Scrisorile unui mare sfant, dinainte de plecarea sa la cer: SF. SILUAN ATHONITUL

SFANTUL SILUAN ATHONITUL

(1866-1938)

Scrisori către Nadejda Soboleva

I

Iubitoare de Hristos doamnă Nadejda!

Am primit dolarul de la Dvs. şi mă rog Domnului pentru Dvs. şi pentru fiul vostru Boris. Domnul ne aşteaptă pe noi în cer. Să ne rugăm şi să mulţumim Domnului. El este milostiv. Ne iubeşte mult pe noi, păcătoşii, şi ne aşteaptă la El împreună cu sfinţii Lui. Trebuie să ne smerim pentru Domnul şi atunci îi vom iubi şi pe vrăjmaşi cum ne-a poruncit Domnul [cf.Mt 5,44]. Sa îndurăm întristările pentru Dumnezeu [cf. 1 Ptr 2,19-20], dar când sufletul îl va vedea pe Domnul şi pentru iubirea Lui, va uita toate întristările, atunci nu ne vom mai putea aduce aminte nici măcar despre fii — atât de plăcut şi de blând este Domnul. Cu lacrimi vă scriu cunoscând iubirea voastră pentru Dumnezeu.

Schimonahul Siluan, păcătosul,

1937

Domnul să vă ajute împreună cu Maica lui Dumnezeu şi toţi sfinţii.

II

Bucură-te, doamnă Nadejda, în Hristos!

Domnul Cel Milostiv iubeşte pe robii Săi şi le îngăduie întristări pe pământ, pentru ca în întristări sufletul să înveţe smerenia şi să se predea voii lui Dumnezeu şi pentru ca în durere sufletul să poată afla acea odihnă despre care Domnul a zis:

„Invăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi afla odihnă sufletelor voastre” [Mt 11, 29].

Am fost la magazin ca să vă trimit o icoană a Maicii Domnului, dar nu au o asemenea icoană. Rugaţi-vă Maicii Domnului şi Sfântului Mucenic Mina şi ea se va găsi. Nu e nevoie ca să dăm în vileag lucrul, ci să ne încredinţăm voii lui Dumnezeu. Aceasta e încă şi mai bine. Proprietarului icoanei spuneţi-i: Maica Domnului îţi va da în schimb mare milă. Numai să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru toate, Domnului şi Maicii lui Dumnezeu… Nu vă despărţiţi de soţ, ci rugaţi-vă să poată muri în pocăinţă. Spuneţi-i că Domnul iubeşte pe păcătoşii care se pocăiesc şi a murit pentru noi în chinuri pe cruce şi ne-a gătit loc în ceruri:

„Unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu, ca să vadă slava Mea” [In 12, 26; 17, 24].

Ah, dacă am şti cât de mult ne iubeşte Domnul pe noi păcătoşii şi ne dă Duhul Său! Prin El îl cunoaştem pe Domnul şi iubirea Lui, dar prin mândria noastră noi pierdem harul Duhului Sfânt. Şi atunci ne chinuie patimi şi alte rele, dar trebuie să luptăm cu ele, cerând zi şi noapte ajutorul lui Dumnezeu şi al Maicii lui Dumnezeu, şi Domnul ne va ajuta.

Iar dacă nu găsiţi icoana, predaţi-vă voii lui Dumnezeu. Domnul Cel Milostiv ne vede şi ştie de ce avem nevoie [cf.Mt 6, 8]. Noi nu-L vedem pe Domnul, dar El ne vede, şi noi trebuie să învăţăm să trăim după voia lui Dumnezeu.

Cu toate că vă scriu despre multe întristări, vă iubesc, dar întristările voastre şi ale mele sunt multe. Eu însumi sunt vinovat pentru că n-am învăţat încă smerenia lui Hristos fără de care pierdem harul Duhului Sfânt, şi atunci sufletul se întristează pentru har. Prin harul lui Hristos sufletul are odihnă chiar şi în durere. Intristările voastre sunt mari. Dar ele sunt trecătoare. […]. Iată cum e Domnul nostru. Scriu, şi duhul meu se bucură de milostivirea lui Dumnezeu, de slava Lui.

O, Doamne, fă-ne vrednici să Te vedem întru slava frumuseţii Tale celei negrăite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Duhului Sfânt, pentru cât de mult ne iubeşte Domnul pe noi, păcătoşii! A murit pentru noi pe cruce şi a dat pe Duhul Său cel Sfânt apostolilor, dar noi îl pierdem. Dar Domnul a dat pocăinţa, şi Domnul Se bucură de păcătosul care se căieşte, spune Sfânta Scriptură [cf. Lc 15,7].

Il puteţi speria pe soţul Dvs., spunându-i: „Dacă nu te îndrepţi, te părăsesc”, dar lui Dumnezeu nu-I place ca tu să-l părăseşti cu adevărat.

Părintele Mefodi vă salută şi vă mulţumeşte pentru bani, pe care şi eu i-am primit. Domnul să te răsplătească.

Sfânt Munte al Athosului, multe minuni vedem petrecându-se întru tine pentru rugăciunile Maicii Domnului. Dar mintea e prea scurtă pentru a le descrie.

S.S.

III

Hristos a înviat, doamnă Nadejda!

Vouă şi fiului vostru Boris, Domnul v-a dat să-L iubiţi din tot sufletul [cf. Mt 22, 37].

Domnul a spus: „Cine Mă iubeşte, păzeşte poruncile Mele” [In 14, 23]. Dacă veţi păzi poruncile, prin chiar însuşi acest fapt veţi ajuta Biserica. Cuviosul Serafim din Sarov a trăit în pădure şi a ajutat Biserica prin rugăciunea sa şi păzind poruncile Domnului. Tot aşa şi sfinţii din pustie au ajutat Biserica prin rugăciunile lor. Datoria voastră este să-l creşteţi pe fiul vostru şi să-l înfăţişaţi curat lui Hristos; iar când va fi curat, Duhul Sfânt va fi viu întru el şi el va fi un rugător pentru întreaga lume; dacă însă apoi va pierde harul, atunci va plânge ca Adam izgonit din rai. Greu este de descris întristarea lui Adam, dar cine L-a cunoscut pe Domnul şi a pierdut apoi această iubire va înţelege întristarea lui Adam. El striga aşa:

„Sufletul meu, Doamne, e întristat pentru Tine, pentru că nu Te văd. Cum aş putea să nu fiu întristat? Privirea ta paşnică şi blândă, Doamne, a atras sufletul meu. Inima mea s-a îndrăgostit de Tine”.

Vă sfătuiesc aşa: să şedeţi în casă şi să vă liniştiţi [practicaţi isihia], după puterile voastre. Vă pomenesc înaintea lui Dumnezeu şi vă doresc ca încă de pe pământ să fiţi împreună cu Domnul şi cu Preacurata Sa Maică. Incă şi toţi sfinţii se roagă pentru noi. In Duhul Sfânt ei îl iubesc pe Domnul şi pe noi, păcătoşii. Şi astfel, Domnul Cel Milostiv le-a dat sfinţilor pe Duhul Sfânt. Ei îl iubesc pe Domnul în Duhul Sfânt şi Domnul îi iubeşte pe ei. Dacă fiul vostru îi iubeşte pe păstori, pe sfinţii episcopi, pe preoţi şi pe monahi, atunci mare este întru el mila lui Dumnezeu. Dacă nu-i iubeşte, atunci va fi un om lumesc. Cât despre poruncile lui Dumnezeu, pentru unii monahi e uşor să le păzească. Vă rog cu smerenie să vă rugaţi pentru mine, să mi se dea să învăţ smerenia lui Hristos, să slăvesc pe Făcătorul şi să-I mulţumesc pentru marea Sa milostivire, pentru că S-a milostivit de mine, păcătosul.

Schimonahul Siluan

Sfantul Munte al Athosului

Părintele Mefodi a spus că, atunci când ajung banii, icoana e gata. 5 dolari cu cheltuielile de expediţie.

IV

Bucură-te, doamnă Nadejda, de cât de mult ne iubeşte Domnul pe noi, păcătoşii.

Am primit dolarul vostru şi l-am dat ca să fiţi pomenită la rugăciune împreună cu numele pe care le-aţi scris în pomelnic. Mătăniile au fost sfinţite cu lemnul de-viaţă-făcătoarei cruci. Eu însumi m-am rugat cu ele. Aş fi vrut să vă trimit unele noi, dar le-aţi preferat pe cele vechi. Spuneţi-i Efimiei, roaba lui Dumnezeu, că e bine să se roage din toată inima pentru soţul ei şi să-i suporte neputinţele. Cred că se va îndrepta. Sufletul meu o iubeşte mult. Scrieţi-mi despre ea, cum a primit sfaturile mele. Domnul să vă lumineze mintea în toate şi rugaţi-vă pentru mine să dobândesc smerenia şi iubirea lui Hristos, şi atunci moartea va fi o milă.

Schimonahul Siluan

Sfânt Munte al Athosului, întru tine vedem multe minuni, mila lui Dumnezeu pentru rugăciunile Maicii lui Dumnezeu!

V

Hristos a înviat!

Doamnă Nadejda, Domnul şi Maica Domnului să mângâie sufletul vostru şi al fiului vostru Boris.

Domnul să-i dea îndreptare, dar e nevoie să te predai voii lui Dumnezeu şi să trăieşti după voia lui Dumnezeu. De patruzeci de ani sufăr de dureri de cap şi le suport: ştiu că durerile mi-au fost date ca să nu mă mândresc [cf. 2 Co 12 7]. Şi am înţeles: ziua şi noaptea trebuie să învăţăm smerenia lui Hristos şi aşa vom afla odihnă [cf.Mt 11, 29]. Dacă oamenii ar şti ce e smerenia lui Hristos şi blândeţea şi odihna Lui, atunci ar părăsi cu toţii toată ştiinţa şi ar învăţa blândeţea şi smerenia. Cine are drept învăţător pe Duhul Sfânt, acela doreşte să înveţe ziua şi noaptea smerenia lui Hristos: e tot ce doresc pentru toţi ceilalţi. Pomeniţi-mă şi pe mine în rugăciune, ca să învăţ blândeţea şi smerenia lui Hristos: pe care le doreşte sufletul meu. E darul pe care-l doresc. Cine L-a cunoscut pe Domnul prin Duhul Sfânt, acela tânjeşte după El ziua şi noaptea:

„Pentru ce m-ai părăsit, Doamne? Sufletul tânjeşte după Tine ziua şi noaptea? Şi cum să nu tânjesc după Tine? Privirea Ta liniştită şi blândă a atras sufletul meu şi sunt îndrăgostit de Tine cu toată inima mea”.

Şi dacă pierde harul, atunci va tânji după el asemenea lui Adam izgonit din rai. Adam plângea: „Doamne, sufletul meu tânjeşte după Tine şi Te caut cu lacrimi“. Aşa şi eu cer de la toţi sfintele lor rugăciuni ca să învăţ smerenia lui Hristos şi să nu pierd harul Sfântului Duh. Prin Duhul Sfânt este cunoscut Domnul.

Am primit de la Dvs. 2 dolari. Domnul să vă răsplătească pentru ei. Mănăstirea se roagă pentru voi, mă rog şi eu, păcătosul. La mănăstire nu poţi merge până ce nu este limpede că fiul tău şi-a găsit locul. Domnul primeşte rugăciunile din orice loc şi în orice timp.

Doamnă Nadejda, să-ţi fie gândurile în Dumnezeu şi nădăjduieşte în El. El ne iubeşte mult pe noi, păcătoşii, şi nu vrea să ne jucăm cu gândurile, umblând de la unul la altul fără trebuinţă. Găseşte-ţi odihna în Dumnezeu şi, pentru iubirea lui Dumnezeu, uită tot ce-i pământesc. El însuşi ne-a spus să-L iubim din tot sufletul şi tot cugetul [cf.M t 22, 37], până la uitarea a ceea ce e pământesc. Şedeţi în casă şi mulţumiţi Domnului din tot sufletul. Cine mulţumeşte lui Dumnezeu pentru întristările sale va avea mai puţine, fiindcă şi-a predat sufletul voii lui Dumnezeu şi Duhul lui Dumnezeu veseleşte sufletul care-şi pune nădejdea în Dumnezeu. Toţi oamenii ce şi-au pus nădejdea în Dumnezeu află în tot locul odihna în Dumnezeu, pentru că în adâncul sufletului îi veseleşte harul. Dar dacă cineva a pierdut harul, să-l caute din nou prin pocăinţă şi atunci Domnul i-l va da din nou. El ne iubeşte mult. în Evanghelie, El spune: „Mă sui la Tatăl Meu şi la Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi la Dumnezeul vostru” [In 20,17]. Vedeţi cât de mult ne iubeşte. Aceste cuvinte sunt pline de milă, de iubire şi de îndurare. Trebuie să ne aducem aminte zi şi noapte că Dumnezeu ne iubeşte pe noi, păcătoşii, şi că ne cheamă la El. „Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi” [Mt 11, 28]. Şi odihnă în Dumnezeu înseamnă a uita tot ceea ce-i pământesc, pentru ca mintea să nu uite iubirea. Chiar dacă mâinile lucrează, sufletul nu-L poate uita pe Dumnezeu, pentru că sufletul e îndrăgostit de El şi Duhul lui Dumnezeu veseleşte sufletul. Sufletul nu se mai teme de întristările pământeşti, ci se teme să nu piardă iubirea lui Dumnezeu, pentru că, atunci când e lipsit de ea, îl încearcă urâtul şi întristarea.

Să mulţumim lui Dumnezeu şi Preasfintei Sale Maici care se roagă pentru noi la Dumnezeu. Să-i rugăm şi pe Sfinţi, pentru că în Duhul Sfânt ne iubesc cât şi Domnul. Domnul le dă lor Duhul Sfânt ca să se roage pentru noi, ultimii oameni. Cine e stricat ca mine, e bine să citească mai mult Evanghelia şi să se căiască şi Domnul Cel Milostiv îi va da iertare şi va da pacea sufletului. Slavă lui Dumnezeu pentru toate.

Schimonahul Siluan, iulie, 1938

(in: Cuviosul Siluan Athonitul, Intre iadul deznadejdii si iadul smereniei, Editura Deisis, Sibiu)