Indemn către tineri

“Cu siguranţă vă întrebaţi cine este Sfântul Ioan Rusul şi cu ce mă poate ajuta, şi pot să vă spun că este un prieten al lui Dumnezeu, care a reuşit ca, prin viaţa lui deosebită, pe care a dus-o, să placă lui Dumnezeu, dar şi oamenilor. Sfântul Ioan Rusul este un tânăr, care învaţă prin viaţa lui, e un tânăr ce ne arată care este adevărata cale de urmat în această viaţă, care ne arată că trebuie să ne închinăm singurului şi adevăratului Dumnezeu, Creatorul întregului univers, şi nu la dumnezei făcuţi de mâna omenească, bani, maşini, aparate electronice, mâncare, băutură, lux, droguri, prostituţie etc; care ne arată că poftele şi patimile trupului sunt gunoaie ce ne omoară trupul şi sufletul, că totul este trecător, că aurul este credinţa, dragostea curată, sfântă faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni, viaţa sfântă, cititul din cărţile sfinte, prezenţa la Sfânta Liturghie, faptele bune; care ne arată că cea mai grea luptă în această lume este lupta cu păcatul şi cu diavolul, iar lupta cea mai importantă este lupta pentru mântuire, şi nu lupta pentru comorile cele pieritoare ale acestei lumi; care ne învaţă să urâm păcatul, dar nu şi pe cei care cad în el.

Sfântul Ioan Rusul, din tinereţe, s-a hrănit cu lumina adevărului, sorbind dulceaţa învăţăturilor dumnezeieşti, şi a primit cu multă dragoste crucea urmând pe Hristos cu toată nădejdea şi credinţa.

Rob fiind, nu a cârtit niciodată împotriva lui Dumnezeu şi cu toate încercările stăpânului său musulman de a-i schimba credinţa, el a rămas statornic învăţăturilor celor bune şi mântuitoare ale Domnului nostru Iisus Hristos, slujindu-şi stăpânul cu toată dragostea. A fost pus să trăiască într-un grajd, împreună cu animalele, grajd care se umplea de mireasa duhovnicescă prin rugăciunile sale de toată noaptea, făcându-se astfel pildă tuturor.

Pentru toate acestea, Dumnezeu a rânduit ca trupul lui sa-si păstreze nestricat până în vremea noastră şi să răspândeasca tuturor celor ce ajung şi se închină cinstitelor sale moaşte binecuvântare şi tămăduire sufletească şi trupească.

Mă întreb oare câţi tineri din zilele noastre, în vreme de ispită, aleg să urmeze pe Dumnezeu şi nu lumea sau păcatul; oare câţi tineri mărturisesc credinţa ortodoxă acolo şi atunci când este nevoie, oare câţi tineri îşi pun măcar o singură dată astfel de întrebări: ce trebuie să fac cu viaţa mea?; pe ce drum merg?; oare viaţa mea place lui Dumnezeu?; oare fac ceea ce trebuie sau mă afund în valul necredinţei, al păcatului şi al lumii fără Dumnezeu?”

Preot Gheorghe Nicolae

PARACLISUL ACOPERĂMÂNTUL MAICII DOMNULUI ŞI SFÂNTUL IOAN RUSUL

Spital Polizu

Credinţa şi rugăciunile mamelor salvează copiii

Nimeni nu dădea speranţe

Dragoş Matei vine pe lume într-un spital din Bucureşti pe 2 februarie 2005. Din anumite motive suferă un stop cardio-respirator. Situaţia devine critică. A doua zi după naştere, copilul este transferat, împreună cu mama lui, la Maternitatea Polizu. Datorită stării de sănătate, deosebit de gravă, nimeni nu dădea speranţe. Pe 5 februarie are loc botezul de urgenţă. In aceeaşi zi, părinţii şi naşii copilului intră în Capela Maternităţii Polizu şi se roagă la Icoana Sfântului Ioan Rusul, la Racla în care se află o parte din Veşmântul Sfântului. Credinţa în Dumnezeu, puterea pe care a primit-o Sfântul Ioan Rusul de a fi grabnic ajutător, precum şi rugăciunile părinţilor şi naşilor nu rămân fără ecou. Pe 7 februarie, la doar două zile de la rugăciunea adresată Sfântului Ioan Rusul, copilul este sănătos şi dus în cameră cu mămica sa.

Minunea Sfântului Ioan Rusul este relatată cu emoţie şi mulţumiri de către cei care se bucură că au un copil sănătos salvat prin credinţă şi rugăciuni.

Atestarea acestei minuni: părinţii ajută la tipărirea acestei cărţi.

Februarie 2005

Am botezat-o cu numele Ioana

Stefania, o tânără din localitatea Roşiori, judeţul Ialomiţa, însărcinată în luna a noua, în postul Adormirii Maicii Domnului vine la Capela Maternităţii Polizu, o roagă pe Maica Domnului şi pe Sfântul Ioan Rusul să o ajute să nască un copil sănătos.

Rugămintea ei nu era ca a oricărei femei însărcinate care doreşte să nască uşor şi să aibă un copil sănătos, ci era izvorâtă din temerea, din disperarea pe care i-o provocase diagnosticul, care nu dădea nici o şansă bebeluşului că o să trăiască, iar dacă va trăi, nu va trăi mai mult de câteva zile şi va avea malformaţii.

Starea ei deosebită a remarcat-o părintele Gheorghe Florin Nicolae, care a întrebat-o:

- Crezi în ajutorul lui Iisus sau în diagnosticul medicilor?

Răspunsul n-a întârziat:

- Cred în Domnul nostru Iisus Hristos, în Minunile Maicii Domnului şi ale Sfântului Ioan Rusul.

- Dacă aşa crezi, atunci, spovedeşte-te şi împărtăşeşte-te, şi vei primi ajutorul lui Dumnezeu.

Stefania s-a spovedit, s-a împărtăşit cu trupul şi sângele Domnului Iisus Hristos, a căpătat tăria şi încrederea că nu este singură, că va fi ajutată.

Vineri, 20 august, are loc operaţia de cezariana. Se naşte fetiţă sănătoasă, care trăieşte, spre bucuria părinţilor, a bunicilor şi a întregii familii.

A fost botezată cu numele de Ioana, în cinstea minunii Săvârşite de Sfintul Ioan Rusul.

Stefania îşi creşte fetiţa înconjurată de mila şi iubirea lui Dumnezeu şi a Sfântului Său.

August 2004

Primul trandafir în buchetul vieţii

Suntem o familie din Breaza, judeţul Prahova. O familie fericită. Avem doi copii: Mara-Ioana, de cinci ani şi jumătate, şi George-Mihail, care astăzi împlineşte un an. La această primă aniversare am venit la Bucureşti, la Maternitatea Polizu, unde anul trecut George-Mihail a fost salvat. Dar să depanăm amintirile; pe 5 aprilie 2004 s-a născut la Spitalul din Câmpina băieţelul nostru prin cezariană, cu o greutate de 3,55 kg. La început, totul părea să decurgă normal. Dintr-o dată, apar convulsii. I se fac analize, tratamente, dar s-au dovedit inutile. Fiindu-i din ce în ce mai rău, am cerut transferul de la Spitalul din Câmpina la Maternitatea Polizu, din Bucureşti, unde am stat, cu mari emoţii, zece zile. S-a infirmat diagnosticul din Câmpina şi s-a constatat că face alergie la antibiotice, alergie ereditară de la mamă. Imediat după internare, împreună cu naşii, ne-am rugat în Capela din curtea maternităţii pentru însănătoşirea copilului, pentru salvarea lui. Ne-am rugat la toată Puterea Sfântă şi în special Sfântului Ioan Rusul, am cerut cu smerenie preotului Capelei să ne vina in ajutor cu rugăciunile domniei sale. Minunea n-a întârziat. Sfântul Ioan Rusul, care este grabnic ajutor, ne-a salvat copilul. Starea lui de bine s-a stabilizat mai ales după ce a fost botezat în capela spitalului, al cărui hram este: Acoperământul Maicii Domnului şi Sfântul Ioan Rusul (27 mai).

Acasă, în continuare, ne-am rugat Sfântului şi i-am adus multumiri pentru minunea prin care ne-a salvat copilul…”.

(Din: Preot Gheorghe Nicolae, “Noile Minuni ale Sfantului Ioan Rusul”, Editura ANDREAS Print, Bucuresti, 2006)

29 Comentarii »