Parintele Proclu: TOTI DIAVOLII DIN IAD AU IESIT PE FATA PAMANTULUI
“Si eu atata va spun, ca se apropie acele zile de pe urma. Anii durerilor s-au inceput. Ii mare nenorocire amu. Cine s-a trezit n-are altceva [de facut] decat sa planga”.
A doua parte dintr-o filmare realizata cu Parintele Proclu, pustnicul din Neamt, de catre un frate duhovnicesc in luna septembrie 2007. Prima parte – aici. Un al treilea “episod” – aici. Alte inregistari video cu parintele Proclu AICI.
(…) Sa va paziti a nu va dezbraca [vrajmasul] de dragostea care aveti intre dumneavoastra. Si a va ierta mai des si a zice cate o rugaciune ca Duhul Sfant sa izgoneasca acele duhuri. Dar sa stiti ca toti diavolii din iad au iesit pe fata pamantului. Unde-s doi-trei crestini da navala si atata-i vrajeste vrajmasul pe crestini ca… – uite ceva: pentru ca suntem crestini foarte slabi, nu mai suntem crestini cum eram candva… Suntem neputinciosi si noi numai atata putem sa ne descurcam, daca avem smerenie; si cat pot – asa invat pe toti cum m-a invatat un parinte – cand m-oi duce la o biserica sa pui in minte ca toti is mai buni in biserica aceea [decat mine] si eu sa zic si-n gand cate o rugaciune asa mica: „Doamne, primeste-ma si pe mine in pocainta!“, si a-i vedea pe toti mai buni si a zice o rugaciune-n gand, si a asculta Sfanta Liturghie si a pleca cu liniste si Duhul Sfant nu ma va lasa in parasire. Iar daca ma duc in biserica si incep a cantari si ma uit in jos la celalalt… pot pica in cap, da’ nu cu capul, cu mintea pot pica, si Duhul Sfant ma lasa-n parasire si atunci vin necazurile.
Dar atata va spun: cat putem, a nu ne lasa de rugaciune si a-mi pastra credinta sanatoasa. Asa… Si cand m-oi pune la rugaciune sa n-am nimica cu nimeni. Daca are altul – treaba lui! Sa n-am eu. Asa… Si, cat pot, a nu plati rau pentru rau. Si cand m-oi pune la rugaciune sa ma rog pentru toti care mi-au spus sa ii pomenesc la rugaciune. Si bunul Dumnezeu nu ne va lasa in parasire.
Dar, atata va spun: fericesc foarte mult pe crestinii care spun ca au duhovnic si, daca au duhovnic, cred la bunul Dumnezeu ca vor capata mantuire, ca prin acest duhovnic se poate sa ne putem marturisi. Ca oameni, gresim, si prin marturisire ne usuram si bunul Dumnezeu nu ne va lasa daca avem smerenie.
Si eu atata va spun, ca se apropie acele zile de pe urma. Anii durerilor s-au inceput. Ii mare nenorocire amu. Cine s-a trezit n-are altceva [de facut] decat sa planga. Dar sa nu planga ce-i aicea, [ci] ce ma asteapta dincolo, nu aici. Aicea trece: cu bune, cu rele se trece viata. Fara sa vrem, ne trezim la capatul drumului. Si ca ieri imi spunea cineva: „Mai, baiatule, ce faci?“. N-o trecut mult timp: „Mosule, ce mai faci?” Da’ eu stiu? Ma crezi, nici n-am avut cand creste. Da’ nu vezi? Doua palme jumate – nu-s mai mult. Pai, da… S-amu, telegrama cand am primit-o – mai am o telegrama si gata, si gata, ati scapat de mine.
Dar atata va spun, [ca] are mare insemnatate. Viata noastra este asa: pe unii ii asteapta bucuria la capatul drumului si pe altii, mahnirea, scarba. Si noi… Ca sa spun, a venit cineva cu copii, ca sa-i binecuvantez. Si era o copila mica, de vreo cinci ani. Plangea. Si erau si ma-sa si mai multe credincioase aicea. Plangea. Zicea: „Mama, unde-s fratii mei, unde-s surorile mele?” Alta femeie: “Da-i pace, taci din gura!” Da’ alta zice: “Taci din gura, ca uite ceva: ma-ta i-o zvarlit afara. Nu-i mai are“. Si ca spun asa: [am] cea mai mare durere pentru aceste persoane care au avorturi. Dar nu trebuie sa se descurajeze, trebuie pocainta si parere de rau si a nu adormi cu gandul in alta parte. Si a ne ruga la bunul Dumnezeu, prin pocainta, prin smerenie, prin marturisire – bunul Dumnezeu nu ne va lasa, dar trebuie multa smerenie.
Eu am observat lucrul aista – spui de mine – ca daca ma rog cu smerenie, [rugaciunea smerita] grabeste puterea sfanta. Si daca nu ma smeresc, n-am smerenie indeajuns, ispitele dau navala. Si uite-asa… Si am observat asa: orice se intampla cu mine sa nu zic: din cauza cutaruia. Trebuie sa zic asa: pentru pacatele mele. Si daca zic „pentru pacatele mele” si ma smeresc si ma rog din toata inima, bunul Dumnezeu va randui sa faca vreme buna…
(aici – a treia parte)
Vedeti si:
Doneaza pentru filmul "Scrum"
DUHURILE RELE – PARINTELE ARSENIE BOCA
Existenta lor e afirmata de Iisus; e confirmata de Biserica, si impotriva lor s-au luptat toti sfintii. Demonii exista real: sunt ceata ingerilor cazuti in sfatul lui Lucifer, incepatorul trufiei, vrand a fi el mai presus de Dumnezeu.
Dracii nu sunt idei sau sentimente neobisnuite, sau stari de nervi, caci acestor pareri le punem precis intrebarea: ce a intrat in turma de porci de s-a innebunit toata si s-a aruncat in mare ? – Au intrat ideile, sentimentele sau vreo stare colectiva de nervi ?!
Daca admitem Noul Testament si intreita marturie a evanghelistilor sinoptici, atunci trebuie sa admitem ca ei sunt fiinte spirituale decazute si antrenand decaderea. Ca fiinte spirituale intra fara piedeca si trec prin materia vie sau moarta a lumii vazute. Pot intra in oameni, si inca legiuni de duhuri.
„Odihna” lor – cum zice Iisus, descriindu-i – nu si-o gasesc prin pustii, ci in inima oamenilor, de unde fac sa izvorasca toate gandurile rele si ucigase. „Duhul rau, odata intrat in om se multiplica intr-o adevarata progresie geometrica: devine «legiune». El expropriaza umanitatea din om in favoarea bestiei din el, face din om o caricatura, un monstru, un sub-om. Un suflet stapanit de acest duh e ceva cu adevarat infiorator. El isi pierde indata libertatea si puterile ei de creatiune si desavarsire. Ratiunea i se intuneca, instinctele de conservare i se atrofiaza: umbla gol si doarme prin morminte” (Gr. Cristescu). Aşa se „odihnesc” duhurile rele, daramand zidirea lui Dumnezeu.
Izbucnesc intrebarile: cum ii lasa Dumnezeu sa-si faca de cap ?
La obarsie erau fapturi spirituale ale Cerului. Nu s-au intunecat cu totul, dovada ca cunosc si recunosc urmatoarele doua lucruri:
1. Dumnezeirea lui Iisus. „Demonii strigau si ziceau: «Tu esti Fiul lui Dumnezeu». Iisus, certandu-i, nu-i lasa sa vorbeasca, fiindca stiau ca El este Hristos” (Luca 4,41). (Iisus i-a oprit sa spuna adevarul, ca sa nu fie crezuti cand vor spune minciuna.)
2. Pedeapsa lor. „Au inceput sa strige si sa zica: «Ce este noua si Tie Iisuse Fiul lui Dumnezeu ? Ai venit aici, mai inainte de vreme, ca sa ne chinuiesti ?»” Ei stiu prin urmare ca-i asteapta o pedeapsa. Cand Iisus ii scotea din „odihna” lor afara, lor li se parea ca a venit judecata. Totusi li se parea lor ca nu e judecata aceea care ii asteapta, de vreme ce aceea nu e „aici”, si ca atare e inainte de vreme.
– Macar aceste doua lucruri de le-ar sti oamenii.
Cum intra ?
1.- Prin oricare din cele sapte pacate de capetenie. Intai ca momeala, pe urma ca obsesie, apoi ca a doua natura pervertita.
2.- Prin neincetata lor pomenire.
3.- Prin impartasania cu nevrednicie: furarea Sfintei Impartasanii. Primul exemplu e Iuda, care avea obsesia vanzarii lui Iisus (Luca 22,3; I Corinteni 11,27-30).
4.- Ca pedeapsa pentru rautati. Sfantul Pavel a dat satanei pe trei insi. Pe doi, Imeneu si Alexandru, ca sa se invete sa nu huleasca; iar pe al treilea, „1-a dat Satanei spre pieirea trupului (- facuse una mare -), ca sufletul sa se mantuiasca in ziua Domnului Iisus” (I Timotei 1,20; I Corinteni 5,5).
Cum ies ?
1.- Prin post si rugaciune – cu socoteala si blagoslovenie, adica cu smerenie, care apara valoarea nevointelor.
2.- Canta Biserica: „Arma asupra diavolului Crucea Ta ne-ai dat”. Crucea ii arde. Si orice suferinta, primita cu multumire, acelasi rost si putere o are.
3.- Prin pocainta; prin Taina pocaintei – spovedania.
4.- Smerenia vapaie le este.
5.- Pomenirea neincetata a Preasfantului Nume al lui Iisus: „Arma in Cer si pe pamant, mai tare ca Sfantul Nume al lui Iisus, nu este” (sfantul Ioan Scararul). Aceeasi putere o are si pomenirea Maicii Domnului.
6.- Ingerul pazitor ii alunga.
Prislop, Duminica XXIII
29.X.49 Luca 8,26-39
Acum este cea mai buna vreme pentru rugaciune!
“Cea mai puternică rugăciune o ai când ești în luptă” – Părintele Proclu Nicău
https://doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/cea-mai-puternica-rugaciune-o-ai-cand-esti-lupta
“Când te ridici de la rugăciune şi, privind în tine însuţi, simţi aceeaşi frică de moarte ca şi mai devreme, atunci să ştii că rugăciunea nu ţi-a fost adevărată.
Când te ridici de la rugăciune şi, privind în tine însuţi, simţi o nepăsare faţă de moarte, atunci să ştii că rugăciunea ţi-a fost adevărată.” – Sfântul Nicolae Velimirovici
https://jurnalspiritual.eu/rugaciunea-adevarata-este-o-lupta/