorii de şcoli liceale şi generale, studenţii şi elevii, oameni „mari“ sau oameni simpli s-au îndreptat, valuri, valuri, spre racla cu sfintele moaşte pentru a primi binecuvântare, întărire şi nădejde.
De ce se întâmplă acest lucru? Cum este el posibil? Răspunsul este unul singur: Duhul Sfânt. Cuvioasa Parascheva, această fiinţă îmbrăcată în veşmântul simplităţii duhovniceşti, care a ajuns la iubire de Dumnezeu şi de oameni pe calea desăvârşitei smerenii, a devenit locaş al Sfântului Duh în sufletul şi trupul ei. După moarte, Duhul Sfânt n-a lipsit rămăşiţele pământeşti ale Sfintei Parascheva de puterea Sa. Lumina Sfântului Duh, puterea mângâietoare şi tămăduitoare, izvorul Său de viaţă dătător sunt simţite ca atare în moaştele Sfintei Parascheva de cei care, în bucurie sau cu inima înfrântă şi smerită, se apropie de binecuvântata raclă.
Acum, la 370 de ani de la aducerea sfintelor sale moaşte la Iaşi, gândul nostru de adâncă mulţumire se îndreaptă către Milostivul Dumnezeu care a înveşmântat Iaşul şi Moldova, ţara şi lumea cu o asemenea floare.
Sfântă Preacuvioasă Maică Parascheva, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, fiii şi fiicele tale întru Hristos-Domnul!
- Troparul Sfintei Parascheva (Altarul)
Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.
- Cantari pentru Sf. Cuv. Parascheva – Anghelos
- Paraclisul Sf. Cuv. Parascheva – Altarul
- Vecernia Sfintei Parascheva – Altarul
- Utrenia Sfintei Parascheva – Altarul
- Acatistul Sfintei Cuvioase Parascheva – Marian Moise
*
Legaturi:
- Bucura-te, Sfanta Cuvioasa Maica Parascheva, mult folositoare! (PARINTELE STANILOAE DESPRE SFINTI SI SFINTENIE)
- IPS TEOFAN: MARTURISIRE SI SENSIBILITATE
- Predica parintelui Vasile Vasilache la praznicul Sfintei Cuvioase Parascheva: HOTARAREA DE A FI CU HRISTOS
*
- Acatistul Sf. Cuv. Parascheva (text)
- Cinstitul Paraclis al Prea Cuvioasei Maicii Noastre Parascheva (text)
- Viata Sfintei Cuvioase Parascheva
- Minuni facute de Sfanta Parascheva
- Cand e imbracata Sfanta Parascheva?
- Galerie de icoane
- Istoricul Sfintelor Moaste
- Koinonia: Întru tine, Maică, cu osârdie s-a mântuit...(I)
- Koinonia: ...şi lucrând ai învăţat să nu se uite la trup, căci este trecător, ci să poarte grijă de suflet….(II)
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Eu sunt un fiu duhovnicesc al Sfintei Cuvioase Parascheva, niciodata nu cred ca o sa ii pot multumi cum se cuvine Sfintei Cuvioase Parascheva pentru tot ajutorul care mi l-a dat in viata.
Cunosc personal minuni mari savarsite de Sfanta Parascheva.
Bucura-te, Sfanta Cuvioasa Maica Parascheva, mult folositoare!
Minunat este Dumnezeu intru sfintii Sai!
Preacuvioasă Parescheva,
De ani și ani ești între noi,
Și mângâiere și nădejde,
Și ajutor într-u nevoi.
La tine vin plini de durere,
Ca la o ultimă salvare,
Toţi ce pe care răul nostru
I-a aruncat în disperare.
La tine vin tineri să-ţi ceară,
Și multă milă și’ajutor,
Când se văd singuri între semeni,
Și fără nici un viitor.
La tine vin bătrâni să afle,
La mii de întrebări răspuns,
Să-ţi ceară sprijin, și’ndurare
Și mijlocire la Iisus.
La Tine ne trimite boala,
Ne-dragostea și suferinţa,
Singurătatea dintre semeni,
Birul crescând, și neputinţia.
La tine căutam cu sete,
Dreptatea care n-o primim,
Și îndreptarea nedreptaţii
Ce zilnic o înfăptuim.
Ţie i-ţi spunem fără vorbe
Ce nu cuprindem în cuvânt,
Ca strigat, plâns, ca invocare,
Ca dor și sete după sfânt.
Tu ești în sufletele noastre,
Ce nu’nţelegem dar dorim.
Iubirea sfânta și adâncă,
Pe care nu o mai gasim.
Ești pentru noi, nadejdea vie,
Ești bucuria căutată,
De cei ce n’au cum s’o primească,
Adânc și tainic niciodată.
Tu ești nădejde și minune,
Ești ajutor, ești fericire,
Neanţeleasă, vie, sfântă,
Nevinovată, ești iubire.
Ești cea care-ţi oferi vesmântul,
Celor lipsiţi, celor sarmani,
Din frageda-ţi copilărie,
Și miliuiești de’amar de ani.
Ești frumuseţea fecioriei,
Smerit trăită pe pământ
Ești crin al nevenovaţiei,
Ești templu al Duhului Sfânt.
Ești ocrotire, ești lumină,
Ești și avere și odor,
Ești și răspuns ești și chemare,
Și ajutor pentru popor.
La ziua sărbatorii tale,
Poporul vine și se’nchină,
Că ești izvor de vindecare,
De milă, pace și lumină.
Tu fără vorbe spui azi lume
(Prin pelerini), ce e de spus,
Despre credinţă, despre viaţa
Și în și fără de Iisus.
@Nicolae Mirean
Tare-mi place sa va citesc poeziile. Eu simt ca sunt inspirate de Duhul Sfant si de aceea cred ca sunteti dator sa le adunati cumva intr-un volum. Nu cred ca trebuie raspandite prin vreo librarie ci la pangarul unei manastiri. Cred ca multi s-ar mangaia citindu-le.
Am trecut, aparent fara niciun motiv serios, printr-un zbucium launtric in ultima saptamana si am simtit o lespede de mormant pravalita peste sufletul meu. Parca inotam intr-un ocean de mizerie si ma inecam cu ea, toate vestile negre se pravaleau peste mine. Si televiziunile, scurmand mizeria, incercau sa distruga sarbatoarea, comentand in stilul lor rau intentionat de la Iasi. Dar nu stiu cum, probabil pentru rugaciunile dreptilor si ale cuvioasei maicii noastre Parascheva, o lumina s-a aprins: o mica stire, nevinovata si de aceea neobservata-o femeie oferea adapost pelerinilor sarmani in apartamentul ei. Uite asa, pur-si-simplu. Fara sa ceara nimic, doar ochii ii sclipeau si doar ea si Dumnezeu stiau de ce. Pentru mine, din lumina aceea ce abia palpaia, a tasnit viata si mi-a rasturnat lespedea de pe suflet.
O, de ar mai fi inca 9 drepti in cetate!
Sora Sanziana, sensibilitatea sufletului frătiei tale, dă valore acelor cuvinte. Sunt doar comentarii caldute, (îndrăzneală și interpretare) la intalnirea cu spusa, trairea, pilda și Adevărul sfintilor noștri , cu adevărul real si concret al vieţii, din postarile truditorilor siteului. La ce și la cine sunt dragă sora simt că spre osanda mea sunt acestea. Te rog să mă ierţi.
@Vlad
Mai sunt drepti in cetate si chiar mai multi de 9. Aceasta ma face pe mine sa cred ca Apocalipsa este inca departe de noi. Ceea ce se spune despre oamenii vremurilor de pe urma inca nu se potriveste la noi. Cel putin asa simt eu si nu cred ca gresesc.
@Nicolae Mirean
Ma gandeam ca aceaasta va fi reactia. Va rog macar pe site sa le lasati in continuare si tot este ceva.
@ Sanziana:
Din pacate, va insala “simtirea” si nu e de folos sa ne amagim cu iluzii desarte si nici sa contrazicem intreaga pleaiada a sfintilor contemporani care au afirmat contrariul. Ca sa nu mai vorbim de semnele atat de clare pe care le refuzam, de duhul vremii in care traim…
Admin, se poate si mai rau, referitor la rautatea oamenilor…
“Ceea ce se spune despre oamenii vremurilor de pe urma inca nu se potriveste la noi”.
S-a spus despre oamenii vremurilor de pe urma: “Şi au hulit pe Dumnezeul cerului din pricina durerilor şi a bubelor lor, dar de faptele lor nu s-au pocăit.”
Deja durerile si bubele au venit peste noi. Cele mai mici si neinsemnate, deocamdata. Ne-am pocait oare? Am spus noi-da, durerile si bubele ni se cuvin cu prisosinta din cauza faradelegilor noastre? Sau am hulit oare? Oare hula nu este atunci cand spui ca vinovati de situatia in care am ajuns sunt: Ceausestii, comunismul, masoneria, clanurile, politicenii, bilderberg, templierii, si cati si mai cati? Ca si cum sunt alta specie, nu fratii, verii, sotii, cumetrii, nasii, prietenii nostri? Chiar si un mic gand de al nostru scapat candva, la manie, a fost o caramida la fundatia Babilonului.
Acum 2800 de ani, intr-o cetate infloritoare, in care toti o duceau bine material, fara griji, traind in desfrau, un trimis al lui Dumnezeu, un pic timorat de reactia cetatenilor, intra spre a le propovadui acestora pocainta spre iertarea pacatelor. Cand ti-e bine si ai toate la indemana iti vine sa te pocaiesti? Nu cred. Dar ca prin minune, oamenii acelei cetati, in loc sa iasa la mitinguri si la ciocniri cu autoritatile, ies toti imbracati in sac si cu cenusa in cap, cerand mila Atottiitorului. Azi, cand toata zidirea cea insufletita si cea neinsufletita striga catre noi-pocaiti-va!(soarele arde cumplit, gerul musca, vulcani se reactiveaza, oceanele talazuiesc infricosator, cutremure zguduie, conducatori tirani ne asupresc)-cand pocainta e foarte la indemana, cauzata chiar de lipsurile mari la care am ajuns, oamenii ies la mitinguri, lovindu-se unul pe celalalt, acuzandu-se reciproc de starea in care au ajuns. Azi, cand tehnologia face posibila reconstruirea turnului Babel ca inchisoare pentru tot omul, fie el rob sau stapan, omul cauta si cere gardian care sa-l indrume si sa-l odihneasca in patimile sale.
Nu suntem oamenii vremurilor de pe urma? Se poate sa nu fim, dar cred ca daca nu vrem sa fim, s-ar cere sa renuntam la: telefoane mobile, internet, televiziune, vaccinuri, carduri, masini scumpe, vile luxoase, vacante in locuri exotice, haine de firma, bijuterii, parfumuri, fotbal, banci, asigurari, functii, politica. Eu vreau, dar stiu ca nu pot. Si chiar daca as putea, a devenit obligatoriu. Deci cumva, pacatul a devinit lege, iar pocainta infractiune.
@ Mirela:
Da, si o sa vedem si mult mai rau, cand vor fi create prilejurile si contextele sociale propice. Adica extrem de aproape, de curand. Acum insa totul e aproape gata, se lucreaza la ultimele detalii, dar terenul e pregatit, e latent. Cazanul fierbe inabusit. Semn ca trebuie sa fim gata, ziceau Parintii…
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/06/30/staretul-dionisie-ignat-o-sa-fie-schimbari-mari-conducatorii-omenirii-de-astazi-sunt-hotarati-sa-distruga-omul-ce-inseamna-al-optulea-veac/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/05/11/parintele-dionisie-ignat-de-la-colciu-de-6-ani-impreuna-cu-sfintii-vremurile-din-urma-semne-sau-exagerari-i/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/06/07/parintele-dionisie-ignat-despre-vremurile-din-urma-si-antihrist-iii-sa-facem-rabdare-si-sa-ne-pregatim-mai-cu-seama-noi-poporul-roman/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/01/27/sa-nu-ne-ingaduim-naivitatea-sa-nu-dormim-in-opinci-clarificari-si-avertismente-necesare-privind-profetiile-si-falsele-profetii-apocaliptice/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2009/02/12/cuv-paisie-e-stare-de-alarma-este-trebuinta-de-multa-rugaciune-cu-durere/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/05/19/arhimandritul-sofronie-saharov-%e2%80%9etraim-in-vremurile-de-pe-urma-judecata-se-poate-petrece-si-acum-care-e-conditia-deosebirii-duhurilor/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/05/14/ce-vremuri-traim-parintele-rafail-ne-raspunde/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2009/07/27/epistola-unui-sfant-contemporan-pregatiti-va-dragii-bunelului-pregatiti-va/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/05/25/cuv-seraphim-rose-este-mai-tarziu-decat-credem-va-mai-supravietui-credinta-noastra/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/12/01/parintele-cleopa-da-noi-suntem-cei-de-pe-urma/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/06/29/din-profetiile-cuviosului-ambrozie-lazaris-vor-veni-ani-grei-dar-nu-va-temeti/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/06/17/din-cuvintele-prorocesti-ale-cuvioasei-schimonahii-macaria-curand-toate-vor-veni-una-dupa-alta-domnul-stie-cum-sa-i-ascunda-pe-ai-sai/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2009/06/22/preotul-marturisitor-constantin-sarbu-aveti-grija-ca-vor-veni-timpuri-grele/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/01/22/mi-e-frica-parinte-tare-n-as-vrea-sa-ajung-vremurile-acelea-ce-sa-fac-raspunsurile-si-viziunile-neinselatoare-descoperite-sfantului-lavrentie-din-cernigov/
@Admin, @Vlad
Se poate sa ma insel eu. Stiu ca si parintele Rafail Noica a spus in cuvantarile sale ca ne aflam la sfarsitul vremurilor si ca nu mai este timp nici macar pentru o reluarea a traducerilor cartilor sfinte. Dar cand am spus ca nu suntem oamenii vremurilor de pe urma m-am gandit la ceea ce am citit tot pe acest site cu ceva timp in urma:
“Omul va deveni atât de plin de răutate, atât de înjosit ca urmare a întărâtării şi stăpânirii patimilor celor josnice asupra sa, atât de împietrit la inimă, întunecat şi cu totul epuizat de singura grijă de a supravieţui, încât pentru viaţa duhovnicească el nu va avea nici bunăvoinţă, nici loc în inima sa. Nu va mai rămâne nici o călăuză duhovnicească, deoarece şi aceştia vor urma căile lumii. Bisericile lui Dumnezeu vor deveni fie goale, fie duhovniceşte profanate de către păstori nevrednici. La apogeul acestor suferinţe şi al haosului din lume va apărea Antihrist.”
Cred ca inca nu este asa. Mai sunt oameni duhovnicesti, mai sunt calauze(este adevarat ca tot mai putine…), bisericile nu sunt inca goale. Si daca va veni un razboi (asa cum se prefigureaza) cred ca se vor mai trezi inca o parte dintre semenii nostrii. Cum vom raspunde la ispitele tot mai mari care ne asteapta? Aici mi-e cam teama sa ma gandesc, mi-e teama ca vad cat de slaba sunt eu sa dau piept cu ispite mai usoare, ce voi face cand vor veni cele mari? Sa ne ajute Maica Domnului si sa ne mai dea un strop de ragaz ca sa ne mai intarim putin!
Ma gandesc ca poate acestea se vor intampla in timpul Antihristului, cand se va ridica Harul de la oameni, si oamenii vor deveni asa, impietriti, nu vor mai tine cont de nicio morala, nu va mai exista dragoste. La fel si Bisiericile, tot in timpul Antihristului am citit ca vor deveni astfel, nu inainte (probabil in prima jumatate de domnie a lui, cea inselatoare).