DUMINICA TOMEI. Cum ni se aplica noua cuvantul: “Nu fi necredincios, ci credincios”?

30-04-2011 Sublinieri

SFANTUL TEOFAN ZAVORATUL: O lecţie pentru toţi din partea Apostolului Toma

„Ei, aţi rămas credincioşi Domnului în săptămâna ce a trecut?”

“Păziţi-vă, fraţilor! Iată că vine un anotimp în care mai mult decât oricand ne pândesc ispite, mai ales prin patimile trupeşti. Fiţi, aşadar, gata sa va arătaţi acum credincioşia în chip deosebit. Prietenul la nevoie se cunoaşte, iar adevărata credincioşie faţă de Domnul – în ispite”.

In prima zi a Invierii Sale, seara, Domnul S-a aratat Sfinţilor Apostoli şi i-a bucurat cu Invierea Sa. Sfântul Apostol Toma nu se afla atunci împreună cu ei. Când a venit, ceilalţi Apostoli au început sa-lîncredinţeze: „L-am văzut pe Domnul”, însă atunci el se afla într-o asemenea aşezare a duhului, încât n-a vrut să dea crezare mărturiei lor şi a răspuns cu hotărâre că dacă nu va vedea cu ochii lui şi nu va pipăi cu mâinile sale rănile de pe trupul Domnului, nicidecum nu va crede. El a rămas o săptămână întreagă în starea aceasta chinuitoare de neincredere în Invierea Domnului. Domnul a văzut ce apăsare avea pe inimă, si din milă faţă de el, arătându-Se iarăşi tuturor ucenicilor, în duminica urmatoare, când şi Sfântul Toma era cu ei, după ce le-a dat bineţe tuturor cu pacea Sa, îndată i-a grăi Apostolului Toma şi a zis:

Adu degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea şi nu fi necredincios ci credincios. (In 20, 27).

Ai dorit să capeţi încredinţări pipăite cu privire la Invierea Mea? Vino, pipăie şi vezi – atâta doar, nu fi necredincios, ci credincios”. Atunci, Sfântul Apostol, într-o pornire puternică de credinţă, a strigat:

Domnul meu si Dumnezeul meu! (In 20, 28).

Această întâmplare ne înfăţişează numeroase şi mişcatoare laturi ziditoare. Mă voi opri asupra unei singure spuse, mai de folos noua: nu fi necredincios, ci credincios. Oare n-am auzit cu toţii de curând aceasta poruncă pe care ne-a lăsat-o Domnul: nu fi necredincios, ci credincios? Ce am facut noi când ne-am pregătit de împărtăşanie? L-am aşteptat pe Domnul. O săptămână întreagă ne-am chinuit, o săptămână întreagă ne-am tulburat de nedumerire  – Se va milostivi de noi Domnul, ne va ierta şi ne va da să-L gustam? Ne-am spovedit şi am făgăduit să nu-L mai jignim. Pentru această fagăduinţă, El a venit la noi prin Sfintele Taine, ne-a dat nu numai sa-L pipaim, ci sa-L si gustam, si prin aceasta milostiva lucrare a Sa pare a spune fiecăruia dintre noi:

„Mă dau ţie, gusta şi vezi – însă ia seama, îndeplineşte-ţi şi tu făgăduinţa: nu fi necredincios, ci credincios”.

Acesta a fost porunca Domnului către noi! Şi ea a fost primită, bineînţeles, de conştiinţa fiecăruia. Să se audă, aşadar, necontenit în inima noastră, şi să fie vazuta de cugetul nostru neîmprăştiat ca şi cum ar fi scrisă, ca ea să îndrepteze pasii noştri şi să pună în rânduială faptele şi planurile noastre. Sfântul Apostol Toma si-a dovedit credinţa faţă de Domnul prin toată viaţa sa, prin ostenelile apostolice şi prin sfârşitul mucenicesc: sarcina vieţii noastre, grija dureroasă a duhului nostru să fie aceea de a dovedi atât Domnului, cât şi tuturor celorlalţi, ca   ţinem minte cuvântul Lui: nu fi necredincios, ci credincios.

Fiecare să-şi amintească ce a făgăduit Domnului la spovedanie şi să-şi repete cat mai des singur: nu fi necredincios, ci credincios. I-ai făgăduit Domnului că vei fi înfrânat? Să fii înfrânat. I-ai făgăduit că vei fi cu luare-aminte faţă de nevoile altora? Aşa să şi fii. I-ai făgăduit că vei împlini cu evlavie faptele bunei credinte la biserică şi acasă? Să le împlineşti. I-ai făgăduit să nu ţii ranchiună, sa nu invidiezi, să nu te superi, să nu te mândreşti, să nu osândeşti? Să nu faci nimic din toate acestea. Indeobşte, orice ar fi făgăduit Domnului cineva, în toate cele cu pricina să nu fie necredincios, ci credincios.

 

Fiecare ştie, bineînţeles, că aşa şi trebuie. Totuşi, fraţilor, este mare nevoie să va amintesc de lucrul acesta, pentru că la noi domneşte un obicei ciudat: atâta timp cât este post, suntem serioşi, iar cum trece postul, începem să dezlegăm la toate – şi încă la o asemenea scară largă de parcă nu ar fi în asta nici un pacat. Sfânta Biserică nu se aşteaptă ca în Săptămâna Luminată a Paştilor cineva să se dedea vâltorii patimilor şi poftelor necurate.

 

Indată ce a trecut insa această săptămână, prin pilda sa Sfântul Apostol Toma le pune unora intrebarea:

„Ei, aţi rămas credincioşi Domnului în săptămâna ce a trecut?”,

iar altora le dă lecţia:

„Luaţi seama, şi de acum înainte nu fiţi necredincioşi, ci credincioşi”.

Cât timp a fost post, n-am făcut altceva decât să dăm făgăduinţă şi să ne adunăm puterile. A trecut postul, şi acum se deschide arena pentru lucrarea noastră, cu puterile pe care şi le-a adunat în vremea postirii, potrivit planului pe care fiecare şi l-a făcut atunci. Şi să iasă fiecare la lucrul său şi la lucrarea sa, şi să-şi arate puterea şi iscusinţa. Vremea postului este vreme pentru a deprinde nevoinţa… Domnul ne-a adunat în biserici, ne-a învăţat, ne-a inţelepţit, ne-a tămăduit rănile, ne-a sfărâmat lanţurile, ne-a îmbrăcat cu toate armele trebuincioase – şi iată că acum ne scoate la luptă. Aşadar să ţinem piept cu bărbăţie şi în unire. Ce laudă se cuvine ostaşilor dacă ei, atunci când sunt scoşi la luptă după ce au fost instruiţi cum trebuie, aruncă armele şi se predau duşmanilor? Ce laudă ni se cuvine şi nouă dacă după o asemenea purtare grijă faţă de noi ne vom da iarăşi pe mâna patimii de prima dată când se iveste – şi asta după ce cu atât de puţină vreme în urmă am zis: „Nu voi mai păcatui!” şi am auzit: „Nu fi necredincios, ci credincios”?!

 

Păziţi-vă, fraţilor! Iată că vine un anotimp în care mai mult decât oricand ne pândesc ispite, mai ales prin patimile trupeşti. Fiţi, aşadar, gata sa va arătaţi acum credincioşia în chip deosebit. Prietenul la nevoie se cunoaşte, iar adevărata credincioşie faţă de Domnul – în ispite. Când se răscoală patima, îndată să-ţi aminteşti de porunca Domnului şi să dovedeşti cu fapta ca vrei să-I fii credincios, alungând fara cruţare de sine toate îndemnurile ei. Stie Domnul ca acum ne înconjoară primejdii din toate părţile, şi de aceea ne aduce aminte şi ne preîntâmpină. Pe mare se fac semne care arată stâncile de sub apă şi bancurile de nisip: aşa şi cu noi. A venit vremea aţâţătoare de patimi, şi fiecare aude: „Ia seama, nu fi necredincios, ci credincios”. Aşadar luati aminte la acest îndemn!


Ce anume are el în vedere să discearnă fiecare sfatuindu-se cu sine însusi! Fiecare are patima sa: va începe aceasta să-l tulbure, ei să-i şi ţină piept.



Veiţine piept, vei fi credincios; nu vei ţine piept, vei fi necredincios. Pe masurava fi şi lauda, pe măsură va fi şi rodul! In cartea Apocalipsei i se spune unuiadintre îngerii Bisericilor:

fii credincios până la moarte, si îţi voi da tie cununa vieţii (Apoc. 2, 10).

Aşadar, dacă nu vei fi credincios, nu vei primi viata. Vedeţi, zice: fii credincios până la moarte, nu cum facem noi — postim putin si credem că am făcut tot ce trebuia, că ne-am răscumpărat toate păcatele si am primit îngăduinţă să trăim după bunul plac tot anul. De fapt, când am postit şi ne-am pregătit de Impărtăşanie încă nu am făcut nimic, ci doar ne-am pregătit să facem. Când cineva, după ce şi-a cercetat grădina sau ogorul si a găsit acolo rădăcini de ierburi dăunătoare, zice:

„Cutare şi cutare rădăcini, cutare şi cutare ierburi trebuie smulse”,

nu a făcut încă nimic, ci doar şi-a trasat planul a ceea ce are de facut. Şi noi, când postim, ne pregătim de Impărtasanie şi ne mărturisim, nu facem altceva decât să ne recunoaştem păcatele si patimile şi să luăm hotărârea de a le dezrădăcina, iar la dezrădăcinare trebuie sa purcedem printr-o osteneală aparte, nouă, pentru care vremea potrivită vine acum. Cel mai bine şi mai lesne este de făcut asta când patimile cu pricina se răscoală – fiindcă atunci când ele nu se răscoală nu ştii de ce să te apuci, asa cum în grădină nu ştii ce trebuie să smulgi atunci când rădăcinile cele rele sunt ascunse în pământ. Lasă să fie acum vremea patimilor si acestea să se întărate si ia-le cu mana tare,  smulge-le si aruncă-le dincolo de gardul inimii, şi fa aceasta cu bucurie, ştiind că astfel îi arăţi Domnul, Care ştie toate, credincioşia ta nefatarnica, şi nu te lăsa pradă patimii, oricât de linguşitor s-ar apropia.

Asa, asa, fraţilor,

luaţi seama cu grijă cum umblaţi, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca cei intelepţi, răscumpărând vremea, că zilele rele sunt (Efes. 5, 15-16).

Zilele rele sunt cele în care sunt mai multe sminteli. A le răscumpăra înseamnă a nu ne lasa pradă ispitei smintelilor.

Răscumpăraţi, deci, vremea ce vine în acest fel, pricepând că aceasta este voia lui Dumnezeu. Făcând aşa, veţi împlini negresit ceea ce doreşte şi aşteaptă Domnul de la fiecare dintre voi: nu fi necredincios, ci credincios. Amin!

(din: Sfantul Teofan Zavoratul, “Predici”, Editura Sophia, Bucuresti, 2009)

Pentru aceasta Duminica, mai puteti citi:


Categorii

1. Slider, Duminica Tomii (Duminica Tomei), Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Sfantul Teofan Zavoratul, Talcuiri ale textelor scripturistice

Etichete (taguri)

, , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

12 Commentarii la “DUMINICA TOMEI. Cum ni se aplica noua cuvantul: “Nu fi necredincios, ci credincios”?

  1. Ce-a vrut ?… Ce vrea Toma să spună,
    Prin vorbele ce le-a rostit ?
    E necredinţă vinovată
    În acest cuget îndoit ?

    Credem ușor doar ce se vede,
    Ce am pipăit și ce simţim.
    Dar în credinţă nu-i asemeni,
    De mulţi din noi ne îndoim ?

    Domnul Hristos l-a mustrat dulce
    Şi ranele şi-a oferit,
    Spre al convinge că-i în trupul
    Ce-a fost pe cruce răstignit.

    Şi-a fericit pe acel ce crede,
    Adânc şi sincer – cu dovadă
    Duhovnicească nu trupească –
    Crezând ce n-a putut să vadă.

    Dar oare nu e un pericol
    Să credem ce n’am cunoscut,
    Când simţurile nu confirmă
    Şi ochiul nostru n-a văzut ?

    Cum ne convingem în credinţă
    Că n-am greşit sau nu greşim
    În cele ce-am primit să credem
    Când nu vedem sau pipăim ?

    Care-i reperul și dovada
    Ce ne confirmă Adevărul
    Și ne convinge că pătrundem
    În ce-anvăţat Mântuitorul ?

    Socot c’aceasta este crucea
    Care’asumată în credinţă
    Convinge-n Duhul și confirmă
    Tot Adevăru’n pocăinţă.

    Aşa cum l-a convins pe Toma
    Că răstignirea la’nsemnat
    Prin rane, pe Iisus şi sigur
    E El în trup cu’adevărat,

    La fel pe mine mă convinge
    Cele ce’aud întru credinţă
    -Probate de sfânta scriptură-
    Şi’adeverite-n nevoinţă.

    Cu duhul pot uşor a crede
    Dar ce-i trupesc se’npotriveşte
    Şi numai sub povara crucii
    Ce-a spus Iisus s’adeverşte

    Sfinţii părinţi au făcut studiu
    Scripturilor în chip firesc,
    Prin post adânc, prin nevoinţe
    Şi înalt trai duhovnicesc.

    Ei şi-au supus adânc şi duhul
    -Precum Iisus-, în ascultare
    De cei mai iscusiţi duhovnici,
    Spre a-l păzi de înşelare

    Și şi-au creiat de bună voie,
    Ascetic multa suferinţă
    Spre-a “pipăi”, trăind scriptura,
    Orice progres întru credinţă.

    Prvind prin prisma lor credinţa
    Nu cred că facem paşi reali,
    Cănd vieţuim în tot confortul
    Şi suntem supraponderali.

    Dacă doar crucea ne convinge
    Şi ne marchează-n nevoinţă
    Reperele adevărate
    Ce le avem întru credinţă,

    Socot că ce trăim noi astăzi
    Este mai mult o înşelare,
    Ce nu ne prea aduce probe
    Concrete și confirmatoare.

    Şi precum Toma cer cu sete,
    La toţi cei ce’noiesc credinţa
    Să ne arate precum Domnul,
    Dovada crucii, -nevoinţa-.

    Confort, maşini de lux, şi titluri
    Slăviţi şi rotofei trupeşte,
    Unde purtăm semnele crucii
    Şi cum trăim duhovniceşte ?

    Ce semne mă marchează-n lume ?
    Ce cruce port ca nevionţă,
    S’adeverească, să confirme
    Că-s ortodox, că am credinţă ?

    Ce mă convinge oare sincer
    Că nu mă’nşel, că nu greşesc,
    Fără probarea şi trăirea
    În trup a celor ce vorbesc ?

    Asceza-i, şcoala în credinţă
    Şi studiul cel adevărat
    Care zideşte şi confirmă,
    Un ortodox cu duh curat.

    Oare credinţa ni-i reală ?
    Vrem pe Hristos şi mîntuirea,
    Mai mult decît orice pe lume
    Sau doar ne amăgim gândirea ?

    Ce ştiu, e că-n întreaga-mi viaţă
    Mi-i foarte greu ca să găsesc
    Semnele crucii ortodoxe
    În timp și-n trai duhovnicesc.

    Toma a vrut dovada crucii.
    Dar o va vrea Domnul Iisus,
    Cînd ne va cere-n Judecată
    Să arătăm ce cruce-am dus.

    Şi-atunci vom căuta cu frică
    În noi, un semn, o confirmare,
    Ce dovedește c’am dus crucea
    Şi că n-a fost doar înşelare .

    Cum vom iubi oare pe semeni
    Fără trăirea pocăinţei,
    Cum izgonim din suflet iadul,
    Fără de armele credinţei ?

    Fără de post sever, cum oare
    Vom domoli pofta trupească,
    Hrănită bine și crescută,
    -De prunc- cu patima lumească ?

    Cum stăpânesc forţele oarbe,
    Care prin simţuri răbufnesc,
    Fără de post şi pocinţă
    Şi-n duh în care fel postesc ?

    Sfinţii părinţi n-au spus vreodată
    Că-i cu putinţă’aşa ceva.!!
    Eliminând din trup asceza,
    -Cu voia- ne vom înşela.

    Cum izgonesc, curvia, lenea,
    Şi care-i calea de scăpare,
    Cînd îndop trupul totdeauna
    Cu energii devastatoare ?

    Ce răstignesc şi în ce formă
    Î-mi studiez în trup credinţa
    Cînd nu cunosc ce-i renunţarea
    Abţinerea şi….nevoinţa ?

    Avea dreptate sfîntul Toma
    Că semnele din noi vorbesc,
    Lăsându-ne urmle crucii
    Şi-a traiului duhovnicesc.

  2. cine te iubeste cu adevarat te transforma intr-un om frumos la suflet. Asta e puterea ei, putere care transforma de veacuri, care a transformat pacatosi in alesi ai Cerului, oameni rai in oameni buni, oameni mai putin frumosi (la suflet), in cei mai frumosi de pe fata pamantului. “Dar in cele ceresti, esti atat cat iubesti.”
    e mare lucru sa iubesti neconditionat, dezinteresat si responsabil pana la sacrificiul de sine. De fapt aceasta este iubirea divina, zisa Oamenii pot sa aiba acesta iubire numai daca sunt insufletiti de Dumnezeu. Ati vazut sau gasit pana acum vreun om care sa iubeasca in felul acesta…? Daca da, atunci ati fost norocosi
    nu va lasati inselati de oameni care pot sa ti se para minunati. E doar o minunatie care te incanta si care da, uneori orbeste. e minciuna

  3. Pingback: Război întru Cuvânt » DOMNUL MEU SI DUMNEZEUL MEU! Cugetare duhovniceasca la ranile lui Hristos si la nevoia fiintiala de un Mantuitor. Dar cat de vie mai este credinta noastra?
  4. Pingback: BOALA INDOIELII. Predica Sfantului Nicolae Velimirovici la DUMINICA TOMEI -
  5. Pingback: Predici la Duminica Sfantului Apostol Toma: LUPTA PENTRU A AVEA CREDINTA VIE. Ce ne tine inca in necredinta, departe de Dumnezeu? -
  6. Pingback: INCREDINTAREA - PIPAIREA LUI DUMNEZEU CU INIMA/ Tanarul TOMA si tinerii DISTRUSI de "Marea Curva" a lumii "civilizate"/ PR. STURZU FATA CU HULELE LUI C.T. POPESCU DE INVIERE: "Zaharelul Invierii" si ceaiul sincretist-umanist
  7. Pingback: SPOVEDANIA SINCERA A LUI TOMA CEL INDOIELNIC si “SPOVEDANIA” LUI HRISTOS sau: Cine Il cauta onest pe Dumnezeu, pe acela… Dumnezeu Il va gasi negresit! -
  8. Pingback: PREDICI AUDIO si meditatie la DUMINICA TOMII: Sfantul Apostol Toma, “geamanul” nostru. Chiar a fost “necredincios”? -
  9. Pingback: Predici audio ale Parintelui Ciprian Negreanu la NASTEREA SFANTULUI IOAN BOTEZATORUL. De ce a fost pedepsit Zaharia? Pe cine trebuie sa certam cu asprime si cui putem descoperi noi pacatele, dupa modelul Proorocului Ioan? -
  10. Pingback: CE FEL DE MARTURISITORI AI INVIERII SUNTEM? VIBREAZA VIATA LUI HRISTOS IN NOI? Cuvantul Vladicai Antonie de Suroj la Duminica Sfantului Apostol Toma | Cuvântul Ortodox
  11. Pingback: ÎNCREDINȚAREA LUI TOMA – Predica Parintelui Hrisostom de la Putna (AUDIO + TEXT): “Noi nu Îl credem pe Dumnezeu şi nu ne încredem în El! V-aţi pus în palma lui Hristos! De ce nu staţi cuminţi acolo? De ce vă agitaţi? Sunteţi în p
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate