Război întru Cuvânt

“Cel aflat in amagire de sine… pe toti ii invata si ii mustra cu o nerusinare plina de indrazneala, fara nici o dreptate, fara rost, cu infierbantare a sangelui, in­fierbantare trupeasca, patimasa, si indemnat de aceas­ta infierbantare nenorocita si pierzatoare”

***

• Vezi si: SFANTUL IERARH IGNATIE BRIANCIANINOV (30 aprilie): Cursele stapanitorului lumii acesteia
• Sfantul Ignatie Briancianinov despre diverse forme de INSELARE si despre cauza lor esentiala: LIPSA POCAINTEI, A INIMII INFRANTE (partea a doua)

“Se pleaca, se lasa trasa libera noas­tra voie spre inselare: pentru ca orice inselare lingu­seste parerea noastra de sine, slava desarta, trufia noastra“.

- Ucenicul: Insira-mi felurile amagirii dracesti care se nasc din indeletnicirea nepotrivita cu rugaciunea in chip necuvenit.

- Staretul: Toate felurile de inselare demonica la care se supune cel ce se nevoieste in rugaciune apar ca urmare a faptului ca la temelia rugaciunii nu este pusa pocainta, ca pocainta nu s-a facut izvorul, sufletul, scopul rugaciunii.

“Daca cineva”, spune Preacuviosul Grigore Sinaitul, “in increderea in sine intemeiata pe parerea de sine,“ (In original se spune: “daca viseaza cineva sa ajunga prin parere la cele inalte”. Am intre­buintat aici o expresie lamuritoare, ca sa arat mai lim­pede intelesul cuvantului parere), viseaza sa ajunga la stari inalte de rugaciune si a dobandit ravna nu adevarata, ci sataniceasca: pe acela, diavolul il prinde re­pede in laturile sale, ca pe un slujitor al sau”.

Oricine se sileste sa intre la nunta Fiului lui Dumnezeu nu in vesminte curate si luminate, puse in randuiala prin pocainta, ci de-a dreptul in zdrentele sale, in starea omului vechi, de pacatosenie si amagire de sine este aruncat in intunericul dinafara: in inselarea draceasca. “Te sfatuiesc”, spunea Mantuitorul celui chemat la preotia cea de taina, “sa cumperi de la Mine aur lamu­rit in foc, ca sa te imbogatesti, si vesminte albe, ca sa te imbraci si sa nu se dea pe fata rusinea goliciunii tale, si unge cu alifia lacrimilor “ochii tai” cei simtiti si ochii “mintii” ca sa vezi. Eu pe cati ii iubesc, ii mustru si ii pedepsesc: sarguieste, dar, si te pocaieste” (Apoc. 3, 18-19). Continuare »

24 Comentarii »

• Sfântul Ierarh Ignatie Brianceaninov – “stalpul” care ne trebuie!
• Viata Sf. Ignatie Briancianinov rezumata de arhiepiscopul Averchie Tausev
• Acatistul Sfantului Ignatie Briancianinov (text)

“Sub flamura sfintei cruci, va duc, fratilor, la o priveliste duhovniceasca. Sa ne fie calauza marele intre bineplacutii lui Dumnezeu Antonie, pustnicul egiptean.

Acesta, oarecand, prin lucrarea unei descoperiri Dumnezeiesti, a vazut cursele diavolului intinse prin toata lumea, ca sa-l vaneze pe om spre pierzare. Va­zand multimea nenumarata a acestor curse, cu plan­gere l-a intrebat pe Domnul: “Doamne! Cine, oare, poate sa scape de cursele acestea si sa se mantuiasca?” (Patericul Egiptean – Preacuviosul Avva Do­rotei. Invatatura a 2-a).

Ma cufund, ganditor, in cugetarea asupra curselor diavolului. Ele sunt raspandite in afara si inlauntrul omului. O cursa este unita indeaproape cu alta; in unele locuri, cursele stau pe cateva randuri; in altele sunt facute deschizaturi largi, dar care duc in laturile cele mai amarnice, din care izbavirea pare deja cu neputinta. Privind la cursele cele mult mestesugite, ma tanguiesc cu amar! Fara de voie reiau intrebarea fericitului locuitor al pustiei: “Doamne! Cine, oare, se va izbavi din aceste curse?”. Continuare »

13 Comentarii »

“Intr-adevăr, felul cum se îmbracă cineva pare a fi un lucru de foarte mică însemnătate, dar, dacă îl cercetezi bine, vei vedea că e de foarte mare însemnătate…”

“Nimeni să nu mă învinuiască de exagerare pentru că am numit cumplit păcatul acesta”.

Continuare »

6 Comentarii »

Daca vrem cu adevarat sa fim bine placuti lui Dumnezeu si sa ne imprietenim cu prietenia cea prea fericita, sa infatisam mintea noastra goala lui Dumnezeu, netarand cu ea din veacul acesta de acum nici mestesug, nici gand, nici nascocire mincinoasa (sofisma), nici aparare, chiar de am fi invatat toata intelepciunea lumii. Caci Dumnezeu se intoarce de catre cei ce se apropie de El plini de parere mare despre ei insisi si ingrasati pana la umflare de slava desarta. (Caci bine au infatisat unii dintre talcuitori parerea desarta despre sine ca una ce ingrasa si umfla).

*

Cum am putea rapune pacatul, care a pus stapanire pe noi? E trebuinta de sila. Caci barbatul, zice, osteneste intru nevointe si alunga cu sila pierzania de la el, ravnind intotdeauna sa se inalte spre sfintenia gandurilor sale. Iar a departa sila prin sila nu-i oprit de legi. Daca deci punem la lucru sila vreunei straduinte, chiar foarte slabe, si sezand in Ierusalim, adica in rugaciune neincetata si in celelalte virtuti, asteptam apoi puterea care ne vine de sus, va veni la noi o sila puternica, ce nu mai lucreaza ca sila noastra slaba, ci este o sila ce nu poate fi aratata fi aratata prin buze trupesti. Ea va birui cu marea ei putere si va infrange obisnuinta cea rea si rautatea dracilor. Va birui si pornirea spre mai rau a sufletelor noastre, precum va birui si miscarile necuvenite ale trupului. ”Si s-a facut, zice, sunet din cer, ca de vijelie ce vine cu putere”, ca sa alunge cu sila pacatul ce ne sileste puterea spre mai rau. Continuare »

34 Comentarii »

Despre cei care se incapataneaza sa lupte orbeste, dupa o strategie gresita, fara sa asculte de “transmisionistii” duhovnicesti

“… Ci, o, Doamne, uneori ai o cumplita încredinţare, ca o telegrama cu veşti întunecate pe care o primeşti fiind pe front şi luptându-te cu duşmanul ce te atacă de pe uscat şi din aer, cu foc de artilerie şi cu aviaţia de vânătoare. Deodată se poate întâmpla să înţelegi că ai tăi, cărora le trimiţi întruna telefoane, nu vor nicidecum să ridice receptorul, să primească ajutor de la cei ce pot să le spună de unde trage inamicul. Ci se încăpăţânează să rămână întru al lor plan de bătaie prost întocmit, netot gândit! Trag şi trag ai noştri orbeşte, irosindu-şi muniţia, încasând răni după răni, pierzând mult sânge, dar se încăpăţânează să continue după aceeaşi strategie. Ceva mai rău nici ca se poate… Continuare »

22 Comentarii »

Vindecarea paraliticului de 38 de ani si singuratatea omului contemporan

“Ceea ce e mai dramatic in toata aceasta pericopa evanghelica e singuratatea bolnavului.

Ati auzit? “Doamne, n-am pe nimeni care sa ma arunce in apa si pana sa ma cobor eu, altul intra inaintea mea”. Cea mai tragica postura a omului este singuratatea, izolarea lui totala. Sfantul Ciprian al Cartaginei spune ca fiecare cade singur, dar ne mantuim in comunitate, in comunitatea Bisericii. A fi singur inseamna a cadea, a te pierde. A fi singur inseamna a nu te gandi decat la tine, pentru ca esti coplesit de suferinta in care zaci. Esti coplesit de inutilitatea vietii. Pentru ca o viata traita singuratic, daca n-ai pe Dumnezeu cu tine, este o viata inutila, pierduta. O viata al carei sens a disparut in clipa in care te-ai insingurat. Continuare »

60 Comentarii »

• Cititi pentru aceasta duminica si: PARINTELE CALCIU DESPRE SINGURATATE SI UNIREA INTRU BISERICA

Extras din Omilia Mitropolitului Augustin de Florina la Duminica Slăbănogului

LIBERTATEA – SPECIFIC AL OMULUI

“Înainte de a-l vindeca, Hristos îl întreabă: „Voieşti să te faci bine?” (Ioan 5, 7). Curioasă întrebare. Acest bolnav de 38 de ani ce altceva dorea decât vindecarea. De ce deci Hristos îi adresează această întrebare? Ce vrea să ne înveţe prin asta? Dumnezeu vrea să ne încredinţeze o mare învăţătură: că respectă libertatea omului. De aceea, şi noi trebuie să cinstim libertatea semenilor noştri. Pentru că dacă are ceva omul prin care se deosebeşte de fiară – în afara raţiunii şi a conştiinţei – , este libertatea sa.

***

Libertate este ca omul să aibă posibilitatea să se gândească şi să-şi exprime cugetele sale, să poată acţiona fără restricţii, să se mişte în limitele binelui. Libertatea este un dar al lui Dumnezeu; omul a fost creat liber.

Libertatea este necesară. A priva cineva libertatea omului este ceva grav, respingător, antisocial, antidemocratic, antinatural, inuman – n-au spus nimic încă – e anticreştin, anti-Dumnezeu. Cine privează libertatea persoanei (despre care înţelegem că se mişcă în limitele orânduirii legale şi ale bunei-cuviinţe) face un lucru satanic. Să privezi de libertate pe cineva este ca şi cum l-ai lipsi de oxigen. Este ca şi cum ai scoate peştele din mare. Peştele a fost creat ca să înoate în apă, iar omul ca să înoate în libertate. De aceea femeile în Suli cântau: Continuare »

13 Comentarii »

Cand cineva, chiar daca se lupta cu putere, va fi biruit, sa nu se intristeze si sa nu slabeasca nicidecum, ci ridicandu-se sa se incurajeze cu cuvintele lui Isaia, cantand unele ca acestea:

”Intarindu-va ati fost infranti, o, draci vicleni. Deci daca iarasi veti izbandi, iarasi veti fi biruiti”; si:

”Sfatul pe care-l veti planui, il va imprastia Domnul, caci cu noi este Dumnezeu, cel ce ridica pe cei cazuti si face sa fie taiati vrajmasii nostri, cand ne pocaim”.

*

Este cu neputinta celui povatuit prin incercari sa treaca prin ele fara intristare. Dar dupa acestea, de multa bucurie se umplu unii ca acestia, si de lacrimi dulci si de ganduri dumnezeiesti toti cati au cultivat osteneala si necazurile in inimile lor. Continuare »

10 Comentarii »

Parintele Mihail Stanciu: O lămurire a Părintelui Adrian Făgeţeanu despre diversiunea ”stiliştilor”

Parintele Adrian nu a dat nimanui sfaturi de a iesi din B.O.R. sau de a merge la stilistii din Bucureşti-Militari sau de aiurea. Deci ce propagă unii agitatori filo-stilişti e o minciuna ordinară.

Mai ales ca Părintele Adrian il cunoaste pe G.[Galaction, n.n.] Cordun din tinerete. Prin anii ’50, Parintele Adrian fiind pe atunci la manastirea Govora, G. Cordun le zicea staretilor si calugarilor: De ce mai tineti “afumaturile” astea? Va aduc eu icoane noi, curate, frumoase… Si le lua icoanele vechi, valoroase, si le vindea unor clienti americani si occidentali, banii incasandu-i nu pentru Biserica. Continuare »

15 Comentarii »

• Cititi: Sf. Mare Mucenic Gheorghe – prilej de intrebari esentiale: CE NI SE CERE NOUA AZI?
  

Omilie a Mitropolitului Augustin de Florina la

pomenirea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe (I)

(23 aprilie)

Pe 23 aprilie, iubiţii mei creştini, Biserica noastră cinsteşte pomenirea Sfântului Marelui Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă. Despre el vom vorbi aici. Dar înainte de a vorbi despre Sfântul Gheorghe vom spune câteva cuvinte despre Paşti, pentru că sărbătoarea Sfântului Gheorghe cade de obicei aproape de Paşti şi are o legătură cu marea sărbătoare a Învierii Domnului nostru.

Paştele, sărbătoare a sărbătorilor şi praznic al praznicelor. Se bucură îngerii şi arhanghelii, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, drepţii de Învierea Domnului. Dar ne bucurăm şi noi, pentru că din mormânt a zburat viaţa cea nemuritoare, iertarea păcatelor noastre, biruinţa şi triumful împotriva păcatului, a morţii şi a lui Lucifer. Precum spune minunat Ioan Gură-de-Aur în cuvântul său catehetic, pe care îl aud toţi cei care rămân până la sfârşitul Dumnezeieştii Liturghii pascale,

„Să nu se plângă nimeni de lipsă, că s-a arătat Împărăţia cea de obşte. Nimeni să nu se tânguiască pentru păcate, că din mormânt iertare a răsărit. Nimeni să nu se teamă de moarte, căci ne-a izbăvit pe noi moartea Mântuitorului”.

Adică: Toţi cei care sunteţi săraci, nu vă întristaţi, căci bogăţie este Hristos. Toţi cei care sunteţi păcătoşi, ştergeţi-vă lacrimile, căci Hristos vă iartă păcatele. Toţi cei care vă temeţi de moarte, prindeţi curaj, căci Hristos a biruit moartea. Continuare »

8 Comentarii »