Comments on: Ierom. Ioan Buliga: IUBIREA LUMESCULUI NE OPRESTE DE LA JERTFA

By: ellaina

ellaina — Wed, 10 Mar 2010 21:16:43 +0000

@admin
Multumim pt comentariile binevenite. Sa stiti ca in interior am avut si eu o temere (parca unele nu sunau chiar ortodox), dar m-am gandit ca poate sa fi fost limbajul unui N. Steinhardt mai tanar…acum chiar ma bucur pt clarificare.

By: mihaela cioceanu

mihaela cioceanu — Wed, 10 Mar 2010 14:00:37 +0000

Va multumesc! Doamne ajuta!”Inainte cu credinta!”

By: admin

admin — Wed, 10 Mar 2010 13:35:38 +0000

Sa nu spuneti ca vreti sa nu va mai impartasiti sau ca nu mai mergeti la o anumita biserica pentru ca se canta: “Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi?”. Pai asa si trebuie. Cealalta formula, desi nu e incorecta, poate sa nasca unele confuzii, dar niciuna din ele nu este incorecta si cu atat mai putin nu justifica nici vreo mustrare si nici parasirea comunitatii?! Nu intelegem de ce va mahniti din asa ceva… Chiar nu exista motiv si tocmai asta e ispita! Si daca din asta ne smintim, ce ati spune daca ati vedea adevaratele si gravele probleme? Si totusi mergem inainte cu credinta… Nu trebuie sa ridicam noi glasul neaparat, il ridica numai cine are chemare pentru asta si numai acolo unde situatia este chiar grava si intolerabila.

By: mihaela cioceanu

mihaela cioceanu — Wed, 10 Mar 2010 13:27:27 +0000

Va multumesc pentru toate!Mahnire am vrut sa transmit si am incercat, dar nu pot vorbi mai clar.Imi cer scuze!
Sa zicem asa :Ce sa faca cineva care merge (nevoit) la o Biserica si aude “Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi?” in loc de “mantuieste-ne pe noi?” si altele…
Sa ceara lamuriri parintilor ce slujesc? Si cine … o femeie care nu stie bine nici cele ale ei dar e mahnita de cum se canta in Sfanta Biserica?
Cuvantul Sfintei Melania avea “greutate”…Dar asa, in asteptarea venirii unui cuvant cu “greutate” ce sa ne facem…?!
Poate ca sa ne rugam sa fim iertati si sa fim miluiti sa nu mai gresim…
Eu as vrea sa ne oprim!Sa fim asa de apropiati de dorinta de avea acelasi Duh incat sa ajungem la indreptare ! Cum? Si cine sa ridice glasul…?!
Cum sa ne apropiem de Sfintele Taine asa ?! Mai bine e poate sa ne lipsim…?!
Sa fiu “musafir” si atat?!Sa caut alt loc, alta Slujire…poate…

Am gasit o asemanare si o repetare a celor relatate.
Va veni si “glasul” care sa mustre…(!?)
Mahnire si nedumerire.Atat.Sa ma iertati!

By: admin

admin — Wed, 10 Mar 2010 11:35:13 +0000

Elena D.:

Impartasim intrutotul constatarea si mahnirea. Atat trufia orbitoare dupa un succes, cat si frica, dar mai ales iubirea de arginti pe multi care incepusera bine si foarte bine au incovoiat si chiar au prabusit.

By: elena d

elena d — Wed, 10 Mar 2010 10:11:59 +0000

Trei gropi ne deschid diavolii : întâi, ne opresc de la facerile de bine, apoi, daca nu reusesc, cauta sa ne determine sa facem binele fara Dumnezeu, iar, daca nici asa nu pot, ne lauda pentru binele facut pentru a ne mândri. (Sf.Ioan Scararul) Eu as indrazni sa spun ca mai actuala si mai mare este groapa iubirii de arginti.O cata slugarnicie , cata umilire vezi pentru bani!Chiar si la Clerici!Doamne Tu ma iarta pentru ce am scris , nu judec, dar te mahnesti de ceea ce vezi.

By: Vulturul

Vulturul — Wed, 10 Mar 2010 09:46:18 +0000

Ganduri fapte totul desertaciune daca nu le facem golindune de eul cazut, dar putem face noi asta? Eu nu pot, voi s-ar putea, ce pot eu? Doamne ajuta necredintei mele! Si astfel cu acest strigat de deznadejde dar care prefigureaza curajul de a lupta mai departe nu pentru desertaciunea in care traiesc ci cu gandul ca telul meu de a ajunge e patria creresca alaturi de Hristos.
Televizorul e rau…fumatul e rau…ma-i dar destepti mai sunteti, vedeti patimile , insa pe ale voastre le vedeti ca sa mai discutati si de ale altora? Eu sunt prins de ele, vreau sa scap, dar atentie acest vreau e doar o vorba in care eu, eul cazut ma trufesc ca stiu ce vreau.
Nu zic ca nu trebuie sa marturisim ortodoxia si sa ajutam pe aproapele nostru aflat in dificultate, insa sa alegem credinta din inima si suflet nu pe cea ganditoare lumeasca.
Cea mai mare virtute a omului e iertarea aproapelui fara de ea putem sa facem n ,,fapte duhovnicesti”-ele nu sunt decat desertaciuni omeneti produse ale trufiei, insa iertarea a dat diavolului existenta peste cap, ”cum poti Doamne sa ierti pe pacatos, cand in vechiul testament erai drept, acum nu mai esti drept rasplatesti raului cu bine…si asa se incurca necuratul in propria ciuda ca nu e om, dar nu faptul ca ar vrea sa se pocaiasca ci a faptului ca nu poate si nici nu vrea sa se intoarca la starea sa dintai.
Astazi si nu numai astazi, dar in ultimele decenii lumea a intrat in fierbere, ”omul evolueaza,, vrea sa spuna, cand il scoate pe Dumnezeu din ecuatia lor dar vai din sufletul lor nu-l pot scoate si de aici o intreaga tragedie, omul devine dusmanul lui cel mai feroce si inventeaza sisteme de ,,ocrotire a vieti ”numite drepturi, in care omul se incurca il ele de nu mai stie in ce parte sa mearga.
Necuratul isi face planul sau, am aproape toata lumea in posesia mea, insa unii vor sa ierte, astias nebunii!
Calculeaza el tot calculeaza si vede ca ,,nebunii”astia traiesc dupa iertare si nu dupa dreptate, dupa Cruce si Evanghelie si nu dupa ,,evolutia omului”.
Fratilor va rog sa ma iertati ca am inceput sa bat campii, dar ce am vrut eu sa zic, iertarea e Divina, si prin ea omul pierde eul si primeste dreptatea Divina.
Asa ca televizorul, fumatul…si alte patimi sa le scoatem din trufia noastra ca nu le facem, da nu trebuie sa le facem trebuie cum au spus si fratiile voastre sa determinam si pe semenii nostri sa nu le faca, insa nu cu ratiunea umana, ca ce stim noi, acum stam ni se pare bine in credinta, dar putem sa ne asiguram ca o sa ramanem asa daca nu iertam aproapelui cazut in patima?
Aproapele se afla in asa ceva dintr-un motiv sau altul insa cine vrea sa fie crestin , sa-i ierte aproapelui greselile dar nu patima, dar nu cu dreptatea omeneasca, ci cu sfatul Duhovnicului ortodox si nu modernist.
Doamne ajuta necredintei mele ca sa pot sa am credinta in Tine!

By: admin

admin — Wed, 10 Mar 2010 07:36:30 +0000

@ Mihaela:

Te rugam sa fii mai explicita, mai clara, daca se poate. Nu prea intelegem sau nu suntem siguri ca intelegem bine ceea ce vrei sa ne transmiti. Multumim!

By: mihaela cioceanu

mihaela cioceanu — Wed, 10 Mar 2010 07:09:29 +0000

…si eu, dar eu sunt “mica” la inima…sunt intr-un razboi…am fost scoasa de cele ale lumescului, cred eu, si desigur ca urmare a celor ce lucrez eu cu necunoasterea si nemultumirea si pacatele mele cele multe…din obstea alaturi de care ma impartaseam la intervale stabilite de Parintele Duhovnic…fiindu-mi prilej de bucurie si de luare aminte…
Ce spuneti ca a vazut Sfanta Melania petrecandu-se in acea vreme in Biserica se poate ca se face si azi…sa ma iertati!
Obstea daca nu se cunoaste indeajuns, asa ca oile, ca asa vedem la ceilalti…e trist…
E mai bine sa nu cerem Sfanta Impartasanie daca nu suntem acolo unde inima, asa cat e ea de curata, ca sa poata deosebi bine de rau…nu simte ca toate se fac dupa Traditia Sfanta a Bisericii?! Sigur ca e responsabilitatea celor care slujesc ceea ce fac si harul e asupra dumnealor s.a.m.d….dar unele lucruri se vad, le cunoastem si cei mai de (prea) curand doritori de a trai dupa Traditia Sfantei Biserici Ortodoxe…
Cat as vrea sa am un “vecin” care sa primeasca sa fie ajutat sa-si scoata gunoiul…ca n-ar fi ajutorul de la mine…e con-lucrare…eu sunt “mica”…

By: admin

admin — Wed, 10 Mar 2010 06:41:16 +0000

http://prediciaudio.wordpress.com/2010/03/09/canonul-sf-mc-codrat/

Canonul Sfântului Mucenic Codrat (10 martie)

Sfantul Mucenic Codrat a fost nascut in munti, din cauza persecutiilor impotriva crestinilor din secolul al III lea. Dupa nasterea acestuia, mama sa Rufina, o femeie binecredincioasa, a trecut la cele vesnice. Codrat a fost hranit in chip minunat: un nor ii picura roua in gura. Dupa cum Dumnezeu i-a hranit pe israeliti cu mana in pustie, nici pe Codrat nu l-a lasat sa piara de foame in salbaticie. A fost hranit in acest mod, pana ce singur a putut a se hrani cu verdeturile pustiei. La varsta de 12 ani ajunge in cetate si este crescut de o familie de crestini. Va studia medicina si va ajunge sa-i vindece pe bolnavi atat cu remedii trupesti, cat si cu cele duhovnicesti. Cand imparatul Deciu (249-251) porneste lupta impotriva crestinilor, Codrat este aruncat in temnitia, impreuna cu prietenii sai: Ciprian, Dionisie, Anecton, Pavel si Crescent. Pentru ca nu au lepadat credinta in Hristos, au fost condamnati la moarte.