PREOTUL MARTIR DANIIL SASOEV – 1 AN DE LA MOARTEA SA MUCENICEASCA. Scrisoarea preotesei Iulia, sotia parintelui DANIIL SISOEV, asasinat la Moscova
Va recomandam si:
- „Parintele Daniil este martir al lui Hristos”
- Preot ortodox marturisitor ucis in Rusia (Stiri 20 nov. 2009)
- Autobiografia Părintelui Daniil
- Istoria asasinatului preotului ortodox rus Daniil Sisoev
- Un interviu cu Părintele Daniil Sisoev, despre activitatea sa apologetică şi misionară, găsiţi aici (prima parte).
Partea a II-a.
Partea a III-a. - CE TREBUIE SA URMAREASCA UN “PESCAR DE OAMENI”? Raspunsurile a doi misionari rodnici ai Rusiei: Parintele Mucenic Daniil Sasoev si Iurii Maximov
- Merita macar putina atentie si opinia unui MUCENIC real al zilelor noastre? PARINTELE DANIIL SASOEV despre actele biometrice, pecetluire si Antihrist. SE POATE REEDITA IN ROMANIA FENOMENUL SECTAR DE LA PENZA, LA O SCARA MULT MAI MARE?
*
Scrisoarea Iuliei Sisoeva, soţia preotului Daniil Sisoev, asasinat la Moscova
“Vă mulţumesc, dragii mei, pentru sprijin şi rugăciuni. Nu-mi pot exprima durerea în cuvinte. E ca durerea de a sta lângă Crucea Mântuitorului. Dar este şi o bucurie pe care n-o poţi pune în cuvinte…e bucuria de a veni la mormântul gol. «Unde este, moarte, biruinţa ta?» Părintele Daniil şi-a întrevăzut plecarea cu mulţi ani înainte de asasinarea sa.
Mereu a vrut să fie aflat vrednic de martiriu şi Domnul i-a oferit această cunună. Cei care l-a împuşcat a vrut să scuipe în faţă Biserica, aşa cum odinioară au scuipat în faţă pe Hristos, dar n-au obţinut
ce-au vrut, fiindcă au dat greş în întinarea Bisericii. Părintele Daniil a urcat pe Golgota lui chiar în biserica pe care o construise şi în care îşi pusese toată energia şi puterea. L-au ucis ca pe unul din vechii profeţi, între altar şi locul de sacrificiu, şi pe drept şi-a câştigat titlul de martir. El a murit pentru Hristos pe Care L-a slujit cu toată inima.
De multe ori mi-a spus că se teme că nu va face faţă; credea că nu e destul de bun. Ca om, avea excesele şi slăbiciunile lui, cădea şi făcea greşeli, dar nu a greşit în ceea ce era mai important, viaţa lui a fost cu totul închinată lui Hristos.
Nu înţelegeam de ce se grăbea. În ultimii trei ani, muncea susţinut, fără oprire în vacanţe sau la sfârşit de săptămână. Cârteam, aş fi vrut ca măcar uneori să am fericirea simplă de a-l avea pe soţul şi tatăl copiilor mei alături de mine şi de ei. Dar el era chemat pe alt drum.
A spus că va fi ucis. L-am întrebat cu ne lasă, pe cei trei copii ai lui şi pe mine. Mi-a răspuns că ne lasă în mâini bune. «Vă las cu Maica Domnului. Ea va avea grijă de voi”.
În timp, am uitat aceste cuvinte. El mi-a vorbit anume despre hainele cu care să fie înmormântat. Pe atunci, am glumit, că nu ar trebui să vorbim despre asta, pentru că nu ştim care va pleca primul. A spus că eu îl voi îngropa pe el. Odată vorbeam despre înmormântări şi i-am zis că niciodată n-am fost la o înmormântare de preot. Răspunsul lui a fost : «Nu-ţi face griji, poţi să vii la a mea».
Îmi amintesc atâtea vorbe ale noastre şi-mi dau seama de înţelesul lor adevărat abia acum. Acum îndoielile mele s-au risipit.
Nu ne-am spus la revedere în această viaţă, nu ne-am cerut iertare unul altuia, nu ne-am îmbrăţişat. A fost o zi obişnuită… el a plecat să săvârşească sfânta Liturghie şi atunci l-am văzut pentru ultima oară viu.
De ce nu m-am dus în ziua aceea să-l întâlnesc la biserică ? Într-adevăr, am vrut să merg, dar am hotărât să pregătesc masa şi să culc copiii…trebuia să am grijă de copiii lui…ca şi cum o mână mă trăgea înpoi. Deseori înainte mergeam să-l întâlnesc la biserică. Simţeam că norii se îngrămădeau peste noi. În ultimele zile am încercat să fiu cu el cât de des posibil.
În ultima săptămână m-am gândit numai la moarte şi la viaţa de dincolo de mormânt. N-am putut să mă concentrez la nimic altceva. În ziua aceea, gândurile treceau prin mintea mea: «moartea loveşte în cap». Ultima săptămână a fost foarte dificilă pentru mine, ca şi cum o tonă de cărămizi ar fi căzut peste mine.
Nu m-am prăbuşit. Mă sprijină el; îl simt că este lângă mine. Cu atât de multe vorbe frumoase, de tandreţe spuse unul altuia, mai multe decât ne-am spus întreaga viaţă trăită împreună. Abia acum mi-am dat seama cât de mult ne iubeam unul pe altul.
Cea de-a 40-a zi a Părintelui Daniil va fi chiar în ajunul zilei sale onomastice, în ziua hramului viitoarei biserici, 29-30 decembrie, la prăznuirea Sfântului Profet Daniel. Cum a prezis o bătrână, biserica se va construi, dar Părintele Daniil nu va mai fi acolo să slujească. Cea de-a doua parte a prezicerii s-a împlinit acum“.
23 noiembrie 2009
Matuşca Iulia Sisoeva
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Multumim Domnului pt astfel de alesi ai Sai in aceste vremuri tarzii cand samanta discordiei porneste chiar si de la unii slujitori ai altarului asa cum a spus-o cu mare durere si pr Sisoev „De care tabără ţii?”…, „Al cui fiu duhovnicesc eşti?”
Sangele martirilor si al cuviosilor va ramane samanta roditoare a credintei pana la sfarsitul veacurilor…
!
Dumnezeu sa-l aiba in paza !!!
……………………………………
Ceea ce ma mahneste de multe ori…este ca oamenii nu inteleg si nu mai fac diferenta intre “cearta”…si….”controversa de idei”…opinii…; iar daca iti expui o idee sau…daca faci o mustrare…fara rautate…fara aroganta…ci cu blandete…sau cu simtul umorului…doar cu buna intentie de a semnala si a indrepta !…este luata imediat ca pe un afront personal… ; si,daca nu exista argumente…sau acestea se epuizeaza…se recurge automat la invective…jigniri…Cred ca…ar trebui sa existe o decenta… demnitate…eleganta a comunicarii…nu mai vorbesc de smerenia ortodox-crestineasca…si…daca iti dai seama ca ai gresit…sa ai puterea de a recunoste ! ( dar…sincer ! si…nu doar conventional ! )
Nici nu stii cum e mai bine : sa observi…sa taci…si sa mergi mai departe ( zambind amar in sinea ta)…sau sa te opresti…sa spui…si sa incerci sa atragi atentia…sa indrepti…si sa risti “a-ti aprinde paie in cap”…
Imi amintesc de o secventa…in care eram cu un prieten la o masa…la care era prezent si un amic….Eu, cu acel prieten ne lansasem in niste discutii filozofice…pe diferite planuri….si…in disputa noastra de idei…( fara sa ne jignim…! )amplificasem putin tonul…Amicul nostru…care urmarea…dar nu prea intelegea…ne-a intrerupt vizibil intrigat : “Va rog…nu va mai certati….n-are rost…doar sunteti prieteni de atata timp…! “… Amandoi ne-am oprit brusc…si… am izbucnit in ras….! :}}}}}}}
Doamne ! Iarta-ne…si…ajuta-ne….
Sa avem inima buna ! si…Dreapta Credinta !
Mare binecuvantare a r fi daca cineva ar putea si ar vrea sa traduca macar fragmentele in care vorbeste Sfantul Parinte ca sa putem intelege lucra si transmite cuvantul lui. Eu gandesc acum, dupa ce am privit chipul Parintelui din aceste filmari: este cuvantul unui Parinte al generatiei noastre, cuvantul de azi al unui Sfant Martir. Dumnezeule ajuta-ne sa-l intelegem si sa-l lucram si noi
Cristina !
Citind comment-ul tau…instant am facut analogie cu o minunata poezie a lui Langston Hughes…. :
[ They stayed there,in the dark.
She asked :
“What do you say ? ”
He didn’t answered.
There are no words…. ]
Doamne ! iarta-ne…si…ajuta-ne…
Sa avem inima buna ! si..Dreapta Credinta !
Asa preot, asa preoteasa: “…e ca bucuria de a merge la mormantul gol”.
Ce frumos! Sa te gandesti la inviere in asemenea momente de cumplita durere omeneasca. Astfel de oameni, sunt mai mult locuitori ai cerului decat ai pamantului.
Cu adevarat frumosi acesti doi oameni, impreuna aici si in vesnicie !!!
“În ultima săptămână m-am gândit numai la moarte şi la viaţa de dincolo de mormânt. N-am putut să mă concentrez la nimic altceva. În ziua aceea, gândurile treceau prin mintea mea: «moartea loveşte în cap». Ultima săptămână a fost foarte dificilă pentru mine, ca şi cum o tonă de cărămizi ar fi căzut peste mine. Nu m-am prăbuşit. Mă sprijină el; îl simt că este lângă mine. Cu atât de multe vorbe frumoase, de tandreţe spuse unul altuia, mai multe decât ne-am spus întreaga viaţă trăită împreună. Abia acum mi-am dat seama cât de mult ne iubeam unul pe altul.Cu atât de multe vorbe frumoase, de tandreţe spuse unul altuia, mai multe decât ne-am spus întreaga viaţă trăită împreună. Abia acum mi-am dat seama cât de mult ne iubeam unul pe altul.”
Fratilor admin, va multumim ptr articol !!!!!
Multumim inca o data fratilor admin !!! Si sotul meu a fost impresionat.
Acesta este un model de slujire al lui Hristos, model familiilor crestine ortodoxe, de credinciosie, iubire, nadejde, jerfta si patria finala – Fericita Vesnicie alaturi de Hristos.
Multumim muuult pentru acest model de vietuire care aduce intarirea noua, celor aflati inca aici, in aceasta viata!
sotii G si F
Iata, daca mai dorim, cel mai frumos argument pentru zilele noastre, cand toate gruparile mai mult sau mai putin ortodoxe ne certam de nu mai putem care respecta cel mai abitir Dogmatica Ortodoxa, Scriptura si pe Sfintii Parinti… oare Sfintii Parinti nu au pus in primul rand accentul pe iubirea aproapelui, pe mila crestina? Oare Hristos in pilda samarineanului milostiv l-a condamnat pe samarinean: mama, mama, ce eretic era? Sa stam bine, sa luam aminte!
Nu propovaduiesc, Doamne fereste, insusirea sau acceptarea vreunei erezii, dar nici infierarea si ploaia de anateme care exista azi pe net (fiindca nu esti calendarist, geocentrist anti-cipist etc…) nu e deloc de bun augur…
Viorel !
….adica…”Sa avem inima buna ” !….
@Mihaela
Da, cam asa ceva.
Scenele de la inmormantarea Parintelui, cu toti preotii in alb, cu acea atmosfera ca la Inviere, m-au impresionat pana la lacrimi:-)
Cat timp am parcurs aceste materiale o singura intrebare am avut in mintea mea: “De ce Doamne l-ai luat la Tine asa de repede? Era atat de folositor aici!” Si tot intrebandu-ma imi faceam procese de constiinta.”Cine sunt eu sa-l trag la raspundere pe Domnul sau sa ma bag in socotelile Lui” Stie Domnul ce face si de unde stiu eu ca nu e inca foarte folositor dincolo fiind”.
Si totusi intrebarea a persistat in mintea mea destul de mult…pina cand mi-au venit vorbele lui Iov…in minte: “Domnul a dat Domnul a luat, Fie numele Domnului Binecuvantat”. Si m-am linistit. Aceasta dubla actiune de a da si a lua, a Domnului se intampla continuu. Dumnezeu de multe ori ne da pe cineva sa ne lumineze, o vreme, intr-o situatie, apoi ni-l ia, ca sa exersam singuri mersul spre imparatie, apoi daca vede ca din nou avem nevoie de ajutor, iar ne da pe careva….si tot asa.
Poate ca in curand, sau chiar acum alt preot se ridica si propovaduieste sprijinand sufletele oamenilor in cautarile Cararii. Si tot asa acest lant de preoti, prooroci, mucenici si sfinti va tine pina la Venirea a Doua.
Slava Tie Doamne Slava Tie
DUMNEZEU S-AL ODIHNEASCA IN PACE PE PARINTELE , NU CRED CA NE VOM RIDICA NICIODATA LA CURAJUL PARINTELUI , AVEM NEVOIE SA NU AI UITAM PE MARTIRII NOSTRI , SA LUAM EXEMPLU MARTIRUL LOR SI TRAIREA LOR ORTODOXA AUTENTICA SI IUBIREA LOR FATA DE DUMNEZEU SI DE APROAPE DUSA PANA LA SACRIFICIUL SUPREM , AVEM NEVOIE DE ACEASTA MLADITA TARE A TRUPULUI LUI HRISTOS SI SA NE FIE OCROTITOR SI INTARIRE IN CREDITA ,SA PUTEM RABDA SI NOI ISPITELE SI NECAZURILE CHIAR DACA AR FI NEVOIE SA MARTURISIM , MAI BINE MURIM-TRAIND PT. HRISTOS DECAT SA NE LEPADAM DE CREDINTA ORTODOXA PT. VIATA ACEASTA VREMELNICA SI SA NE LIPSIM DE HRISTOS CAND VOM PLECA DIN ACEASTA LUME .
Cred, Doamne!Ajuta necredintei mele!
am un prieten imam,fost ortodox,convertit la islam dupa 20 ani de studiu atent al bibliei. se considera un prost,pt ca altii au ajuns mult mai repede la islam. evident,nu pot fi de acord cu el,insa este alegerea lui si este pentru prima data cand am vazut un om plangand in timp ce imi relata cum un arab care voia sa-l ucida pa mahomed [pt ca aducea o invatatura smintitoare dupa opinia lui],s-a convertit ascultandu-l pe acesta cum recita de unul singur si in soapta versete din koran. am facut aceasta scurta introducere pt a intelege cei ce citesc despre ce fel de musulman vorbesc aici. ei bine,el considera asasinare parintelui daniil un pacat foarte greu si crede ca nu trebuie exclusa ideea ca aceasta crima putea fi pusa la cale nu de musulmani[desi nu trebuie exclusa aceasta ipoteza,pt ca sunt destui fanatici pana la nebunie]ci de ”prietenii” nostri,ai tuturor,atat ai crestinilor cat si ai musulmanilor,interesati sa semene vrajba si ura intre cele 2 comunitati [ei,”prietenii”nefiind nici musulmani nici crestini,dar totdeauna dispusi sa ”ajute” cu bani si sfaturi cele 2 comunitati,cand sareau unii la gatul altora. stiati ca la prima cruciada anumiti camatari,care nu erau crestini,au oferit papei bani cu dobanzi mult mai mici decat cele pe care la cereau de obicei si in plus au dat papei mai multi bani decat ceruse acesta,fiindca,ziceau ei: armata stapanului/papa trebuie sa fie bine inarmata…] a se lua aminte!
Octavian, se pare ca prietenul tau inca nu cunoaste bine islamismul, o religie impusa cu sabia, manata de acelasi duh al catolicismului (eretic).
In religia islamica nu este considerat pacat sa ucizi un necredincios (in special crestin). Daca ai timp poti citi mai mult de aici: http://www.scribd.com/doc/2926781/NPaulescu-Spitalul-Coranul-Talmudul-Cahalul-Francmasoneria
Oricum, cinste martirilor crestini, si sa ne bucuram pentru slava pe care o au in Imparatia cerurilor. Sa fim uniti, in credinta si iubire.
Parinte Daniil , martir al Lui Hristos, roaga-te pentru mine pacatosul !
Doamne ajuta.
Cuvântul ortodox,
știți cumva de unde sau daca pot comanda o icoana a părintelui Daniel?
@ andrei-d:
Nu stim.
@ Andrei-d, încearcă aici:
https://ikona7.ru/catalog/Kupit-ikonu-Daniila-Sysoeva
Nu știu dacă trimit și în Ro. Site-ul e în rusă, încearcă cu google translate, preturile sunt în banii lor. Toate icoanele din link sunt cu Daniil Sâsoev. Doamne ajută!