SFANTUL IOAN IACOB HOZEVITUL (5 august) – poezii strapungatoare de inima, fotografii cu moastele sale neputrezite si reportaje video despre viata sa
ODINIOARĂ ŞI ACUM
Aruncându-ne în urmă
Ochii noştri sufleteşti
Către anii din vechime
Ai vieţii creştineşti,
Mintea noastră se uimeşte
De sfinţenia de-atunci,
Limba fără grai rămâne,
Ne simţim ca nişte prunci.
Căci vedem păgânitatea
Dând război necontenit
Adunărilor creştine
Din Apus şi Rasărit.
Şi aflăm credinţa sfântă
Ca un foc atunci arzând
Iar Biserica în culmea
Biruinţelor şezând.
Adâncindu-ne mai tare
În trecutul depărtat
Al Bisericii creştine
Gândul nostru stă mirat:
Uriaşi vedem în faţă
Pe străbunii credincioşi
Noi suntem pe lângă dânşii
Toţi, pitici neputincioşi.
Fruntea lor având cununa
Razelor dumnezeieşti,
Ni se pleacă de ruşine
Ochii noştri cei trupeşti.
Mici la suflet, mari la patimi
Noi aproape nu-ndrăznim
Să mai cugetăm la Slava
Noului Ierusalim!
Despre viaţa minunată
A “celor întâi născuţi”
Lumea astăzi nu mai ştie,
Sfinţii stau necunoscuţi!
Astăzi traistele ştiinţei
S-au umplut cu născociri
Iar din tainele credinţei
Lumea nu mai are ştiri!
Toată străduinţa lumii
Este spre a dovedi
Că: “Materia e totul,
Duhul n-are unde fi”!
Cât de mult se mai înşeală
Cel numit “Cuvântător”
Care cearcă numai “firea”
Neştiind pe “Făcător”!
***
DUHUL VREMII ŞI MIRONOSIŢELE DE AZI
Unde eşti, Sfântă Marie,
Ca să spui la oameni azi
Cine ţi-a luat povara
“Celor răi” de pe grumazi?
Azi în lumea răsfăţată
Duhuri rele stăpânesc,
Depărtându-se prin asta
Darul cel dumnezeesc!
Ca în “Curtea lui Caiafa”,
Omul azi, în răsfăţări
Se grăbeşte ca şi Petru
La a “Legii lepădări”!
Dar, în schimb, el nu se moaie
Nici de glasul îngeresc
Nici de faţa mânioasă
A Stăpânului ceresc!
Astăzi “Legea” ca şi Domnul
De “boieri” s-a răstignit
Iar “Învăţătorii Legii”
Toţi aproape s-au dosit.
Câteva “Mironosiţe”
Ca la Patimi oarecând
Se grăbesc “pe drumul Crucii”
Pentru Adevărul Sfânt!
Sunt Bisericile Sfinte
Cari luptă în surghiun
Şi păzesc Aşezământul
Cu “hotarul cel străbun”.
***
PAZA SUFLETULUI
Singur lucrul meu din lume
Este mântuirea mea
Dacă eu nu văd de dânsa
Cine altul va vedea?
Trup şi suflet dimpreună
De la Domnul mi s-a dat
Deci eu singur voi da seamă
Pentru cele ce-am lucrat.
Lucrul mântuirii mele
Este pentru veşnicie
Şi nu este dat a-l face
Decât numai singur mie.
Hotărârea este dată;
Trebuieşte ca să mor!
Nu ştiu când, poate chiar mâine
Sau în ceasul viitor.
După asta nu ştiu locul:
Poate unde dorm acum,
Poate unde stau, afară
Sau în casă, sau pe drum.
Nu cunosc apoi nici chipul
Întru care voi muri:
Pocăit sau încă slugă
La păcat mă voi găsi?
Dacă nu mor fără veste
Boala mă va anunţa;
Dar cu greutatea boalei
Voi putea a mă-ndrepta?
Mintea mea de mai lucrează
Dar cutremurul de munci,
Îi mai dă răgaz să cerce
Viaţa mea de pân-atunci?
Poate inima atuncia
Să se moaie de căinţă
Dar la cuget mă încurcă
Câte am pe conştiinţă.
Împrejurul meu atuncia
Fraţii mei vor sta plângând,
Alţii vor să iscodească
Despre banii de comând!
De voi fi cumva cu stare
Ei vor folosi momentul
Să mă-ntrebe mai cu seamă
Dacă-i gata Testamentul!
Poate ei cu grija asta
Vor uita să dea de ştire
La părintele Duhovnic
Pentru Sfânta spovedire!
Va veni şi el la urmă
Să mă-ntrebe de păcate
Dar se leagă poate limba
Şi nici mintea nu mai poate.
Căci mai mult pe altă lume
Cugetarea mea va fi
Şi căinţa mea atuncia
Nu ştiu cum se va primi!
Arătări îngrozitoare
Ochii mei atunci văzând
Nici nu ştiu când iau în gură
Sfintele ce mi-or fi dând!
Ca să-mi fie moartea bună
Eu să pregătesc acum
A virtuţilor merinde
Să le am atunci pe drum!
Să-mi adun acum din vreme
Cele ce voi socoti
Că la ziua de pe urmă
Nu le pot agonisi.
Spovedirea cea curată
Şi cu duhul umilit
Cum şi paza despre toate
Carii dau de poticnit.
Dacă Sfânta spovedire
Nu-i întreagă şi curată
Vremea despărţirii noastre
Ne va fi înfricoşată!
Căci atunci amar ne vine
Când vedem a noastră stare
Şi de vămile cumplite
Nu avem nici o scăpare!
Frică mare ne cuprinde
Că nu ştim în veşnicie,
Muncă veşnică ne-aşteaptă?
Ori nespusă veselie?!
Deci să am mereu în minte
Că la urmă am să mor
Şi de trup se va desparte
Sufletul nemuritor!
Dacă clipa cea de-acuma
Ar fi clipa cea din urmă
Am nădejde de scăpare
Dacă viaţa mi se curmă?
Mă gândesc că după moarte
Trupul meu va fi sluţit
Nemişcat, fără simţire
Cu miros nesuferit!
La biserică ducându-l
Preoţii cu rugăciune
Pogorâ-se-va în groapă
Să devie putrejune!
Pomenirea lui cu sunet
Va să piară de pe lume
Şi cu vremea pământenii
Vor uita de al meu nume.
Iată cum se trece slava
Trupului de pe pământ
De a căruia plăcere
Toată viaţa mă frământ.
Deci mereu să iau aminte
La tot pasul meu din viaţă
Căci atârnă mântuirea
Chiar din clipa cea de faţă!
O prea milostive Doamne
Să nu laşi până-n sfârşit
Să amân eu pocăinţa
Cel prea mult ticăloşit!
Pomenirea despre moarte
(Glasul trâmbiţii de-apoi)
Neîncetat să mă trezească
Ca alarma la război!
Eu în lume las o dâră
Pe o carte tăinuită
Care-mi face după moarte
Toată viaţa mea vădită.
Frică-mi este că la urmă
Scrise nu se vor afla
Faptele care în viaţă
A le face se cădea!
Iară relele de care
Se cădea a mă feri
Poate toată, vai de mine,
Cartea ceia vor mânji!
Azi când cuget vremea morţii
Înainte mi se-arată
Cum atunci se va deschide
Pentru mine judecată!
Un arap rânjind la stânga
Îmi citeşte o carte groasă
Întru care este toată
Fapta mea cea ticăloasă!
Iar la dreaptă, stând de faţă
Îngerul cu chip scârbit
Dintr-o mică carte spune
Binele ce-am săvârşit!
Dacă este hotărâre
Ca să merg la fericire
Îngerii cu bucurie
Vor veni spre însoţire.
Iar de nu se află scrise
Fapte vrednice de milă
Demonii la întuneric
Mă vor stăpânii cu silă!
Vai de ticălosul suflet
Care-n iad se osândeşte
Chin mai mare este gândul
Că “în veci NU SE SFÂRŞEŞTE”
Când va fi aproape vremea
Judecăţii viitoare
Vor fi semne mari în lună
Şi în stele şi în soare.
Judecata va să vină
Ca un furt fără de veste
Şi fiind noi în păcate
Pocăinţă nu mai este!
Râu de foc va arde totul
Oamenii şi împărăţii
Dobitoace, peşti şi păsări
Cu tot felul de stihii
Glasul îngereştii trâmbiţi
Va suna din patru “torţi”
Şi pe trupul meu acesta
Îl va ridica din morţi!
Va chema din nou pe suflet
Din porunca lui Hristos
Ca să se împreuneze
Iar cu trupul cel de lut.
Sufletul atunci cu trupul
Nemurire va lua
Dar nu ştiu; pentru perzare
Sau spre fericirea mea.
Dumnezeu cu Sfânta Cruce
Va veni atunci pe nori
Întru toată Slava Sfântă
Ca un drept judecător …
***
GLASUL CONŞTIINŢEI
Iată lumea te îndeamnă
La răsfăţul ei
Şi plecându-te chemării,
Pradă eşti destrăbălării.
Haine noi acum la modă,
Trebuie să ai,
Iar a sufletului haină
Cum o vei păzi în taină?
Plecăciuni cu linguşire
Trebuie să ştii,
Iar când stai la Rugăciune
Nu mai este plecăciune.
Vizitări cu multă fală
Trebuie să faci,
Iar la Sfânta Liturghie
Stai cu inima pustie.
Cu ştiinţele naturii
Mintea ţi-ai hrănit,
Iar ceva din veşnicie
Mintea ta nimic nu ştie.
Până când mai este vreme
Caută-ţi liman,
Dacă soarele se pleacă,
Luntrea vieţii se îneacă.
Fugi de lumea cea deşartă
Plină de sminteli,
Şi cu flacăra credinţii,
Ţine calea pocăinţii.
Lasă cărţile profane
Fără căpătâi
Şi le ia pe cele sfinte
Ca să prinzi ceva la minte.
La prietenii din lume
Nu te potrivi,
Ci să ai prietenie
Cu cinstită curăţie.
Mintea ta este făclie
Fără untdelemn,
De la Domnul cere milă
Până când mai ai “feştilă”.
Vântul rău al necredinţii
Cântă la urechi,
Şi de uiţi “chemarea sfântă”
Vei juca precum îţi cântă.
Ţine minte frica morţii,
Nu uita de ea,
Cine nu-i deprins s-o poarte,
Sufletul îşi dă la moarte.
Rugăciune cu trezvire
Caută să ai
Căci prin darul rugăciunii
Piere duhul urâciunii.
Înălţarea cea deşartă
Grabnic s-o arunci,
Căci la gândul înălţării
Bate vântul desfrânării.
Cu năravul trândăvirii
Nu călători,
Căci pe urma trândăvirii
Vine boala nesimţirii.
Fii cu dragoste curată
Către Dumnezeu,
Părăsind pe cea trupească
Pentru cea Dumnezeeasacă.
Spre adâncul umilinţii
Pleacă-te mereu,
Căci din “apa umilinţii”
Au băut în viaţă sfinţii.
***
NEVOITORUL MÂNDRU
La un Schit trăia odată
Un monah nevoitor
Ce era cu socoteala
Cam înalt cugetător.
El fiind la trup mai zdravăn
Decât fraţii de la Schit
Împlinea şi ascultarea
Şi canonul îndoit.
Şaptezeci şi cinci de aţe
Regulat el învârtea,
Pe când alţii mai bicisnici
Nu putea ca el urma.
Se plângeau de slăbiciune
Către cel de sus numit,
Iară el râdea de dânşii
Socotind că-i pricopsit.
Dumnezeu prea Milostivul
N-a lăsat pe robul Său
Ca să-şi piardă osteneala
Pentru cugetul cel rău.
Îi arată în uimire
Pe un Înger luminat
Cu un ciur frumos în mână
De metanii încărcat.
“Te făleşti (îi zice dânsul)
Înălţându-te în gând
Pentru aţele făcute
Şi te mângâi numărând!?
Iată ciurul cu metanii
Pentru fiecare zi!”
Şi zicând aşa, începe
Îngerul a ciurui.
După asta îi arată
Cuviosului mirat
Că din ciurul plin de aţe
Numai trei s-au arătat!
Şaptezeci şi cinci de aţe
Iată ce au preţuit,
Căci la ceruri dintre toate
Numai trei ţi s-au primit!
Când începi să faci canonul
Gândul este adunat,
Dar trecând puţină vreme
Te apuci de vânturat.
Te grijeşti să numeri bine
Aţele ce mânuieşti,
Dar cu mintea răspândită
Ţări şi mări cotrobaeşti!
Pentru asta din canonul
Care zilnic ai făcut,
Trei metanii sunt primite,
– Cele de la început – !
Celelalte sunt pierdute
Ca şi pulberea în vânt
Căci în loc să fii la ceruri,
Mintea zboară pe pământ!
Nu voieşte Domnul număr (adică aţe)
Dintru cuget răspândit,
Mult, puţin, El vrea să facem
Cu trezvire şi smerit!
Iată cel bolnav (ce zice):
Trei închinăciuni făcând,
S-a primit ca împlinire
A canonului de rând!
Celuia cu neputinţă
De nu poate împlini,
Dar făcând şi el ce poate,
Dumnezeu îl va primi!
Iar de are ascultare
Şi de boală-i chinuit
Altă jertfă nu se cere
Decât duhul mulţumit! (adică fără cârtire)
Mulţumirea întru boală
Este ca un sfânt prinos,
Mai primit decât canonul
Celui care-i sănătos!
Iar suspinul celui trândav
Este iarăşi mai primit
Decât multa nevoinţă
A celui ce s-s mândrit!
Se pogoară fără roade
Mândrul cel nevoitor
Şi ca cedrul se înalţă
Cel smerit cugetător!
Să primească fiecare
Ce-i trimite Dumnezeu
Şi lucrând după putere
Umilească-se mereu!
sursa: Din Ierihon catre Sion
***
Vedeti si alte poezii la:
- SFANTUL IOAN IACOB HOZEVITUL – GRAIURI PROFETICE
- Ultima poezie – profetica – a Sfantului Ioan Iacob Hozevitul
- “Cuvioase Serafime! Ingerule pamantesc, cauta din inaltime spre acei ce patimesc!”
- Sfantul Ioan Iacob Hozevitul despre SFANTA MONICA, MAMA FERICITULUI AUGUSTIN (4 mai): “Fiul lacrimilor fierbinti este cu neputinta sa se piarda”
- Sf. Ioan Iacob Hozevitul – Preotul betiv
***
Moastele intregi si binemirositoare ale Sfantului Ioan Iacob Hozevitul, descoperite la 8 august 1980:
Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.
Pe sihastrul cel mare al Bisericii lui Hristos,
pe povăţuitorul cel duhovnicesc al monahilor
şi pe odrasla cea din Moldova răsărită,
veniţi toţi binecredincioşii creştini să-l lăudăm
şi cu dragoste să-i cântăm:
Bucură-te, Sfinte Prea Cuvioase Părinte Ioan cel Nou de la Hozeva!
***
Reportaje TV despre VIATA SFANTULUI IOAN IACOB HOZEVITUL
***
- SFANTUL IOAN IACOB DE LA NEAMT in fata CADERII GRELE A NEAMULUI NOSTRU – praznuirea smeritului INFIRMIER AL SUFLETELOR românilor
- SFANTUL IOAN IACOB: “Pe cei slabi sa-i intarim, iar pe cei vicleni sa-i ocolim”
Biruinţa noastră nu se dobândeşte cu sfadă şi cu pleftureală, ci cu blândeţe şi cu dreaptă socoteală. Din sfadă nu iese decât tulburare şi duşmănie. Războiul nostru este nevăzut şi armele noastre trebuie să fie arme duhovniceşti, şi anume: sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu şi Pavăza Credinţei, cu care putem stinge toate săgeţile vicleanului cele aprinse, cum ne învaţă Sf. Apostol Pavel. Pe cei slabi să-i întărim, iar pe cei vicleni să-i ocolim. Pe cei năimiţi şi pe cei urgisiţi să-i lăsăm în pace, căci sunt acum mărişori şi pot pricepe semnele vremii. […]
Înainte de a încheia rândurile acestea, vă amintesc de cuvântul Scripturii care zice: „Vrăjmaşii omului sunt casnicii lui” şi iată anume pentru ce: când fraţii noştri de o credinţă şi de un sânge se fac coadă de topor, adică unelte ale vrăjmaşului credinţei, atunci vătămarea noastră este negrăit de mare, zice Sf. Apostol Pavel; nu vă plecaţi grumazul sub jug străin. Să stăm bine, să stăm cu frică întru Sfânta credinţă şi să arătăm „Mila Păcii” către toţi, cu darul Domnului nostru Iisus Hristos. Amin”.
Integral – AICI.
***
- “Samburasi duhovnicesti” semanati cu lacrimi pentru noi de Sfantul Ioan Iacob Hozevitul
- Sfantul Ioan Iacob Hozevitul despre ispita neamului de pe urma si fratii cei mincinosi
- SFANTUL IOAN IACOB HOZEVITUL ACTUAL: “Smintelile dintre noi sunt armele cele mai puternice pe care le dam vrajmasilor ca sa ne lupte pe noi”
- Sfantul Ioan Iacob de la Neamt despre intristare
- Cuvant de nadejde celor fara de nadejde de la Sf. Ioan Iacob Hozevitul
- Sf. Ioan Iacob: Nadejdea celui cazut si pricinile deznadejdii
***
- Va recomandam siteul dedicat integral Sf. Ioan Iacob: http://sfioaniacobhozevitul.wordpress.com/
“…Pe tronul cel din suflet
S-avem necontenit
Icoana preacinstită
A Regelui Mărit!…”
Minunat este Dumnezeu intru’ Sfintii Sai!
sunt mandru ca sunt roman ! cu asa sfinti ! sf ioane roagate lui Dzeu pt noi!
Rugăciune
———————————–
După cum pe Vameş, Doamne
L-ai făcut “luminător”,
Fă-mă şi pe mine astăzi
Decât ieri mai râvnitor.
Paşii mei slăbit-au foarte
Şi mă poticnesc să cad,
Iar viaţa mea cea stearpă
S-a apropiat de iad.
Nu se află vindecare
În netrebnicul meu trup
Şi “năravul din născare”
Nici acum nu pot să-l rup.
Învechitu-m-am în rele
Şi de ele nu mai scap
Căci s-au înmulţit mai tare
Decât perii mei din cap.
Părăsit sunt de prieteni
Şi de unii dintre fraţi,
Cari s-au smintit de mine
Şi se află depărtaţi.
Luminează-mi, Doamne, calea,
Înnoindu-mi sfântul dar
Şi dulceaţa Ta cerească
Să mă veselească iar.
Pomenirea Ta cea sfântă
Dă s-o am neîncetat
Şi din inima înfrântă
Fă “locaş” prea luminat.
Ah,ma intreb de ce noi romanii(caci mi-e asa-mi pare ca-i generalizata treaba si nu de ieri de azi-cum limpede o vad in mine)nu ne pretuim neamul si valorile ce cu nimic mai prejos decit restul sint?…Nu m-as risca sa explic eu vreun posibil tilc dar ceva-mi spune ca exista unul…pus de-o parte.Doar atita:`(in)credere`!
Poate pt ca pentru multi valoarea care conteaza mai mult este cea financiara, iar la capitolul asta nu stam bine. Ar mai fi ceea ce unii numesc “civilizatie”. Asta este ceea ce romanul pretuiste mult la alte neamuri si noua e adevarat ca ne cam lipseste…
Sfântul Ioan Iacob Românul
Ne spune astăzi ce n’a spus
Prin grai, prin slovă şi prin versuri,
Despre izbanda prin Iisus.
Nu spune doar c’ortodoxia
E vie şi adevărată,
Că sigur e mântuitoare,
Ci chiar aievea ne’o arată.
Cât a putut, ne-a spus cu graiul
Cu viaţa şi cu scrisul său
Astăzi confirma’aievea trupu-i,
Cel proslavit de Dumnezeu.
Ortodoxia vieţii sale
A fost adâncă şi smerită
Prin mari şi aspre nevoințe
Şi umilințe dobândită.
Parcursul vieţii sale spune
Mai mult decât sfântul ne-a spus
Despre trăirea ortodoxă
Şi Adevărul în Iisus,
Cum a’nţeles dreapta credinţă
Slujirea şi călugaria
Cum a ales să îşi sporească
Şi să-şi arate vrednicia.
Cum a slujit el ca egumen
“La schitul cel de la Iordan”
Ce’a înoit prin duh, prin rugă,
Prin osteneală şi…, prin ban.
Ce’a dăruit ortodoxiei
Ce’a căutat, cum a slujit
Bisercii dreptmaritoare,
Şi ce răsplată a primit.
Viaţa sa vine să spună
Concretul ortodox trăit
În veacu’n care înşelarea
Şi vicleniile’au sporit,
Să ne arate ce înseamnă
Iubirea şi credincioşia
Cum se păzește şi zideşte
Cu’adevarat ortodoxia.
Un mare sfânt din neamul nostru
S-a ridicat prin nevoință,
Că să ne’ajute, să ne cheme
La Adevăr şi la credinţă.
Să fim atenţi la ce ne’n vață
Prin viaţa şi cuvantul său
Cel spus din dragostea de semeni
Şi’adeverit de Dumnezeu.
Că săracia sufleteasca
Azi pustiește România
Findindca cei botezaţi ai ţării
Nu-şi mai trăiesc ortodoxia,
Că ne’am luat modele vieţii
Şi idealuri din apus,
Nu dintre fii sfinţi ai ţării
Şi ai credinţei în Iisus.
Sint de acord cu tine referitor cu aspectul financiar si la `civilizatia` care oricum,tradusa prin comoditate,tot la aspectul financiar/material ne duce,daca nu ne pacalim…Dar aveam in gind(pe linga astea),faptul ca majoritatea romanilor `bisericosi`,dintr-o inertie stupida prefera sau `pretuiesc` (mult)mai mult sfinti sau parinti cu nume rusesti,grecesti etc.Eu cred ca asta tradeaza,in primul rind,superficialitatea si e suficient de elocvent pt a nu mai adauga nimic la descriere…
Totusi,nu ma intelegeti gresit,printre cei mai dragi parinti mie:Pr. Paisie(aghioritul)si Pr. Serafim(Rose)sint `din afara` si ei nu reprezinta nici pe departe niste exceptii dar idea ar fii ca ar trebui sa echilibram putin balanta,sa ne intoarcem putin privirea inspre sufletul nostru(pina la urma asta este:sa avem incredere in noi-sa ne redescoperim rinduiala specifica neamului nostru-cea in jurul lui Dumnezeu,caci Dumnezeu nu ne-a facut din alt aluat,mai de proasta calitate),sa nu tinjim la cai verzi pe pereti si sa ne multumim si sa lucram multele noastre daruri,sa revenim la simplitatea si bun simtul bunicilor nostri,acela care ne odihneste si ne impaca dumnezeieste.
Ps:imi pare rau daca sint mult prea lapidar in com.,ca sa ma fac ca uit de incoerente si altele…Nu am energii nelimitate si,dp asta dv,mai bine asa decit sa ajung sa zburd(iarasi)pe cimpii…:D
Doamne ajuta!
Alte cateva exemple doar…
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/04/11/parintele-staniloae-despre-sfantul-calinic-de-la-cernica-smeritul-si-inlacrimatul-binefacator-al-sarmanilor-frati-ai-lui-hristos-nevoia-de-sfinti/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2009/02/16/lui-i-au-dat-fiere-si-tu-imi-dai-miere-marturii-despre-starea-inalta-de-sfintenie-a-fericitului-valeriu-gafencu
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/12/24/parintele-gherasim-iscu-marturie-cutremuratoare-despre-sfantul-inchisorilor-care-a-murit-in-noaptea-de-craciun-impreuna-cu-tortionarul-sau-pocait/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2009/06/20/duminica-sfintilor-romani-ucenicii-sfinti-ai-sfantului-inchisorilor-valeriu-gafencu/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/06/05/duminica-sfintilor-romani-file-de-sfintenie-romaneasca-nerecunoscuta-ii-dumitru-uta-marin-naidim-traian-trifan/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/06/08/file-de-sfintenie-romaneasca-nerecunoscuta-iii-parintele-dimitrie-bejan-izvor-de-lumina-pentru-noi-cei-ce-zacem-in-intuneric-video/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/06/09/file-de-sfintenie-romaneasca-nerecunoscuta-iv-parintele-martir-stefan-marcu/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/06/10/file-de-sfintenie-romaneasca-nerecunoscuta-iv-parintele-ilarion-felea-de-la-taborul-rugaciunii-la-marturisirea-despre-antihrist/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/07/26/26-iulie-ziua-in-care-s-a-nascut-in-cer-unul-din-cei-mai-mari-sfinti-ai-inchisorilor-costache-oprisan-niciodata-n-a-acuzat-pe-nimeni-pentru-ceea-ce-i-s-a-facut-pe-toti-i-a-iertat-si-mereu-ne-vo/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/07/22/parintele-dionisie-ignat-despre-sfantul-ilie-lacatusu-preotul-temnitelor-comuniste-proslavit-de-dumnezeu-cu-moaste-intregi-22-iulie-1983/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/11/17/fericitul-martir-daniil-teodorescu-sandu-tudor-creatorul-rugului-aprins-de-la-antim-biografia-unui-nuntas-al-cerului-%e2%80%a017-nov-1962-aiud/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2009/10/29/taina-mucenicului-mircea-vulcanescu-chipul-hristic-al-un-alt-iov-al-romaniei-secolului-al-xx-lea-ii/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/04/07/virgil-maxim-despre-chemarea-noastra-si-despre-puterea-infricosata-a-sfintei-impartasanii-parintele-arsenie-papacioc-e-bine-sa-umplem-sufletul-nostru-cu-cele-dumnezeiesti-ca-sa-nu-mai-aiba-loc-si/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/03/23/ce-credinta-ce-oameni-ce-parinti-din-amintirile-lui-virgil-maxim-de-dupa-eliberare-noua-dumnezeu-ne-a-dat-rabdare-voi-sa-cereti-sa-va-dea-indurare/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/03/21/avem-si-ierarhi-marturisitori-sub-comunism-care-ar-merita-canonizati/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/03/09/dor-de-parintele-anania-documentare-remarcabile-marturii-memorabile-video/
Insa, in acelasi timp…:
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2007/04/20/se-va-lua-de-la-voi/
Am selectat cateva versuri care mi se par foarte pilduitoare.
Singur lucrul meu din lume
Este mântuirea mea
Dacă eu nu văd de dânsa
Cine altul va vedea?
Fugi de lumea cea deşartă
Plină de sminteli,
Şi cu flacăra credinţii,
Ţine calea pocăinţii.
Te grijeşti să numeri bine
Aţele ce mânuieşti,
Dar cu mintea răspândită
Ţări şi mări cotrobaeşti!
Pentru asta din canonul
Care zilnic ai făcut,
Trei metanii sunt primite,
– Cele de la început – !
Nu putem sa ne indreptam spre Dumnezeu daca mintea nu este adunata si este preocupata de cele lumesti. Oare daca la nivel individual renuntam la lume si ne indreptam catre Dumnezeu, daca vor fi mai multi sfinti tainuiti printre noi, se va indrepta si lumea din jur? Parintele Paisie Aghioritul si altii erau de aceasta parere.
Pe de alta parte raul triumfa in lume cand oamenii buni nu fac nimic ca sa-l opreasca, asa cu se vede dintr-un citat din alt articol:
Singurul duh care domneste astazi este acela al unei vitrine impodobite, dar false, artificiale. Am ajuns in punctul in care cei care vor sa-si pastreze sinele sincer au lasat si lasa sa iasa la iveala toata barbaria care exista in om, tot demonismul, daca pot spune asa, si de aceea s-a ajuns unde s-a ajuns.
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2012/12/20/de-sf-ignatie-teoforul-odinioara-si-astazi/
@altul
Foarte frumoasă rugăciunea, pentru cine o poate duce :
,,Rugăciune
———————————–
După cum pe Vameş, Doamne
L-ai făcut “luminător”,
Fă-mă şi pe mine astăzi
Decât ieri mai râvnitor.
Paşii mei slăbit-au foarte
Şi mă poticnesc să cad,
Iar viaţa mea cea stearpă
S-a apropiat de iad.
Nu se află vindecare
În netrebnicul meu trup
Şi “năravul din născare”
Nici acum nu pot să-l rup.
Învechitu-m-am în rele
Şi de ele nu mai scap
Căci s-au înmulţit mai tare
Decât perii mei din cap.
Părăsit sunt de prieteni
Şi de unii dintre fraţi,
Cari s-au smintit de mine
Şi se află depărtaţi.
Luminează-mi, Doamne, calea,
Înnoindu-mi sfântul dar
Şi dulceaţa Ta cerească
Să mă veselească iar.
Pomenirea Ta cea sfântă
Dă s-o am neîncetat
Şi din inima înfrântă
Fă “locaş” prea luminat.”
Fără doar și poate, numai și numai din pricina mulțimii păcatelor mă simt eu exact ca cel descris în această rugăciune smerită, căci simt din plin durerea care răzbate din inima mea la simpla citire a acestor versuri, dar știu că nu este altă Cale și nu ,,deznădăjduiesc de a mea mântuire eu ticălosul” … De ce ? Pentru că Multmilostivul Dumnezeu nu nedreptățește pe nimeni !!!
Și mai este acest cuvânt al Sfântului care îmi dă curaj :
,,Iar suspinul celui trândav
Este iarăşi mai primit
Decât multa nevoinţă
A celui ce s-s mândrit!
Se pogoară fără roade
Mândrul cel nevoitor
Şi ca cedrul se înalţă
Cel smerit cugetător!
Să primească fiecare
Ce-i trimite Dumnezeu
Şi lucrând după putere
Umilească-se mereu!”
Deci :
,,Să primească fiecare
Ce-i trimite Dumnezeu
Și lucrând după putere
Umilească-se mereu.”
Dacă am înțeles bine, aici este ,,toată cheia și lăcata” (o vorbă din popor) !!! La nivel personal Multmilostivul Dumnezeu ne trimite tot felul de încercări, pe care desigur trebuie să le primim și să lucrăm după putere pentru a putea să le depășim.