Război întru Cuvânt

SFANTUL TEOFAN ZAVORATUL: O lecţie pentru toţi din partea Apostolului Toma

„Ei, aţi rămas credincioşi Domnului în săptămâna ce a trecut?”

“Păziţi-vă, fraţilor! Iată că vine un anotimp în care mai mult decât oricand ne pândesc ispite, mai ales prin patimile trupeşti. Fiţi, aşadar, gata sa va arătaţi acum credincioşia în chip deosebit. Prietenul la nevoie se cunoaşte, iar adevărata credincioşie faţă de Domnul – în ispite”.

In prima zi a Invierii Sale, seara, Domnul S-a aratat Sfinţilor Apostoli şi i-a bucurat cu Invierea Sa. Sfântul Apostol Toma nu se afla atunci împreună cu ei. Când a venit, ceilalţi Apostoli au început sa-l încredinţeze: „L-am văzut pe Domnul”, însă atunci el se afla într-o asemenea aşezare a duhului, încât n-a vrut să dea crezare mărturiei lor şi a răspuns cu hotărâre că dacă nu va vedea cu ochii lui şi nu va pipăi cu mâinile sale rănile de pe trupul Domnului, nicidecum nu va crede. El a rămas o săptămână întreagă în starea aceasta chinuitoare de neincredere în Invierea Domnului. Domnul a văzut ce apăsare avea pe inimă, si din milă faţă de el, arătându-Se iarăşi tuturor ucenicilor, în duminica urmatoare, când şi Sfântul Toma era cu ei, după ce le-a dat bineţe tuturor cu pacea Sa, îndată i-a grăi Apostolului Toma şi a zis:

Adu degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea şi nu fi necredincios ci credincios. (In 20, 27).

„Ai dorit să capeţi încredinţări pipăite cu privire la Invierea Mea? Vino, pipăie şi vezi – atâta doar, nu fi necredincios, ci credincios”. Atunci, Sfântul Apostol, într-o pornire puternică de credinţă, a strigat:

Domnul meu si Dumnezeul meu! (In 20, 28).

Continuare »

5 Comentarii »

“Pe cunoasterea si recunoasterea neputintei noastre se zideste toata zidirea mantuirii”

Rugaciune catre Sfantul Ierarh Ignatie Briancianinov (30 aprilie)

O, mare, preaminunate si bineplacutule al lui Hristos, Parinte Ierarhe Ignatie! Primeste cu milostivire rugaciunile pe care cu dragoste si recunostinta ti le aducem! Auzi-ne pe noi, cei sarmani si neajutorati, care cu credinta si iubire la tine cadem si cerem calduroasa ta solire pentru noi inaintea Scaunului Domnului Slavei. Stim ca mult poate rugaciunea dreptului, care milostiv face pe Stapanul. Tu, din anii prunciei tale, pe Domnul cu inflacarare l-ai iubit si numai Lui a-I sluji voind, toate cele frumoase ale lumii acesteia intru nimica le-ai socotit. Tu, lepadandu-te de tine si luandu-ti crucea ai urmat lui Hristos. Tu de voie ai ales calea cea stramta si mahnicioasa a vietii monahicesti si pe aceasta cale virtuti mari ai dobandit. Tu, prin scrierile tale, inimile oamenilor de cea mai adanca evlavie si supunere catre Atotputernicul Ziditor le-ai umplut, iar pe pacatosii cei cazuti cu inteleptele tale cuvinte a-si cunoaste nimicnicia si a alerga intru pocainta si smerenie la Dumnezeu i-ai povatuit, imbarbatandu-i cu nadejdea in milostivirea Lui. Tu, pe cei ce alergau la tine afara nicicand nu i-ai scos, ci parinte iubitor de fii si bun pastor tuturor le-ai fost: nici acum nu ne parasi pe noi, care tie cu osardie ne rugam si la ajutorul si acoperamantul tau scapam.

Cere pentru noi de la Domnul Cel iubitor de oameni sanatate sufletului si trupului, neclintita fa credinta noastra, intareste puterile noastre care slabesc intru ispitele si intristarile veacului acestuia, incalzeste cu focul rugaciunii sufletele noastre cele reci, ajuta-ne, ca prin pocainta fiind curatiti, sfarsit crestinesc vietii noastre sa primim si in camara cea preaimpodobita a Mantuitorului sa intram dimpreuna cu toti cei alesi, si impreuna cu tine sa ne inchinam Tatalui si Fiului si Sfantului Duh. Amin!

***

Un oarecare nevoitor mare a zis:

“Trebuie sa iti rabzi neajunsurile intocmai cum rabdam neajunsurile celorlalti, si sa facem pogoramant sufletului in neputintele si nedesavarsirile sale. Totodata, nu trebuie sa ne dedam nepasarii, ci trebuie sa ne ingrijim cu osardie a ne indrepta si desavarsi“.

“Nu te tulbura, nu cadea in nedumerire“, a zis un oarecare Sfant Parinte, “atunci cand vezi in tine lucrarea vreunei patimi. Atunci cand se rascoala patima, nevoieste-te impotriva ei, straduieste-te sa o infranezi si dezradacinezi prin smerenie si rugaciune“.

Tulburarea si nedumerirea care apar in om atunci cand se descopera in el lucrarea vreunei patimi e marturia faptului ca acel om nu s-a cunoscut pe sine.

Continuare »

29 Comentarii »

Evanghelia despre indoiala si credinta Sf. Apostol Toma (Ioan 20:19-31) – Sfantul Nicolae Velimirovici

Si fiind seara, in ziua aceea, intaia a saptamanii (duminica), si usile fiind incuiate, unde erau adunati ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus si a stat in mijloc si le-a zis: Pace voua! Si, zicand acestea, le-a aratat mainile si coasta Sa. Deci s-au bucurat ucenicii, vazand pe Domnul. Si Iisus le-a zis iarasi: Pace voua! Precum M-a trimis pe Mine Tatal, va trimit si Eu pe voi. Si, zicand acestea, a suflat asupra lor si le-a zis: Luati Duh Sfant; carora veti ierta pacatele, le vor fi iertate si carora le veti tine, vor fi tinute. Iar Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamanul, nu era cu ei cand a venit Iisus. Deci au zis lui ceilalti ucenici: Am vazut pe Domnul! Dar el le-a zis: Daca nu voi vedea, in mainile Lui, semnul cuielor, si daca nu voi pune degetul meu in semnul cuielor si daca nu voi pune mana mea in coasta Lui, nu voi crede. Si dupa opt zile, ucenicii Lui erau iarasi inauntru, si Toma, impreuna cu ei. Si a venit Iisus, usile fiind incuiate, si a stat in mijloc si a zis: Pace voua! Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tau incoace si vezi mainile Mele si adu mana ta si o pune in coasta Mea si nu fi necredincios, ci credincios. A raspuns Toma si I-a zis: Domnul meu si Dumnezeul meu! Iisus i-a zis: Pentru ca M-ai vazut ai crezut. Fericiti cei ce n-au vazut si au crezut. Deci si alte multe minuni a facut Iisus inaintea ucenicilor Sai, care nu sunt scrise in cartea aceasta. Iar acestea s-au scris, ca sa credeti ca Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu si, crezand, sa aveti viata in numele Lui.

“Cat de minunata este legatura dintre mama si copil! Iubire si jertfa pe de o parte, si credinta si ascultare pe de alta.

Exista pentru copil vreo alta cale spre fericire decat aceea a credintei in mama sa si a ascultarii fata de ea? Exista ceva mai ingrozitor decat un copil care nu are incredere in mama sa, si nu o asculta?

Credinta este calea cea mai curata spre cunoastere. Oricine se intoarce de pe aceasta cale capata rusine si necuratie.

Credinta este calea cea mai grabnica spre cunoastere. Oricine se intoarce de pe aceasta cale va primi pedeapsa cu moartea pe calea sa.

Acolo unde exista credinta exista si sfatuire; acolo unde nu exista credinta, sfatuirea nu aduce nici un ajutor.

Acolo unde exista credinta, exista dialog; acolo unde credinta lipseste, si dialogul lipseste; atunci, locul dialogului este luat de indoiala si ispita.

Un strain nu are nici un fel de incredere intr-un strain; o rudenie are incredere intr-o rudenie. Atunci cand intre doi straini vine credinta, ei se fac rudenii, unul cu altul; atunci cand vine o pierdere intre rudenii, acestia se fac straini.

Continuare »

1 Comentariu »

“Lupta cu silire de sine impotriva obiceiurilor pacatoase, Dumnezeu i-o socoate omului intru mucenicie…”

Troparul Sfantului Ignatie Briancianinov:

Aparatorule al Ortodoxiei, al pocaintei si rugaciunii lucrator si dascal preaales, podoaba cea de Dumnezeu insuflata a arhiereilor, slava si lauda monahilor, cu scrierile tale pe noi toti ne-ai inteleptit; alauta duhovniceasca, noule Gura de Aur, Ierarhe Ignatie, roaga pe Cuvantul, Hristos Dumnezeu, pe care in inima ta L-ai purtat, sa ne daruiasca noua mai inainte de sfarsit a ne pocai!

Despre obiceiuri

Obiceiurile au o putere asemenea cu cea a insusirilor firesti: cel ce urmeaza Domnului Iisus Hristos este dator sa dobandeasca obiceiuri bune si sa se fereasca de obiceiurile rele.

Tinere! Fii intelept si prevazator: din anii tineretii tale sa dobandesti deosebita luare aminte spre dobandirea obiceiurilor bune; cand vei fi in puterea varstei, ca si la batranete, te vei bucura de bogatia dobandita fara osteneala in anii tineretii.

Nu socoti drept un lucru de mica insemnatate implinirea unei pofte ce pare de cea mai mica insemnatate: fiecare implinire a poftei lasa negresit o anumita intiparire in suflet, ce poate fi uneori foarte puternica, si sluji ca inceput al unui obicei vatamator.

Continuare »

5 Comentarii »

(foto: TANJICA PEROVIC)

Lumina din noi

In fiecare om exista o lumina. Dar pentru fiecare trebuie sa vina clipa randuita de sus, cand sa te vezi asa cum esti si sa-L cauti pe Hristos.

Dumnezeu te iubeste pentru ceea ce este in tine lumina, pentru ce ai tu bun, nu pentru pacatele, petele, intunecimile tale. Iar tu nu poti fi si cu ale lumii si cu Dumnezeu: “Cine va voi sa-si scape viata, o va pierde; iar cine va pierde viata sa pentru Mine si pentru Evanghelie, acela o va afla” (Marcu 8, 35).

Daca ai iubi cu adevarat pe Hristos, viata ta ar fi alta. Ai fi om cu adevarat, ai raspandi in jurul tau lumina si pace. Ai face din invatatura lui Hristos o invatatura vie, ai trai-o si ai fi fericit inca de aici, de pe pamant, intelegand ca nu ai nici un motiv sa te tulburi, ca necazul, nenorocirea ca si bucuria ta pe pamant sunt la fel de trecatoare; ca viata ta, asa cum e, are un rost dat de Dumnezeu si ca implinind invatatura Lui vei ajunge sa dobandesti viata vesnica. Continuare »

15 Comentarii »

MAICA DOMNULUI – Maica noastra si vindecarea celor neputinciosi

Fraţi creştini,

Ne aflăm încă în săptămâna luminată şi în această saptamână ne întâlnim cu o sărbătoare deosebită, în cinstea Maicii Domnului — Maica Domnului care ne aduce un mare dar în viaţa noastră pământească, născând pe Mântuitorul Hristos, Dumnezeul întrupat; Maica Domnului, Mamă bună si preasfântă, care L-a ajutat cu multă dragoste pe Mântuitorul in viata Lui pământească şi a suferit foarte mult, ca o mamă langa Pruncul—Dumnezeu…

Iisus a suferit foarte mult şi ca prunc, de la naşterea Lui în Betleem, până la fuga în Egipt. Iar ea s-a apropiat cu foarte multă dragoste de El şi în copilărie, dar şi mai târziu, cand Iisus a ieşit să vestească Evanghelia Sa în mijlocul mulţimilor şi îi învăţa pe oameni ca nimeni altul. Şi, odată, fariseii şi cărturarii, foarte invidioşi şi geloşi pe El, L-au scos din cetate şi L-au urcat pe sprânceana muntelui, cu gândul să-L arunce în prăpastie. Dar Iisus a trecut foarte liniştit prin mijlocul acelei mulţimi tulburate de ură şi a mers în pace, pe drumul Lui. Maica Domnului însă a leşinat de durere şi de spaimă. Ea era de faţă şi a înţeles că duşmanii voiau să-L distrugă pe Fiul ei iubit. Mai târziu, pe locul acela unde a leşinat sfânta Fecioară s-a ridicat o mănăstire numita mănăstirea Groazei, în amintirea acestui moment de groază adâncă din viaţa Maicii Domnului. Această durere, această groază a urmărit-o toată viaţa, căci a suferit cu amar, alături de Iisus, până la sfârşitul vieţii Lui pământeşti.

Continuare »

4 Comentarii »

• Vezi si: Parintele Gheorghe Calciu despre aratarile Mantuitorului dupa Inviere si sensurile lor mai profunde

PARINTELE SOFIAN: Cuvant in Duminica Invierii (1985)

(…) Dumnezeu sa fie cu noi mereu, Iisus Cel Inviat sa invieze si in inimile noastre cele adeseori inghetate ca iarna care a trecut!

Frati crestini, am petrecut pe Iisus Hristos Cel evanghelic, Cel bun si bland, L-am petrecut pana la Florii, si dupa aceea pana la Cruce, si pana la Inviere. Era Iisus Cel Istoric, Iisus de care vorbesc Evangheliile, Acest Iisus care a anuntat in timpul vietii Lui de trei ori ca va fi rastignit si inviat. Cu adevarat, asa s-a intamplat: Iisus a fost rastignit, spre mare durere a ucenicilor Sai, si a inviat spre marea lor bucurie.

După înviere, Iisus Hristos apare în prima zi, în chipul grădinarului, Mariei Magdalena care nu cunoaşte decât un cuvânt: când i-a spus „Marie”, şi-a dat seama că este Iisus. Se uita la El şi nu-L cunoştea, deşi acelaşi Iisus era.

Continuare »

11 Comentarii »

“Cu siguranta, Iisus a inviat inainte ca femeile mironosite sa fi ajuns la mormant, iar piatra mormantului a fost rasturnata de inger dupa Invierea Sa, asa cum se vede din relatarea sfantului Evanghelist Matei, care spune ca femeile, venind dis-de-dimineata, au vazut ingerul ca un fulger oprindu-se la mormant, apoi a rasturnat piatra si a sezut pe ea.

Intr-adevar, Mantuitorul S-a salasluit in pantecele Sfintei Fecioare si S-a nascut fara a strica cheile fecioriei; dupa pogorarea de pe Cruce, Iisus a fost pus intr-un mormant nou, in care nimeni niciodata nu mai fusese pus (cf. Ioan 19, 41), simbol al nasterii din Fecioara. Si asa cum a iesit din pantecele Sfintei Sale Maici, tot asa a iesit din mormant fara a sfarama piatra de la intrare. Ingerul a pravalit piatra pentru ca femeile mironosite sa vada ca mormantul era gol si, de asemenea, ca Petru si Ioan, care vor veni la mormant dupa vestirea Invierii de catre femeile mironosite, sa poata vedea mormantul gol, si giulgiul nedesfacut. In Ardeal exista icoane care Il arata pe Iisus triumfator, iesit din mormant si stand pe piatra nerasturnata a mormantului, insemnand ca a iesit prin piatra inainte de rasturnarea ei. Simbolistica aceasta mi se pare foarte importanta si tin sa o subliniez si in momentele urmatoare. Continuare »

5 Comentarii »

18 aprilie 1993: Sangele Mucenicilor de la Optina

“In anul 1993, in noaptea de Pasti, manastirea Optina Ii aducea lui Hristos cativa parinti, ucisi de un satanist. Acesti noi sfinti mucenici puteau fi fratii nostri, prietenii nostri, cunoscutii nostri.”

In ziua de 16 [18 aprilie este data corecta, n.n.] aprilie 1993, in dimineata Invierii Domnului, dupa Sfanta Liturghie, calugarii Trofin si Ferapont au primit binecuvantare sa traga clopotele. Curtea era deja pustie, aproape toti pelerinii plecasera. Acesta a fost momentul in care ucigasul, un satanist, i-a injunghiat pe la spate pe cei doi monahi. In acele momente, ieromonahul Vasile se indrepta catre portile care deschid drumul catre schitul Optina, ca sa spovedeasca. Probabil, auzind ca bataile clopotului s-au interupt brusc, s-a indreptat catre clopotnita si, la scurta vreme, a fost de asemenea injunghiat pe la spate. Ucigasul a fugit apoi, aruncand mantaua soldateasca cu acte straine si cutitul facut cu mana sa, lung de 60 cm si pe care gravase numerele 666 si inscriptia “satana”. Cei trei calugari fusesera ucisi doar pentru faptul ca alesesera sa Il slujeasca pe Hristos, pe cale monahala! Continuare »

10 Comentarii »

PARINTELE MARTIR CONSTANTIN SARBU ne invata o lectie fundamentala:

CUM SUNT ADEVARATII UCENICI AI LUI HRISTOS SI FII AI INVIERII?

• Legatura cu: EMISIUNE PILDUITOARE SI EMOTIONANTA A PARINTELUI SAVATIE BASTOVOI cu niste tineri păstori, marturisitori PE VIU ai Invierii sufletelor prabusite (“Pietrele vorbesc”)

“Oricât de lăudate ar fi credinţa noastră, învăţătura noastră, calităţile noastre, dacă oamenii nu văd în faptele noastre, în umblarea şi trăirea noastră, miezul gustos şi mireasma plăcută a unei vieţi în Hristos, în zadar este totul! Mai bine nu ne-am făli cu nimic, nu am vorbi, nu am predica, dacă în viaţa noastră lipseşte Hristos, dacă în loc de pâine avem piatră şi în loc de peşte avem şerpi (Mat. 7, 9-10)”! Continuare »

21 Comentarii »