Se pare ca, dracu’maniei – in special – isi face de cap cu noi in Post! E ofticat, e zgandarit…e-adevarat – lucreaza si patimile noastre, le dam sa si ‘manance’ fiindca nu stam potoliti: acu’ ne facem ‘datoria’ citind fie aici, pe ‘razboi’, fie acasa – un Paraclis, un Acatist, Rugaciunile aferente (de dimineata, de seara)acu’cascam gura (in gura) nu stiu carei/carui vecin(a), coleg, prieten, amic ori pe la Tv, radio….iar cei care au si serviciu, stiu ce spun!

Eu simt atmosfera ingrosata aproape fizic de ‘ceva’ ce da sa faca POC! (o fi si din cauza lui BOC! ) DAR cu ingaduinta lui Dumnezeu care, ce sa (mai) faca cu noi?! Nu vrem sa stim de EL, ne lasa in ale noastre pana n-om mai putea si vom striga…si io-te asa, ca sa ne intoarcem cu fata spre EL, ingaduie sa luam palme (de la frati, de la surori, de la mama, de la tata, prieteni, cunoscuti); cum poate Dumnezeu sa te aproprie de EL? Numai dupa ce-ti distruge idolii: mancare, bautura, fumat, curvit, sulemenit, cont in banca, case, masini….’criza’ asta este/a fost mai intai spirituala, acum…tragem ponoasele si strangem cureaua prin mai putina mancare, bautura care, subtiaza sangele si talia iar mintea o face mai stravazatoare, nu?

Poate nu mai e vremea lui ‘se poate si-asa…’ ‘oleac amestecat ci, e vremea lui ‘acu’, ori niciodata!’ iar pentru asta trebuie sa nu mai traiesti amestecat, langalat…sa fii mai hotarat, mai tare!