Război întru Cuvânt

PARINTELE CALCIU DESPRE SINGURATATE SI UNIREA INTRU BISERICA

Publicat pe 25 Apr 2010 | Categorii: "Concentrate" duhovnicesti, Parintele Gheorghe Calciu, Talcuiri ale textelor scripturistice, Vindecarea Slabanogului, Vremurile in care traim | |Print

67 Comentarii »

67 Raspunsuri to “PARINTELE CALCIU DESPRE SINGURATATE SI UNIREA INTRU BISERICA”

1. pe 25 Apr 2010 la 01:05 # 1. azucena
   
   

   Parintele Cleopa, predica la duminica vindecarii slabanogului de la scaldatoarea Vitezda:

   http://www.crestinortodox.ro/predici/predici-duminicile-peste/minunea-la-scaldatoarea-vitezda-71627.html

2. pe 25 Apr 2010 la 03:12 # 2. Istrate Maria Magdalena
   
   

   Sfantul Ignatie Briancianinov”PREDICA DESPRE PEDEPSELE LUI DUMNEZEU”:

   “Iată că te-ai făcut sănătos: de acum să nu mai greşeşti, ca să nu-ţi fie ţie ceva mai rău (Ioan 5, 14). Astfel de poruncă a dat Domnul slăbănogului vindecat de El, precum am auzit astăzi în Evanghelie.

   Iubiţi fraţi! Această poruncă a Domnului are pentru noi o însemnătate dintre cele mai mari. Ea ne vesteşte că suntem supuşi bolilor şi celorlalte necazuri ale vieţii pământeşti pentru păcatele noastre. Şi când Dumnezeu ne izbăveşte de boală sau de alt necaz, iar noi începem să ducem iar viaţă păcătoasă, iarăşi suntem supuşi unor necazuri, mai grele decât pedepsele dintâi trimise asupra noastră de Dumnezeu. Păcatul este pricina tuturor necazurilor omului, atât în timp, cât şi în veşnicie.

   Necazurile alcătuiesc o urmare oarecum firească, o însuşire oarecum firească a păcatului, la fel cum suferinţele pricinuite de bolile trupeşti alcătuiesc o însuşire nedespărţită a acestor boli, o lucrare proprie lor. Păcatul, în înţelesul larg al cuvântului, cuprinde toţi oamenii, până la unul; unele păcate alcătuiesc jalnica moştenire a unor întregi obşti omeneşti; în fine, fiecare om are patimile sale aparte, păcatele sale aparte, ce sunt cu osebire ale lui. Păcatul, în toate aceste felurite chipuri, slujeşte drept temei al tuturor necazurilor şi nenorocirilor cărora le este supusă omenirea îndeobşte, le sunt supuse obşti întregi, le este supus fiecare om în parte. Starea de cădere, starea de moarte veşnică, de care este molipsită, lovită, omorâtă întreaga omenire, este izvorul tuturor celorlalte păcate omeneşti, atât obşteşti, cât şi ale fiecăruia în parte. Firea noastră aruncată în netocmire de otrava păcatului a dobândit însuşirea de a păcătui, a dobândit înclinarea către păcat, s-a supus silniciei păcatului, nu poate să nu dea naştere la păcate, nu poate să se descurce fără el în nici unul din chipurile lucrării sale. Nici unul dintre oamenii neînnoiţi duhovniceşte nu poate să nu păcătuiască, chiar dacă ar voi să nu păcătuiască (Romani 7, 14-25).

   Trei pedepse sunt rânduite de dreapta judecată a lui Dumnezeu întregii omeniri pentru păcatele întregii omeniri. Două dintre ele au fost săvârşite deja, cea de-a treia urmează să fie săvârşită. Prima pedeapsă a fost moartea veşnică; acesteia i-a fost supusă întreaga omenire în rădăcina sa, în protopărinţi, pentru neascultarea de Dumnezeu în rai. Cea de-a doua pedeapsă a fost potopul, pentru că omenirea îngăduise ca în ea trupul să precumpănească asupra duhului, pentru că ea se coborâse la viaţa şi treapta de vrednicie a necuvântătoarelor. Cea din urmă pedeapsă trebuie să fie stricarea şi sfârşitul acestei lumi văzute, pentru lepădarea de Răscumpărătorul, pentru înclinarea hotărâtoare a oamenilor spre împărtăşirea cu îngerii căzuţi.

   Nu rareori un fel aparte al păcatului cuprinde întregi obşti omeneşti şi atrage asupra lor pedeapsa lui Dumnezeu. Astfel, locuitorii Sodomei au fost arşi cu foc pogorât din cer pentru desfătarea nelegiuită a trupului; israilitenii au fost daţi nu o dată pe mâna celor de alt neam pentru căderea în idolatrie; piatră pe piatră n-a rămas în măreţul Ierusalim, care era clădit din pietre minunate, şi locuitorii lui au pierit de sabia romanilor, din pricina lepădării Mântuitorului şi a uciderii de Dumnezeu. Păcatul e molipsitor: greu este pentru un singur om să ţină piept păcatului de care s-a lăsat târâtă întreaga obşte.

   O pildă de pedeapsă pentru păcatul făcut de om aparte şi pedepsit de dreapta judecată a lui Dumnezeu tot aparte vedem în boala îndelungată a slăbănogului tămăduit de Domnul.

   După ce am spus atât cât este neapărată nevoie să ştim şi cât putem spune acum despre păcătoşenia întregului neam omenesc şi despre păcătoşenia obştilor omeneşti, să ne întoarcem cu stăruinţă luarea-aminte asupra păcătoşeniei pe care o are fiece om în parte. Această cercetare este pentru noi de neapărată trebuinţă şi de nemăsurat folos. Ea poate avea o înrâurire mântuitoare asupra lucrării noastre, abătând-o de la calea nelegiuirilor, îndreptând-o după voia lui Dumnezeu. Luminaţi fiind de legea lui Dumnezeu, învăţăm că Dumnezeu, în nemărginita Lui milostivire, este şi Judecător cu desăvârşire drept, că El va răsplăti negreşit pentru viaţa păcătoasă cu pedeapsa potrivită. Această încredinţare ne îndeamnă să întrebuinţăm toate strădaniile cu putinţă pentru a ne slobozi atât de înrâurirea propriilor patimi, cât şi de cea a obiceiurilor păcătoase ale societăţii în care trăim, pentru a ne izbăvi de pedepsele vremelnice şi veşnice ale lui Dumnezeu.

   Sfinţii Părinţi spun cu tărie că înainte de răscumpărare toţi oamenii erau stăpâniţi de păcat, făceau voia păcatului chiar împotriva dorinţei lor. După răscumpărarea neamului omenesc de către Dumnezeu-Omul, cei ce au crezut în Hristos şi s-au înnoit prin Sfântul Botez nu mai sunt siluiţi de păcat, ci au libertate: libertatea de a se împotrivi păcatului sau de a urma îndemnurilor acestuia. Cei care se supun de bunăvoie păcatului îşi pierd iar libertatea şi cad sub stăpânirea silnică a păcatului. Cei care sub călăuzirea Cuvântului dumnezeiesc duc luptă cu păcatul, se împotrivesc lui, vor dobândi la vremea cuvenită deplină biruinţă asupra păcătoşeniei. Biruinţa asupra propriei păcătoşenii este, totodată, şi biruinţă asupra morţii veşnice. Cel ce a dobândit-o poate cu uşurinţă să se depărteze de la obşteasca aplecare spre păcat. Vedem aceasta la sfinţii mucenici: după ce au biruit păcatul în ei înşişi, s-au împotrivit rătăcirii poporului, au dat-o în vileag, nu s-au dat în lături a pecetlui sfânta lor mărturie cu sânge. Cel târât şi orbit de păcatul propriu nu poate să nu fie târât şi de aplecarea obştească spre păcat: el nu o vede pe aceasta cu limpezime, nu o înţelege aşa cum trebuie, nu se desface de ea cu lepădare de sine, fiind al ei cu inima. Miezul nevoinţei împotriva păcatului, al nevoinţei cu care este îndatorat să se nevoiască fiecare creştin, stă în lupta împotriva păcatului, în ruperea prieteniei cu el, în biruirea lui în sufletul său, în minte şi în inimă, cu care trupul nu poate să nu aibă împreună-simtire. „Moartea cea veşnică“, spune Preacuviosul Macarie cel Mare, „se află ascunsă înăuntrul inimii: prin ea omul e mort, fiind de fapt viu. Cine a trecut întru taina inimii de la moarte la viaţă, acela va fi viu în veci şi nu va mai muri nicicând. Chiar dacă trupurile unora ca aceştia se şi despart pentru o vreme de sufletele lor, ele sunt sfinţite şi vor învia cu slavă. Din această pricină numim „somn” moartea sfinţilor”.

   Sfinţii, toţi până la unul (Evr. 12, 8), în ciuda faptului că au biruit moartea veşnică şi au descoperit în sine viaţa veşnică încă din vremea acestei vieţi vremelnice, au fost supuşi unor multe şi grele necazuri şi ispite. De ce? Este firesc ca păcătoşii să atragă asupra lor pedeapsa lui Dumnezeu: dar pentru ce toiagul lui Dumnezeu nu-i ocoleşte pe aleşii Lui, ci le dă lovituri? Această întrebare îşi află, potrivit Sfintelor Scripturi şi Sfinţilor Părinţi, următorul răspuns. Deşi păcătoşenia a fost biruită în oamenii drepţi, deşi moartea cea veşnică a fost nimicită în ei prin adăstarea Sfântului Duh, nu li s-a dat rămânerea neschimbată în bine pentru tot răstimpul călătoriei pământeşti: nu li s-a luat libertatea de a alege între bine şi rău. A rămâne în bine fără putinţă de schimbare este o însuşire care ţine de veacul viitor. Viaţa pământească este, până în ultima ei clipă, o arenă a nevoinţelor de voie şi de nevoie. Îmi chinui trupul meu şi îl supun robiei, spune marele Pavel, ca nu cumva, altora propovăduind, însumi să mă fac netrebnic (I Cor. 9, 27). Apostolul spune aceasta despre un trup sărat şi sfinţit cu harul dumnezeiesc, trup căruia nu i-a adus nici o vătămare cumplita otravă a năpârcii, ale cărui veşminte lucrau tămăduiri – şi un asemenea trup avea nevoie să fie supus robiei şi chinuit pentru ca patimile lui cele omorâte să nu învie şi moartea veşnică să nu prindă viaţă iarăşi! Atâta vreme cât creştinul, fie el şi vas al Sfântului Duh, călătoreşte pe pământ, moartea veşnică poate să învie în el, păcătoşenia îi poate cuprinde iarăşi şi trupul, şi sufletul. Nevoinţa proprie însă nu este îndestulătoare pentru slujitorii lui Dumnezeu ca să biruie căderea care se cuibăreşte în fire, care năzuieşte neîncetat să ajungă din nouă stăpână: ei au nevoie de ajutorul lui Dumnezeu. Dumnezeu le ajută cu harul Său şi cu toiagul pedepsei Sale părinteşti, potrivit harului fiecăruia. Marelui Pavel i s-a dat – el o mărturiseşte – îmbolditor trupului, îngerul satanei, ca să îl bată peste obraz, ca să nu se înalţe (II Cor. 12, 7) din pricina preaînaltei sporiri duhovniceşti, din pricina mulţimii descoperirilor dumnezeieşti pe care le primise, din pricina mulţimii darurilor duhovniceşti pe care le avea, din pricina mulţimii minunilor pe care le făcuse. Firea noastră este atât de vătămată de otrava păcatului că până şi belşugul harului dumnezeiesc din om îi poate sluji omului drept pricină de trufie şi pierzanie. Nu cinstiri, nu slavă, nu ascultare fără cârtire l-au întâmpinat pe Pavel atunci când propovăduia lumii pe Hristos, dovedind adevărul propovăduirii prin semne: îngerul satanei îi pregătea peste tot curse, împotrivire, defăimare, prigoană, necazuri, moarte. Cunoscând că toate acestea i se întâmplau cu îngăduinţa lui Dumnezeu, Pavel strigă: Binevoiesc întru neputinţe, întru defăimări, în nevoi, în prigoane, întru strâmtorări pentru Hristos (II Cor. 12, 10). Pavel găsea că este neapărată nevoie să îşi chinuie trupul, ca nu cumva, dându-i frâu liber, să scoată capul patimile trupeşti: ochiul dumnezeieştii Pronii vedea că e nevoie ca sufletul lui Pavel să fie apărat de trufie prin necazuri. Chiar firea omenească în stare de curăţie are ceva trufaş, bagă de seamă Preacuviosul Macarie cel Mare. Iată pricina pentru care robii lui Dumnezeu se supun de bunăvoie lipsurilor şi necazurilor şi, totodată, sunt supuşi unor felurite necazuri şi ispite cu îngăduinţa purtării de grijă dumnezeieşti, care ajută prin necazuri nevoinţelor robilor lui Dumnezeu, care păzeşte prin necazuri nevoinţa lor de stricăciunea păcatului. Calea vieţii pământeşti a fost pentru toţi sfinţii cale foarte ostenicioasă, spinoasă, plină de lipsuri, împresurată de necazuri fără număr.

   Unii dintre ei, spune Apostolul, au fost omorâţi… iar alţii prin batjocuri şi bătăi au primit ispitire, încă şi prin legături şi prin temniţe; au fost ucişi cu pietre, tăiaţi cu ferăstrăul, ispitiţi au fost, cu ucidere de sabie au murit; în cojoace au umblat şi în piei de capre, lipsiţi fiind, necăjiţi, de rău supăraţi – ei, de care lumea nu era vrednică -, în pustii rătăcind şi în munţi şi în peşteri şi în crăpăturile pământului (Evr. 11, 35-38). Sfântul Simeon Metafrast bagă de seamă în Viaţa Marelui Mucenic Eustatie: „Nu-i place lui Dumnezeu ca robii Lui, cărora El le-a gătit în ceruri veşnică, neschimbătoare cinste şi slavă, să petreacă cinstiţi şi proslăviţi cu cinstire deşartă şi vremelnică în această lume stricată şi nestatornică“. De ce? Fiindcă nu este om care să poată trăi pe culmea măririi şi bunăstării pământeşti fără a rămâne nevătămat. Chiar de ar fi cineva de o seamă cu îngerii la curăţie, şi acela se va clătina. În noi, în sufletele noastre, este sădită de cădere putinţa noastră de a ne schimba. Nu putem să nu ne potrivim cu aşezarea duhului nostru împrejurărilor în care ne aflăm şi situaţiei noastre materiale. Lipitu-s-a de pământ sufletul meu! (Ps. 118, 25; cf. Ps. 137, 7) – se mărturiseşte Prorocul lui Dumnezeu în numele fiecărui om căzut: mă ridică de la pământ, mă rupe de el, mă aduce întru mântuire dreapta Ta, Cuvântul Tău cel atotsfânt şi Pronia Ta cea atotsfântă, amestecând cu necazuri bunăstarea vremelnică şi mângâindu-mă totodată cu mângâiere harică, duhovnicească, ce insuflă năzuinţă către cer în inima mea. Fără acest ajutor al lui Dumnezeu, nefericita mea înclinare, căreia nu mă pot împotrivi cu propriile mijloace, m-ar fi făcut să mă leg cu mintea şi cu inima numai şi numai de materie şi să mă amăgesc în chip cumplit şi pierzător pe mine însumi, uitând de veşnicie, de bunătăţile cele gătite mie în ea, să le pierd fără putinţă de întoarcere.

   Adevăraţii slujitori ai lui Dumnezeu au primit cu supunere faţă de Dumnezeu, cu recunoştinţă, cu slavoslovire a lui Dumnezeu, necazurile a căror venire asupra lor a fost îngăduită de Pronia lui Dumnezeu. Ei au binevoit, cum spune Sfântul Apostol Pavel, întru necazurile lor; le-au găsit folositoare, neapărat trebuincioase pentru ei; au recunoscut că Dumnezeu pe bună dreptate şi în chip binefăcător a îngăduit ca necazurile să vină asupra lor. Ei au unit năzuinţa voii lor cu lucrarea voii lui Dumnezeu: cu adevărat au binevoit întru pedepsele şi învăţăturile de minte trimise lor de Dumnezeu. Dintr-o astfel de aşezare a inimii, dintr-un asemenea fel de a gândi priveau sfinţii necazurile care se abăteau asupra lor. Mângâierea şi bucuria duhovnicească, înnoirea sufletului prin simţămintele veacului viitor au fost în ei urmare a aşezării sufleteşti insuflate de smerita cugetare. Ce vom spune noi, păcătoşii, despre necazurile care ni se întâmplă? În primul rând, care-i pricina lor începătoare? Pricina începătoare a necazurilor omeneşti este, cum am văzut, păcatul – şi foarte bine face fiece păcătos atunci când, atins fiind de necazuri, îşi întoarce fără întârziere privirile către păcatele sale, le recunoaşte, le învinovăţeşte, se învinovăţeşte pe sine pentru ele, recunoaşte că necazul este dreapta pedeapsă de la Dumnezeu.

   Mai este şi o altă pricină a necazurilor: milostivirea lui Dumnezeu faţă de omenirea neputincioasă, îngăduind necazurilor să vină asupra păcătoşilor, Dumnezeu le dă imbold să îşi vină în fire, să se oprească din neînfrânata lor pornire, să îşi amintească de veşnicie, de legăturile lor cu ea, să îşi amintească de Dumnezeu, de îndatoririle lor faţă de El. Necazurile îngăduite de Dumnezeu asupra păcătoşilor slujesc drept semn al faptului că aceşti păcătoşi n-au fost încă uitaţi, nu au fost încă lepădaţi de Dumnezeu, că Dumnezeu vede în ei putinţa de a se pocăi, de a se îndrepta şi a se mântui. Păcătoşi pedepsiţi de Dumnezeu, prindeţi curaj! Că pe cine iubeşte Domnul, ceartă, şi bate pe tot fiul pe care îl primeşte (Evr. 12, 6). Aceasta ne-o vesteşte Sfânta Scriptură înţelepţindu-ne, mângâindu-ne, întărindu-ne. Primiţi pedeapsa, ca nu cândva să Se mânie Domnul şi să pieriţi din calea cea dreaptă (Ps. 2, 12): primiţi pedeapsa cu conştiinţa faptului că sunteţi vrednici de pedeapsă; primiţi pedeapsa slavoslovind pentru ea pe Dumnezeu, Cel Drept Judecător şi totodată Milostiv în dreapta Sa judecată; primiţi pedeapsa cercetând fără patimă viaţa voastră trecută, mărturisindu-vă greşelile, spălându-le cu lacrimi de pocăinţă, îndreptându-vă purtarea. Aceasta are deseori puţină nevoie de îndreptare pe dinafară, însă foarte multă nevoie de îndreptarea tainică: de îndreptarea felului de a gândi, a imboldurilor, a planurilor. V-aţi abătut de la calea dreaptă prin păcatele voastre: nu o pierdeţi de tot prin cârtire, prin dezvinovăţirea înaintea voastră înşivă şi înaintea oamenilor, care se împotriveşte conştiinţei, prin deznădejde, prin hulă împotriva lui Dumnezeu. Nu prefaceţi mijlocul ajutător care vă este dat în vederea întoarcerii voastre pe calea cucerniciei, mijlocul întrebuinţat de Domnul însuşi, în mijloc de a vă arunca de tot în netocmire, în mijloc de pierzanie.

   Altminteri, Se va mânia pe voi Domnul. El va întoarce faţa Sa de la voi ca de la nişte străini: nu vă va trimite necazuri, ca unor uitaţi şi lepădaţi (Evr. 12, 8); vă va îngădui să vă irosiţi viaţa pământească după poftele inimii voastre iubitoare de păcat şi va porunci morţii să vă secere fără veste, ca pe nişte neghine ce s-au făcut de sloboda lor voie şi alegere hrană pentru focul gheenei.

   Cei care rabdă în chipul cuvenit ispitele, a căror venire asupra lor este îngăduită de Dumnezeu, se apropie de Dumnezeu, dobândesc îndrăznire către El, devin ai Lui, precum dă mărturie Apostolul: De veţi suferi certarea, ca unor fii Se va afla vouă Dumnezeu (Evr. 12, 7). Dumnezeu umple de bunătăţi duhovniceşti pe cel ce rabdă necazul întru smerenia duhului, ia aminte la rugăciunea lui umilită, adeseori abate biciul şi toiagul pedepsei, dacă acesta nu e de trebuinţă pentru o mai mare sporire duhovnicească. Aşa s-a întâmplat cu slăbănogul tămăduit, care de treizeci şi opt de ani zăcea în pridvorul lui Solomon în mijlocul unei mulţimi de alţi bolnavi, care aşteptau, asemeni slăbănogului, vindecătoarea tulburare a apei de către mâna îngerului. La ce pătimire erau siliţi de către boală şi sărăcie! Este lucru învederat: cei loviţi de boală nu aveau alte mijloace de a se vindeca şi, ca atare, se hotărâseră să aştepte vreme îndelungată minunea care se săvârşea o dată în an, dând vindecare adevărată şi deplină de orice boală, însă unui singur bolnav. Boala slăbănogului a fost o pedeapsă pentru păcate, precum se vede limpede din povaţa dată de către Domnul celui tămăduit: Iată că te-ai făcut sănătos: de acum să nu mai greşeşti, ca să nu-ţi fie ţie ceva mai rău.

   Domnul, Care i-a dat poruncă slăbănogului vindecat să nu mai cadă iarăşi în păcatele pentru care fusese pedepsit cu boală, i-a dat aceeaşi poruncă şi păcătoasei căreia îi iertase păcatele. Mergi, i-a grăit Mântuitorul lumii celei osândite de „drepţii” pământeşti să fie bătută cu pietre, şi de acum să nu mai păcătuieşti (Ioan 8, 11). Vindecarea sufletului şi vindecarea trupului sunt date de Milostivul Dumnezeu cu o condiţie, care este întotdeauna aceeaşi. Păcatul femeii era păcat de moarte; este limpede că şi păcatul slăbănogului intra între păcatele de moarte. Tocmai aceste păcate atrag în cea mai mare măsură pedeapsa lui Dumnezeu! Cel cufundat şi împotmolit în adâncul păcatelor de moarte are nevoie de un deosebit ajutor al lui Dumnezeu – şi acest ajutor se arată în chip vădit prin pedeapsă, în chip tainic prin chemarea la pocăinţă. Omul este chemat la pocăinţă fie prin boala trimisă asupra lui, precum s-a întâmplat cu slăbănogul, fie prin prigoana pe care Dumnezeu a îngăduit oamenilor să o dezlănţuie asupra lui, precum s-a întâmplat cu David, fie în vreun alt fel. Sub orice chip s-ar arăta pedeapsa lui Dumnezeu, trebuie s-o primim cu smerenie şi să tindem fără întârziere spre împlinirea acelui scop dumnezeiesc cu care e trimisă ea: să ne grăbim a folosi doctoria pocăinţei, punând în sufletul nostru legământul înfrânării de la acel păcat pentru care ne pedepseşte mâna Domnului. El ne este arătat fără greş de conştiinţa noastră. Iertarea păcatului şi izbăvirea de necazul prin care suntem pedepsiţi pentru păcat ne sunt dăruite de Dumnezeu doar cu condiţia părăsirii păcatului, care este pierzător pentru noi şi urât înaintea lui Dumnezeu. Întoarcerea către păcatul ce a atras asupra noastră mânia lui Dumnezeu, apoi a fost tămăduit şi iertat de Dumnezeu, slujeşte drept pricină a celor mai mari nenorociri – a unor nenorociri cu precădere veşnice, de dincolo de mormânt. Treizeci şi opt de ani s-a chinuit slăbănogul, bolind, pentru păcatul său. O pedeapsă însemnată – însă Domnul vesteşte o pedeapsă şi mai mare pentru întoarcerea la păcat. Ce pedeapsă este mai grea decât o boală care îl ţine pe cel bolnav ţintuit la pat, împresurat de toate lipsurile, întreaga lui viaţă? Nimic altceva decât chinul veşnic în iad, care-i aşteaptă pe toţi păcătoşii care nu se îndreaptă şi nu se pocăiesc. Amin.”

3. pe 25 Apr 2010 la 15:25 # 3. Război întru Cuvânt » IPS Augustin de Florina despre libertate, neascultare si ultimul razboi mondial: “ALEGE SI IA! SI OMENIREA ALEGE FOCUL”
   
   

   [...] Cititi pentru aceasta duminica si: PARINTELE CALCIU DESPRE SINGURATATE SI UNIREA INTRU BISERICA [...]

4. pe 25 Apr 2010 la 16:07 # 4. Scaldatoarea Vitezda: “caut un Om!” » Alex Rădescu
   
   

   [...] predica din aceasta sfanta Duminica (Duminica slabanogului) a parintelui profesor Vasile Gordon. Ca de obicei ar spune cei din parohie. Oricum, un neobisnuit [...]

5. pe 25 Apr 2010 la 16:16 # 5. azucena
   
   

   Tot pentru astazi, Sf. Vasile de la Poiana Marului:

   http://www.sfant.ro/sfinti-romani/cuviosul-vasile-ieromonahul-staretul-schitului-poiana-marului-2.html

6. pe 25 Apr 2010 la 17:30 # 6. Agnes
   
   

   “Cea mai tragica postura a omului este singuratatea , izolarea lui totala” …”fiecare cade singur , dar ne mantuim
   in comunitatea Bisericii” …Da …dar azi , azi , cat mai este valabil “ne mantuim in comunitatea Bisericii “, daca , mai mult decat de suferinta lumii , suntem coplesiti de faptul ca , tocmai casnicii nostri nu vin la Biserica , ca foarte multi din comunitatea Bisericii , langa care stam la Sfanta Liturghie , de cele mai multe ori nici macar nu pot fi abordati pentru problemele Bisericii , pentru ca , unul se grabeste , altul este prea ocupat u altceva , alte persoane inca n-au terminat conversatia despre x sau y , altul fuge la vreo petrecere …”Biserica este singura grupare sociala pozitiva”
   “Suntem tot mai singuri in aceasta exacerbare a personalitatii,
   care are la baza demonizarea societatii”…Comunistii ne-au izolat prin violenta, occidentalii , prin cursele viclene si dibace de a te declara pe tine , unic , etc. …iar autoritatile , t o a t e autoritatile societatii contemporane ne izoleaza tot mai mult , ca sa poata CONTROLA mai bine
   pe oricine …si azi , azi , ce , nu se sacrifica Duhul
   in favoarea literei ? sa mai zic macar de situatia din spitale , n-are rost , se cunoaste …si daca se vindeca , totusi , unii , cati cad in rugaciune , multumind lui Dumnezeu ??? sau cati se bucura de vindecarea cuiva ?!
   Invidia iudeilor , innegurand atmosfera de bucurie a vindecarii Slabanogului :”Nu se cuvine in zi de sambata sa-ti iei patul !” este atat de prezenta astazi , in toata lumea , in aproape orice mediu social …Parinte Gheorghe Calciu , de-acolo , de sus , mai spune-ne iarasi despre singuratate si despre Unirea intru Biserica , ca putini te-au inteles , Parinte …

   Si , da , am [re]citit ce-s spus Sfantul Ioan Gura-de-Aur , dar si Cuviosul Paisie Aghioritul – in vremuri diferite , dar atat de actual astazi , despre indiferenta si egoismul celor care nu stiu sa se bucure pentru bucuria altora …si ca nici macar prietenii nu stim sa ni-i alegem …

   aaa , poza singuraticului pe-o banca la tarm, sub cerul innorat , strabatut de fulgerele constiintei sale – este foarte sugestiva …

7. pe 25 Apr 2010 la 21:39 # 7. Roman Ortodox in Franta
   
   

   “Vindecarea paraliticului de 38 de ani si singuratatea omului contemporan” este o predica nu numai pentru astazi, ci este o predica pentru timpul de astazi. Cu adevarat parintele Calciu ne spune cuvinte vii, cuvinte care ni se adreseaza, si care sunt un semnal de alarma pentru omul contemporan. Cine are urechi de auzit, sa auda.

   Adevarata comunitate nu poate fi decat in sanul Bisericii. Celelalte, partide, asociatii, cluburi si poate chiar familia, atata timp cat nu se sprijina pe poruncile date de Hristos, nu pot sa aduca cu adevarat omului o implinire, ci, ele devin pentru om idoli. Uitandu-ne la multitudinea “comunitatilor” din ziua de astazi, vedem ca prin ele s-au creat modele pentru omul contemporan, care devine insa din ce in ce mai singur. Aceste iluzii de comunitati nu fac decat sa intretina impresia ca omul are o tinta si ca nu este singur. Astazi copii merg la cluburile de karate, dar cati dintre ei au gustat din bucuriile comunitatii in Biserca? Astazi vedem reclame care folosesc cuvintele : “De ce sa nu-ti oferi un sejur la…?”,”numai pentru tine…”, “rasafata-te”,”cadoul tau” etc., toate acestea punandu-te in centru numai pe tine, si chemandu-te sa uiti de cei de langa tine. Astazi omul “se ajuta” aproape numai pe sine, si uita se-l ajute si pe cel de langa el.

   Daca pentru multi este limpede cum comunismul ne-a izolat de cei de langa noi, si prin acea frica de a nu fi “turnati la securitate”, astazi, cand se striga tare ca suntem liberi, nu ne mai dam seama ca ne izolam din ce in ce mai mult de cei apropiati. Dar tocmai “prin aceasta forma de a te declara pe tine unic, ca ai toate drepturile, ca esti independent”, ti se vorbeste de o “libertate gresit inteleasa” deoarece ea exclude raporturile de iubire si te cufunda in singuratate.

   Ori in sanul comunitatii crestine “ramanem uniti prin credinta si prin dragostea unuia fata de altul, prin Iisus Hristos”. In sanul comunitatii crestine daca facem voia Tatalui nostru Celui din Ceruri, vom avea multi frati si surori, si inca pe Hristos, pe Maica Domnului si pe toti sfintii.

   Matei 12, 46-50 :
   “Şi încă vorbind El mulţimilor, iată mama şi fraţii Lui stăteau afară, căutând să vorbească cu El. Cineva I-a zis: Iată mama Ta şi fraţii Tăi stau afară, căutând să-Ţi vorbească. Iar El i-a zis: Cine este mama Mea şi cine sunt fraţii Mei? Şi, întinzând mâna către ucenicii Săi, a zis: Iată mama Mea şi fraţii Mei. Că oricine va face voia Tatălui Meu Celui din ceruri, acela îmi este frate şi soră şi mamă.”

8. pe 25 Apr 2010 la 22:03 # 8. ellaina
   
   

   Tot a predica (video) a pr Gheorghe pt aceasta Duminica la:
   http://vimeo.com/11150220
   Dumnezeule milostiv fie noua…

9. pe 25 Apr 2010 la 22:19 # 9. Nicolae Mirean
   
   

   Singurătatea printe semeni

   Singurătatea printre semeni ,
   E o povară foarte grea .
   E temniţa din libertate ,
   Creiată de purtarea mea .

   E izolarea câştigată,
   Prin trai , prin poftă şi gândire ,
   Prin vanitate şi plăcere ,
   Sfârşită în nefericire .

   E viaţa cea condusă pururi ,
   De tot ce-n mine este ‘’eu’’
   În libertăţi libertiniste
   Şi-n viaţa fără Dumnezeu.

   În nepăsarea mea de-o viaţă ,
   Pentru oricine şi oricând ,
   Şi-n distanţarările de semeni
   Care-i vedeam chiar şi plângând .

   M-am protejat cu multă grijă
   De toţi acei din jurul meu,
   Ce şi prin simpla lor prezenţă,
   Mi se părea că î-mi fac rău.

   Acum mă simt groaznic de singur
   Şi nu mă pot apropia,
   De nimeni sincer şi cu pace
   Deşi cu’adevărat aş vrea.

   M-am depărtat atât, de semeni
   Şi mi-am crescut semeţul ‘’eu’’
   Încât acum nu mă mai lasă
   Nici să mă’nchin lui Dumnezeu .

   Mi-am cultivat un spirit rece.
   Distant superior şi fin,
   Care m’anchis în mine însumi
   Să mă hrănească cu venin.

   Am consumat totul la maxim ,
   În bucuria trecătoare
   Închisă, lacomă, distantă
   Şi’adesea dispreţiutoare.

   Dar tinereţea s-a dus iute ,
   Cu ce ceredeam că e frumos ,
   C’am stors-o lacom şi la maxim ,
   Total şi fărăde folos.

   Acum sunt singur printre semeni,
   Indiferenţi cu mult mai greu ,
   Mai reci şi mai distanţi în cele
   Ce le-am trăit pe viu şi eu .

   Trcem străini unii de alţii,
   Mereu pe-acelaşi coloar.
   Pe-aceiaşi uşă ducem paşii,
   Şi pe acelaşi trotuar.

   Doar un perete ne desparte.
   Dar viaţa noastră e străină
   Şi între sufletele noastre ,
   Distanţa e de….. ani lumină .

   Ne ştim de mult unii pe alţii.
   Schimbăm o vorbă ca vecini
   Numai formal, dar în adîncuri
   Sunem de ghiaţă şi străini .

   Ştiu că primesc ce’ntreaga-mi viaţă
   Am cultivat şi am crescut
   Prin trai, prin poftă şi gândire ,
   Prin ce am fost, prin ce-am făcut .

   Singurătatea printre semeni ,
   Mi-i temniţa din libertate.
   E izolarea mea de o viaţă ,
   Şi-i o răsplată cu dreptate .

   Căci fiecare ce cultivă ,
   Fie în bine fie-n rău,
   Culege-n anii de durere,
   La bătrâneţe şi la greu.

10. pe 26 Apr 2010 la 00:24 # 10. gheorghe bumbescu
    
    

    Fratilor intretinatori ai acestui site, ingaduiti-mi o observatie care nu are legatura cu continutul predicii ci doar cu titlul, observatie de natura lingvistica si teologica in acelasi timp:

    Cred ca folositi in exces prepozitia ‘intru’ si acolo unde nu e necesara intrebuintarea ei. Banuiesc ca o preferati si pentru faptul ca tine de limba veche romaneasca si are putere de a nuanta (nuantarea e un ‘instrument’ necesar pentru a exprima un adevar teologic). Insa nu subestimati prepozitia simpla ‘in’ despre care pot zice ca este corespondentul exact al prepozitiei grecesti ‘en’ cu ajutorul careia Parintii au exprimat multe adevaruri de credinta, in special cele legate de Sfanta Treime si de realitatea Bisericii, ca viata in Hristos. Cercati si puterea acestei prepozitii. In cazul de fata corect spus este unirea ‘in Biserica’ si nu intru Biserica. Unitatea din Biserica este o realitate data, a harului, nu de natura omeneasca (cum cred ecumenistii), la care noi suntem partasi pe masura curatirii. ‘Intru’ arata mai mult directie, miscare. Ca dovada aduc traducerea Crezului, in care grecescul ‘eis enan Theon’ a devenit ‘intr-unul Dumnezeu’. Cititi in original pasajul din epistola Sfantului Apostol Pavel catre Efeseni, depre unirea prin Taina cununiei ‘in Hristos si in Biserica’ (en Hristw kai en th Ekklhsia). Va recomand lectura teologica in limba scrisa a Paritilor, spre a va familiariza, asemenea inaintasilor nostri intru credinta cu modalitatea corecta de a folosi puterea pe care a pus-o Dumnezeu in cuvinte. Recomandarea nu o fac din ‘snobism’ sau elitism ci pentru ca socotesc ca orice ortodox carturar (prefer termenul carturar celui de ‘intelectual’) poate si trebuie sa invete greaca veche. E pacat ca limba pe care au folosit-o cu precadere Parintii Bisericii sa fie numai apanajul unor pseudoteologi scoliti prin occident, care interpreteaza cum vor sau mai bine zis cum au fost ‘programati’ cuvintele Parintilor. Repet, inaintasii nostrii au cunoscut bine atat limba elineasca cat si graiul nostru frumos romanesc. Parintele Dumitru Staniloae e un exemplu luminos de urmas demn al acestora. Dumnezeu sa ne lumineze si pe noi pentru rugaciunile lor!

11. pe 26 Apr 2010 la 08:17 # 11. admin
    
    

    @ gheorghe bumbescu:

    Va multumim. Aveti dreptate, dar nu avem deloc sentimentul folosirii in exces a lui “intru”. Desigur, daca nu se numeste “exces” repetarea numelui insusi al siteului in diferite locuri Paradoxul este ca am ezitat noi insine la acest titlu si am optat pentru “intru” in loc de “in”, fiindca am dorit si ca cititorii sa vada si un alt context in care poate fi folosita prepozitia si sa se inteleaga ca numele paginii nu este “Razboi intr-un Cuvant” Iar explicatia acestei sintagme se gaseste aici: http://www.razbointrucuvant.ro/about/

    Iertati-ne!

12. pe 26 Apr 2010 la 11:29 # 12. George
    
    

    @Istrate Maria Magdalena:

    Esti aceeasi persoana ce posteaza pe site-ul asta? http://drumuricatretine.wordpress.com/2010/02/12/miracolul-gindirii-pozitive/
    “Interesante” subiecte pe-acolo. Dumnezeu sa-i lumineze.

13. pe 26 Apr 2010 la 12:02 # 13. gheorghe bumbescu
    
    

    Rectific: traducerea din Crez a lui ‘eis enan Theon’ este ‘intru unul Dumnezeu’. Prepozitia ‘eis’, diferita de ‘en’ indica miscare, directie. Prin urmare ‘intru’ este polisemnatic, insa cu precadere arata directia, mai corect spus devenirea, asa cum a sesizat Noica.

    Nu am scris randurile de mai sus in dorinta de a ma ‘galcevi’. Cu titlul site-lui si lucrarea sa sunt intru totul de acord, mai mult, m-am folosit foarte mult de articolele publicate. Sugestia mea se referea strict la folosirea lui ‘intru’ pentru a descrie fiintarea noastra in Biserica. Nu tin sa imi dati dreptate si nu vreau sa impun ceva. Parintele Paisie Aghioritul spunea ca e nefericita o exprimare de genul ‘aveti dreptate, dar…’ si folosea un joc de cuvinte. Corespondentul expresiei romanesti de mai sus ar fi in greaca ‘nai, alla…’ si spunea ca dar (‘alla’) nu are sare (‘alas’).

    Ce am vrut sa subliniez este folosul pe care il poate aduce citirea in original a scrierilor Parintilor si ca nu trebuie lasata pe seama ‘specialistilor’. Parintii au fost foarte atenti la termeni dar mai ales la intelesul lor, si aici poate ajuta lectura in original. Sfantul Grigorie Palama acuzat odinioara de imprecizie terminologica a spus ca ‘nu pentru cuvinte este lupta noastra’, dupa care a dezvolat dumnezeieste intelesul celor exprimate de el. Trebuie sa ne lamurim mai intai noua insine intelesul cuvintelor, pentru ca altfel riscam sa ne marginim la o estetica a limbajului.

    Iertati-ma si fratiile voastre si spor in lupta cea buna intru Cuvant!

14. pe 26 Apr 2010 la 13:46 # 14. Istrate Maria Magdalena
    
    

    HRISTOS A INVIAT SI NICI UN MORT NU MAI ESTE IN GROAPA!…

    …Da, GEORGE, eu sunt aceiasi pacatoasa, MARIA-MAGDALENA, si de-aici si de-acolo.

    Multumesc pentru apreciere!

    HRISTOS IN MIJLOCUL NOSTRU!

15. pe 26 Apr 2010 la 14:52 # 15. George
    
    

    @Istrate Maria Magdalena (si scuze admin de off-topic):

    Ma-ndoiesc ca Hristos e in mijlocul celor ce doar declara cu de la ei putere acest lucru. A crede in reincarnare (vad subiecte multiple dezbatute pe tema karma, astrologie etc. pe site-ul respectiv) si-a proclama apoi subit ca “Hristos e-n mijlocul nostru” imi pare un joc foarte periculos.

    Ciudati sunt unii oameni: am mers odata intr-un pelerinaj si-n spatele autocarului un nene destainuia impletiri intre reincarnare si ortodoxie de-ti statea mintea-n loc. Grav e ca victimele, doua doamne mai in varsta, ajunsesera sa-l aprobe.

    Pana si-un pusti (ne-teolog, ca si mine) alaturi de care stateam (ei fix in spatele banchetei noastre) era derutat de ideea de a amesteca mierea cu sarmalele a individului respectiv.

    Nu stiu cine va indoctrineaza cu atata putere, insa e tare greu sa-ti mai revii cand ai inceput sa numesti si intunericul tot lumina.

    Ce, Grig nu zicea ca e bine ce face? Ca doar si marmota invelea ciocolata..

16. pe 26 Apr 2010 la 15:23 # 16. admin
    
    

    @ Istrate Maria Magdalena:

    George intentionase sa-ti atraga mai discret atentia initial, apoi, vazand ca nu ai perceput ironia, a fost ceva mai direct si mai transant.

    Ne-am uitat si noi si am vazut ca este vorba de un site cu profil New Age dintre cele mai explicite. Nu are nimic a face cu invatatura crestina, chiar daca pe cei mai putin cunoscatori ii poate atrage cu vorbe frumoase despre dragoste, pace, lumina, ganduri “pozitive”, etc. Noi am tratat in cateva postari subiectul New Age, aratand, prin spusele unor parinti, care sunt caracteristicile acestei “miscari religioase” sincretiste si de ce ea este profund antihristica, in ciuda aparentelor sale “luminoase”.
    http://www.razbointrucuvant.ro/2010/04/14/noua-spiritualitate-si-dumnezeul-new-age/
    http://www.razbointrucuvant.ro/2009/11/06/regretatul-parinte-symeon-de-la-essex-new-age-miscarea-lui-antihrist/

    Nadajduim ca participarea acolo sa fie din nestiinta, sa nu implice impartasirea sau contaminarea de acele convingeri si sa poti discuta si lamuri cu duhovnicul aceste chestiuni.

    Iarta-ne! Doamne, ajuta!

17. pe 26 Apr 2010 la 17:27 # 17. azucena
    
    

    @ Istrate Maria Magdalena:

    ce dazamagire Maria Magdalena! Cum poate sufletul tau sa traiasca in armonie in doua lumi atat de antagonice: lumea lui Dumnezeu si a celui rau? Cred ca este mult zbucium acolo, sau macar ceva ceata deasa. Or mai fi multi dintre cei care joaca la dublu pe site-uri ortodoxe si pe cele new-age-iste?
    Te rog sa ma ierti, nu am vrut sa fiu rea, dar pur si simplu nu inteleg fenomenul. Nu este nevoie sa-mi raspunzi. Intrebarile mele au fost mai mult retorice …

18. pe 26 Apr 2010 la 19:46 # 18. cristina catrina
    
    

    ma bucur ca le atrageti atentia…cred ca unii chiar nu stiu in ce se baga….Hristos a inviat!

19. pe 26 Apr 2010 la 21:12 # 19. Anca
    
    

    Hristos a Inviat!

    Pentru Admin si George:

    Observ ca discutia a luat-o pe o panta ce nu ne face deloc cinste, noua crestinilor, cu pretentii ca traim invatatura crestina, ca si punem in aplicare poruncile Domnului (mai ales cea cu iubirea de aproape).

    Situatie e la fel de simpla ca si in cazul in care ne uitam la un post Tv si nu ne place. Avem optiunea de a schimba canalul TV sau sa citim o carte, de exemplu. Sau atunci cand ni se da un fel de mancare pe care nu il agreem, putem decide sa nu il mancam, daca simtim ca ne produce “indigestie”.

    Asa e si cu acest tip de site-uri: nu ne obliga nimeni sa le citim, ba mai mult, ar fi mai indicat sa privim daca noi suntem atat de “fara pata” incat sa ne permitem a arunca cu pietre in altii pe care ii judecam cu asprimea “demna” numai de rasa umana.

    Domnilor, daca tot vreti sa salvati oameni de la inecul spiritual, de ce nu luati legatura cu cabinete ale psihologilor, ticsite de sute si mii de oameni cu probleme sufletesti, cu probleme familiale, cu oameni care nu mai au incredere in biserica ortodoxa datorita unor reprezentanti ai dvs care va fac institutia de ras?

    De ce nu luati initiativa sa predicati si sa aduceti alinare si dreapta povata in tari din zona Orientului Mijlociu, unde sunt o multime de romance casatorite cu musulmani (de ordinul zecilor de mii – asta nu va ingrijoreaza???!!) si ai caror copii nu sunt botezati crestineste? Sau si mai rau, au trecut la religia musulmana?

    Puneti un umar solid sa readuceti lumea in biserici, mai ales tinerii care in loc sa participe la slujbe, prefera sa stea cu orele pe internet.

    Implicati-va activ in actiuni pentru stoparea avorturilor sau la reintegrarea copiilor parasiti in familiile de origine, sunt alte exemple.

    Tare teama mi-este ca biserica ortodoxa are probleme reale mult mai grave de rezolvat decat vrea sa recunoasca.

    De pe margine e tare usor de judecat si de aruncat cu noroi, sau de purtat discutii filosofice.
    Ridicati-va deasupra copacilor ca sa vedeti padurea!

20. pe 27 Apr 2010 la 00:18 # 20. mihaela
    
    

    “Gandirea pozitiva ” este o tehnica new age-ista.

21. pe 27 Apr 2010 la 12:01 # 21. Anca
    
    

    Gandirea pozitiva nu are nici o legatura cu miscarea new age.
    Este o latura de care se ocupa PSIHOLOGIA!
    Poate ca n-ar strica sa ne informam, inainte de a prelua judecati emise de altii, in necunostinta de cauza.

    Observ ca publicati doar acele comentarii care va sunt pe plac. De ce nu aveti curajul unei discutii deschise si echilibrate, asa cum ar trebui sa existe intre niste oameni civilizati, care traiesc in secolul XXI, si nu in Evul Mediu?
    Fara patimi, fara resentimente si frustari?

    Este tare usor sa dam copy-paste la tot felul de citate si carti, cand in realitate una zicem si alta graiesc faptele si cuvintele noastre…

22. pe 27 Apr 2010 la 12:14 # 22. admin
    
    

    @ Anca:

    Din pacate, chiar are… Si din pacate pt. fratia ta, chiar mai cunoastem cate ceva despre ghiveciul caruia i se da numele generic de “psihologie” si care are tot mai putina legatura cu stiinta si o tot mai mare legatura cu alte fenomene, asa ca nu se pune problema de “a prelua judecati emise de altii, in necunostinta de cauza”. Iti multumim pentru judecata (de secol XXI ) asupra faptelor si cuvintelor noastre. Desigur, fara patimi, resentimente si frustrari

23. pe 27 Apr 2010 la 12:21 # 23. mihaela
    
    

    Pentru Anca
    Iar psihologia este o disciplina ateista, care pleaca de la ideea ca nu exista suflet,iar creierul (componenta cat se poate de materiala ) se autoprogrameaza, folosind conexiuni sinaptice si reactii umorale, endocrine,ATAT pentru a regla viata de relatie (cu exteriorul palpabil ), cat si viata interioara,neavand nevoie de un “coodonator” divin .Ba mai mult, in psihologie, care este ateista, se considera ca psihicul rezulta din o succesiune a proceselor nervoase in creier,SI ATAT .
    Doamne ajuta!

24. pe 27 Apr 2010 la 12:28 # 24. AnaR
    
    

    @Anca
    Hristos a inviat!
    Psihologia a aparut la un moment dat in istoria omului ,ca tentativa omeneasca de a face fata problemelor sufletesti cu care se confrunta omul din ce in ce mai departat de Dumnezeu.
    Si a fost marcata de erori de cele mai multe ori! Ca orice lucru omenesc!
    A te forta sa gandesti pozitiv… pai asa poti ajunge sa spui negrului alb ca negrul provoaca angoasa! Si asa ajungem la inselare!
    Trebuie sa traim constient, acum si aici, in realitatea lui Dumnezeu, cu nadejdea ca Dumnezeu nu ne lasa , nici macar cand situatia ni se pare fara iesire!
    Vedeti un mod mai pozitiv de a gandi?

25. pe 27 Apr 2010 la 12:29 # 25. mihaela
    
    

    Pentru Anca din Parintele Staniloaie
    Este un fragment de interviu
    Reporter:
    Unii dintre noi sunt studenti la psihologie. Cum poate un psiholog sa-l priveasca pe om doar partial, prin simturile sale?

    Parintele Staniloaie :

    E bine sa dam atentie simturilor noastre. Dar sa avem constiinta ca suntem atarnati de Dumnezeu. Ca Dumnezeu e atent la mine, ca El ma infraneaza de la tot ce e egoism. Caci El e izvorul bunatatii si-mi cere sa fiu bun, sa-mi corectez viata sufleteasca.

    Psihologia descrie omul ca si cum n-ar depinde decat de el insusi. Ne-ar trebui o psihologie legata de credinta. Sa ma simt in atentia lui Dumnezeu si sa simt in mine aspiratia spre implinirea in El.

    Psihologia a fost cam laicizata in ultimul timp. Ca si cand sufletul l-ai inchide in sine si fata de altii. Sufletul e sub conducerea mea, iar eu sunt conducerea lui Dumnezeu. Sufletul nu-l pot lasa asa cum vrea el. Sufletul mi-l conduc si, prin el, trupul. Si aceasta, cand sunt sub atentia lui Dumnezeu, sa cresc in bogatie sufleteasca, ca eu sa fiu pentru altii.

    Voia are un mare rol. Si ea nu sta fara intelegere. Sa legam, prin intelegere, sufletul de Dumnezeu, ca sufletul sa faca voia lui Dumnezeu, sa fim uniti in Dumnezeu prin voia noastra. Sfintii Parinti inteleg sa fim si un suflet impreuna.

26. pe 27 Apr 2010 la 13:33 # 26. Anca
    
    

    Pentru Admin:
    Daca profesia de medic, in cadrul Crucii Rosii, inseamna “fratie”, avem iar un caz clar de modul cum pot unii oameni sa judece, fara a avea un minim de informatii despre interlocutorul lor.
    Fac aceasta precizare, pt ca in comentariul care vi l-am trimis aseara si pe care nu l-ati publicat, va aduceam in atentie cateva aspecte pe care le-am sesizat de-a lungul unei cariere de peste 30 de ani ca si medic, dar si datorita faptului ca am calatorit mult in lumea asta si am avut ocazia sa stau de vorba cu o sumedenie romani de pretutindeni, cu reprezentanti ai bisericii ortodocse (cu functii inalte) din alte tari. Poate ca asta m-a facut sa vad mult mai mult decat se vede din Romania, si poate de aceea va sugeram ca ar treb sa ne ridicam deasupra copacilor pentru a vedea padurea.

    Pentru Mihaela:
    Daca consideri ca psihologia nu accepta ideea de suflet, cum iti explici ca toate cabinetele psihologilor sunt pline de mii de oameni, tocmai cu probleme la nivel de suflet? Sugeram adminului in comentariul pe care nu mi l-a publicat, sa se ia legatura cu psihologii, tocmai pt a se stabili o colaborare intre preoti si psihologi, pt a fi ajutati acesti oameni cu probleme la nivel de suflet; sa se ia legatura cu asistentii sociali de la anumite fundatii si organizatii non-guvernamentale pt a fi ajutati copiii abandonati sa fie reintegrati in familiile de origine (daca ai sa ai curiozitatea sa vorbesti cu acesti copii abandonati de parinti, ai sa fii surprinsa sa constati cite “probleme de suflet” au!).
    Variante ar fi multe.

    Intrebarea mea este: putem sa ne punem cunostintele teologice in a ne ajuta semenii CONCRET sau ne folosim de ele doar pt a ne arata superioritatea fata de ceilalti si de a pune tot felul de etichete?
    Credeti ca Dumnezeu de va judeca dupa cate tone de carti si siteuri am citit sau dupa faptele milostiveniei noastre, puse cu smerenie in slujba celor care au nevoie cu adevarat de ele?

27. pe 27 Apr 2010 la 14:25 # 27. ioana
    
    

    Hristos a inviat!
    Am citit zeci si zeci de carti nu numai despre gandirea pozitiva, dar si despre controlul mintii. Am mers la multe si scump platite seminarii pe aceeasi tema. Tot ceea ce am castigat acolo a fost o mandrie draceasca. Nu mai spun despre confuzia care se crease in mintea mea, pentru ca totul se facea in numele binelui si se pomenea adesea numele lui Dumnezeu.
    Cartile Arhim.Simeon Kraiopoulos ar putea ajuta pe oricine dintre noi – medici, teologi, sau orice altceva.

28. pe 27 Apr 2010 la 14:29 # 28. admin
    
    

    @ Anca:

    Doamna doctor,

    Mesajul dv. intrase automat la spam, l-am recuperat si ne cerem iertare.

    “Fratia ta” e un mod adresare mai ceremonios si respectuos in cadrul bisericii, folosit si de noi uneori, mai ales cand nu ai stiinta despre varsta interlocutorului, ca alternativa pentru pluralul de politete. Deci nu e nicidecum o jignire, din contra. Va rugam sa ne iertati, dar nici nu ati precizat pozitia de la inceput.

    putem sa ne punem cunostintele teologice in a ne ajuta semenii CONCRET sau ne folosim de ele doar pt a ne arata superioritatea fata de ceilalti si de a pune tot felul de etichete?
    Credeti ca Dumnezeu de va judeca dupa cate tone de carti si siteuri am citit sau dupa faptele milostiveniei noastre, puse cu smerenie in slujba celor care au nevoie cu adevarat de ele?

    Da, putem si trebuie s-o facem fiecare dupa puterea sa si acolo unde poate. Despre asta chiar era vorba si aici: http://www.razbointrucuvant.ro/2007/04/30/nevoia-de-om-nevoia-de-biserica-vie/

    Credem ca unele lucruri se si fac in Biserica, dar sigur ca e mult prea putin fata de cate nevoi si probleme sunt. Faptele de milostenie nu-s lucruri de trambitat insa. Apo noi nu urmarim sa ne aratam superioritatea fata de nimeni, nu facem nici parada de eruditie si nici nu dorim sa punem etichete, dar anumite delimitari si avertizari sunt necesare pentru a nu amesteca credinta crestina cu altceva. Asta nu inseamna sa arunci cu noroi, inseamna sa ai discernamant si sa separi binele real de binele aparent. Nu ajung doar intentiile bune, daca mijloacele de actiune au o temelie gresita. Pentru cineva care isi asuma Biserica cu toate ale ei si nu le priveste si judeca din exterior, toate acestea conteaza foarte mult. Or, dialogul lui George si al nostru a fost cu o persoana concreta din Biserica, iar nu cu administratorii acelui site. Nu intelegem de ce ati ajuns sa fiti avocata siteului respectiv, nu despre asta era vorba. Iar Maria-Magdalena se poate si ea explica singura.

    @ Mihaela:

    Sa nu generalizam si sa nu demonizam nici noi toata psihologia. Ar fi o alta exagerare. Astazi, de altfel, nici nu mai exista “Psihologie”, ci “Psihologii”, adica o sumedenie de orientari. Cea ateista, materialista, pozitivista nici nu mai este pe val. Sa nu uitam ca ne situam deja in postmodernitate, unde “spiritualitatea” este, chipurile, recuperata in ‘stiinte’ (cele umaniste), dar sub forma aceasta difuza, “holista”, sincretista, fundamentata masiv pe religiile si filosofiile orientale. Psihologiile cele mai in voga sunt cele mai curand “practice”, terapeutice, “experientialiste”, “transpersonale” decat cele care respecta metodologii stiintifice riguroase si urmaresc onest cunoasterea omului. Prea putin se spune despre ce sta in spatele unei anumite orientari care devine – cel putin la Bucuresti – dominanta si obligatorie, desi are tot mai putin de-a face cu psihologia adevarata si tot mai mult de-a face cu practici spiritualiste dubioase, de factura pur New Age, luciferica, de nu chiar cu sarlatania, ocultismul, etc. E chiar o tema important de tratat, cu alta ocazie, daca vom avea timp.

    Dar din psihologie, acolo unde inca nu este de tot luciferizata, acolo unde este inca cinstit abordata ca cercetare, ca tentativa de descriere si intelegere a omului, se poate lua si ceea ce este bun si chiar interfereaza si poate sprijini “duhovnicia”. De pilda:

    http://www.sophia.ro/Psihoterapia-Ortodoxa-colectie-ro-7.htm
    http://www.razbointrucuvant.ro/2010/03/14/pun-inceput/
    http://www.razbointrucuvant.ro/2008/01/26/orbirea-sufleteasca-minciuna-din-noi/
    http://www.ziarullumina.ro/articole;1222;1;7180;0;Psihoterapia-ortodoxa-este-vindecarea-sufletului-prin-suflet.html
    http://www.razbointrucuvant.ro/2008/12/06/garbovirea-cea-nevazuta-adancul-nestiut-al-patimilor/

29. pe 27 Apr 2010 la 14:56 # 29. fane
    
    

    ” cum iti explici ca toate cabinetele psihologilor sunt pline de mii de oameni, tocmai cu probleme la nivel de suflet ? ” -ar fi culmea sa ajunga la psiholog cei cu probleme de trup .

    “…sa se ia legatura cu psihologii, tocmai pt a se stabili o colaborare intre preoti si psihologi … ” -daca va ganditi la a insufla psihologului cunostinte teologice , da , mi se pare de real folos atat pentru psiholog cat si pentru pacientii acestuia . Intrebarea cea mare este insa :
    -cati psihologi CRED cu adevarat ? Pentru ca daca vor prelua cunostintele ca pe niste simple informatii , la fel de simplu va fi si efectul lor asupra pacientilor . Sa nu uitam ca acele ” mii de oameni ” ce ajung la psiholog , isi pun speranta in leacul psihologului , ceea ce automat elimina ” scaparea si nadejdea ” care ESTE DUMNEZEU . Cel care crede cu adevarat nu va merge la psiholog stiind ca vindecarea lui vine de la Cel Preainalt si Preaputernic . Daca va fi cu Voia Sa …
    Va rog mult D-na Doctor sa-mi raspundeti simplu la o singura intrebare :
    -credeti ca ” tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui ” poate fi incadrat la gandire pozitiva ? Pentru ca daca nu poate fi incadrat avem o mare problema : se va declansa o disputa fara sfarsit intre preot si psiholog .

30. pe 27 Apr 2010 la 15:04 # 30. admin
    
    

    @ Fane:

    Noi nu am dori continuarea unei polemici care poate sa duca numai la tulburare si pe care ne-ar fi si destul de greu sa o mai moderam. Pozitiile se si extremizeaza putin… Nu cred ca e corect sa spunem:

    Cel care crede cu adevarat nu va merge la psiholog stiind ca vindecarea lui vine de la Cel Preainalt si Preaputernic . Daca va fi cu Voia Sa …

    Pentru ca asta ar insemna sa spunem ca nu mai mergem nici la medic, fiindca ar fi valabil acelasi lucru. Dar Dumnezeu lucreaza si prin om.

    Sunt situatii cand e nevoie si de psiholog, mai ales unde nu se accepta un duhovnic (sau unde nu s-a gasit decat un duhovnic care spovedeste pe banda, nu are timp si rabdare, te reduce la pacate si canoane, etc.). Iar psihologul, daca e si credincios – si exista si asa ceva – poate fi chiar o treapta catre Biserica, catre Dumnezeu. Daca nu, desigur, poate face si mai rau (sau sa combata un rau cu un altul – “cui pe cui se scoate”) sau… poate sa nu ajute deloc. Psihologul nu trebuie confundat insa cu psihiatrul, care iarasi isi are rolul lui. Deci inca o data, nu “psihologia” este problema, ci tipul de psihologie practicat si conceptiile pe care respectivul practician (profesionist sau… amator) le asuma.

31. pe 27 Apr 2010 la 15:29 # 31. fane
    
    

    Ce va face sa credeti ca am confundat psihologul cu psihiatrul ? Oricum ambele specializari se inscriu in extrema stanga , dupa parerea mea .

    Inteleg ca vreti sa curmati polemica dar de aici si pana la a compara mersul la medic cu mersul la psiholog este diferenta cam mare …

32. pe 27 Apr 2010 la 17:01 # 32. Anca
    
    

    Pentru Admin:
    Cu tot respectul, dar e departe de mine ideea de a ne lansa in dispute interminabile si care nu duc nicaieri. Daca nu imi precizam profesia, as fi fost tratata altfel?

    Nu sunt avocata nimanui; ceea ce am vrut sa va spun este ca fiecare vede lucrurile in felul sau si ca nu treb sa ne judecam unii pe altii cu atata usurinta. Iar fiecare treb sa suporte consecintele la tot ceea ce face si spune.

    Mesajul de baza l-ati inteles, se pare, si m-as bucura sa asist in timp la actiuni tot mai concrete ale oamenilor bisericii, apropo de cele cateva sugestii pe care vi le-am dat.

    Pentru fane:
    imi pare rau ca tratezi problema usor umoristic (apropo de prima ta fraza). dar uite ca, nivelul de perceptie al oamenilor e tare diferit: nu am afirmat nicaieri ca psihologilor treb sa se insufle cunostinte teologice, ci sa existe aceasta colaborare intre psiholog si preot pt a ajuta la insanatosirea spirituala si sufleteasca a pacientului. Pacientul/pacientii ar treb sa ne intereseze, ei treb salvati!
    Am avut cazuri cand a treb sa lucrez cot la cot si cu psihologul si cu preotul pentru a ajuta la salvarea unor vieti omenesti…fiecare dupa priceperea si harul sau. Crezi ca in acele momente, preotul s-a ocupat sa imi insufle mie sau psihologului notiuni teologice, sau am facut o echipa pt a pune “pe picioare” viata unui om?!

    Cand salvez viata unui om nu stau sa imi pun problema daca cred sau nu ca acel om se va insanatosi. Ci ACTIONEZ! Intrebarile filosofice mi le pun dupa…daca mai am cand. Asa si aici: luati atitudine, faceti tot ce va sta in putinta sa salvati ce mai e de salvat, concentrati-va pe oameni si nevoile lor, caci de analize retorice nu prea mai e timp!

    Un singur lucru si inchei: nici un medic sau psiholog sau preot nu poate face “munca” interioara a pacientilor/credinciosilor sai!

    M-as bucura ca atunci cand voi mai poposi pe siteul vostru sa vad si articole legate de actiunile concrete pe care le veti intrepinde. Sa nu uitam ca puterea exemplului si un dram de credinta pot misca muntii din loc!

    Sa auzim numai de bine!

33. pe 27 Apr 2010 la 17:17 # 33. Florence
    
    

    Hristos a inviat !
    Frati Admin. Va multumesc pentru tot efortul pe care il depuneti ca acest site sa traiasca si sa poarte cu dragoste si forta lupta duhvniceasca si Razboiul intru Cuvant. ca multi alti altii traiesc si eu aceasta viata cu aspiratii, zbateri, bucurii si necazuri, incercari dramatice pe care Bunul Dumnezeu mi le-a randuit in viata. Cand esti intr-o situatie dramatica ori ti se pune un diagnostic greu, disperat cauti orice solutie salvatoare. Am intalnit foarte multe persoane care incearca orice solutie propusa sau auzita fara nici-o gandire sau frica de consecinte. si va rog sa ma credeti ca in experienta mea am vazut destui care acceptau tot felul de solutii, tehnici, practici, terapii, bioenergie, participarea la slujbe la diverse culte desi erau ortodocsi si chiar mersul la descantatoare si vrajitoare pentru a-si rezolva situatia. Acum 2 ani, invitata fiind de niste prieteni dragi sa petrecem sarbatorile Craciunului la vila lor, am descoperit, absolut intamplator a doua zi, ca una dintre invitate, este practicanta Reiki, incepatoare, si ca, dintr-o mare dorinta de ajutor si daruire, spunea ea, exersa diverse tehnici de transmitere de energie asupra noastra. m-am cutremurat cand am auzit. Eu abia o cunoscusem dar am simtit ca nu imi face placere contactul cu ea. era ceva nedefinit. vorbindu-mi despre Reiki, i-am spus taios sa nu indrazneasca sa incerce cumva si asupra mea si pentru binele ei i-am recomandat sa merga la Biserica, sa-si gasesca un duhovnic bun si sa renunte la practicarea tehnicilor Reiki si la maestru. Ea era entuziasmata de maestrul ei si puterea vindecatoare pe care spera ca o va obtine si a refuzat total sfatul meu.
    asupra noastra vin agresiuni de peste tot, stiute si nestiute. Oferta lor este mare, frumos ambalata si prezentata. confuzia este mare. Nu uitati ca Terapiile Complementare au fost admise si legalizate in urma cu 2 ani, costul tratamentelor fiind admise la decontare de Casa de Sanatate.
    Cu atat mai minunata si folositoare este munca si lupta Fratiilor Voastre dragi Frati Admin. Pe mine lectura textelor publicate pe site ma lumineaza si ma intareste.
    Tuturor, cu prietenie, va doresc sanatate si nenumarate bucurii duhovnicesti. Doamne ajuta !

34. pe 27 Apr 2010 la 17:46 # 34. fane
    
    

    @anca

    cum poate colabora un psiholog care nu crede cu un preot ? Daca colaboreaza inseamna ca are incredere in ceea ce face preotul si implicit are credinta . Asta daca nu cumva merge pe principiul ” dupa doctor , vine popa …” cum se spune in popor . De ce mi se pare ilogic ceea ce spui ? Poate pentru ca unul (psihologul) vine cu solutii omenesti iar celalalt (preotul) vine cu solutia Treimii Sfinte . Este ca si cum s-ar tine o sedinta iar directorul spune :
    -nu stiu cum faceti , nu ma intereseaza ce modalitati adoptati dar pacientul trebuie sa traiasca . Apoi cei doi , psihologul si preotul se indreapta ganditori spre pacient fiecare stabilindu-si strategia sa , unul rugandu-se la Dumnezeu iar celalalt la bazandu-se pe cine stie ce tehnici dubioase de rasucire a mintii omenesti . Cine va izbandi ? Depinde de care parte a baricadei se plaseaza pacientul respectiv : daca CREDE , il va ajuta preotul , daca nu crede , se va bucura diavolul ca si-a intarit echipa .

    Sunt de acord ca se poate face mai mult dar nu la modul acesta amestecat , altfel pacientul va pleca acasa vindecat fictiv dar avand sufletul impartit , nestiind ce sa mai creada . Este un altfel de ecumenism , ghiveciul acesta . Poate chiar mai periculos , mai pervers .

    Doamne ajuta-ne ! si iertare pentru suparare si din partea dvs. si de la Domnul .

35. pe 27 Apr 2010 la 20:30 # 35. mihaela
    
    

    Anca,
    Esti cam mandra ;sa stii ca si alti” participanti” la discuttii aici sunt medici; nu insemna ca trebuie facut caz.
    Cred ca Ioana ti-a dat raspunsul cel mai corect.
    Daca vrei sa intram in detalii ,o putem face.
    Dar nu cred ca ar fi un beneficiu real .
    Parerea mea este ca nu este bine sa barfesti si sa critici pe alte saituri pe cei de la Razboi.Nu este constructiv.
    Doamne ajuta !

36. pe 28 Apr 2010 la 00:20 # 36. Anca
    
    

    Mihaela,

    “Esti cam mandra” asta nu e o judecata? ma iarta, dar poate nu mai stiu eu ce inseamna a ne judeca semenii si a pune etichete. hai sa lasam pe Altcineva sa ne judece asa cum stie El mai bine, caci e singurul in masura sa o faca. Sa nu uitam ca pina la urma cu “masura cu care judecam, cu aceea vom fi si noi judecati”.

    Precizarea legata de profesie am facut-o in cu totul alt context, iar daca vei citi cu atentie rindurile mele, vei intelege si de ce am spus-o. Daca am ofensat pe cineva divulgandu-mi profesia, ii rog sa ma ierte, caci asa e crestineste, nu?:)

    Observ ca faci o afirmatie legata de barfa, care imi este cu totul straina. As aprecia daca ai fi mai concludenta. As fi curioasa daca mesajele pe care afirmi ca le-am scris prin alte parti, are acelasi IP de calculator de pe care scriu.
    Daca ai ceva concret sa imi comunici, te rog, sa o faci in cunostinta de cauza, nu de dragul oratoriei.

37. pe 28 Apr 2010 la 06:03 # 37. Istrate Maria Magdalena
    
    

    HRISTOS A INVIAT! HRISTOS IN MIJLOCUL NOSTRU CU BUNA PACE SI LUMINARE!

    Sa-mi fie cu iertare,MARE GAFA AM FACUT,pacatoasa de mine!Uite,ce furtuna, opinii,contoverse,si,dialog,totusi…constructiv(vreau sa cred)am creat fara sa vreau.”Furtuna din paharul cu apa”Mult zgomot pentru,mai nimic.Daca taceam,filozof ramaneam!Ce credeti ca am facut!Chiar nu s-a vazut…?Sunt o imprastiata,cautam ceva,si fiind intr-o dispozitie “mai speciala”sa zic asa,necajita cum eram,am accesat acel site,de care habar n-aveam.”Flacara violet”…e de vina,culoarea…glumesc,pt.ca n-am observat decat titlul “pozitiv”-sa gandim pozitiv- si mai era scris:”invataturi de suflet”,am citit la repezeala
    acele randuri ce mi s-au parut a fi dulceata, amaraciunii ce o avem in mine de ceva timp.Am reactionat sub impulsul momentului,precis vrajmasul era prezent ranjind, si-am scris cateva ganduri ce mi-au trecut prin cap,iute ca un glont.Am uitat de-atunci de ele.Intrand aici(fiind site-ul meu preferat,dupa cum se stie)sa vad noutatile,l-am descoperit pe George,adresandu-mi-se.Si,…la fel de superficial,necitind cu atentie,am avut impresia ca este o apreciere.N-am sesizat nici ironia,n-am vazut nici ghilimelele, si nici macar n-am observat ca nu mie,se adresase cu”aprecierea”,si cum s-a vazut,am raspuns la fel,prompt-neatenta, mergand “inteligent” din gafa in gafa.Ce sa fac?Eu sunt mama gafelor!Ma poti ierta,George?Prea te-ai dat “DIRECT”la mine!Si ca sa fiu rautacioasa,ca si tine,(glumesc),nu cumva tu esti “LUPUL MORALIST CE INVETI OILE SA PASCA”?Ca,vad eu,tu esti si mai prezent, pe aceste site-uri, si cu buna stiinta,nu? Ei,dar sa ai grija,ca plimbandu-te mai des prin “locuri bolnave”,(satanice),
    sa nu te molipsesti. Eu m-am vaccinat! Adica duhovnicul!Am canon si fac ascultare,si ma impartasesc numai cu Sfintele Taine ale Preacuratului Trup si ale Preacuratului Sange al Domnului nostru Iisus Hristos.Sunt imuna la astfel de boli, atata timp cat nu ma departez de Sfanta Biserica Orto-doxa si de ascultarea de duhovnicul ce mi l-a randuit Dumnezeu a-mi fi mijlocitor, spre iertarea pacatelor si indreptarea pe Scara virtutilor,nadajduind mantuirea.
    Multumesc tuturor acelora, care m-au criticat(de folos si luare aminte,imi este),cat si doamnei care mi-a luat apararea,cu nadejdea ca-mi va deveni curand SORA INTRU HRISTOS,ajutandu-ne reciproc si “concret”.SUNT FOARTE DE ACORD CU DOMNIA SA,ACEST NUME IL MERITA, PENTRU BARBATIA DE CARE A DAT DOVADA,AICI, SI SIGURA SUNT CA SI IN LUCRAREA (DUMNEZEIASCA) DE AJUTORARE A OAMENILOR IN NEVOI.CA BINE ESTE SI NECESAR, A FI MARTURISTORI PRIN FAPTE, “CONCRET”,DUPA CREDINTA SI PUTEREA NOASTRA, DE A SALVA ORICE SUFLET OMENESC-,INSA,PRIORITAR ESTE,SALVAREA BISERICII NOASTRE CEA UNA,SFANTA UNIVERSALA SI APOSTOLICA A UNICEI BISERICI DIN LUME,DE A NU FI STRICATA SI AMESTECATA CU ALTE EREZII.EA FIIND MOSTENIREA PRIMITA DE LA INSUSI MANTUITORUL PRIN APOSTOLII SAI,CARE S-A PASTRAT PANA IN ZIUA DE AZI,CURATA SI NEAMESTECATA,SPRE SLAVA LUI DUMNEZEU SI MANTUIREA NOASTRA.HRISTOS A MURIT PATIMIND SI A INVIAT PENTRU NOI!SA BEM DIN APA CEA VIE PE CARE NE-A DARUIT-O SI SA OMORAM PACATELE DIN NOI,ZILNC,CEAS DE CEAS,ADUCANDU-I SLAVA SI MARIRE.DOMNUL E CU NOI PRIN HARUL DUMNEZEULUI NOSTRU TREIMIC,SA RAMANEM STATORNICI SI NECLINTITI IN CREDINTA ORTO-DOXA.DOAMNE,MILUIESTE-NE SI LUMINEAZA MINTILE INTUNECATE.TREIME SFANTA SLAVA TIE:
    TATAL MA IUBESTE!FIUL MA MANTUIESTE,DUHUL SFANT IN MINE SALASLUIESTE,TREIME SFANTA SLAVA TIE!AMIN!

    HRISTOS A INVIAT SI NICI UN MORT NU MAI ESTE IN GROAPA!

38. pe 28 Apr 2010 la 12:40 # 38. George
    
    

    @Istrate Maria Magdalena, dar si celor ce au dorit sa se implice in navodul (web) schimbului de pareri :

    Imi cer scuze pentru ca am aruncat piatra in lac, iata cati s-au straduit s-o ridice. Semn bun, mai sunt oameni preocupati si de altceva decat de ei insisi.

    Sincer, imi caut demult un coleg de clasa din copilarie, nu-l pot gasi; combinatia numelor Magdalenei m-a facut sa caut ceva referiri pe internet, legat de fostul meu prieten si prietena lui, insa n-am gasit concret decat acel site.
    Cautand sa ma lamuresc despre ce e vorba, am accesat si topicul « invierii », unde mi-a rasarit ce mai vazusem deja: oameni ce stau cu fundu-n doua luntrii, care se mai si salutau cu inconstienta cum ca “Hristos a inviat”, probabil in speranta unei karme mai bune. Din partea cui, din moment ce karma e ceva nepersonal?!

    Ca tu, Maria Magdalena, nu esti dintre cei ce cred in acele lucruri, ma bucura. Dar cu cei de-acolo nu ma apuc sa polemizez (am aruncat si-acolo o parere decenta, n-am numarat inca victimele ) ; am discutat in 2002 cu acel nene in autocarul pelerinajului la manastiri fara rezultat. A fost un dialog lung (razboi poate doar intre stapanii mintilor noastre), pe atunci stiam sa reproduc cu exactitate citate din Sfanta Scriptura. Pentru acel om a fost inutil : privirea lui exprima dragoste si mila pentru mine. Pacat, adica, ca cunosteam dar nu intelegeam..
    Cheia diferentei era faptul ca eu nu acceptam sa cred ca Bibilia a fost epurata de referiri la reincarnare, si trunchiat chiar finalul : Mesia le-ar fi vorbit oamenilor exact despre reincarnare. Efectiv stia Scriptura doar ptr. a o rastalmaci, iar unde n-avea niciun argument dadea vina pe Sfintii Parinti si Sf. Imparateasa Elena care-ar fi cenzurat “adevarul”.
    Pentru un om cu mintea limpede, lucrurile se bat cap in cap. Pentru acel cetatean, nu.

    Cu oamenii care au decis sa schimbe optiunea de credinta, ce sta la baza intregii lor convingeri si vieti, din 1 in 0, e aproape imposibil sa-i aduci sa creada ca totul e gresit in mintea lor. Eu insumi nu pot da 2 cepe degerate pe gandurile si actiunile mele de pe vremea cand nu L-am iubit pe Dumnezeu, sau cand L-am negat cu ura.

    Evit si in prezent sa contactez o prietena a sotiei mele, ce practica de ani de zile yoga si e convinsa de puterea « spiritului » ce si-o poate dezvolta el insusi, fara nicio treaba cu vreun dumnezeu (« care e acelasi in toate religiile » ; pentru ei ecumenismul nu poate fi decat dovada ca « Dumnezeu » le adevereste convingerea : toti sa fie una, integrati in iubirea cosmica luminoasa). Si cu ea am discutat foarte mult, am fost foarte apropiati, dar ne-a despartit diferenta aceasta asa cum catapeteasma templului s-a rupt in doua pentru totdeauna.

    Am avut timp de o luna un coleg de serviciu care tot tinea sa-mi arate filme cu parintele Cleopa si sa-mi spuna ca parintele Arsenia Boca marturiseste reincarnarea intr-o carte. Intamplator abia o citisem si i-am aratat ca minte.
    Astuia deja i se daduse “puterea de a privi prin ziduri…”.

    Succes celor care cred ca ajung la vreun liman cu cazuri din acestea. Eu cred ca doar sub mana tare a lui Dumnezeu se vor lasa de convingerile celui mandru.

    Felicitari d-nei doctor Anca pentru ca poate face ce eu nu pot.

39. pe 28 Apr 2010 la 19:01 # 39. mihaela
    
    

    George,
    Este un fel de salata de idei in ceea ce spui , nu ai un fir calauzitor care sa te duca si sa ne duca si pe noi la o concluzie. Iertare!
    Daca amesteci reincarnarea cu ortodoxia, cred ca opiniile tale nu mai sunt interesante pentru acest sait.
    Parintele Serafim Rose are o expunere extrem de clara referitoare la problematica reincarnarii, care nu are nimic in comun cu osrtodoxia crestina.
    Cred ca este bine sa dezbatem ideile pe rand ,pe tematici,dar NU un amalgam de idei.
    Mai cred ca pe acest sait se strecoara si opinii venite de la new ageri , care , cu voia sau fara de voie, creeaza confuzie.
    Doamne ajuta!

40. pe 28 Apr 2010 la 19:29 # 40. mihaela
    
    

    George,Ps
    Da-mi, te rog ,citatele din Parintele Arsenie Boca si Parintele Cleopa,unde ei se refera la reincarnare (pagina)
    Multumesc.

41. pe 28 Apr 2010 la 19:34 # 41. admin
    
    

    @ Mihaela:

    Deja intram in lantul lantului slabciunilor (adica al neintelegerilor si confuziilor):

    Tocmai ca George a combatut acele rataciri ale persoanei respective care se straduia sa-l convinga despre reincarnare, cenzura Bibliei, care inventase ca Parintele Arsenie Boca a zis si a dres, etc.

    De ce avem si noi impresia ca, in general, incepem sa ne intelegem tot mai greu unii cu altii si unii pe altii? E tare dezamagitor ce a iesit de la un astfel de articol…

42. pe 28 Apr 2010 la 21:47 # 42. azucena
    
    

    @Mihaela:

    Daca mai este cazul sa subliniez si eu cele spuse de admin: NU AI CITIT CU ATENTIE cele spuse de George, si ai inteles tocmai pe dos ceea ce a vrut el sa ne transmita.
    Ar fi bine, si ma includ si pe mine, sa citim cu mai mare atentie atat articolele postate pe site, cat si comentariile cititorilor. Astfel vom evita discutiile sterile si replicile fara sens.
    Va rog sa ma iertati!

43. pe 28 Apr 2010 la 21:54 # 43. admin
    
    

    @ Istrate Maria Magdalena:

    Va rugam sa punem punct certurilor si sa nu ajungem sa escaladam spirala acuzatiilor reciproce. Nu e crestineste cea ce se intampla. Nu vom mai publica mesaje tafnoase si acuzatoare, sa ne iertati!

44. pe 29 Apr 2010 la 17:49 # 44. rastoaca olivia
    
    

    EU AM MULT TIMP DE CIND STAU SINGURA SI PREFER ASA.
    NU IMI PLACE SA SOCIALIZEZ SAU SA FAC SCHIMB DE EXPERIENTA.
    MA INCHISESEM IN MINE SI E MAI BINE ASA SA II TIN PE RESTUL LA DISTANTA!
    SUNT MULTE LUCRURI DE ZIS SPLUS CA NU MA DERANJEAZA SINGURATTATEA.
    ASA SINT DE MICA CU MICROBUL SINGURATATII .

45. pe 30 Apr 2010 la 10:38 # 45. Emanuel
    
    

    Propun sa strangem semnaturi prin intermediul internetului pentru canonizarea sfintilor Gheorghe Calciu si Valeriu Gafencu. Pentru Valeriu Gafencu s-au mai strans si s-au trimis la sinod acuma jumate de an, dar deocamdata nu a venit nici un raspuns. Deci cred ca trebuie sa strangem mult mai multe semnaturi pentru ca viata si marturisirea acetor sfinti ai lui Dumnezeu sa nu ramana necunoscuta si sa fie hulita, caci aseasta ar fi un mare pacat al nostru al tuturor. Deci daca sunteti de acord eu o sa fac un tabel si o sa vi-l trimit si voi o sa il printati si o sa strageti semnaturi pe acel tabel de la cunoscutii vostri, iar apoi o sa centralizam cumva aceste tabele ( mai intai pozam tabelele de hartie si apoi le introducem pe calculator astfel incat sa se vada clar semnatura originala a fiecaruia ) ca sa le putem trimite toate la sinod prin internet.

46. pe 30 Apr 2010 la 10:54 # 46. admin
    
    

    @Emanuel – sa fim realisti… Oricum, exista deja dosarele de canonizare pentru unii din Sfintii Inchisorilor la Sinod, dar slabe (adica nule sanse, dupa noi) sa se miste ceva in acest sens; iar semnaturile de pe internet nu cred ca vor rezolva mare lucru. Dar aceasta o putem si suntem datori sa o facem: cunoasterea, cinstirea si propovaduirea cui are urechi de auzit a pildelor martirice, a cuvintelor si a sfinteniei Mucenicilor din Inchisori.

47. pe 30 Apr 2010 la 19:18 # 47. Emanuel
    
    

    Eu sper sa se adune mult mai multe semnaturi, poate doar asa se va sensibilia sinodul. Nu stiu, insa sa nu fie vina noastra, de asta am spus.Iar a populariza si mai mult viata acestor sfinti prin a da informatii despre ei, atunci cand vom strange semnaturile, cred ca va fi un bine. Din cate orase s-au strans semnaturi ? Cate mii ? Oare nu au fost prea putine, si prea timida incercarea noastra. Trebuie sa facem cunoscute cat mai bine vietile acestor sfinti. Mie mi-a dat deja cineva niste documente despre sf Gheorghe Calciu si m-a impresionat sfintenia si viata lui din inchisoare, de care habar nu aveam mai inainte. Deci chiar documentele acelea au facut un mare bine asupra mea, si de aia zic.
    Ma rog, eu imi tai voia caci aceasta place lui Dumnezeu, treaba voastra, eu doar am zis.

48. pe 30 Apr 2010 la 21:21 # 48. Emanuel
    
    

    Informatii despre viata si minunile sf Gheorghe Calciu le gasiti la adresa urmatoare :

    http://sihastru.forumup.com/viewtopic.php?t=2080&postdays=0&postorder=asc&start=0&mforum=sihastru

49. pe 09 Dec 2010 la 17:28 # 49. Război întru Cuvânt » Moravuri ecleziale: EGOISMUL “DREPTMARITOR” SI RAVNA DIN MANDRIE
    
    

    [...] PARINTELE CALCIU DESPRE SINGURATATE SI UNIREA INTRU BISERICA [...]

50. pe 17 Dec 2010 la 13:19 # 50. Război întru Cuvânt » Cum traim, fara sa stim – pietist sau ideologic – in afara Ortodoxiei, in numele “UNITATII” DE JOS SI A “IUBIRII” CELEI VECHI (I)
    
    

    [...] PARINTELE CALCIU DESPRE SINGURATATE SI UNIREA INTRU BISERICA [...]

51. pe 31 Jan 2011 la 00:45 # 51. Război întru Cuvânt » Sfintii Trei Mari Dascali ai lumii si Ierarhi: Vasile, Grigorie si Ioan: Taina prieteniei sau ZIDUL INTARIT AL UNIMII IN HRISTOS versus “taina dezbinarii”
    
    

    [...] PARINTELE CALCIU DESPRE SINGURATATE SI UNIREA INTRU BISERICA [...]

52. pe 06 Feb 2011 la 22:19 # 52. Război întru Cuvânt » Comori duhovnicesti de mare pret din invataturile Cuviosilor din Gaza (6 februarie): SFANTUL VARSANUFIE, “Marele Batran”, si SFANTUL IOAN, “Prorocul”
    
    

    [...] Parintele Calciu despre SINGURARATE si UNIREA intreolalta in Biserica [...]

53. pe 12 May 2011 la 16:57 # 53. Război întru Cuvânt » SA ALERGAM LA MAICA DOMNULUI!
    
    

    [...] Domnului, dar cu credinta. Credinta se manifesta prin vointa. Daca omul vrea sa se faca sanatos: “Vrei sa te faci sanatos?”, sa raspunda: “Da, vreau sa ma fac sanatos!”. Cand vrea cu adevarat, manifesta credinta [...]

54. pe 15 May 2011 la 08:46 # 54. O predică la Duminica slăbănogului » Alex Rădescu Blog
    
    

    [...] Comunistii au facut-o prin violenta. Occidentalii nu o fac prin violenta, ci prin aceasta forma de a te declara pe tine unic, ca ai toate drepturile, ca esti independent. Sa fii izolat, sa nu fii legat de parintii tai, sa nu asculti de ei daca esti copil, sa nu te supui nimanui, pentru ca tu esti o fiinta libera. O libertate gresit inteleasa este o revolta impotriva lui Dumnezeu, este nihilism. De aceea s-a ajuns la formele la care s-a ajuns, la toate crimele care bantuie in lume. Sunt atatea orase in care copii de 14 ani si-au ucis profesorii, colegii, parintii. S-a rupt legatura umana cu cei langa care traim. S-a rupt relatia sufleteasca dintre mine si frate, dintre mine si parinti, dintre parinti si copil, dintre prieten si prieten. Suntem tot mai singuri in aceasta exacerbare a personalitatii, care are la baza demonizarea societat… [...]

55. pe 17 May 2011 la 01:40 # 55. Război întru Cuvânt » Duminica slabanogului de la Vitezda. DE CE SUFERINTA? DE CE BOALA? CUM SA IL AJUTAM PE CEL CARE SUFERA? Ne raspunde Parintele Arsenie Muscalu (audio)
    
    

    [...] Parintele Calciu despre SINGURATATE SI UNIREA INTRU BISERICA [...]

56. pe 18 May 2011 la 17:08 # 56. Război întru Cuvânt » Injumatatirea Praznicului Cincizecimii: HRISTOS IN MIJLOCUL NOSTRU, DAND APA VIE CELOR INSETATI DE NE-LUMESC
    
    

    [...] Miercurea de dupa Duminica Slabanogului, in Biserica Ortodoxa se face pomenirea Injumatatirii Cincizecimii, in a carei atmosfera sfintele [...]

57. pe 22 Jun 2011 la 16:34 # 57. Război întru Cuvânt » TOT CE ESTE EXTERIOR ESTE IMPORTANT. E NEVOIE DE MANIFESTARE, DE COMUNICARE. De ce conteaza sa (si) vorbim, sa ne sprijinim, sa fim PREZENTI?
    
    

    [...] PARINTELE CALCIU DESPRE SINGURATATE SI UNIREA INTRU BISERICA [...]

58. pe 24 Jul 2011 la 14:32 # 58. Predica PS Sebastian al Slatinei la vindecarea slabanogului din Capernaum. II PURTAM PE CEILALTI IN SUFLETELE NOASTRE? NE PASA DE SUFLETELE LOR?
    
    

    [...] Parintele Calciu despre SINGURARATE si UNIREA intreolalta in Biserica [...]

59. pe 21 Nov 2011 la 02:50 # 59. PARINTELE CALCIU - ULTIMA CONFERINTA, cu o luna inainte de plecarea la Domnul (VIDEO in 3 parti; CLUJ-NAPOCA, octombrie 2006)
    
    

    [...] PARINTELE CALCIU DESPRE SINGURATATE SI UNIREA INTRU BISERICA [...]

60. pe 21 Nov 2011 la 21:52 # 60. PARINTELE CALCIU: SCRISORILE-TESTAMENT catre Parintele Iustin Parvu, IPS Bartolomeu Anania, Manastirea Diaconesti si credinciosi (octombrie 2006)
    
    

    [...] PARINTELE CALCIU DESPRE SINGURATATE SI UNIREA INTRU BISERICA [...]

61. pe 04 May 2012 la 13:08 # 61. INVATATURA ORTODOXA DSPRE VRAJITORI, VINDECATORI SI PREZICATORI. “Chiar daca vrajitorii ar putea sa dea sanatate, tot trebuie să-i indepartam!” -
    
    

    [...] viaţa, ca să vă pedepsească veşnic. Nu vezi (îţi spune Sfîntul Ioan Gură de Aur) că slăbănogul era de treizeci şi opt de ani în pat şi, privit cu ură, îşi răbda cu vitejie boa…, aşteptînd ajutorul lui Dumnezeu fără să ceară să-l farmece sau să-i dea talismane? „Şi [...]

62. pe 05 May 2012 la 17:46 # 62. Duminica Slabanogului din Vitezda: DESPRE IPOCRIZIA LEGALISTA SI LIBERTATEA DUHULUI: “De ce ajungem sa pretuim mai mult o regula decat un om?” -
    
    

    [...] Parintele Calciu despre SINGURATATE SI UNIREA INTRU BISERICA [...]

63. pe 05 May 2012 la 22:20 # 63. Magda
    
    

    Offf…cat adevar cuprinde ceea ce-a spus prin:

    “S-a rupt legatura umana cu cei langa care traim. S-a rupt relatia sufleteasca dintre mine si frate, dintre mine si parinti, dintre parinti si copil, dintre prieten si prieten. Suntem tot mai singuri in aceasta exacerbare a personalitatii, care are la baza demonizarea societatii.”

    - asistam la ruptura pentru ca nu mai avem dragoste intre noi, parca nu mai exista capabilitatea (uman vorbind) sa ne purtam grija unii fata de altii;

    -unii au fost raniti cand s-au daruit celuilalt cu sinceritate si-atunci, prefera insingurarea,

    -altii – datorita factorilor independenti de vointa lor ce tin de legaturi primejdioase sau dezastruase cu familia ori societatea – impietriti cum sunt – datorita neincrederii relatiilor dintre oameni – nici prin cap nu le trece ca salvarea este atat de aproape de ei; nu se gandesc sa si-L apropie pe Hristos si sa si-L impropieze dupa Dar nu numai dupa Chip;

    - nu-L roaga, nu (mai) au nadejde…iar daca l-au apucat putin (unii de picior sau altii de pulpana hainei) neeatenti fata de EL, a fugit de la ei alungat fiind de mirosul urat al mandriei, fatariei, trufiei… si iarasi au cazut in intristare si deznadejde ajungand – in cele din urma – fie la suparare alteori, chiar la tagaduire;

    -viata ne este trasata de goluri, de adevarate gropi/cratere pe sufletele noastre pe care ni le provocam singuri: nu ne place sa fim blanzi si smeriti cu inima si-atunci nici n-avem parte de EL in toata vremea si-n tot ceasul; ne place sa fim rai, plini de sine si de iubire de sine care, alunga pe cel de langa tine;

    - painea este mai dulce si ciorba mai gustoasa daca este mancata impreuna cu altii;

    - bucuria daruirii este infinit mai mare fata de cea a celui care primeste;

    - sunt de preferat ochii senini si zambetul deschis din partea celuilalt (pornind de la om pana si pana la ultimul catel ori pisica) – ca semn de recunostinta pentru o asa FACERE A MAINILOR LUI care produce bucurie!

    Altminteri, facandu-se totul pe dos, asa se huleste numele lui Hristos pe pamant – lucru de care vom raspunde toti, mai ales noi, crestinii…

64. pe 06 May 2012 la 13:08 # 64. Predici audio la Duminica slabanogului de la scaldatoarea Betezda: IPS BARTOLOMEU, IEROM. TIMOTEI (Putna) si PROTOS. DAMASCHIN (Sihastria Putnei): “DOAMNE, NU AM OM!” -
    
    

    [...] Parintele Calciu despre SINGURATATE SI UNIREA INTRU BISERICA [...]

65. pe 09 Nov 2012 la 10:28 # 65. SFANTUL NECTARIE DIN EGHINA DESPRE PRIETENIE, chipul prietenului adevarat si a celui nesincer si lingusitor, “cel mai abject dintre toti oamenii” -
    
    

    [...] PARINTELE CALCIU DESPRE SINGURATATE SI UNIREA INTRU BISERICA [...]

66. pe 29 Dec 2012 la 21:14 # 66. IPS Pimen despre COMUNIUNEA IN BISERICA-MAMA, CA ANTIDOT LA CRIZA - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
    
    

    [...] PARINTELE CALCIU DESPRE SINGURATATE SI UNIREA INTRU BISERICA [...]

67. pe 18 May 2013 la 23:24 # 67. DUMINICA MIRONOSITELOR. “Urmati-va calea, fara sa priviti inapoi sau in jurul vostru. Nu luati seama la cele ce va inconjoara; nu ascultati vorbe goale!” -
    
    

    [...] o vorba: “Cine ajunge primul la biserica, acela primeste cel dintai harul” (ca si la scaldatoarea Vitezda). Apostolii Petru si Ioan au fugit la Domnul [...]