Război întru Cuvânt

Vezi si:

• Alexandr Soljenitan: OMUL-FLUVIU, CU O INIMA MARE CAT RUSIA. MECANISMUL GULAGULUI (I)
• Al. Soljenitin – CAND SI DE CE SE TRECE PRAGUL NELEGIUIRII? SI DE CE SEMINTELE CRUZIMII NU AU FOST STARPITE DIN INIMILE NOASTRE? (III)
• Reeducarea azi: DUHUL BOLSEVISMULUI, LA LUCRU PRINTRE CRESTINI SI INSELAREA IDEOLOGIZARII “SISTEMICE”
• Al. Soljenitin – cum devine fiinta umana rea si cum devine buna?

“Ura intretinuta in mod deliberat se raspandeste astfel in jur, contamineaza tot ce e viu, viata insasi, lumea cu culorile sale, sunetele, formele, trupul omenesc. (…) In conditiile in care la orizont se profileaza evenimente globale amenintatoare, care stau sa se pravaleasca asupra noastra precum niste munti, poate parea nelalocului lui sa reamintesc ideea conform careia ceea ce hotaraste existenta sau non-existenta noastra (a omenirii, n.tr) se afla intai de toate in fiecare inima omeneasca, in felul in care inima alege binele sau raul. (…) Noi, prin egoismul nostru zilnic si inconstient, facem sa se stranga latul…”

Alexandr Soljenitin a fost un mare cunoscator al sistemului totalitar comunist si nu numai. Dar cunoasterea acestui sistem nu a fost una teoretica, luata din materiale colportate cine stie cum si de cine, si nici macar  o cunoastere izvorata doar din biblioteca. A patimit, a experiat in carnea sa malaxorul infernal al Gulagului, a fost martor al miilor de prizonieri intalniti in periplurile sale si a ascultat mii de marturii directe de la victimele terorii. Asadar, cunoasterea sa a fost cunoasterea care vine din prezenta marturisitoare in “arena” si din durerea crucii. Din acest motiv, conceptia sa asupra imperiului totalitar nu este una lumeasca, rigida si ideologica, ci una profund duhovniceasca. Soljenitin merge direct la radacina raului, fara sa se opreasca, in acest drum al coborarii in infern, la explicatii facile care inlatura posibilitatea depistarii bolii duhovnicesti grave a omenirii si, prin urmare, care inlatura posibilitatea vindecarii. Este ceea ce il face sa fie, asa cum spuneam si in primul material, un glas profetic.

Care sunt cauzele raului care a declansat dezastrul bolsevic, dupa Alexandr Soljenitin, daca am incerca o sinteza? Continuare »

26 Comentarii »

• Cititi si: 29 SEPTEMBRIE – CENTENARUL NASTERII PARINTELUI ARSENIE BOCA. Roadele iubirii de sine si ale ravnei fara sfatuire si fara ascultare. Cum iti poti “taia mintea” in Scripturi si pana unde se poate ajunge? Cum sa recunosti inselarea?

Ascultati si descarcati emisiunea “Biografii, memorii” din data de 4 aprilie 2010 difuzata la Radio Romania - “Sfantul si omul cavernelor” - teatru radiofonic:

“Dumnezeu trimite pe alesii Sai, mai inainte de a veni pedeapsa Lui, ca sa atraga luarea aminte, sa trezeasca la indreptarea dorita de El, ca sa dea vreme de ragaz pentru indreptarea din pacate, sa ajunga oamenii la constiinta de sine si de Dumnezeu. Ca are fiecare om – si are si poporul – o misiune de indeplinit. Raspunderea noastra este de a chema pe toti la pocainta, la viata curata, ca in orice moment, noi, cei ai lui Dumnezeu, sa fim gata a intra… Si foarte putini sunt cei ce vor intra in Imparatia lui Dumnezeu”.

Continuare »

11 Comentarii »

29 SEPTEMBRIE – CENTENARUL NASTERII PARINTELUI ARSENIE BOCA

“Cu trecerea de vreme, satana s-a mai iscusit in rele. Pe cine poate sa-l intoarca impotriva lui Dumnezeu, o face, ranjind bucuros; pe cine iubeste pe Dumnezeu, dar calatoreste fara sfat si intrebare, il invata si el sa iubeasca pe Dumnezeu, si-l lauda ca bine face, fara sa priceapa acestia ca au cazut la lauda straina si ca in credinta lor s-a incalcit un fir subtire de putere vrajmasa. (…)

Deci nu-i de mirare ca-i da in robia inselatorului de minte, ca sa-i chinuiasca. Cate unii mai aprinsi la minte, fie de la fire, fie de la boli, neavand cercarea dreptei socoteli, scancesc in inima lor dupa daruri mai presus de fire, imbulziti de iubirea de sine. Avand iubirea fara minte, pe care ar vrea sa o cinsteasca cu daruri mai presus de fire, Dumnezeu ingaduie duhului rau sa-i amageasca desavarsit (II Tesaloniceni 2, 11), ca pe unii ce indraznesc sa se apropie de Dumnezeu, necurati la inima. De aceea, pentru indrazneala, ii da pe seama vicleanului sa-i pedepseasca. Astfel, cand atarna de la Dumnezeu o atare pedeapsa peste oarecare, il cerceteaza satana, luand chipul mincinos al lui Hristos, si graindu-i cu mare blandete ii tranteste o lauda, cu care-l castiga fulgerator, si poate pentru totdeauna, ca pe unul ce, pe calea cea stramta si cu chinuri ce duce la Imparatie, umbla dupa “placeri duhovnicesti”. Iata-l cu momeala pe gat. De acum, dupa oarecare scoala a ratacirii, cand increderea ii va fi castigata desavarsit si-i va fi intarita prin potriviri de semne prevestite, ajunge increzut in sine si in hristosul lui, incat si moarte de om e in stare sa faca, intemeindu-se pe Scriptura.

Iata cum, “puiul de drac” al iubirii de sine, facandu-se barbat si ajutat prin vedenii mincinoase de tatal sau, tatal minciunii, stramba mintea bietului om, incat i se va parea pacatul virtute dumnezeiasca. Ba inca, omorand pe cei ce nu cred ca el, i se va parea ca face slujba lui “dumnezeu” (dumnezeul care l-a inselat pe el) (Numeri 25, 7-13). Continuare »

53 Comentarii »

• Cititi si: DIN MARTURIILE ARHIM. ZAHARIA DESPRE CUVIOSUL SOFRONIE si sfaturi legate de problema rusinii la spovedanie: “Daca Parintele Sofronie nu este sfant, atunci nimeni nu e sfant!”

“Staretul nostru avea o credinta si o dorinta. El era pe deplin incredintat ca parintelui sau duhovnicesc, Sfantului Siluan, i-a fost dat cuvantul lui Dumnezeu pentru generatia noastra si ravnea sa vesteasca acest cuvant, daca ar fi fost cu putinta, tuturor popoarelor pamantului, popoare pentru care sfantul insusi s-a rugat ca sa-L cunoasca pe Dumnezeu in Duhul Sfant. El voia ca si noi sa impartasim aceasta dorinta arzatoare a sa, plinind astfel, pe cat de mult cu putinta, sfanta noastra datorie fata de cuviosul Siluan.

Intr-o zi, in timpul uneia din convorbirile noastre, m-a indemnat sa scriu gandurile pe care, din cand in cand, i le exprimasem privitor la insemnatatea cuvintelor Sfantului Siluan. Oarecum nedumerit, caci eram foarte constient de propria-mi putinatate si nimicnicie, l-am intrebat: „Dar, parinte, ce pot eu scrie?!”. Raspunsul sau avea sa fie steaua mea calauzitoare. Pe un ton hotarator mi-a spus: „Repeta ceea ce am spus eu!”. Din acel moment am inteles un fenomen care se observa adesea in istoria monahismului: de fiecare data cand cuvantul lui Dumnezeu se naste in inima unui monah sfant, cuvant prin care Dumnezeu face cunoscute tainicele hotarari ale voii Sale oamenilor, dupa aceea, generatii de monahi din acea manastire vor repeta cuvintele acelui sfant calugar, vor cerceta gandul sau si vor raspandi invataturile sale. Astfel, vor aprinde in sufletele contemporanilor lor adevarata credinta, care a fost data sfintilor odata pentru totdeauna (cf. Iuda 1:3). In acest fel, ei vor sluji cuvintelor sfintilor, vor zidi Trupul Bisericii si in acelasi timp isi vor lucra propria mantuire. Un exemplu tipic al acestui fapt a fost lucrator timp de secole in Manastirea Studion din Constantinopol. Continuare »

13 Comentarii »

In stinga sus, Fiara cu sapte capete si zece coarne se ridica din mare, si pe coarnele ei, zece steme, si era asemenealeopardului. Jos, balaurul ii da fiarei puterea si tronul lui si stapanire mare (Apoc. 13, 1-2)

CAPITOLUL 13

Fiara. Antihristul si Fiara.

Antihristul si ajutorul lui – profetul mincinos

13: 1-2. Si am stat pe nisipul marii. Si am vazut ridicandu-se din mare o Fiara avand zece coarne si sapte cape­te; si pe coarnele ei, zece steme; si pe capetele ei, nume blasfemiatoare. Si Fiara pe care am vazut-o era asemenea leo­pardului, picioarele ei erau ca ale ursului, iar gura ei ca o gura  de leu. Si Balaurul i-a dat Fiarei puterea lui si tro­nul sau si stapanire mare. Continuare »

18 Comentarii »

Cititi si:

• AMBITIA NERODITOARE SI PESCUIREA MINUNATA
• SFANTUL IERARH ANTIM IVIREANUL – “pescarul de oameni” mucenic

“- Parintele Daniel: (…) Prin urmare, pentru misionar Evanghelia este o carte vie. Ea nu este un text pentru extragerea unor citate pentru munca teologica. Ea este acea carte vie, despre care trebuie sa vorbesti intotdeauna si sa traiesti prin ea. O eroare enorma a misionarilor este incercarea de a dilua Evanghelia. Astfel de cuvinte exista in a Doua Epistola catre Corinteni a Apostolului Pavel. In slavona suna asa: “Noi nu targuim Cuvantul lui Dumnezeu ca altii” – de la cuvantul carciuma, adica taverna. Ce fac vanzatorii cei rai intr-o taverna? Ei toarna apa in vin, iar, ca sa nu se observe, adauga coloranti. Vinul in sine este vindecator, este bun pentru sanatate, dar diluat cu apa isi pierde utilitatea, iar adaugarea de otrava il poate chiar strica. La fel procedeaza si misionarii necinstiti. Ei spun: “Cuvantul direct al lui Dumnezeu, oamenii nu-l vor intelege”. Recent mi s-au spus urmatoarele cuvinte: “Parinte Daniel, va inselati cand predicati oamenilor atat de direct, pentru ca ei nu sunt interesati sa asculte despre Hristos. De aceea trebuie sa adaugam putin de la noi. Haideti sa dizolvam Cuvantul lui Dumnezeu, sa-l facem mai modern, mai usor de inteles, mai tolerant”. Desi mi se pare ca, de fapt, tocmai cuvantul despre El este interesant. Despre politica nu este interesant. Dar despre Hristos este interesant. Continuare »

35 Comentarii »

Mult ne straduim noi, oamenii, mult ne zbatem, dar prea deseori, nimic dobandim, nimic folosim, nimic adunam. Pentru ca nu adunam dimpreuna cu Hristos si in Duhul Lui, pentru ca lucram numai omeneste, mult prea-omeneste si nu stim sau am uitat fiii carui Duh suntem. Pentru ca ne bizuim doar pe ceea ce stim si pe ceea ce putem noi, pe vointa, ambitia si puterea noastra, pe faptele mainilor noastre, luam drept reper doar ceea ce corespunde masurii noastre meschine si pitice, confundand pe Duhul cel Sfant cu sangele nostru infierbantat, credinta in Hristos cu credinta in noi insine, ravna de Sus cu ravna cea trupeasca, cu zelul aprins al inimii cazute, nerabdator sa arunce plasa inainte sa fi invatat sa pescuiasca si inainte de a-i intreba pe mai-marii sai unde este locul propice de pescuit. Continuare »

13 Comentarii »

“Pe cand fericitul staret si intemeietor al manastirii noastre, Parintele Sofronie, era inca cu noi, unii dintre noi, calugarii sai, cautam cu inflacarare un prilej – “cu vreme si fara de vreme” (2 Tim. 4:2) – sa-l cercetam si sa vorbim cu el, ca sa ne zidim prin cuvantul sau. Fiecare intalnire cu el era un izvor de inspiratie si noi orizonturi de viata se deschideau inaintea noastra. Staretul traia intr-o casa mica, la marginea manastirii. In ultimii ani din viata era deosebit de slabit de batranete si dormea in crampeie, intr-un fotoliu. Se intampla adesea ca, in intlanirile sau in conversatiile noastre cu cei ce veneau la noi, sa apara vreo intrebare sau problema care solicita atentia staretului. Ne duceam la el, cautand raspunsul cuvenit. Uneori il gaseam adormit, asa ca ii zgaltaiam usurel fotoliul si-l trezeam, apoi ii infatisam problema ivita. El deschidea ochii si aproape imediat raspunsul iesea din gura lui. Era un fapt uimitor si minunat, glasul lui venea de dincolo, din cer. Harul care se afla in cuvintele sale insufla si convingea, cucerind nu numai propriile noastre inimi, dar si inimile celor ce cautau voia lui Dumnezeu si carora noi le transmiteam cuvintele lui.

Marea minune care m-a impresionat mai mult ca orice, traind langa Parintele Sofronie, a fost cuvantul lui Dumnezeu venind prin gura sa si energia harului cu care era incarcat. Am vazut atat de multe minuni cand se ruga pentru oameni si niciunul dintre noi nu le bagam in seama pentru ca insusi parintele nu le dadea atentie. Dar noi toti eram uimiti – uluiti – de cuvantul ce izvora din gura lui.

Asa precum spuneam noaptea trecuta episcopului nostru, candva s-a rugat o a doua oara pentru o persoana bolnava si aceasta nu s-a vindecat, dar parintele era foarte fericit pentru ca, pe cand citea rugaciunile, a ridicat epitrahilul de pe bolnav si i-a zis:

“Uite ce! Noi nu suntem facatori de minuni, noi suntem preoti si ne rugam pentru reimpacarea oamenilor cu Dumnezeu”.

Si Parintele Sofronie era oarecum trist si nu voia sa se mai roage. Atunci omul l-a privit cu un zambet si i-a spus:

“Da, nu m-am vindecat fizic, dar sufletul meu s-a vindecat”.

Pentru ca era un om ce nu avea credinta, se indoia, si sotia si soacra lui l-au adus aproape cu forta la manastire ca Parintele Sofronie sa-i citeasca rugaciuni. Si va spun ca bucuria Parintelui Sofronie pentru aceasta a fost mult mai mare decat atunci cand citea rugaciuni si se intamplau minuni intr-un chip foarte umitor.

Odata, un om care avea faţa deformata in urma unui atac, era la pat, aproape pe moarte. Parintele Sofronie, luandu-l cu sine pe Parintele Chiril, egumenul nostru, s-a dus si i-a citit rugaciuni. Si parintele Chiril, s-a intors cu mare si infricosata uimire, spunandu-mi:

“Stii, pe masura ce Pappous - Bunicul, cum il numea el pe parintele Sofronie, - ii citea rugaciunea, faţa persoanei bolnave se indrepta”.

Si mi-a venit in minte prorocia lui Iezechiil despre oasele uscate care se ridica si alcatuiesc un schelet, nervii si carnea si duhul de viata intrand in ele (Iez. 37: 1-14). Chiar si pentru astfel de vindecari, el nu era atat de fericit pe cat a fost atunci cand omul acela a zis: “Sufletul meu s-a vindecat”. (…)

*** Continuare »

22 Comentarii »

“O nadejde care l-ar lipsi de om de constiinta pacatului sau si l-ar lipsi astfel de smerenie, si un sentiment al pacatului care l-ar lipsi de orice nadejde de a fi mantuit alcatuiesc doua rataciri duhovnicesti ce trebuie evitate”.

Alte talcuiri:

• PARINTELE ZAHARIA DE LA ESSEX: “Tine mintea ta in iad si nu deznadajdui” – CUVANT AL LUI DUMNEZEU PENTRU VREMEA NOASTRA
• STRUCTURA  VIETII DUHOVNICESTI: Ţine-ţi mintea în iad şi nu deznădăjdui! - Parintele Rafail Noica
• Parintele Rafail Noica: NU-I NEVOIE SA DEZNADAJDUIM!
• Parintele Rafail Noica: “TRAIM VREMURI DE MARE APOSTAZIE, DAR NOI SA NU CADEM DIN VOIA LUI DUMNEZEU!”

Formula “Tine mintea in iad si nu deznadajdui” in lumina traditiei patristice

Cuvintele lui Hristos, desi au o intentie particulara, au si o semnificatie universala: fiind adresate intr-un context istoric si social precis, unei persoane anume pentru a-i da ajutorul de care avea nevoie in situatia sa, ele sunt valabile si pentru toti oamenii din toate timpurile si din toate locurile; nu numai pentru cei ce traiesc intr-o situatie asemanatoare, dar si pentru toti cei ce vor putea intr-un fel sau altul sa traga un folos duhovnicesc in ele. Continuare »

9 Comentarii »

• Cititi si: Sfantul Siluan Athonitul – ardere nestinsa de iubire in rugaciunea pentru lume

AUDIO1 – Sf. Siluan: Despre iubire; Suntem copii lui Dumnezeu şi asemenea Domnului; Despre Maica Domnului; Despre sfinţi; Despre păstori şi despre duhovnici; Despre duhovnici

AUDIO2 :

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Cuvinte ale Sf. Siluan Athonitul.mp3

• NOU: Vecernie si Litie din slujba Privegherii pentru Sf. Siluan Athonitul la Biserica Memoriala din Alba-Iulia
• Paraclisul Sf. Siluan Athonitul – Corul Lumina Lina (AUDIO)
  
• Priveghere pentru Sf. Siluan si Sf. Mc. Tecla
• Slujba Sf. Siluan Athonitul – greceasca
• Schitul Lacu – Slujba Sfantului Siluan Athonitul
• Acatistul Sfantului Siluan Athonitul (text)
• Slujba Sfantului Siluan Athonitul (text)
• Paraclisul Sfantului Siluan Athonitul (text)
• Colecție de icoane ale Sf. Siluan Atonitul

• Rezumat al vietii Sfantului Siluan, ilustrat iconografic cu icoane de la Man. Sf. Ioan Botezatorul, Essex – de preoteasa Eufemia

***

• Orice actiune inainte careia sau dupa care nu poti spune o rugaciune e mai bine sa nu o faci.
• Tot războiul se duce pentru smerenie.
• Multă vreme n-am ştiut de ce trebuie să mă întristez, de vreme ce Domnul mi-a iertat păcatele. Şi am cunoscut că cine nu are întristare nu poate sta în smerenie, pentru că duhurile rele ne insuflă mândrie.
• Când ţin mintea mea în iad, sufletul meu are odihnă, dar când uit de aceasta, atunci îmi vin gânduri care nu plac lui Dumnezeu. Continuare »

15 Comentarii »