Război întru Cuvânt

• Nou: PARACLISUL CUVIOSULUI FILOTEI DIN PAROS
• Sfaturi duhovnicesti de la Fericitul Filotei Zervakos (1): “INCERCATI SA DEVENITI FII AI LUI DUMNEZEU!”
• Cateva dintre multele minuni ale Cuviosului FILOTEI ZERVAKOS
• FERICITUL FILOTEI ZERVAKOS – 30 DE ANI DE LA MUTAREA LA CER: “Vremuri stricate, zile viclene, cel ce se mantuieste pe sine mare se va numi…

Despre apostazia generală

… Toţi s-au plecat: şi stăpânirea, şi arhiereii, şi miniştrii, şi ofiţerii; şi preoţi, şi monahi, şi soldaţi, şi cărturari, şi neştiutori de carte, şi bogaţi, şi săraci, şi mari, şi mici, bărbaţi şi femei. De la acest neam şi de la aceşti oameni să nu aşteptăm progres sau vreo procopseală, ci mai degrabă suliţa viitoare şi ultima şi marea mânie care ne va veni de la fiii pierzaniei, fiii neascultării. Există şi puţine excepţii, există şi puţini aleşi, de dragul cărora Domnul rabdă pe cei mulţi şi păcătoşi. Dar sunt atât de puţini cei aleşi, încât mă tem că nu le va fi cu putinţă să oprească mânia cea dreaptă a lui Dumnezeu, cea pornită împotriva păcătoşilor, şi va veni mânia cea mare de la Domnul Atotţiitorul şi întristare aşa cum nu a fost de la începutul lumii până astăzi. Noi, păcătoşii, unde să fugim? Numai la Dumnezeu ne vom putea refugia, şi  să fim gata pentru asta, căci s-a apropiat sfârşitul acestui veac. Continuare »

15 Comentarii »

Duminica I dupa Rusalii, A TUTUROR SFINTILOR

(Evanghelia dupa Matei 10, 32-35; 37-38; 19, 27-30)

Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri.

Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra sa.

Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. Şi cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine.

Atunci Petru, răspunzând, I-a zis: Iată noi am lăsat toate şi Ţi-am urmat Ţie. Cu noi oare ce va fi ? Iar Iisus le-a zis: Adevărat zic vouă că voi cei ce Mi-aţi urmat Mie, la înnoirea lumii, când Fiul Omului va şedea pe tronul slavei Sale, veţi şedea şi voi pe douăsprezece tronuri, judecând cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. Şi oricine a lăsat case sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau copii, sau ţarine, pentru numele Meu, înmulţit va lua înapoi şi va moşteni viaţa veşnică. Şi mulţi dintâi vor fi pe urmă, şi cei de pe urmă vor fi întâi.

Sfantul Nicolae Velimirovici:

“Nu socotiţi că pace am venit să aduc pe pământ; nu am venit să aduc pace, ci sabie.

Aşa a grăit Domnul. A se citi: Nu am venit să împac adevărul cu minciuna, înţelepciunea şi prostia, binele şi răul, dreptatea şi silnicia, bestialitatea şi omenia, inocenţa şi desfrânarea, pe Dumnezeu şi pe mamona: ci am adus sabie ca să tai şi să le despart, încât să nu se amestece.

Cu ce să le desparţi, Doamne? Continuare »

10 Comentarii »

“… Darul libertăţii - să rosteşti şi să mărturiseşti adevărul, şi să poţi spune ce se întâmplă. Cât de puţin ne folosim noi de darul acesta – şi poate cât de curând ni se va lua. Câtă vreme este lumină, trebuie să vorbim răspicat!”

RUSIA PATIMITOARE

“(…) Istoriile pe care Episcopul Nectarie le spunea cu cea mai mare plăcere despre Rusia erau legate de părintele său duhovnicesc, Stareţul Nectarie de la Optina. După cum le-a spus el părinţilor de la Platina, Stareţul, prin rugăciunile și sfatul său înainte-văzător, îl salvase cu mulţi ani în urmă de înrolarea în Armata Roșie, iar pe mama sa o scăpase de închisoare. Însă nu toate povestirile episcopului aveau un final atât de fericit, ca, de pildă, sfâşietoarea povestire despre închiderea samavolnică a Optinei în 1923, la care mama sa fusese martoră directă. Unii dintre călugări au suferit mucenicia, alţii au fost întemniţaţi, iar mănăstirea fost ocupată de către un „Comitet de lichidare” al Komsomolului. Însă chiar și acestui fundal dezolant, Episcopul Nectarie se pricepea să-i adauge o notă din umorul său molipsitor. Astfel, el povestea cum, atunci când funcționarii sovietici au venit să cerceteze chilia Stareţului Nectarie, au găsit tot felul de jucării: păpuşi, mingi, lanterne, coşuleţe. Întrebat ce făcea cu ele, Stareţul a răspuns: ”Eu sunt copil”.

Apoi, când funcţionarii au găsit nişte vin pentru biserică și ceva mâncare, Starețul i-a îndemnat: ”Beți și îmbucaţi câte ceva”.

”În timpul cât a stat în arest”, povestea episcopul Nectarie, ”Starețului Nectarie i s-a umflat un ochi, astfel că a fost dus mai întâi la infirmeria mănăstirii, iar apoi la spitalul închisorii. Plecând de la mănăstire cu sania, ultimele sale cuvinte au fost: «Daţi-mi o mână de ajutor!» - ca să-l ajute să urce în sanie. Apoi s-a aşezat, a binecuvântat drumul şi a plecat pentru totdeauna”.

Continuare »

6 Comentarii »

• Cititi si: Sfantul Ioan Rusul si pilda unei altfel de mucenicii

Indemn către tineri

“Cu siguranţă vă întrebaţi cine este Sfântul Ioan Rusul şi cu ce mă poate ajuta, şi pot să vă spun că este un prieten al lui Dumnezeu, care a reuşit ca, prin viaţa lui deosebită, pe care a dus-o, să placă lui Dumnezeu, dar şi oamenilor. Sfântul Ioan Rusul este un tânăr, care învaţă prin viaţa lui, e un tânăr ce ne arată care este adevărata cale de urmat în această viaţă, care ne arată că trebuie să ne închinăm singurului şi adevăratului Dumnezeu, Creatorul întregului univers, şi nu la dumnezei făcuţi de mâna omenească, bani, maşini, aparate electronice, mâncare, băutură, lux, droguri, prostituţie etc; care ne arată că poftele şi patimile trupului sunt gunoaie ce ne omoară trupul şi sufletul, că totul este trecător, că aurul este credinţa, dragostea curată, sfântă faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni, viaţa sfântă, cititul din cărţile sfinte, prezenţa la Sfânta Liturghie, faptele bune; care ne arată că cea mai grea luptă în această lume este lupta cu păcatul şi cu diavolul, iar lupta cea mai importantă este lupta pentru mântuire, şi nu lupta pentru comorile cele pieritoare ale acestei lumi; care ne învaţă să urâm păcatul, dar nu şi pe cei care cad în el. Continuare »

25 Comentarii »

Cititi si:

• El a ales Crucea. Noi ce vom alege? (I)
• POVESTEA VIETII SFANTULUI NOU MUCENIC EVGHENIE OSTASUL (†23 MAI) in imagini tulburatoare si in relatarea emotionanta a mamei sale

“Dacă omul nu voieşte să se înfrâneze în nici o privinţă (…) de unde va lua puterea de a se împotrivi neclintit satanei când va veni ceasul încercărilor? Noi toţi suntem ostaşii Domnului. Dar mai degrabă suntem ca acei ostaşi îndrăzneţi în vorbe, dar care încă nu au mirosit cu adevărat praful de puşcă, şi faptele vor arăta cum suntem în realitate“.

“Pe creştini îi aşteaptă vremuri grele. Dar cei ce caută curăţia şi adevărul, vor avea prin mila Domnului puterea să se împotrivească. Dumnezeu va scurta şi scurtează acest timp, iar noi trebuie să înţelegem că rezistenţa duhovnicească este mai importantă decât orice în lumea de astăzi”.

Protoiereu Alexandru Şargunov:

Cuvântare în ziua de pomenire a noilor mucenici şi mărturisitori ruşi

(Predică la Sfânta Liturghie 7 februarie 1999)

“La prăznuirea noilor mucenici şi mărturisitori ruşi, care, în acest an cad în Săptămâna fiului risipitor, ne rugăm iarăşi pentru ca Domnul să dăruiască Bisericii Sale harul pocăinţei la aceeaşi profunzime la care s-a arătat şi dreptatea sfinţilor ei. Şi ne amintim nu numai de cei care au îndurat în anii prigoanei comuniste, dar şi de cei care au suferit pentru Hristos în zilele noastre. Cunoaştem numele ieromonahilor Nestor şi Vasilie care au fost omorâţi în noaptea Invierii, şi al altor călugări de la Optina, al arhimandritului Petru şi al multor altor creştini ortodocşi ucisi fără nici o vină, între care nu puţini monahi, fete şi copii.

Astăzi aş dori ca din această ceată sa pun în lumină pe noul mucenic şi mărturisitor ostaşul Evghenie care a primit moartea întru Domnul în satul Bamut din Cecenia, în 23 mai 1996, la praznicul Inălţării, când împlinea 19 ani. Ziua naşterii sale pământeşti mai înainte a închipuit ziua naşteri sale întru cele de sus. Am aflat deja şi despre alţi mucenici ai dreptei credinte, prizonieri la ceceni: protoiereul Anatolie care a fost ucis, trei tineri soldaţi răstigniţi în Vinerea Mare şi alţi pătimitori pentru Hristos din acest război. Şi acum iată, Evghenie Rodionov.

Cu o întârziere de peste doi ani a apărut, în sfârşit, o scurtă menţiune într-o revistă patriotică. Subiectul a fost amintit şi în emisiunea TV „Casa rusă” şi atât. Ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic deosebit, şi acest lucru poate fi dat uitării. Intreaga Rusie ar fi trebuit să vadă că este vorba despre un erou naţional, iar cele petrecute să fie petrecute în mijlocul Bisericii, în sfeşnic, spre a lumina tuturor...

Ce s-a petrecut de fapt? Ce i-a povestit mamei lui Evghenie ucigaşul fiului ei în prezenţa reprezentanţilor O.S.C.E.? Tinerilor soldaţi căzuţi prizonieri li s-a spus:

„Cine doreşte să rămână în viaţă să-şi scoată crucea de la gât şi să se declare musulman”.

Când Evghenie a refuzat să-şi scoată crucea, au început să-l bată cu cruzime. Apoi l-au batjocorit şi torturat timp de trei luni. După asta l-au ucis, tăindu-i capul. Mormântul i-a fost arătat mamei contra unei sume mari de bani, chiar de către ceceni. Este uimitor că nici după ce a murit nu i-au scos crucea, n-au avut curajul.

Ce însemnătate are crucea purtată la gât? Continuare »

25 Comentarii »

“Dacă vom purta acest război cu aceleaşi mijloace pe care le folosesc oamenii care nu-L cunosc pe Dumnezeu, atunci acest război se va termina mereu cu înfrângerea noastră. Nu vom putea învinge niciodată ura cu ură. Dacă în încleştarea noastră duhovnicească vom avea sufletul plin de lăcomie, de răutate şi de ură, în cele din urmă ne vom nimici pe noi înşine. Cel mai important lucru pe care vrea să-l obţină vrăjmaşul este să-i aducă pe toţi la disperare, la capătul puterilor, în acea stare în care se află el însuşi şi care trebuie să ducă la un fel deosebit de ucidere (..) Până când nu vom fi ancoraţi în realitate nu putem spera la nimic, vom fi sortiţi pierii. Războiul nostru este împotriva tatălui minciunii, care are totală putere în lumea aceasta doar atunci când nu avem adevărul”.

El alege crucea

Discuţia corespondentului postului de radio „Radonej”, Tamara Moskviceva, cu Vladimir Peresleghin din satul Prohorov, regiunea Moscova, preot la Biserica Icoanei Mântuitorului cea Nefacută de Mână Omenească

Părintele Vladimir: In legătură cu nevoinţa mucenicească a lui Evghenie Rodionov, ostaşul grănicer în vârstă de 19 ani dintr-un sat de lângă Moscova, s-a scris deja în revista „Russkii Dom” (nr. 1/1999) şi mulţi ortodocşi au răspuns la această ştire excepţională. Au mers la mormântul său, s-au întâlnit cu mama acestuia.

Să rememorăm faptele. In noaptea de 13 spre 14 februarie 1996 soldatul Evghenie Rodionov, pe atunci încă în vârstă de 18 ani, împreună cu alţi trei camarazi din regiment, care încă nu primiseră botezul focului, făceau de planton într-un post de grăniceri care nu era apărat, la graniţa ceceno -inguşetă. Subunitatea lor fusese transferată acolo din regiunea Kaliningrad cu doar o lună înainte. Li se interzise să tragă primii în caz de atac, trebuiau să tragă mai întâi un foc de avertisment în aer. Şi toate acestea, în condiţiile anarhiei din Cecenia.

Băieţii au fost capturaţi de bandiţii ceceni înarmaţi până în dinţi, care mergeau cu o ambulanţă. Rebelii trecuseră fără nici o problemă de trei din posturile de control. A început o perioadă de trei luni de prizonierat, în care li s-a propus să treacă la religia mahomedană. Evghenie era singurul dintre ei care avea la gât o cruciuliţă, de care nu s-a despărţit niciodată. Aceasta a stârnit o furie deosebită. I se cerea să-şi scoată cruciuliţa, adică să se lepede de bunăvoie de Hristos. Pentru că a refuzat categoric să-şi scoată crucea, a fost supus unei morţi chinuitoare. Pe 23 mai 1996, chiar de ziua sa de naştere, în ziua Inălţării Domnului, Evghenie a fost decapitat.

O grupă independentă de ziarişti ceceni a realizat un film despre război. In acest film au fost folosite imagini cu torturile la care au fost supuşi prizonierii luaţi de rebeli. Cei care au filmat au fost ceceni. Parţial aceste cadre au fost prezentate în „Russkii Dom”, dar nu integral. In aceste cadre satanice se vedea cum erau împuşcaţi doi băieţi legaţi, apoi cum unui al treilea i se tăia pe viu capul cu un fierăstrău. Este cel mai probabil că un supliciu ca acesta să fi îndurat şi Evghenie. Impreună cu ei, pentru că au refuzat să treacă la religia mahomedană, au mai fost torturaţi încă trei: soldaţii Igor, Andrei şi Alexandru. Evghenie a fost supus unor chinuri deosebite pentru că a refuzat să-şi scoată cruciuliţa de la gât.

Trupurile lor au rămas neînmormântate timp de două săptămâni, în luna mai când deja era cald. Apoi, mama lui Evghenie trecând prin toate cercurile iadului, plătind sume mari de bani comandanţilor ceceni, a dat de mormânt, iar pe 23 octombrie 1996, trupurile celor patru au fost exhumate. Capul lui Evghenie i-a fost redat mamei contra unei taxe suplimentare pe 6 noiembrie, la praznicul icoanei Maicii Domnului „Bucuria celor întristaţi”.

Trebuie spus că Evghenie era credincios în mod conştient şi liber asumat. Inainte de armată din proprie iniţiativă, potrivit mărturiei mamei s-a spovedit şi s-a împărtăşit. Adolescent fiind, se simţea atras de biserică. Mergea cu plăcere la biserică şi aducea acasă aghiazmă. Cu toate că nu cunoştea până în amănunt adevărurile credinţei, el a ales: a ales moartea pentru Hristos, demonstrând prin aceasta adânca sa credinţă în Cel înviat din morţi. Continuare »

19 Comentarii »

“Şi chiar dacă întreaga lume va îngenunchea şi se va închina treimii diavolului, voi să nu îngenuncheaţi! Şi astăzi, şi mâine, şi în veci să vă închinaţi Sfintei Treimi. Preasfântă Treime, miluieşte lumea. Sfântă Treime, Părinte, Fiule şi Duhule Sfinte, acoperă-i pe copiii Tăi!” (IPS Augustin de Florina)

• Vezi si: Parintele Mihail Stanciu despre viata Sfintei Treimi, despre erezia Filioque si constructia babilonica a ecumenismului
• EXPERIENTA TREIMII: “Suntem totdeauna Trei…” (Pr. Dumitru Staniloae)
  

• Pr. Tudor Ciocan – despre Sfanta Treime si Pogorarea Sf. Duh La emisiunea “Luminile noptii” la Radio Romania Actualitati din data de 23.05.2010 (prin bunavointa fratelui Valentin):

***

Predică a Mitropolitului Augustin de Florina

la Sfânta Treime

SFANTA TREIME VERSUS TREIMEA PATIMILOR DIAVOLESTI

„Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Tu eşti Dumnezeu care faci minuni (singur)” (Psalmul 76, 14-15)

Iubiţii mei, astăzi este mare sărbătoare şi praznic. Este sărbătorit Duhul. Nu doar Duhul. Există duhul cu „d” mic şi Duhul cu „d” mare.

În Sfânta Scriptură duh (cu „d” mic) se numeşte aerul, care este pe de-o parte nevăzut, dar este simţit prin lucrările sale. În alte locuri, duh este numit omul, sufletul omului, mai ales când se au în vedere cele mari şi înalte. De asemenea, duhuri nemateriale se numesc îngerii şi arhanghelii. Dar în vârful tuturor duhurilor imateriale este Dumnezeu. Aceasta este descoperirea Sfintei Scripturi. Acolo, există acel cuvânt foarte important pe care l-a spus Hristos lângă fântâna din Sihar: „Duh este Dumnezeu, şi cei ce I se închină trebuie să I se închine în duh şi în adevăr” (Ioan 4, 23). Duh este Dumnezeu. Şi Duh Sfânt (cu „d” mare) se numeşte în special a Treia Persoană a Dumnezeirii, a Dumnezeului Treimic. Adică Duhul cel Sfânt, pe Care-L sărbătorim astăzi nu este un mit, o poveste, o teorie, o idee platonică sau altceva, ci este o entitate, un ipostas, o persoană. Continuare »

5 Comentarii »

• Noul Mucenic rus Evghenie Rodionov (atentionare: filmarea video include scena martiriului)

La linkul indicat de pe blogul lui Laurentiu Dumitru, puteti vedea si traducerea documentarului realizat de greci despre viata celui mai nou mucenic ( †1996) canonizat de Biserica Rusa, Evghenie Rodionov, soldatul rus care implinea 19 ani exact in ziua martirizarii sale. La 23 mai 1996, Sfantul Mucenic Evghenie a fost executat prin taierea capului de rebelii ceceni, pentru ca a refuzat sa se lepede de Hristos si sa-si scoata de la gat cruciulita pe care o purta din copilarie. Mama acestuia a primit si filmarea video a executiei (inclusa in documentar – min.4), care este cutremuratoare si greu de urmarit…

Câteva mărturii din film despre minunile Noului Mucenic: Continuare »

36 Comentarii »

Duhul lui Dumnezeu traieste in biserica. Dar in noi traieste, oare, Duhul lui Dumnezeu? Traieste si lucreaza daca este in noi viata duhovniceasca.

Duhul, unit cu trupul, a fost asezat in lumea lui Dumnezeu ca sa fie preot, ca nu numai el sa traiasca in Dumnezeu, ci si pe toate cele materiale sa le aduca prin el insusi la impartasirea de viata dumnezeiasca.

“Cincizecimea praznuim si venirea Duhului (Stihira la Doamne, strigat-am) – o praznuim nu numai ca pe evenimentul prin care s-a intemeiat Biserica lui Dumnezeu, ci si ca pe un dar de la Dumnezeu, pe care fiecare dintre noi si-l insuseste si care este esential in viata noastra crestina.

Duhul Sfant, pogorandu-Se asupra Apostolilor, nu a ramas numai in ei, ci prin ei, ca prin niste canale, S-a revarsat asupra tuturor credinciosilor, si incepand de atunci traieste si lucreaza in Biserica, renascand la viata duhovniceasca prin Dumnezeiestile Taine, educand si pazind in ea pe fiecare om care devine madular al ei.

Cu toti suntem, prin harul lui Dumnezeu, purtatori de Duh – sau trebuie sa fim astfel, pentru ca prin Botez toti dintr-un Duh ne-am adapat (v. 1 Cor. 12, 13), prin Mirungere suntem insemnati cu Duhul Cel sfant al fagaduintei, prin pocainta suntem innoiti prin Duhul (v. Efes. 4, 23), prin Impartasanie primim Duhul infierii (v. Rom. 8,15) si devenim un duh cu Domnul (v. I Cor. 6,17). Avand asemenea fagaduinte si incredintari, vom pricepe cu usurinta intrebarea Apostolului Pavel catre corinteni: Au nu stiti ca biserica a lui Dumnezeu sunteti si Duhul lui Dumnezeu traieste intru voi? (I Cor. 3, 16), atunci cand a bagat de seama ca acei corinteni carora le scria el nu luau aminte la aceasta inalta intaietate crestineasca a lor. Continuare »

4 Comentarii »

“De Praznicul Cinzecimii, cand praznuim Pogorarea Duhului Sfant asupra Bisericii, roaga-te fierbinte ca Duhul Sfant sa Se pogoare asupra ta, pregatindu-te dinainte cu rugaciune si citiri duhovnicesti… trebuie sa-L implori pe Dumnezeu sa-ti dea harul Duhului Sfant si sa-ti umple sufletul pana la revarsare, pana la capatul puterilor. Cu alte cuvinte, trebuie sa ceri sa te primeasca, inca din viata aceasta, in Imparatia Cerurilor, ca sa-ti dea arvuna si inceputul viitorului, desfatarea cea vesnica.“

• Cantari, slujbe si rugaciuni pentru Pogorarea Duhului Sfant si Praznicul Sfintei Treimi
• Cuvinte rostite la Duminica Rusaliilor – 23.05.2010 – Man. Antim, Bucuresti
• Acatistul Sfantului Duh
• CELE MAI FRUMOASE RUGACIUNI DIN SLUJBA PLECARII GENUNCHILOR (Vecernia din Duminica Cincizecimii)

*

• MARTIRI SI HISTRIONI sau: CINE NE TRANSMITE DUHUL ADEVARULUI?
• ASTEPTAND DUHUL… CUM SA NE PREGATIM DE CINCIZECIME?
• BISERICA ORTODOXA CA CINCIZECIME CONTINUA
• Parintele Arsenie Muscalu: VIATA IN BISERICA. “FOC AM VENIT SA ARUNC PE PAMANT!”
  
• SCRISOARE CATRE UN PRIETEN, LA POGORAREA SFANTULUI DUH
• Pogorarea IN NOI a Sfantului Duh – conditia mantuirii
• Iara si iara… PERFUZII VITALE PENTRU INCERCARILE VREMURILOR
• DIN CE MOARTE NE-A IZBAVIT HRISTOS PRIN MOARTEA SI INVIEREA SA?
• Sarea Ortodoxiei si surogatele formalismului
• O noua forma a blasfemiei: erezia nevolniciei – de SFANTUL SIMEON NOUL TEOLOG

***

• Pogorârea Sfântului Duh – slujbe si predici de la Man. Putna si Sihastria Putnei (2010)
  

Frate, stii tu Cine este Duhul Sfant?

“Si asa, dupa inaltarea in trup si pana la Cinzecime, Sfintii Apostoli au asteptat venirea Sfantului Duh. Din pricina ca Duhul Sfant inca nu Se pogorase, Biserica nu primise inca acel nepretuit, neasemuit dar. Trupul Bisericii era, cum s-ar zice, fara suflet, neinsufletit. Duhul Sfant inca nu venise sa dea viata si sa insufleteasca Biserica lui Hristos, inima Bisericii inca nu incepuse sa bata.

O, Duhule al lui Dumnezeu, vino si Te salasluieste in inima Bisericii Fiului lui Dumnezeu! O, Duhule Sfinte, vino si in bisericile noastre cele pamantesti si in inimile noastre!

Da, frate, Duhul Sfant va veni in bisericile lui Dumnezeu. Ai grija sa te invrednicesti ca El sa vina si in trupul si in sufletul tau. Stii ca Biserica este acolo unde este si Duhul; fara Duhul Sfant nu poate fi nicio Biserica. Din aceasta pricina, adunarile eretice nu pot fi numite Biserici, chiar daca formele lor exterioare sunt asemanatoare celor ale Bisericii. Sa stii ca acesta este doar un cadavru fara viata.Duhul Sfant salasluieste acolo unde este credinta dreapta si o puternica adeverire in virtute si adevar [a acesteia]. Despre o astfel de Biserica marturiseste Domnul ca de Mireasa Sa, adresandu-I-se profetic: Toata esti frumoasa, draga Mea, si fara nicio pata (Cantarea Cantarilor 4:7). Continuare »

9 Comentarii »